800 matches
-
-și formula un credo artistic memorabil: "trebuie să ne folosim de propria sofisticare pentru a extrage din ea în chip ingenios simplitatea". Tiziano Scarpa ne oferă fotografia neretușată a compozitorului venețian, evitând hagiografia, dar și melodrama tip telenovelă atât de ispititoare în cazul orfanei Cecilia. Așa se face că anxioasa protagonistă a cărții sfârșește prin a refuza târgul propus de însuși maestrul Vivaldi: celebritatea ei ca violonistă și interpretă în schimbul rămânerii permanente în "echipă", refuzând orice eventuală cerere în căsătorie din partea
O carte, două premii: SUPERMONDELLO și STREGA - 2009 by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6677_a_8002]
-
a existenței, urmată de una accidentată, întîrziind ceea ce s-ar putea numi revenirea la normalitate. S-au acumulat nenumărate refulări ce produc acum o țîșnire tulbure. Cinismului i se răspunde cu cinism. Apoi trebuie luat în considerare importul unei liberalizări ispititoare foarte și în sensul ștergerii grăbite a normelor asimilate nu o dată prejudecăților, oneroaselor îngrădiri. Se ivește astfel un amestec de cutezanță și de improvizație, de exces și de sfidare. Fără șovăire, trecutul e pus în paranteză. Un neofit al poeziei
Predecesori și autiști by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6621_a_7946]
-
nu a căutat să împlinească lipsele ce le avem. Oare ignoranța, corupțiunea și eroarea nu au ele nici o parte la starea tristă în care ne aflăm?" (p. VII). Biete victime, paralizate de mulțimea lucrurilor de făcut. Cum să nu fie ispititor să le dai un sistem, o direcție? „Unde ne aflăm și unde mergem? Toată întrebarea ce trebuie să-și fi făcut de o mie de ori orice bun Român care cugetă câtuși de puțin. Numărând grădinile și plimbările pline de
Un trecut prea apropiat by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6497_a_7822]
-
Simona Vasilache Risc, aici, o scurtă înșiruire a vârstelor europene, așa cum s-au văzut ele de la porțile Răsăritului. Prima Europă, ispititoare și iscând sentimente de afiliere, e a lui Dinicu Golescu. Îi urmează, în același secol, Europa bonjuriștilor apoi, cea mai firească, poate, Europa interbelică, vârsta lepădării noastre, măcar în parte, de complexe. A patra Europă avea să fie una a
Europa 3/4 by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6374_a_7699]
-
din ochi, „parcă ar fi fost fermecată”. De altfel și Apostol, mâncând, o privește pe furiș, „întâi cu curiozitate nerăbdătoare, apoi cu un neînțeles sentiment de duioșie”. Naratorul romanului profită de momentul de grație, în care o lumină „blândă și ispititoare” inundă scena, pentru a reaminti că Bologa a fost întotdeauna timid cu femeile, neîncrezător și neîndemânatic. „Chiar Marta, și chiar după ce s-au logodit, îl încurca de multe ori de se roșea ca o fecioară. De-abia uniforma și războiul
Ora dezertorilor by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4967_a_6292]
-
muri de friguri (69). Când se adăpostește de ploaie sub pocladă, cel socotit a fi vlăstarul cel mai gingaș din vița blondului Apolone repetă gesturile divinului său strămoș ajuns văcar în slujba regelui Admet (106). Rezemată de cerdac, matroana Floricica, ispititoarea soție a celui mai bun prieten din copilărie, atrage privirile musafirului convins că o mai frumoasă și mai desăvârșită cariatidă nu se putea închipui (153, 179). Ea își arată capul ei sculptural de Venere antică (156), se cufundă în cusut
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
Deznodămînt). Poetul nu șovăie a descinde în instinctualitate, în condiția ferină pentru a-și clama atașamentul la viață, chinuitor și totodată feeric prin conștiința efemerului. Dătător de spaimă și de miraj, acesta face cu putință duetul așteptare-împlinire, „cu promisiuni îngrozitoare, ispititoare, suave/ și purulente și sîngeroase” (Frică). E un evantai de trăiri complementare ce aparent se scurtcircuitează, însă care pot releva misterul eterogen, ireductibil al vieții: „Totul în mine se sparge, se sfîrtecă, moare,/ trăiești o viață nouă, ciudată, feroce,/ în
Un spectru amplu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4631_a_5956]
-
citit, cred, separat: mai întâi, cel din mansardă, ținând la îndemână toate sensurile aticului - încăpere sub acoperiș și sub acoperire, adică exilată și ocrotită prin chiar situarea admirativ-derutată a celuilalt; coerență obținută din alăturare haotică de fragmente și reminiscențe; frumusețe ispititoare amenințată cu „păcatul” la orice gest de independență; ironie, improvizație -, apoi, cel din subsol, oarecum underground, căci dedesubturile și sforile de culise sunt presupuse, în mod tradițional, de orice interpretare a Istoriei. Cartea reunită e cu atât mai incitantă, cu
Despre ambivalență by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4541_a_5866]
-
ediție mai târzie a cărții despre care vorbesc. Și nu civilizarea și-au dorit-o, cu ardoare și-n toate felurile, oamenii timpului? Organizarea e, în linii mari, ca a oricărei cărți de bucate. Începe cu supele, între care o ispititoare supă pisată (un soi de consomé din pui și franzelă prăjită), continuă cu mâncăruri din pui, apoi cu mâncăruri mai grele (de la vită sau miel la vânat), deserturi și băuturi. Când autorii, practicieni, la rându- le, ai artei pe care
Gusturi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4371_a_5696]
-
ci vibrația unei consubstanțieri în maniera discret-rafinată a unor coincidențe lăuntrice. E ca o convorbire cu voce scăzută, într-un local cu puțină lume, între doi prieteni ce-și fac confesiuni pe care le resimt esențiale. Oricît de impozant, de ispititor pentru alte condeie, nesemnificativul e dat la o parte în favoarea unei simplități transparente a purei vibrații lirice. Cu o specioasă conștiinciozitate, Ioan Moldovan își asumă un program de viață burghez: „Beau apă mă culc la loc merg înainte / Nu mă
Nevoia unei consubstanțieri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5859_a_7184]
-
de ciudă. Nu sînt nici iapa narăvașă nici cea blîndă, Mai degrabă freamătul primei ispite Nu sînt nici iapa narăvașă nici cea blîndă Mai degrabă lipsa celui din urmă regret. Eu Lilith îngerul nerușinat. Prima iapă a lui Adam și ispititoarea lui Satan. Imaginarul sexului înnăbușit și țipătul său ascuțit. Timidă fiindcă sînt nimfă a vulcanului, geloasă fiindcă sînt obsesie dulce a viciului. Primul paradis nu m-a putut îndura. Am fost alungată ca să semănăn dezbinarea pe pămînt, să domnesc asupra
Joumana Haddad - Întoarcerea lui Lilith (fragmente) () [Corola-journal/Journalistic/5584_a_6909]
-
în cele de secol 21 din cine știe ce spațiu snob european, ceea ce nu excludea adaptabilitatea lui la orice mediu mai puțin cizelat. Era extrem de tonic, iar la telefoanele lui matinale era un spectacol. Avea zeci de subiecte de conversație, unul mai ispititor ca altul. Îmi dădeau o dispoziție bună pe toată ziua, iar dacă mă prindea necăjită, dezamorsa totul cu o frază cinic-empatică - un talent cu totul aparte. Mi-ar prinde bine, acum, un telefon de la el. Mă făcea să râd. Înțelegea
Lui Leo, magister ludi, in memoriam by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/5630_a_6955]
-
un fel care nu putea fi normal.” Gol, fiindcă târgoveții au plecat la munci, sau gol fiindcă îi lipsește acea viață îndărătul gazetei care face spuma lumii lui Caragiale? Fără interpretare, faptele și chipurile par mult mai șterse - discuția cu ispititoarea, de dincolo de geam, fată de la Telefoane stă mărturie. Pentru ea, venită din „provincie”, adică de la țară, Mizilul este un liman. De unde se vede că judecata stă în sistemul de referință. Pentru Caragiale, Mizilul e o gară cu prieteni. Pentru Bogza
Cu ochii pe ceas by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5504_a_6829]
-
ele însele („smochine mari, galbenmovalii, cu pielea mată printre nervuri și cu promisiunea unui miez fabulos”) și mai ales prin aducătoarea lor, o fetiță de 12-13 ani, versiune de Lolită „jitană”, care apare din când în când pentru a oferi ispititoarele fructe. Ambianța marină erotizată se împlinește prin evocarea smochinelor miezoase și a purtătoarei lor pe tipsie. Acesta este cadrul în care adulterul se săvârșește, protagoniștii fiind împinși în păcat de o răvășitoare patimă carnală izbucnită în ei de cum s-au
Noul romancier by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3732_a_5057]
-
că PNL va vota împotriva Cabinetului Ponta III, punctând că liberalii nu mai pot să-l mai creadă pe premier. Îl ascultam pe primul-ministru, același cel din decembrie 2012 invocând un program, același din 2012, spunându-ne aceleași vorbe frumoase, ispititoare, convingătoare la prima audiție în 2012. Înțeleg că sunt oameni, parlamentari, cetățeni tentați să le creadă, în orice caz PNL și eu nu le mai putem crede, pentru că le-am crezut o dată, le-am votat o dată, le-am învestit cu
Crin Antonescu: Nu putem să-l mai credem pe Victor Ponta () [Corola-journal/Journalistic/31826_a_33151]
-
Lucretius, pentru care „atâta vreme cât obiectul dorințelor noastre rămâne îndepărtat, el ni se pare superior tuturor celorlalte lucruri; îndată ce-l obținem, dorim altceva”. Tot o boală, pe care scriitorul din Transplant nu o poate traversa, tocmai pentru că suferința conținută e prea ispititoare. De aceea, el nu vrea să- și trăiască viața, ci una de împrumut, chiar dacă ea se opune moralității și normelor. Incontinența lui verbală, firească la eroii lui Toma, explicitează năzuința spre „locul ascendenței particulare”, în fapt, o stare de spirit
Povestiri despre boală și cuvânt by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2965_a_4290]
-
Există plăcerile acribiei, când are rezultate pozitive, iar decepțiile sunt mai puține decât bucuriile. Trebuie să existe în-tr-o cultură întotdeauna și o critică specializată. Nici pe mine nu m-a obligat nimeni să fac ediția Caragiale, dar era atât de ispititoare propunerea și atât de onorabilă, încât n-am putut-o refuza."
Editor și comentator de ediții by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/14852_a_16177]
-
euforie; venea acasă, îi zărea portretul de pe birou (poza 1), lua o carte ca s-o uite și instantaneu, amintindu-și de plicurile vechi din caseta de lemn, era atras ca de un magnet: în față i se deschidea perspectiva ispititoare a scormonirii unei vieți despre care avea prea puține cunoștințe, ceva ca o fisură în zid, prin care ar fi putut strecura mîna fără remușcări - pentru că zidul era de mult dărăpănat, iar fisura fusese făcută chiar de mătușa sa: prin
Ospățul Sfinxului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/15224_a_16549]
-
într-o farfurie! Ascultați cum cântă la pian o fată, ascultați cum cântă la vioară o fată, ea vede un nor de băieți, în vreme ce cântă: un nor de băieți o caută, vrăjiți de matinala topică a formelor sale trupești, de ispititoarea sa prospețime. Încercați să le vedeți - cu ochiul tot mai leneș al minții - cum își scot sutienul și ciorapii cu jartiere, sub privirile însomnorate ale păpușilor din copilărie, exilate pe dulapul cu fuste și rochii, cu bluze și rafturi pentru
Poezie by Mircea Bârsilă () [Corola-journal/Imaginative/2670_a_3995]
-
Al zbaterii de fiecare zi! Cum să te resping, inima, Când A FI e mereu mai mult Mereu altceva decât el însuși! Cum să te resping, inima, Prietena până-n străfunduri Cu lumea întreagă! Cum să te resping, inima, În așteptarea ispititorului, A aflării pietrei filosofale a Poetului! Cum să te resping, inima, Tăcerea precuvintelor mele, Eu-non-eu! Cum să te resping, inima, Noemă Golului plin! Armura Pe strada frunzelor, La numărul șapte, Locuiește Ultima taină a nopții... Pas lângă pas, Armura pentru
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
și pe hârtie. ,Nici eu nu mai știu ce e real și ce e imaginat", recunoaște el. Romanul interferează cu jurnalul, realitatea ficțională cu visul și universul secund al lui Victor Testiban cu cel terț al personajelor acestuia: generalul Arabolu, ispititoarea lui soție mai tânără, avocatul și omul de lume Jean Lalescu, ceilalți eroi care fac, tot mai insistent, semne creatorului lor. Desigur că autoreferențialitatea, intertextualitatea și restul punctelor din programul postmodern sunt bine marcate și exploatate în romanul cu fund
Testiban rescrie un roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11002_a_12327]
-
lucră- rilor unei comisii pontificale compusă din 70 de membri, privește finalul rugăciunii. „Și nu ne duce pe noi în ispită!” a fost considerat nepotrivit cu ideea unei Divinități care nu poate fi, în nici un caz și în nici o formă, ispititoare. Forma propusă este: „Și nu ne lăsa pe noi să cădem pradă ispitei!”. Ea lasă, în plus, locul cuvenit liberului arbitru al omului.
Tatăl nostru, corectat () [Corola-journal/Journalistic/3081_a_4406]
-
făcut-o până atunci. Probabil că, temându-se să nu alunece într-o filosofie complicată despre rostul omului sau despre superioritatea vreuneia dintre convenții, Sebastian preferă să expedieze tema, combinând un strop de melodramă, câteva tușe din concretețea, nu foarte ispititoare, a vieții unui intelectual de provincie, și un resort care să-l țină visător pentru încă ceva vreme. Mona va da numele stelei pe care profesorul speră s-o fi descoperit, și care i-a fost salvarea visată din ratarea
Orașul de provincie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3842_a_5167]
-
isprăvi neasemuite prin codrii Helagrului sau pe țărmurile Mării Iavire, lupta dintre Sardo și înfiorătorul Brinx, ca și frumusețea fără pereche a modestei și cucernicei Ramida - iată tot atîtea imagini care începură să populeze cugetările micului Hubert, atrăgîndu-l pe cărările ispititoare ale visului și fanteziei. Toate aceste figuri ale folclorului vor reînvia în poemul Amintiri din pădurea Helagrului, la care Hubert Hedriphin a început să lucreze de la vîrsta de șaisprezece ani, terminîndu-l în pragul lui 1835. în prologul acestei scrieri, poetul
Pagini regăsite - Hubert Hedriphin by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10204_a_11529]
-
în rai, le interzicea ceva creat tot de el, tot prin bunăvoința lui. Ce era oare în acel pom dăunător? De ce-l sădise în mijlocul raiului dacă ei nu puteau beneficia de dreptul de a mânca din fructele lui atât de ispititoare prin forma și strălucirea lor? Nimeni nu le dăduse vre-o explicație, doar interdicția! Nici măcar cel mai elementar drept de a protesta nu-l aveau, încă nu se născuse democrația! Adam o liniștea de fiecare dată spunându-i că au
ADAM ŞI EVA LUI de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349181_a_350510]