720 matches
-
peste chila corăbiei. Păreau niște degete care, din rugul funebru, se Înălțau către cer ca să ceară dreptate. Sau răzbunare. Zorii zilei de 6 august Ajunseră la Florența a doua zi, la primele ore, după un marș forțat de noapte care istovise oameni și cai, În timp ce deasupra capetelor lor apuneau constelațiile Zodiacului. Înaltul zidurilor strălucea În razele soarelui timpuriu, de parcă ar fi fost alcătuite din aramă, nu din piatră și din cărămizi. Pe timpul nopții căzuse, În răstimpuri, o ploaie nisipoasă, Întreruptă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
lor, În depărtare, Începeau să se Întrevadă torțele de pe Ponte Vecchio. La o răscruce, i se păru că zărește niște umbre ce se furișau grăbit pe lângă zidurile palatului din față. Dar nimeni nu păru să Îi bage În seamă. Era istovit, cu veșmintele leoarcă de o sudoare insalubră. Continuară o ultimă bucată de drum, până la poarta de la San Piero. În fața mânăstirii, rezemați de coloanele de la intrare, doi străjeri dormitau. Se dezmeticiră la auzul pașilor, Înaintând alarmați, cu lăncile Întinse spre dânșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
punea stăpânire pe el. Din spate, auzea răsuflarea greoaie a tovarășului său. Fu cuprins de teamă: dacă pasajul nu avea nici o ieșire sau dacă fusese astupat, ar fi fost oare În stare să facă el cale Întoarsă? Dacă Cecco se istovea și se prăbușea, trupul său avea să Îi Împiedice orice posibilitate de salvare. Sau dacă lada se bloca... Spectrul unei morți cumplite i se legănă În fața ochilor. În creierul său Însetat de aer, ideile Începeau să se confunde. Pradă panicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
dedus adâncul acestei calme creste, Intrată prin oglindă în mântuit azur, Tăind pe înecarea cirezilor agreste, În grupurile apei, un joc secund, mai pur. Nadir latent! Poetul ridică însumarea De harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi Și cântec istovește: ascuns, cum numai marea Meduzele când plimbă sub clopotele verzi. TIMBRU Cimpoiul veșted luncii, sau fluierul în drum Durerea divizată o sună-ncet, mai tare... Dar piatra-n rugăciune, a humei despuiare Și unda logodită sub cer, vor spune - cum
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
desfătare, un vis sătul și grav De lucruri presimțite abia, dar fără nume. Încât, cu pași nesiguri, cu trupul dus agale Și mintea stătătoare ca undele în iaz, Într-un târziu, când ziua trecuse de amiaz Împovărat de simțuri, mult istovit de cale, Mă pomenii în fața stingherului din luncă, Sălbatecului arbor întrezărit prin geam. Părea trudit și vârstnic... Un noduros mărgean Încununat cu alge, un trup răpus de muncă, Un trunchi cu prăpădite crăci vechi ce stau să pice Din care
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
des verificată în matematică. * Criza civilizației științifice grecești a fost imposibilitatea de a concepe numărul irațional. Nu cucerirea romană, ci infirmitatea lor de a depăși anumite prejudecăți privitoare la rigoare matematică, de a accepta și alte moduri de existență matematică, istovește curând geniul grec. Arhimede aparține mai mult evului celui nou. * În redactare nu are atâta preț poleirea frazelor, cât organizarea ideilor. * Nu există matematice vorbite (decît la examene și în congresele matematicienilor). Un adevăr matematic nu poate fi primit ca
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
dedus adâncul acestei calme creste,/ Intrară prin oglindă în mântuit azur,/ Tăind pe înecarea cirezilor agreste,/ În grupurile apei, un joc secund, mai pur.// Nadir latent! Poetul ridică însumarea/ De harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi./ Și cântec istovește: ascuns, cum numai marea./ Meduzele când plimbă sub clopotele verzi... " reprezintă arta poetică a liricului: Poezia este o ieșire din contingent în pură gratuitate, joc secund, nadir latent, adică o oglindire a zenitului în apă, o sublimare a vieții prin
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
profesională cu clienții săi. Dimpotrivă, abordează o linie agreabila. E o mirare! Sau ar trebui să fie o normalitate?! Toate terenurile pe care le deține sunt amplasate la maluri de rău, sau in umbrele pădurilor. Sunt locuri mirifice care nu istovesc nici sufletul, nici trupul, decât prin iubire de viață și plăcere de frumusețea naturii. Această creionează, ca într-o cronică afectiva, portretul sau uman. Proprietățile lui Mihnea Boerescu sunt o salba înșirata la poalele pădurilor sau oglindita în subcerul din
ÎNTR-O LUME A MELCULUI CIVILIZAŢIEI, CE NU-ŞI RETRAGE COARNELE...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364323_a_365652]
-
am spus Eu. Își luară înfățișarea de pasăre neagră și o porniră înapoi în Țara Lalelelor. În timp ce îngerii care scăpară nevătămați, zburau spre norul cel alb printre norii întunecați și luându-se după lumina Lunii, Capetele de Pisică se întindeau istovite pe meleagurile Țării Lalelelor. Unii se întindeau printre lalele culcându-le la pământ, alții se încolăceau în jurul copacilor înalți și falnici. Crengile lor groase și noduroase trosneau și tremurau la auzul urletelor asurzitoare ale animalelor și al tipetelor oamenilor care
PARTEA A II A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363740_a_365069]
-
să-mi fie comparația, dar dacă te uiți la omul acesta și la poza cunoscutului duhovnic, o să rămâi frapat de asemănare). Am aflat că e venit cu un proiect... Dacă la început copiii l-au privit sceptic, iar el ieșea istovit de întâlnirea cu întrebările lor „din lume”, acum îi văd pe unii că-l însoțesc pe scări, vorbesc și în pauze. Nu știu cât va dura proiectul... Pentru mine, omul acesta era o enigmă...dincolo de înfățișarea ecumenică, ochii lui îmi păreau cunoscuți
PLIMBAREA CU TICO de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363019_a_364348]
-
Bătrâni cu iarna vieții-n plete; Și-ncet, în urma tuturor, Vezi șovăind câte-o bătrână Cu micul ei nepot de mână”. Vine vara. De jur împrejur nu vezi decât holde și livezi cu pruni, meri, peri ale căror crengi sunt istovite de roade. Miresme dulci, îmbătătoare, de fân cosit, se împrăștie în aer de pe fânețele presărate cu flori multicolore: „Iată vin cosașii veseli, se pun în rând. Sub a lor coasă Câmpul ras rămâne verde ca o apă luminoasă. Unii brazdele
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
agale turmele de oi. Coborârea oilor de la munte se face pornind din Căldarea Brătilei, Roșu, Groapele, Păpău Șețu, Rusu, drum pe care turmele de oi, grase și acoperite cu lână curată, coboară pe Valea Doamnei, cu aceeași măgari în frunte, istoviți de greutatea burdufilor plini cu brânză și a pastramei căci, vorba aceea: „Măgărușul duce, nu știe ce duce!” Noatenii grași, oile, berbecii uriași, căluții de munte, câinii „bărbați”, ca cei în „Miorița”, toți se întorc acasă, dar pentru puțin timp
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
a celor care au luptat pentru apărarea ei (În țara unde crește pâine albă/ Și curge binecuvântat belșug,/ În țara munților cu stemă dalbă,/ În țara mea e foame și belciug.// Sfârșim în pâlpâiri de luminare,/ Strop lângă strop ne istovim din greu,/ Da-n timp ce moartea-și-adâncește gheare,/ Pe fruntea noastră crește Dumnezeu., Petru C. Baciu, „Foamea”, p. 302); cozile de topor - trădătorii valorilor și ai credinței neamului; speranța în tăria acestui neam, în victoria crucii, a celor care își
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
și se apuca de scris. Când se trezea, Aurora era primul critic al celor mai proaspete fraze din “Moromeții”. A moșit facerea cărții, care a fost, într-un fel, și copilul ei. Singurul pe care l-au avut împreună. Erau istoviți unul de altul, dar niciodată plictisiți. În primăvara lui ‘55, s-au căsătorit la Sfatul Popular. Singuri, pe fugă, fără vreo floare sau vreun pahar de șampanie. Aurora spune despre el că era un amant perfect și un soț excesiv de
DIN IUBIRILE LUI MARIN PREDA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364192_a_365521]
-
nevoie de odihnă, odată fiind foarte obosit intrase într-un tren de pasageri și se culcase acolo. Viața devenea o luptă tot mai grea pentru el nu mai avea de ales trebuia să lupte pentru a supraviețui, uneori când era istovit și făcea eforturi mari să se mențină în picioare la orele târzii din noapte se gândea mereu la un pat confortabil în care să se acopere cu o plapuma groasă și să doarmă la nesfârșit. Totuși perioadă șederii lui în
NOPTI CHINUITOARE ( 2 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368274_a_369603]
-
din 05 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Simțirea mea eu o împart cu Nimeni Nimeni cu Nimeni vorbesc tăcerile toate în liniștea dintre două gânduri corbii bat clopotele se aud păianjenii cum țes plasă uitării încerc să trec dincolo de cortină istovită de oboseala ploilor aripi frânte-n îmbrățișarea pământului auzi cum strigă bezna nu de moarte mi-e frică ci de durerea trupului când cerul se desprinde din el oare groparul va putea să-mi acopere gândurile negândite încă poate au
SAU POATE…NIMIC de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368346_a_369675]
-
paltoane uzate, căpătate, șifonate, nedezbrăcate nici pe zi, nici pe noapte, fiindu-le-n facturi prea cald și buzunarele-nghețate. Cineva a-ncercat să schițeze un om de zăpadă, încercând să-i dea un chip ager; i-a ieșit unul istovit de tristețe, de foame sau de furie, nu se știe. Of, Doamne! Nici oamenii de zăpadă nu mai sunt ce-au fost. Aud, undeva, în apropiere, un fâlfâit, greoi, de cucuvea. Ce-o mai prevesti? Apariții și dispariții? Doar dispariții
AUTOPSIE NATURALĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1458 din 28 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367903_a_369232]
-
în timp, de mii de ani, se întâmplă ceva deosebit. Și nu fu un cutremur, un uragan, un fulger devastator, ori un vulcan furibund. Era un fapt, la prima apreciere, nesemnificativ. Doi oameni călătoreau pe drumuri pietroase, prăfuite, și păreau istoviți de atâta drum, sleiți de puteri, de foame și de vântul stepelor. Cei doi începură să urce cărările anevoioase și întortocheate ce șerpuiau mereu, în zigzag, și mai aveau destul până să ajungă sus de tot, la cetatea cea albă
CETATEA DE LUMINĂ (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367529_a_368858]
-
mărunte lucruri fără a ne deforma viziunile pe măsură ce creștem, am descoperi că fericirea nu este doar un concept și că stă în puterile noastre să ne deschidem către tot ceea ce înseamnă spectacolul luminos al lumii. Cu fiecare secundă ce-mi istovește visele se-ndepărtează copilul din mine luând cu el lumina albă a dimineților fără apus și-n disperare, să strig după el îmi vine! Se va întoarce într-un mod subtil, Când voi învăța să-l chem prin glasul altui
PRIMUL ANOTIMP de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367737_a_369066]
-
am ridicat tremurând și anevoios, mi-am umplut gura de apă, am scuipat și vomitat sânge, amestecat cu salivă și resturi de mâncare. Eram murdar din cap până-n picioare și nu-mi simțeam corpul și fața. Eram probabi, desfigurat. Mă istoveau dureri cumplite, mă lovise crunt în gură cu cizmele și-mi mișcaseră mai mulți dinți, gingiile din față erau sparte. Bâjbâind pe întuneric, am muiat batista udă și sfâșiată în bucăți mici îmbibate de sudoare și cocoloșire nestăpânită pentru a
INVITAT LA COOPERRATIVA...VIGILENŢEI DE PARTID ŞI DE STAT ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364733_a_366062]
-
Cu durere m-ai lăsat,/ În anii care-au trecut ... / Fată dragă, n-am trăit!” Cascada sunetelor armonic-unduitoare, pline de viață, înălțătoare și calde ca razele unui soare, ni-l aduce pe magicianul muzicii populare din nou pe pământ. Este istovit, a dat și ultima picătură de energie pentru a-mplini ce i-a cerut Creatorul: îndeplinește o misiune sacră, fiind alesul pe acest pământ să compună și să cânte muzica sferelor. Îl văd pe maestrul Gheorghe Zamfir cum privește la
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
Cu durere m-ai lăsat,/ În anii care-au trecut.../ Fată dragă, n-am trăit!” Cascada sunetelor armonic-unduitoare, pline de viață, înălțătoare și calde ca razele unui soare, ni-l aduce pe magicianul muzicii populare din nou pe pământ. Este istovit, a dat și ultima picătură de energie pentru a-mplini ce i-a cerut Creatorul: îndeplinește o misiune sacră, fiind alesul pe acest pământ să compună și să cânte muzica sferelor. Îl văd pe maestrul Gheorghe Zamfir cum privește la
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
Cu durere m-ai lăsat,/ În anii care-au trecut.../ Fată dragă, n-am trăit!” Cascada sunetelor armonic-unduitoare, pline de viață, înălțătoare și calde ca razele unui soare, ni-l aduce pe magicianul muzicii populare din nou pe pământ. Este istovit, a dat și ultima picătură de energie pentru a-mplini ce i-a cerut Creatorul: îndeplinește o misiune sacră, fiind alesul pe acest pământ să compună și să cânte muzica sferelor. Îl văd pe maestrul Gheorghe Zamfir cum privește la
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
cred că vreau să știu ce veți face cu cartea, doar luați-o...”. După două săptămâni de astfel de „experimente”, cei trei prieteni (Silvia, Dan și Mihai) uniți de pasiunea comună pentru artă s-au reunit la sediul librăriei. Erau istoviți, extenuați și fizic, și psihic, dar dăduseră aproape jumătate din cărți. Câte iluzii își făcuseră inițial! Cum crezuseră nu doar că vor obține profit, dar mai ales că vor pătrunde în sufletul cititorului, că se va crea o comuniune între
O AFACERE DE MILIOANE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350218_a_351547]
-
Andrei că-i mănâncă zilișoarele, care nu erau de ieri de azi, l-au făcut să le considere ca ceva obișnuit. Atunci când îl sâcâie, își zice-nsinea sa:„Iar le viniră dracii, n-am decât să aștept până mă lasă...” și, istovit de frisoanele durerii, se așeza unde putea ca să-și tragă răsuflarea. Nu mai era chip să facă vreo mișcare, amorțeala punea stăpânire pe el, și devenea ca un om paralizat pentru câteva zeci de minute. * * * După cum ați luat la cunoștință
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]