176 matches
-
o înnoire conceptuală, a Economiei, ca și a științelor sociale în general. Fixarea enunțurilor în perimetrul de semnificații, așteptări și consecințe ale revoluțiilor industriale și naționale, în timpul cărora Economia s-a inventat pe sine, înseamnă clasarea întregii teorii economice ca istoricism, în sens popperian. Desigur că ieșirea din constrângerile paradigmei iluministe presupune și o definire decomplexată a identității Economiei care se ocupă de descifrarea unor fenomene de tip social, și nu fizic. Asta trebuie să facă mai clar specificul Economiei ca
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
suportabil prin cartezianism. Noua sinteză devine astfel o iluzie inutilă! Acceptanța modelului explicativ este de nediscutat în această mare deturnare de sensuri și semnificații. Științele sociale se abandonează pretențiilor de falsitate și recunosc fără argumente validitatea testului falsificării (Popper, 2001). Istoricismul este repetitiv până la identitate reprodusă invariabil, schimbarea privește eventual doar forma, evoluția este o spirală preformată a unui pattern autodefinit, lumea fiind, până la urmă și în definitiv, ceea ce îi permite modelul să fie. (Dinu, 2006c) În aceste determinări orice concept
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
fel putem să-i învățăm pe copii abilitățile necesare în secolul XXI din moment ce noi nu știm ce abilități vor fi necesare în secolul XXI; a descoperit astfel o aplicație elegantă a marii probleme pe care Karl Popper o numea "eroarea istoricismului"". (Taleb, 2014, p. 335) Concluzia nu trebuie să ne îndemne la scepticism, dimpotrivă: Certitudinea schimbării, cuplată cu totala incertitudine referitoare la natura ei, are consecințe profunde și complexe asupra felului în care privim educația. Mie personal un lucru îmi este
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
român grație traducerii lui Dragan Stoianovici, publicată la Humanitas în 1993; atacul lui Popper împotriva credinței că viitorul poate fi prevăzut (pentru autor, miezul ambiției utopice) se găsește în cartea lui din 1957, The Poverty of Historicism (ed. rom.: Mizeria istoricismului, traducere de D. Suciu și A. Zamfir, ALL, București, 1996). 6. Așa își încheie recenzia Michael Lind: „Saving Liberalism: A Book Review of John Gray’s Two Faces of Liberalism”, Los Angeles Times, 24 decembrie 2000. Deși nu îmi propun
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
1995. PETITT, Philip, "Consecințialismul", în Peter Singer, Tratat de etică, Iași: Editura Polirom, Iași, 2006. POLIN Raymond, Ethique et politique, Éditions Sirey, Paris, 1968. POPPER, Karl, Societatea deschisă și dușmanii săi, București: Editura Humanitas, 1993, volumul II. POPPER, Karl, Mizeria istoricismului, București: Editura All, 1996. POPPER, Karl, În căutarea unei lumi mai bune, București: Editura Humanitas, 1998. PUTNAM, Robert, "Studying elite political culture: the case of "ideology"," în American Political Science Review, no. 65, 1971. PUTNAM, Robert D., Cum funcționează democrația
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
realizată în virtutea unor abilități le căror surse se regăsesc în tradiție. 52 Kenneth Minogue, "Oakeshott: Rationalism Revisited", în The Intellectual Legacy of Michael Oakeshott, edited by Corey Abel and Timothy Fuller (Exeter: Imprint Academic, 2005), 191. 53 Karl Popper, Mizeria istoricismului (București: Editura All, 1996). 54 Karl Popper, "Despre sursele cunoașterii și ale ignoranței", în volumul În căutarea unei lumi mai bune (București: Editura Humanitas, 1998). 55 Karl Popper, "În ce crede Occidentul", în volumul În căutarea unei lumi mai bune
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
și cultură populară românească. București: Editura Științifică și Enciclopedică. Popa, Ioan. 1996. Țara Secașelor monografie folclorică. Centrul Județean al Creației Populare Alba, Alba Iulia. Popescu, Critian, Tiberiu, 2000. Istoria mentalității românești. Editura Universal Dalsi. Popper, Karl, R. 1996 [1954]. Mizeria istoricismului. București: Editura All. Portes, Alejandro. 1973. The factorial Structure of Modernity: Empirical Replications and a Critique, în American Journal of Sociology, vol 79, 1, pp. 13-44. Poznanski, Kazimierz. 1999. Teoria comparativă a tranziției: recesiune și redresare în economiile postcomuniste, în
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
perspectivă implică un tip special de abordare și, neîndoilenic, o nouă metodologie. Evaluarea teoriilor despre identitate readuce în prim plan chestiunea clasificării teoriilor. Horațiu Rusu părăsește clasificarea îndeobște utilizată, care împarte teoriile în invenționiste și primordialiste, după accentul pus pe istoricismul comunităților omenești sau pe stratul de perenitate. Autorul optează pentru o diviziune care pornește de la strategiile cunoașterii, convins fiind că nucleul oricărei atitudini este dat de experierea cunoscătoare. Or trăsătura dintâi a oricărui act de experiere este deconstrucția și reconstrucția
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
demn. Dar, în secolul XX, istoria a arătat limpede că nu-și poate produce propriul sfîrșit, că nu poate furniza paradisuri sociale nici măcar sub biciul propagandei și al represiunii. Karl Popper a criticat cu o metodică necruțare inanitatea sau mizeria istoricismului : pretenția de a descoperi sau impune legi ale dezvoltării istoriei, care îi decid traiectoria viitoare. în modernitatea tîrzie, ideologiile care dau mersului istoriei un sens previzibil, unic, sigur stîrnesc o împotrivire larg, dacă nu unanim împărtășită. După un anumit (auto
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
o cu totul altă abordare. Acest principiu practic apare cu multă claritate încă din scrierile metodologice ale lui Max Weber. Acesta respinge atât poziția pozitivismului, care susținea comunalitatea scopurilor cognitive ale științelor naturale și ale celor istorice, cât și a istoricismului, care afirma că spațiul culturii și al spiritului nu se pretează la generalizări bazate pe regularități ale acțiunilor umane. Pentru sociologul german, diferențele dintre științele naturale și cele istorice apar ca urmare a intereselor și finalităților cognitive diferite ale cercetătorilor
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
al tendințelor reconstituite pe această bază a ignorării intențiilor contemporanilor. În aceste condiții, ar fi de crezut că cel ce n-are altă ambiție decît de a reflecta asupra prezentului pe baza timpurilor trecute se lovește de critica adepților unui "istoricism" care postulează că "orice idee este determinată de timpul său și că nici una nu are realitate transistorică"390. Trecutul ni se relevă astfel fie ininteligibil, fie guvernat de un context în cel mai rău caz descifrabil, dar fără legătură cu
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
vorbea, într-un interviu cu Paul Rabinow, istoricul născut la Poitiers. Abolirea funcției și a mitologiei social-politice de autor este una utilă. De ce? Pentru că această funcție, însoțită de o permanentă mitologie, este responsabilă de intriga modernă punctul de formare al istoricismelor și al conflictelor social-politice, al luptelor între oameni. Ceea ce contează nu este atât Cine vorbește?, ci Ce spune?/ Ceea ce se spune despre un anume subiect, autor, idee? O mutație epistemică de la polul auctorial la cel inter- și a-personal. Acest
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
o concepție dialectică despre putere (raportul putere-opoziție), atunci când gânditorul de la Collège de France vedea în aceasta "puncte de conflict", "focare de instabilitate", "lupte și răsturnări temporare ale raporturilor de forțe". Cursul Trebuie să apărăm societatea (1975/76), o analiză a istoricismului politic modern, căruia îi atribuie virtuți epistemice în elaborarea istoriei ca disciplină, a venit în prelungirea cărții Surveiller et punir, ca o completare, de pe poziții non-marxiste, a analizelor sale despre putere. Ar fi de preferat ca puterea sau microputerea să
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
superfluă, nu are nicio însemnătate reală, atât timp cât funcțiile de conducere (social-politică) sunt deținute nu atât pe baza unor merite certe cât prin favoritism, nepotism, prin decizii arbitrare și partizane, prin sume de bani. Toată această stare de corupție social-politică autorizează istoricismul modern ca practică în confruntările dintre forțe, dintre oameni. Vedem aici actualitatea lui Marx, a lui Nietzsche, a lui Foucault și, totodată, formularea unei întrebări esențiale: cum este posibilă o elită, dincolo de relațiile corupte și coruptibile ce sunt dezvoltate între
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
idei, de forțe, de puteri. Este o iluzie periculoasă, întreținută de tradiția filosofică occidentală (de la vechii greci la Hegel, Schopenhauer, Marx, și, mai recent, J.-P. Sartre), la capătul căreia (sper să aibă un final acum, în secolul XXI) avem istoricisme, conflicte multiple de idei și de interese, războaie civile, care au distrus națiuni și state. Pentru Sartre, pe baza ideilor lui Hegel, "producerea" și "reproducerea vieții" constituie un proces dialectic 139. Oricum, ar fi în folosul regimului politic să nu
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Este abstract atunci când se află în propria lui dificultate de a spune, de a explica. Este clar-obscur atunci când deține o relație de corespondență între concret și abstract, atunci când interpretează concepte, conferindu-le un sens ambiguu. De exemplu, interpretarea conceptului de "istoricism" are cel puțin patru sensuri diferite: unul conferit de practica istoriografică germană din secolul al XIX-lea; unul inventat de K. R. Popper; sensul atribuit de Foucault în cursul Trebuie să apărăm societatea; Noul Istoricism (New Historicism), dezvoltat prin critica
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
De exemplu, interpretarea conceptului de "istoricism" are cel puțin patru sensuri diferite: unul conferit de practica istoriografică germană din secolul al XIX-lea; unul inventat de K. R. Popper; sensul atribuit de Foucault în cursul Trebuie să apărăm societatea; Noul Istoricism (New Historicism), dezvoltat prin critica literară și culturală occidentală după al Doilea Război Mondial. A folosi concepte precum "istoricism", "istorism" și altele în "-ism" ne plasează într-o ambiguitate lingvistică și epistemologică. Gândirea și cunoașterea lui Foucault se dezvoltă în
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
secolul al XIX-lea; unul inventat de K. R. Popper; sensul atribuit de Foucault în cursul Trebuie să apărăm societatea; Noul Istoricism (New Historicism), dezvoltat prin critica literară și culturală occidentală după al Doilea Război Mondial. A folosi concepte precum "istoricism", "istorism" și altele în "-ism" ne plasează într-o ambiguitate lingvistică și epistemologică. Gândirea și cunoașterea lui Foucault se dezvoltă în tablouri clar-obscure sau abstracte. Profesorul francez ne spune că tabloul s-a aflat în centrul cunoașterii între secolele al
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Această idee am criticat-o în cartea mea Cunoașterea istorică în civilizația occidentală (2008)189, arătând că nu atât războiul în sine întemeiează cunoașterea istorică, cât puterea de transformare a unor idei și concepții originale. Foucault pune semnul echivalenței între istoricismul politic modern și întemeierea istoriei scrise, ceea ce nu este tocmai veridic. Nu numai nararea (incompletă) a războiului creează istoria și/sau istoricismul. Cunoașterea, și cu atât mai puțin cunoașterea istorică, nu are, în mod explicit și de la natură, o vocație
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
întemeiează cunoașterea istorică, cât puterea de transformare a unor idei și concepții originale. Foucault pune semnul echivalenței între istoricismul politic modern și întemeierea istoriei scrise, ceea ce nu este tocmai veridic. Nu numai nararea (incompletă) a războiului creează istoria și/sau istoricismul. Cunoașterea, și cu atât mai puțin cunoașterea istorică, nu are, în mod explicit și de la natură, o vocație războinică. În schimb, ea are, în obiectivul ei, acea vocație de a prezenta disputele între oameni, eternul spectacol al disputelor umane. Ea
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
nu are nicio valență epistemologică. Ceea ce face să existe o luptă în istorie și prin istoria scrisă sunt, mai degrabă, intențiile conferite cunoașterilor, înregimentarea acestor cunoașteri în partizanate și dispute ideologice. În acest caz, avem ceea ce Popper numea mizerie a istoricismului. Există ceva insidios în structura omului modern, în gândirea sa incapabilă să se ridice dincolo de partizanate, de subiectivisme, de tot felul de polarități ideologice. Istoria îți arată, îți oferă (strategii și tehnici de luptă), dar nu te îndeamnă niciodată să
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
peste tot cum spune imnul ei, e produs de sistemele de educație. Acest intelectual modern, de "un comic amar", nu întreține decât o nefastă dialectică istorică, atât la nivel cotidian cât și dintr-o perspectivă a gândirii negânditului. Istoricisme după istoricisme... Foucault a gândit cu istoria, cu evidențele acesteia, iar afirmații de genul: "Clasicismul a inventat internarea, cam așa cum Evul Mediu inventase segregarea leproșilor" se fac pe baza unei cunoașteri din arhive și din cărți de istorie, pe baza unei comparații
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
stângă, conturată spre 1965, a căutat texte noi - și le-a găsit În scrierile tânărului Karl Marx, În eseuri metafizice și note scrise la Începutul anilor 1840, când Marx avea abia 20 de ani: un tânăr filosof german Îmbibat de istoricism hegelian și pătruns de visul romantic al Libertății totale. Marx Însuși a ales să nu publice o parte dintre aceste scrieri, iar după revoluțiile eșuate din 1848 le-a abandonat definitiv și s-a consacrat politicii contemporane și economiei politice
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
adică cele ale veacurilor trecute. Noi - spun acești adepți ai. reconstituirilor literare - trebuie să pătrundem în mintea și atitudinile epocilor trecute și să le acceptăm normele, incluzând în mod deliberat amestecul nedorit al propriilor noastre idei preconcepute. Această concepție, numită "istoricism", a fost elaborată "sistematic în Germania în secolul al XIX-lea, deși chiar si acolo a fost criticată de teoreticieni ai istoriei literare de talia lui Ernst Troeltsch. *3 Acum se pare că ea a pătruns, direct sau indirect, în
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
luminescent, ca la Redon, Aman Jean sau Carrière; fie prin grafisme curbilinii, japonizante, ca la nabiști; fie prin pregnante corespondențe cu simbolismul literar, trăsătură propie lui Thorn Prikker, Xavier Mellery sau Fernand Khnopff; fie printr-un amestec de simbolism, manierism, istoricism, academism sau populism, ca la un von Stück, von Hebermann, Max Klinger, Const. Meunier ș.a., orientare denumită uneori și "pseudo-simbolism"33. Avantajul formulelor lui Paul Constantin constă în faptul că nuanțează complexitatea unui fenomen care nu poate fi redus doar
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]