1,366 matches
-
mari!" Te repezi să iei o bere. Ia și mata una la două kile, că ieși mai ieftin, bre!", spune el grijuliu și prietenos. Încă de la primul pahar îți face favoarea și trece de la "mata" la un "tu" jovial. După ce isprăvește ăia doi litri, constată cât s-a făcut de târziu și cât e de rupt de oboseală, că a avut o lucrare grea de tot la cineva foarte sus pus care-și face o vilă. Da-și rupe el din
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
unde avea un unchi plutonier de intendență și, oricât de ciudat ar părea, a ocupat la un moment dat delicata funcție de soră. Soră medicală, firește. Și uite că anumite chestiuni deprinse acolo încă se mai regăseau în memoria lui. După ce isprăvi cu aceste urgențe de natură sanitară se întoarse aprig spre ușă și zise cu un glas nazalizat, răgușit de o ură aproape dementă: "Umbli să mă mutilezi, scârbă! Câțiva centimetri mai sus și mă lăsai chior pă viață, în morții
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mai trase o dușcă zdravănă din "Romulus" și umplu o căldare cu apă, căldare pe care o deșertă frumușel în bidoanele cu insecticid lipsă. Închise încetișor ușa de la micul depozit și, în cel mult un sfert de oră, aproape că isprăvi cu vodca, păstrându-și o ultimă înghițitură după ce va fi mâncat. Rumen de acum în obraji, se așeză gospodărește la masă. Desfăcu pachetul cu parizer din acela modern, lejer plăsticos, dar cu bucăți de brânză topită (numită cașcaval de comercianți
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cuvînt", făcea Tănase cu ochi umezi, pătruns tot de un devotament de-a dreptul cățelesc. Atunci popa plusa, găsindu-i rapid o sarcină de care trebuia să se achite mintenaș, spunîndu-i scurt: "Așa să faci, fiule! A!... Și vezi de isprăvește cu iarba aia din curte, că a crescut ceva de speriat!" sau "Copacii de pe alee sunt nevăruiți de la Paști" ori " Nu se mai vede aleea de restu' curții de câtă frunză s-a pus!" și câte altele. Iar Tăsică tăcea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
pui cu necazu'? Mai bine șezi acia pă băncuță." "Mersi, nene, da' m-aș repezi până la gagicele alea, s-o rezolv și p-ormă m-aș duce acasă, că sunt capiu, zău!" "Bine, tată, du-te. Cred c-o fi isprăvit și ele cafelile, așa că-i la fix", îl încurajă camaradul. Nea Vasile fu primit cu priviri uimite, ba chiar cu unele căinări din partea doamnelor de la birou. Cu atât mai mult cu cât portarul își compuse o mutră amărâtă, de om
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
voi ce drum ne așteaptă! Când au ajuns la locul încărcării, soarele îi privea cam de la înălțimea unei prăjini. Au încărcat ca întotdeauna. De această dată însă, Mitruță și-a ocupat locul lângă cantaragiu, după înțelegerea cu Hliboceanu... După ce au isprăvit treaba, și-au tras sufletul, pregătindu se de drum... „S-a nimerit ca la început drumul să curgă la vale. De aceea toate râpele și povârnișurile nu se dovedesc piedici de netrecut... Dar când trebuie să sui asemenea ponoare... Ferească
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
telefon, nu sunt veșnic nemulțumite sau geloase, nu-și supun bărbatul unei constante pisălogeli, nu Întreabă: „Crezi că m-am Îngrășat?“, „Unde-ai fost până la ora asta?“, „La ce te gândești?“, nu traversează perioade de incertitudini sau de inutilitate. Se isprăvise, așadar, cu site-urile pentru voyeuri, unde discuțiile dintre spectatori erau adeseori mai interesante decât acțiunea În sine, unde mai pui că, majoritatea aflându-ne la a treia sau chiar la a patra tinerețe, ațipeam până să se Întâmple ceva
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de bucuria reîntregirii și de intensitatea a ceva despre care nici nu îndrăznesc să scriu aici, fiindcă deja o renunțare mă bântuie cu nevolnicia ei, un gol încropit din nesiguranță și sfială, ca și cum mi-ar fi hărăzit să nu pot isprăvi niciodată acest text (s.m.-T.U.), din pricină că riscă să fie prea puternic și covârșitor sau prea oblic și pieziș, sau, cum altfel să spun, neregulat de înspăimântător, un simulacru migălit de prisos..." (p. 116). Ultima frază a acestui text se
The men's world by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9184_a_10509]
-
s-a petrecut în noaptea asta aici. La urmă o să încropesc și eu un raport pe care o să-l semnați cu toții, așa, să dea bine la dosar dacă cineva o să-l dezgroape vreodată. Și cît se poate mai repejor, ca să isprăvim odată cu porcăria asta, îi zorește. Nici dacă m-ai fi lăsat să aleg prima n-ar fi ieșit mai bine gîngurește Angelina sorbindu-l din ochi pe Părințel, ar fi fost culmea să ne luăm de păr din cauza lor ca
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
e numele meu. Cristina Tomșa. M-ai îndatorat cu o cafea. Cînd ți-o restitui? Nu se poate. Știu. Se găsește greu cafea naturală. Atunci, surîde Mihai mai dai tu una, de-acord? Fata îl privește din nou fix, lung, isprăvind prin a clătina încet din cap, aproape cu teamă: Nu, nu pot. Ai deja o obligație morală? Nu... Da! Adică... Sfînta, dulcea și răscolitoarea nehotărîre a femeilor! surîde Mihai, luîndu-i iarăși mîna să i-o sărute. La sfîrșitul programului te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
facă vreo prostie. Și nici nu-l abandonați afară, în zăpadă! spune apăsat, apropiindu-se. Just! face un gest de salut Muraru. Aveți dreptate, tovarășe ofițer. Plutonier corectează milițianul. Ofițer! precizează Muraru am o gură de aur! Dornic s-o isprăvească mai repede, gîndind că mai poate prinde vreo cursă întîrziată, care să-l ducă la uzină, Mihai îl ia de braț pe Muraru și ies împreună pe ușile mari, izbiți înapoi doi pași de furia viscolului, imediat ce coboară treptele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
toată vodca din sticlă în el, umplîndu-l pe jumătate, ca mai înainte. După ce i-l aruncă iarăși între ochi, Maria lasă paharul pe masă, pufnind scurt, un fel de surîs ironic, dublat de sentimentul ușurării, semn că jocul s-a isprăvit, pentru că și sticla e goală. Mihai se șterge încet, meticulos, bagă batista în buzunar și întinde mîna spre sticla goală, o ia cu două degete de gît, o bagă sub masă, iar cînd se ridică, ține în mîini cutia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de paharele cu vin, făcînd gesturi de întărire a spuselor ei cu palma, ce o coboară uneori să cuprindă mîna bărbatului, surîzîndu-i totodată. Mai încolo, la a doua masă, Lazăr a impus tăcerea sa și profesorului; s-a hotărît să isprăvească orice discuție, care, la urma urmei, nu face decît să-l irite. "Mîine-poimîine, dacă nu la noapte, voi fi tată. Am rupt-o cu trecutul cînd m-am însurat și am s-o țin așa. Trebuie să iau aminte de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
din cap, afirmativ cred că la vîrsta noastră încă mai visăm că tot ce zboară se mănîncă. Acum credem, mai tîrziu vom fi siguri, chestie de vîrstă și de însușirea artei culinare privind prepararea zburătoarelor prinse în laț bombăne Mihai, isprăvind de frecat nes-ul rămas de la Cristina. Bei o cafea măcar? Nu, că vreau să dorm. Mulțumesc! Să nu te superi că nu ți-am spus mai devreme, dar mi-am închipuit că dormi, pentru c-ai lucrat și ast
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vara, veni și iarna, dar din apriga lor muncă, mai nimic nu se vedea. Zhisou, un alt moșneag din partea locului, râdea de Yugong și căuta într-una să-l abată de la gândul lui năstrușnic de a reteza munții, zicându-i: Isprăvește omule, nu fi prost! Ești bătrân, n-ai să biruiești! Dar Yugong i-o întoarse: Ba, prost ești tu! Să știi de la mine, că după ce eu m-oi stinge, viața o merge înainte prin urmașii mei, prin urmașii urmașilor mei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
viață cînd am fost chemat. Era unul dintre enoriașii mei. Și adăugă, cu o ușoară mustrare În glas: Știți, preoții sînt admiși pe cîmpul de luptă... — Da. — Atunci fă bine și Întoarce-te În parohia dumitale. Și rămîi acolo pînă isprăvim noi treaba... — Prea bine! Nici n-aș vrea să vă stau În drum. Rowe Îl privea cu luare-aminte: țilindrul acesta negru, gulerul scrobit, strălucitor În lumina lămpii, fața asta de intelectual mieros... Nu cumva ne-am mai Întîlnit? Îl Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
absolut nimeni! Mai ales de un bou, de un ratat ca tine... Ai crezut că de-acum ai vreo șansă? Așa ți-ai închipuit? O să-ți recunoască lumea meritele? Ha-ha-ha, n-ai... Noi niciodată, noi nu... De-acum s-a isprăvit... Vrei să te simți bine că m-ai salvat? Să faci o faptă bună? Să-mi arăți cât ești de bun? N-ai cum, Voievoade, n-ai cum... Două bucurii a avut tata în ’68... da’ i se duc... În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
În nisip. Crustaceele săreau și se zvîrcoleau Înainte de a rămîne nemișcate pe fundul gropii, iar cînd reușiră să adune, În mai puțin de o jumătate de oră, aproape o sută, le acoperiră din nou cu nisip, Îngăduind astfel jeraticului să isprăvească munca Începută de flăcări. Debarcă și căpitanul, un grăsan cu Înfățișare de om lacom și hîtru, trase de trei ori clopotul de pe vas, iar pasagerii și marinarii se așezară În jurul unei mese butucănoase, pentru a mînca langustele scoase din foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de parcă ar fi fost din carton. Cerule! Niciodată nu m-am simțit atît de frustrat... O sută de bărbați, patruzeci de tunuri, unul dintre cele mai bune vase de război din flota noastră și nu am fost În stare să isprăvim cu lighioana asta... Majordom! mîrÎi el. Toarnă-mi rom! Vreau să mă-mbăt În noaptea asta, chiar dacă e Împotriva tuturor ordonanțelor. Și să nu mă trezească nimeni două zile. E un ordin! Ordinul fu respectat, iar căpitanul Lazemby deschise din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
unei ființe care, Într-adevăr, nu părea să aibă nimic În comun cu restul ființelor omenești. - Dar e Încă viu! protestă ea În cele din urmă. - Respiră, asta-i tot. Dar e limpede că trage să moară. Cu cît se isprăvește mai repede, cu atît mai bine pentru el și pentru noi toți... Se duse la timonă, dezlegă capătul lanțului cu care erau legați prizonierii, Îl eliberă pe Pinto Souza și, În fața neputinței femeii și a privirii indiferente a celorlalți, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
acest domeniu atît de încîlcit și sensibil, tot timpul calci pe nisip mișcător, nu știi cînd te înghite și nici nu are cine să te scoată, fiecare pentru sine, politică mare!, se putea întîmpla ca, în urma nu se știe cărei isprăvi, Mihail să fie chemat la ministru ori chiar la șeful guvernului și să i se reproșeze "totala lipsă de informații în ceea ce privește cutare ori cutare afacere, care, întotdeauna!, amenința stabilitatea politică, funcționarea ministerului și chiar interesele majore ale Statului". La o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
trei zile voi Învia și eu, precum ăsta al vostru...“ „Iisus“, zise Petru. „Știi bine cum Îl cheamă.“ „Da, ăsta.“ Unul dintre ucenici o porni În fugă până la cel mai apropiat cătun și se Întoarse cu niște lucrători care tocmai isprăviseră o fântână. Duceau În spate cazmale, lopeți, toporiști. În urma lor mergea tot satul, tot ce era suflare, căci În tot ținutul se dusese vestea apariției unui mag egiptean care avea să facă o minune. „La șase coți adâncime“, stărui Simon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
lumina părelnică și plăsmuită a zeiței destituite, pizmuitoarea lui? Asta da, lumină! Nu lumină pâlpâitoare și prizărită, care se macină pe sine, care se aprinde și se stinge pe sine, care se Întețește și se săvârșește pe sine, care se isprăvește În flacără și fum, În pâlpâire și Întețire, În jar și tăciune; Într‑adevăr, aceea era lumina! Nu era lumina rece a lunii, ci lumina zilei lui Dumnezeu, lumina soarelui, care oricum răzbate prin pleoapele oblonite, lumina care, aidoma unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
în primele zile am statîn larg, astupând crăpăturile mai mari. Când m-am convins că nu mă caută, m-am întors și m-am ascuns într-una din insulițele aflate la sud de Rapa-Nui, unde am rămas încă o lună, isprăvindu-mi reparațiile și aprovizionându-mă cu ouă. Apoi am pornit din nou în larg, iar patru luni mai târziu am debarcat în Bora Bora. — Îmi amintesc foarte bine ziua întoarcerii tale, murmura Omul-Memorie, și îmi amintesc foarte bine și cântecul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
său orb de egoism menținut asupra ei. Carmina! Bietul autor, continuă ea cu nerv, în timp ce-și scrie piesa și-și pierde acolo, pe masa de lucru neuronii, părul, vederea, o parte din suflet, habar nu are că odată isprăvit chinul, la reprezentarea piesei sale, vin persoane, ca scumpa ta soțioară, care nu vrea decât să-și etaleze bunăstarea și puținătatea minții, care face ocheade sau temenele în fața vreunui grangur... Ah, taci, o întrerupse Ovidiu, bătând cu pumnul în masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]