1,214 matches
-
ținea de mână copilul așezat lângă ea. — Cum te cheamă? Copilul o privi nedumerit și încercă să-și elibereze mâna. — Mergi la grădiniță? Ochii copilului se umplură cu lacrimi și începu să-și strige mama. — Știi vreo poezie? Copilul deveni isteric și bătu din picioare. Pe cine iubești mai mult? Vocea cucoanei răzbătea printre tijele crizantemelor. Copilul plângea în hohote, mâna lui se sufoca în palma ce-l strângea cu putere și se trăgea zadarnic în stânga și-n dreapta. — Pe cine
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
fundu' Moldovii." "Nu să compară, nuuu! Potigrafu o fi vreo suburbie a Londrii, hi, hi, hi! Măă, la Găgești le-a băgat apă și s-a deschis și supermarket. Supermarketu' OK", accentuează duduița, amuzându-se totodată cu un chicotit cam isteric. Devine brusc serioasă, ba chiar o undă de indignare îi reverberează în glas: "Te iei tu de intelectualii din redacția lu' Evenimentu'? Tu, mă!? Păi ai văzut cine sunt seniorii noștri, care-i senatu' ziarului?" Nu, mă, Nicoleto, și mă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
fapt pentru care mamam depune un efort artistic pe lîngă selecționerul care asistă la meciul în care joacă și fiul său și care se lasă cu o încăierare zdravănă unde participă cu mic cu mare, suporteri, primarul, Luka și soția isterică. Tînărul Milos este selecționat, dar nu pentru fotbal, ci pentru satisfacerea stagiului militar exact în momentul în care se declanșează războiul și gara devine un întreg teatru de operațiuni condus de căpitanul Aleksic (Stribor Kusturica). Fiul cade prizonier în mîna
Viața ca un miracol by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9169_a_10494]
-
marginea aceluiași presupus cerc, străduindu-se să imite, atît cît era posibil, forma de ou. Deodată Joanna-Jeni tresări, părînd că-și revine dintr-o stare hipnotică, ridică vocea, iar cîntecul monoton de pînă atunci se transformă Într-un recitativ aproape isteric: Păsările vor rupe cochilia Păsările vor zbura spre Soare Soarele este un Zeu Numele zeului este Abraxas... Atunci ele se ridicară În picioare, desfăcură brațele și ieșiră din sacii de plastic strigînd: — Aaaa... Aaaabraaa... Aaabraaaxaaas... care unești lumina cu Întunericul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
din cauza acelei prime Încercări nereușite, am izbucnit În rîs. Dar nu oricum și nu orice fel de rîs. Am explodat pur și simplu Într-un rîs nervos, necontrolat care descărca toată tensiunea acumulată de-a lungul acelei zile, cu hohote isterice, aparent nemotivate, și repetînd printre sughițuri niște cuvinte fără sens: tu și toți cei ca tine - mă Înecam și tușeam, dar continuam să rîd, nu mă puteam opri, iar În acest timp, văzîndu-l pe Pablo cum mă privea, serios și
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
asta, îi zorește. Nici dacă m-ai fi lăsat să aleg prima n-ar fi ieșit mai bine gîngurește Angelina sorbindu-l din ochi pe Părințel, ar fi fost culmea să ne luăm de păr din cauza lor ca niște adolescente isterice, șoptește languros Tușica sfredelindu-l pe Curist în adîncul ochilor. Haideți odată că mă scoateți din minți cu încetineala voastră, își pierde Roja răbdarea, dacă de la bun început ne împotmolim în niște cifre fără importanță, n-o să-i mai dăm
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
poate fi prea rodnică, oamenii Încă vegetează după ce au băut din ,,sângele Domnului,, și s-au Îndopat cu mâncare. Ca să nu mai vorbim de cei care au părăsit orașul, pentru a petrece Sărbătorile În alte locuri, departe de freamătul cenușiu, isteric și agresiv. Mâna lui Antoniu, Întinsă sub nasul rarilor trecători, e crăpată de frig . Din crăpături țâșnesc bobițe de sânge care, Închegat, seamănă cu un rug de mure. O fetiță de vreo zece-doisprezece ani, Îi pune cerșetorului, un bănuț În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
balenă lehuză, o frunză moartă, o grindină, un perete de mucava, un denunț, un sex de limax, o căpușă, o baie de sânge, o libarcă.... -Ești nebună, oprește-te odată! Apoi tare, din ce În ce mai tare se aude plânsul ei În hohote isterice. Închid fereastra și mă afund În fotoliul În care Îmi place să somnolez ca o pisică și realizez că tot ce a spus partea feminină a cuplului Îmi este cunoscut cuvânt cu cuvânt cu o familiaritate promiscuă. În atâtea luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
bărbat încornorat, și m-a iritat, pentru câteva clipe, postura jalnică în care apăream. Cu siguranță nu era deloc momentul potrivit să-i fac servicii lui Palmer. Am înaintat tăcuți spre mașină trecând prin mijlocul unei mulțimi fantomatice și ușor isterice, alcătuite din oameni care plecau sau soseau, sau așteptau trenuri pierdute fără urmă. Afară ceața era la fel de deasă și mi-a trebuit ceva timp să scot mașina în stradă. Farurile neputincioase - biete licăriri inutile - aruncau raze într-un zid de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
scoase un vaiet lung, tremurător, sfâșietor și se lăsă pe scaun într-un hohot de plâns. Am condus-o pe Georgie afară, lăsându-l pe Palmer să-i aplice Antoniei cele mai noi metode psihologice de a liniști o femeie isterică. 13 Pur și simplu trebuia să o văd pe Antonia din nou. Când plecasem din Pelham Crescent toată dragostea și grija mea rămăseseră alături de ea. Nu-mi mai puteam despărți ființa mea de a ei, de parcă mi-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
o trăiesc în miezul unui banc cu evrei. Eu sunt fiul din acest banc cu evrei - numai că ăsta nu-i banc! Cine ne-a ciuntit în halul ăsta, rogu-te frumos? Cine ne-a făcut așa de morbizi și isterici și slabi? De ce, de ce-o țin tot pe-a lor cu țipetele astea gen „Ai grijă! Nu face asta! Alex - nu!“ și de ce, singur-cuc în patul meu din New York, mi-o iau mereu la labă ca disperatul? Doctore, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
poante gen - a cărui mamă era cea mai sufocantă, care avea cel mai tembel babac, cu mine ți-ai găsit nașul, ticălosule, ține umilință pentru umilință, rușine pentru rușine... vomatul căznit din WC-uri de după mesele zilei, hohotele de râs isteric, ca de muribund, ce se înalță din cabine și lacrimile vărsate cât ai clipi - ici o băltoacă de lacrimi de căință, colo o băltoacă de lacrimi de indignare - trupul unui bărbat (cu mintea unui copil) se înalță cuprins de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Și iată că în scenă își face intrarea tatăl: după o zi agreabilă, în care a încercat să vândă polițe de asigurare pe viață unor negri ce nici măcar nu-s siguri că sunt vii, se întoarce acasă la o soție isterică și la un copil metamorfozat - pentru că ce-oi fi făcut eu, întruchiparea bunătății pe pământ? Incredibil, de necrezut, dar fie i-am tras una la țurloaie, fie am mușcat-o. Nu vreau să aducă a lăudăroșenie, dar cred c-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cineva. Coral Își Împreună mâinile fără zgomot și spuse Încet: — S-a Întors după mine. Vedeți? Ați spus că nu se va Întoarce. Începu să râdă ușor și când dr. Czinner Îi șopti să se liniștească, ea spuse: — Nu-s isterică. Sunt doar fericită. Își dăduse de-acum seama că această Înspăimântătoare aventură avusese, până la urmă, și partea ei bună: Îi arătase că el ținea la ea, altfel nu s-ar fi deranjat În veci să se Întoarcă. Probabil că scăpase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
iarăși și de data aceasta Îi răspunse o șoaptă. Tresări - era atât de aproape de ea - și, pipăind Într-o parte, mâna ei atinse imediat baricada de saci. Coral Începu să râdă, dar se admonestă singură: Nu-i momentul să fii isterică. Totul depinde de tine. Încercă să se consoleze spunându-și că de data aceasta, pentru prima oară, avea un rol principal. Dar era greu să joci cu toată Încrederea pe Întuneric și fără aplauze. Când reuși să pătrundă În grota
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mine e vorba. E S-s-s-ÎhÎSanford. A murit. —Îngrozitor. Habar nu avusesem că Alixe era așa de apropiată de el. Părea la pământ. —Dumnezeule, Alixe, Îmi pare rău să aud asta. Pari foarte Întristată, am adăugat eu. —Su-u-u-unt, urlă ea. Părea isterică. —Atâta e-e-e-goism! Să moară! În felul ăsta! Cu două zile Înainte de balul meu minunat! De-ar fi murit și el sâmbătă. În felul ăsta aș fi putut și eu să țin petrecerea. Acum, toată lumea trebuie să mergă la priveghi vineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
apăsat tasta 5 pentru cumpărarea de bilete. —Bună ziua. Pentru ce spectacol? Întrebă o voce. Ura! Un om. —MOMA, am zis repede, incoerent. —E o producție de pe Broadway? Iisuse Hristoase! —Muzeul de Artă Modernă, i-am răspuns, Încercând să nu devin isterică. Până la urmă, nu era vina acelei persoane de la capătul firului, care era plătită cu salariul minim pe economie, că eu Întârziam la o ședință de spionat amanta soțului meu. —Vă rog să sunați la rezervările speciale pentru MOMA, la numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
În celălalt capăt al Încăperii, cu un braț sprijinit de polița de deasupra șemineului. Era Îmbrăcată din cap până În picioare În cașmir alb și cu o vestă crem din blană. Părea să se amuze copios cu... Salome, cu care râdea isteric. Ce punea la cale Salome? Puțin mai Încolo, Valerie și Alixe sporovăiau Împreună. Ce se petrecea? Și unde era Lauren? Nu trebuia să fie și ea aici? M-am Îndreptat către Alixe și i-am șoptit: — Ce are de gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
în urma sa. Lumea s-a ridicat în picioare. El întinde mîna și arată: Vin! Se aud cum vin. Intîi amfibii, apoi tancuri, apoi crucișătoare, portavioane... Se oprește, își trage răsuflarea, întinde iarăși brațul, dar în loc de cuvinte se aude un rîs isteric după care, lăsîndu-și bărbia în piept, se duce la locul lui lîngă sobă, pune fruntea pe genunchi și începe să plîngă. În tăcerea sălii de spectacol, zgomotul ciocanului lovind scîndura înfioară atmosfera. Aici! precizează regizorul, arătînd cu țeava armei un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
apoi se răsucește spre dreapta, cade lîngă calorifer, peste patul improvizat, cu tîmpla rezemată de elemenții fierbinți și rămîne așa un timp, înmărmurită, după care, cu mișcări de somnambulă, pătrunde sub cearșaf, cu fața în pernă, revărsîndu-se într-un plîns isteric, hohotind înfundat. În primele clipe, Mihai e îngrozit; se așteaptă la dezlănțuirea unei lungi crize de isterie și primul lui gînd de apărare este că ar putea să iasă din impas aruncîndu-i Mariei un pahar cu apă rece între ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
precisă. Și, dacă tot simțeam uneori că tata m-ar putea apăra de Naghy, de Florea și de găliganii care-i supun la cazne pe puradei, m-am gândit că ar fi în stare să le domolească și pe profesoarele isterice. Așa că l-am rugat să vină la școală, după ce profa de fizică (al cărei nume nu mi-l amintesc nici picat cu ceară) mi-a ars din senin o palmă, în laborator, când tocmai o mângâiam pe pulpe pe Nicoleta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Acum, stînd aplecat peste parapet, Își spunea - poate pentru a suta oară - că suferința soției sale fusese insuportabilă nu atît pentru ea, cît pentru el Însuși. E drept că o dată, În prima fază a bolii, ea izbucnise Într-un plîns isteric și-i spusese că preferă să moară decît să-și tîrască zilele În felul ăsta. Mai tîrziu, Însăși răbdarea și curajul ei aveau să i se pară insuportabile. Încercase, așadar, să scape de propria lui suferință, nu de a ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
orele...“ Undeva la marginea conștiinței, artileria antiaeriană bubuia mereu. Apoi auzi vocea lui Hilfe: — Groaznic, spui? Nicidecum. Mai degrabă de o importanță capitală. — Nu-ți pot da revolverul, răspunse Rowe clătinînd trist din cap. Deodată, Hilfe izbucni Într-un rîs isteric, plin de ură. — Îți ofeream o șansă, zise el. Dacă mi-ai fi dat revolverul, mi-ar fi fost poate milă de dumneata. Ți-aș fi fost, oricum, recunoscător. Poate că m-aș fi Împușcat... Pe cînd acum..., acum o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de bătălie» nici un mort, nici un rănit și nici un prizonier. Acest fapt neobișnuit îndreptățește ipoteza - certitudine nu poate exista fără o fundamentare documentară - că, în realitate, «teroriștii» au fost un grup restrâns de diversioniști. Acțiunile lor, amplificate de anunțurile și apelurile isterice de la Televiziune, au creat un climat de adevărată teroare (o psihoză până la urmă) în rândurile populației stăpânită, în cea mai mare parte a ei de gândul de a supraviețui în fața acestor forțe malefice care atacau, ucideau, otrăveau apa etc;” Astfel
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
la un teatru de mâna a doua din București. Ar fi putut ajunge în cel mai bun caz un actor de mâna a doua la un teatru de prima mână, dar nimic mai mult. Avea o nevastă răutăcioasă, geloasă și isterică și un copil, o scârbă de fetiță plângăcioasă. Amândouă erau în 2 Mai, la etajul doi al unui hotel. Cică aia mică ar putea face insolație dacă merge dimineața la plajă. Valul nu le putea face nimic, hotelul era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]