444 matches
-
este cu siguranță „a trece peste [cu grijă]” sau „a sări pe cineva” în sensul de a nu fi inclus într-o anumită acțiune, și se referă la „nimicitorul”, cel care „trece dincolo”, „sare” peste casele marcate cu sânge ale israeliților. a) Existența în celebrarea Paștelui a unui ritual ce include un dans nu pare însă plauzibilă: conform izvoarelor, chiar din epoca lui Iosia, Paștele este o sărbătoare eminamente familială, legată de casă, care, la origine, era stropită cu sângele victimei
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
celebreze Anul Nou în prima zi a lunii a șaptea, ci în ziua a zecea. Unii comentatori consideră că mutarea din ziua a zece în prima zi a lunii a șaptea se datorează schimbării de calendar, în timpul exilului babilonian, când israeliții au adoptat calendarul babilonian. c) De aceea, în izvorul sacerdotal celebrarea primei zile din luna a șaptea se reduce doar la oferirea unor sacrificii și la těrû’ăh, termen care, în timpul iudaismului mijlociu, era identificat cu „sunetul cornului”, dar pe
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
cu scopul de a „domoli inima zeilor”. Deci, nu pare să fi fost o zi de odihnă, ci o zi în care pur și simplu se înceta munca; în sine nu este nimic ieșit din comun dacă, odată preluată de israeliți, s-a transformat într-o zi de odihnă rezervată cultului lui Yhwh. Oricum, redarea termenului babilonian prin „zi nefastă” constituie obiect de dezbatere; nu toți savanții sunt de acord asupra acestei caracteristici, cu atât mai mult cu cât există și
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
pioși atunci când, în prima jumătate a secolului al II-lea î.C., Antioh IV Epifanul a interzis celebrarea solemnității (1Mac 1,39 ș.u.; 2Mac 6,6) sau atunci când, fiind puși în situația de a lupta în zi de sâmbătă, israeliții s-au decis abia la capătul unor lungi discuții și după grele înfrângeri (1Mac 2,40 ș.u.), considerând că e necesară apărarea pentru că era pericol asupra vieții (cf. 14.1.d și 14.3.e). Respectarea sâmbetei a avut
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
plus unsprezece zile pentru a forma un an solar. Traducerea greacă a LXX a utilizat anul solar și acest lucru explică diferența de date dintre textul ebraic și cel grecesc. Se pare că abia spre secolul al VII-lea d.C. israeliții au reușit să definitiveze calculele conform cărora în 19 ani au fost necesari șapte ani cu treisprezece luni. c) Sistemul de calcul solar pare să fi fost fixat pentru prima dată în Egipt în secolul al XXVIII-lea î.C.
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
Atunci Israel a făcut Domnului o juruință, și a zis: Dacă vei da pe poporul acesta în mîinile mele, îi voi nimici cu desăvîrșire cetățile. 3. Domnul a auzit glasul lui Israel și a dat pe Canaaniți în mîinile lui; Israeliții i-au nimicit cu desăvîrșire, pe ei și cetățile lor; și locul acela l-au numit Horma (Nimicire deplină). 4. Au plecat de la muntele Hor pe drumul care duce spre Marea Roșie ca să ocolească țara Edomului. Poporul și-a pierdut răbdarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
din țara aceasta și să-l duc într-o țară bună și întinsă, într-o țară unde curge lapte și miere, și anume, în locurile, pe care le locuiesc Cananiții, Hetiții, Amoriții, Fereziții, Heviții și Iebusiții. 9. Iată că strigătele Israeliților au ajuns pînă la Mine, și am văzut chinul cu care îi chinuiesc Egiptenii. 10. Acum, vino, Eu te voi trimite la Faraon, și vei scoate din Egipt pe poporul Meu, pe copiii lui Israel." 11. Moise a zis lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
Domnul ca hrană. 16. Iată ce a poruncit Domnul: " Fiecare din voi să strîngă cît îi trebuie pentru hrană, și anume un omer de cap, după numărul sufletelor voastre; fiecare să ia din ea pentru cei din cortul lui." 17. Israeliții au făcut așa; și au strîns unii mai mult, alții mai puțin. 18. În urmă o măsurau cu omerul, și cine strînsese mai mult, n-avea nimic de prisos, iar cine strînsese mai puțin, nu ducea lipsă deloc. Fiecare strîngea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
Nazaret, fiul lui Iosif." 46. Natanael i-a zis: "Poate ieși ceva bun din Nazaret?" "Vino și vezi!" i-a răspuns Filip. 47. Isus a văzut pe Natanael venind la El, și a zis despre el: "Iată cu adevărat un Israelit, în care nu este vicleșug. 48. "De unde mă cunoști?" I-a zis Natanael. Drept răspuns, Isus i-a zis: "Te-am văzut mai înainte ca să te cheme Filip, cînd erai sub smochin." 49. Natanael I-a răspuns: "Rabi, Tu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
biblice, chiar mai recente, îl descriu pe Yhwh conform unei teologii care concordă cu stela lui Meșa. În aceste fragmente, Yhwh este descris ca zeul suprem național, cu o puternică conotație teritorială și politică. De exemplu, după teologia Cărții Judecătorilor, israeliții sunt periodic abandonați dominației unui popor străin atunci când fac răul „în fața ochilor Domnului” (Jud 4,1 ș.u.), în timp ce sunt prompt eliberați de oprimarea străină imediat ce poporul se întoarce să-l invoce pe Domnul cu credință. Această teologie propune imaginea
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
lega prin promisiunea ocrotirii. Acesta este imaginarul religios care ne permite să interpretăm mai bine versetul faimos din Dt 32,8: „Când Cel Preaînalt împărțea popoarelor moștenire, când îi împărțea pe fiii oamenilor, el a fixat hotarele popoarelor în funcție de numărul israeliților”. Acest verset citit în traducerea greacă a LXX și în manuscrisele de la Qumran (cf. 4QDeutj) - ne descoperă conjunctura religioasă preexilică, în care Yhwh nu este venerat ca unic Dumnezeu (monoteism), ci doar ca zeul suprem al poporului său, a cărui
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
și alte instrumente de cult. Această așezare, despre care unii afirmă că are legătură cu activitatea regelui Ieroboam I (1Reg 12,28-30), a fost distrusă, spre jumătatea secolului al IX-lea î.C., probabil de arameenii lui Hazael, învingători asupra israeliților, dar imediat reconstruită și apoi restructurată diferit. În această fază succesivă este relevantă descoperirea unui altar din piatră, cu un imponent corn al altarului de circa 50 cm, și a altor ustensile de cult, veselă de preț și oase, ce
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
prin urmare, datat înainte de apariția regatelor lui Israel și Iuda (așa consideră Dohmen, 1985; Albertz, 2005, p. 106). Alții au susținut chiar existența unui aniconism semitic nord-occidental mai generic (Mettinger, 1995, 2005), în cadrul căruia ar trebui să fie contextualizat cel israelit. Cultul originar fără reprezentarea divinității ar trebui înțeles doar ca aniconism de facto, nefiind încă exprimată pe deplin interdicția reprezentărilor divine, adică un aniconism programatic, tipic religiei yahwiste din secolele următoare. Recent însă, unii savanți au criticat ipoteza menționată anterior
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
vizibile, astfel că ar trebui să tratăm distinct religiozitatea ebraică din Babilon, de cea din Iuda. Din păcate nu dispunem de suficiente documente despre religia practicată de comunitatea iudaică din Babilon, dar este probabil ca - dincolo de integrarea naturală a unor israeliți în lumea babiloniană - diferite cercuri să fi accentuat propriile însușiri religioase astfel încât să poată rezista procesului normal de diluare a propriei identități când se trăiește într-o țară străină. Se pare că aceste cercuri de tip naționalist-religios s-ar identifica
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
vorbesc despre Abraham, Iacob și Iosif din Egipt. Prin intermediul lui Moise Dumnezeu eliberează poporul său din sclavia Egiptului, și reînnoiește alianța sa de pe Muntele Sinai, dând cele zece porunci. Poporul rătăcește în deșert către pământul promis de Dumnezeu. Foarte curând, israeliții doresc să aibă un rege la fel ca toate popoarele din jur. Regii cei mai importanți sunt Saul, David și Solomon. Datorită faptului că regii cad mereu în greșeala de a uita de Dumnezeu, Dumnezeu inspiră profeți, care să atragă
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
Pentru ei, cuvintele acestui Isus din Nazaret, acest predicator călător ca mulți alții, erau expresia unei aroganțe și de-a dreptul o blasfemie. A pătimit sub Ponțiu Pilat, s-a răstignit, a murit și s-a îngropat Tot mai mulți israeliți de vază se scandalizau de Isus; în cele din urmă, au decis moartea lui. Dumnezeu Tatăl a permis ca Isus, Fiul său, să sufere pentru toată răutatea omenirii, pentru a fi mântuită de răutate. Isus a îndreptat neascultarea oamenilor, el
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
dat la moarte» (Ex 21,16). Interzicerea de a fura, era gândită înainte de toate ca privare de libertate. Era interzis a face sclav prin forță un israelian fie pentru folosul propriu, fie pentru a-l vinde altuia. Cine priva un israelit de libertate, dăuna legământului comuniunii cu Israel, și era un atac împotriva poporului lui Dumnezeu. Prin această poruncă, Dumnezeu se îndreaptă împotriva acelei privări nedrepte de libertate, care poate fi făcută unui om. Cine este împotriva libertății personale a unui
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
chemați la libertatea în Cristos. 8. «Să nu dai mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău» În mod literal, această poruncă ne spune: «Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău». În primul rând, ea se referă la situația unei proceduri judiciare. Fiecare israelit putea fi chemat să ia parte ca judecător, sau ca martor, la un tribunal de la porțile orașului. Din acest motiv, era însărcinat cu o mare responsabilitate. În fiecare caz, era vorba de a decide asupra onoarei, respectului, dreptului și uneori
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
aici timp de milenii. Căutau Pământul Sfânt. Erau străini, bineînțeles, americani sau europeni. Veneau la Jaffa sau în Ierusalim cu capul îmbuibat de scripturi, nerăbdători să meargă pe urmele lui Avraam, să vadă mormântul lui Hristos. Tânjeau după vestigii ale israeliților antici sau ale primilor creștini. Palestinienii, antici sau moderni, erau irelevanți. Cei din noua generație, din care făcea parte și Ahmed, erau specializați în arheologia biblică - mai exista și alt fel? -, dar și-au dezvoltat repede o concepție proprie. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
colină aflată nu departe de Jenin, pe Malul de Vest. Americanii au săpat acolo mai mulți ani, atât de entuziasmați erau. Ta’anach era menționat în Biblie ca unul din orașele Canaanului cucerite de Iosua, unul din liderii militari ai israeliților. Dar Ahmed și colegii săi au întrevăzut ceva nou. Au revenit la sit, concentrându-se acum nu asupra Ta’anach-ului biblic, ci asupra satului palestinian de la poalele dealului: Ti’innik. Acești arheologi de școală nouă voiau să afle tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
din țara Egiptului; suie-te în țara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov, zicând: Seminției tale o voi da!»“. Sau lui Iosua: „Fii puternic și curajos, pentru că îi vei aduce pe israeliți pe pământul pe care l-am promis prin jurământ și Eu Însumi voi fi cu voi“. Asta, că veni vorba, e Dvarim, Deuteronomul, capitolul 31, versetul 32. Ai prins ideea: pământul Israelului a fost lăsat poporului lui Israel, nu există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
fondatori din Valahia noastră, fugari de la armată cînd a venit vremea să ne apărăm țara. Tristan Tzara și Marcel Iancu erau tineri capabili de a purta veston militar în 1916-1918, așa cum au purtat Ion Trivale, Maxy, Marcel Pauker și atîția israeliți asimilați și cufundați, cot la cot cu românii, în interesele patriei comune”. Pandrea devine însă complet necreditabil cînd afirmă că „nu l-am găsit în nici o istorie literară contemporană serioasă sau neserioasă, nici în textele marilor ori micilor critici eseiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
c-am să-ncerc! promiseveselă Aurica. De aci încolo, Aurica făcu tot mai dese aluzii lui Weissmann, pe care-l invita de câte ori găsea câte un prilej. G. Călinescu - Eu, zicea ea, n-am nici un fel de prejudecăți. Dacă așiubi un israelit, l-aș lua de bărbat, orice-ar zice lumea. Bineînțeles, sper că ar trece la religia noastră sau măcar să nu mai țină la a lui. - Și ce-are de-a face religia în toata chestia asta? întrebă Weissmann. - Are! Dacă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
notoriu că New Catholic Encyclopedia (ediția din 1967, tomul XIII, paginile 449-450) consacră totuși că, în Vechiul Testament, nu se fac nici un fel de distincții între corp și ebraicul nefeș, tradus în românește, în general, de majoritatea traducătorilor, prin suflet... La israeliți, sufletul (nefeș) e omul însuși, nu o parte imaterială din el, supraviețuind după moartea corpului... Spiritul (rúach) reprezintă forța vitală, cea care, părăsind corpul, în aceeași zi și gândurile respectivei făpturi pier, netransferîndu-se nici într-un alt fel de domeniu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
recurs la acest subterfugiu. "Pe cînd în celelalte cazuri, eroul se înalță deasupra începuturilor sale umile pe măsură ce înaintează în viață, viața eroică a omului Moise a început o dată cu descinderea de la înălțimea sa la nivelul copiilor lui Israel"494. În concluzie, israeliții nu s-au răsculat, au fost eliberați. Revolta lor a venit de sus, nu de jos. Susținînd că Moise a fost un prinț egiptean, Freud le spune evreilor: "De fapt, nu v-ați ridicat niciodată împotriva autorității, este o iluzie
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]