243 matches
-
și normă a perfecțiunii. Cum spunea Nietzsche în Amurgul zeilor, " Omul în fond se oglindește în lucruri și consideră frumos tot ceea ce îi răsfrînge chipul... Urîtul este înțeles ca un semn sau ca un simptom al degenerescenței... Orice simptom al istovirii, al îngreunării, al îmbătrî-nirii, al oboselii, orice formă a non-libertății, cum ar fi convulsia sau paralizia, dar mai ales mirosul, culoarea, forma disoluției, a putrefacției, toate acestea stîrnesc același tip de reacție: "urît" ca judecată de valoare... Ce urăște acum
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
împuternicire, dată de Tribunal, pentru ca serdarul Panaite Cîrstea să poată primi de la Epitropia casei Sf. Spiridon acei 1388 galbeni și 9 lei, iar apoi să-i numere la Cinstitul Divan al Întăriturilor, pentru supusul austriecesc D. Constandin von Hurmuzache, "spre istovirea datoriilor soțului meu"55. Chiar istovite, adică achitate complet, n-au rămas datoriile către Eufrosina Petrino. Dacă din 2500 galbeni scădem acești 1388 de galbeni, încă mai rămîn de dat Eufrosinei Petrino 1112 galbeni și 9 lei. Pînă va fi
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
esențialmente materialist, noi am fi trecut la un Weltanschauung de tendință „postmaterialistă”. Societate informațională, societate postmaterialistă: în acest fel am vedea estompându-se, puțin câte puțin, atotputernicia „lucrurilor” descrisă odinioară de Georges Perec. Dacă prin „sfârșitul” societății de consum înțelegem istovirea pasiunilor consumeriste și respingerea comercializării nevoilor, ideea nu rezistă, bineînțeles, nicio clipă unui examen serios. Urmează oare de aici că trebuie să ștergem dintr-o trăsătură de condei tematica „depășirii” acestui tip de societate și de cultură? Nu cred. Dimpotrivă
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
bucure de viața adevărată, viața reală „în toată strălucirea și luminozitatea ei”. O viață mai prețioasă, după părerea lui, decât această muncă a artistului care îl condamnă „să rămână închis, până la sfârșitul zilelor sale, într-o hrubă jilavă, trudind până la istovire cu argila și cu blocurile de piatră”, în încercarea de a însufleți o materie inertă. În Când ne vom trezi din morți, totul gravitează în jurul ambivalenței statuii, al dublului ei statut de operă moartă și, totodată, vie. Mai mult artist
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
știi că nu gândești. Pura contemplare a vidului” (I, 334). Cioran mărturisește într-un loc că fericirea pentru el este să umble la țară și să privească: „atât, să mă istovesc în percepția pură” (I, 360). Or, o astfel de istovire înseamnă și „indiferența față de mântuire” (II, 176), a cărei revelație o are contemplând un munte. Rupt de lume, postura aceasta ar vrea Cioran să o întruchipeze; ea i-ar da senzația că nu mai este un exclus, că nu mai
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
realitățile din jur, care detestă minciuna și lașitatea, fiind hotărât să nu se abată de la idealul său, să nu lase adevărul confiscat. Beneficiar al unei vitalități extraordinare, conștient că e posesorul unui har ieșit din comun, muncește în draci, până la istovire, cu dăruire, cu voluptate, cu exigență, fără concesii și compromisuri. Sunt stagiuni când regizează trei-patru spectacole. În felul acesta reușește repede să-și consolideze un stil, un limbaj teatral performant, o estetică etalon, prezentă în toate compartimentele artei spectacolului: repertoriu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
putea fi rupt; eram robul propriei mele închipuiri și, cu toată rezistența ființei mele - care se împotrivea acestei extenuări fără glorie - mă supuneam, în cele din urmă. Rămâneam atunci, cât puteam mai mult, gârbovit asupra foilor de hârtie; rămâneam până la istovirea finală. Căci singura mea nădejde era să sfârșesc cât mai repede cartea, să scap de obsesia aceasta, să devin din nou liber, tânăr, sănătos... Ileana mia ghicit de la început neliniștea. Te cuprinde demonul, spunea ea râzând. Mi sa părut curios
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
prezența unui naratorpersonaj (narator homodiegetic, desemnat în text prin persoana întâi narativă) și existența unui personaj feminin, Ileana. O altă caracteristică vizează predominanța narațiunii, fragmentul fiind centrat pe relatarea succesiunii de momente ce premerg actul creației șii urmăresc desfășurarea, până la istovirea finală. Tot astfel, pot fi ilustrate trăsături precum desfășurarea acțiunii în timp și spațiu (în text apar repere spațiotemporale multiple: pe la mijlocul lui octombrie; zile de toamnă; vechea mea lume etc.) sau existența unui conflict (interior, cognitiv și creator). 9. Secvența
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
preconizează o Republică socialistă, susținînd totodată cu mult entuziasm Revoluția rusă. Mișcările care vor contribui profund la reînnoirea socialismului apar tocmai în interiorul Puterilor Centrale. După grevele din aprilie 1917, care au avut loc în Germania, și crearea USPD-ului, datorită istovirii generale provocate de caracterul interminabil al războiului, agitația se concentrează mai ales în rîndurile marinarilor, apoi, începînd cu ianuarie 1918, în medii muncitorești mai largi. USPD susține aceste mișcări. În ianuarie 1918, izbucnesc greve, mai întîi la Berlin, apoi în
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
până la epuizare. Apoi, fără să doarmă vreun pic, a plecat cu noi la baltă. Pe baltă a băut vin și harașpincă, a mâncat puțin (el niciodată nu mânca mult) și a dormit pe sponci. Să-i fi cedat inima din cauza istovirii trupului? Dar doctorii, doctorii de la spitalul unde fusese internat de ce nu l-au consultat, căci nimeni dintre ei nu l-a vizitat în toată durata de timp cât a fost internat? Oare numai sfântul plic doldora de bani salvează vieți
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
băgaseră în cap, cândva. Mă înșelaseră, numai împărăția răutății era de neînvins, da, mă înșelaseră, adevărul este pătrat, greu, opac, nu îngăduie nuanțe, binele nu-i decât un vis, o închipuire nicicând împlinită dar după care oamenii gonesc întruna până la istovire, o limită nicicând atinsă, domnia lui nu-i cu putință. Numai răul își poate atinge propriile limite, numai el poate domni în chip absolut, să-l slujim, pentru ca împărăția lui să stăpânească pretutindeni, abia după aceea vom mai chibzui, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
lăuntric, și steaua nu va întârzia să se înalțe, din nou curată, scânteietoare, din mijlocul acelor neguri întunecate. Nu mai ieșea din cafenele. Descoperise că alcoolul îi dă starea de exaltare pe care o avea în zilele când lucra până la istovire, pe vremea când se gândea la tabloul pe care-l picta cu acea dragoste și căldură pe care nu o mai simțise decât față de copiii lui. La al doilea pahar de coniac, regăsea în el acea emoție sfâșietoare, care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
porcărie. Dimpotrivă, rigiditatea ei nu ține de răutate, ci de loialitate. Cinste desăvârșită. Îi lipsesc câțiva dinți din față, cuvintele șuieră învălmășite. Se întoarce spre Poet pentru a găsi cumva sprijin, dar acesta pare a-și stăpâni greu amețeala și istovirea. — Bine spuneai că avea un fel de puritate care aproape părea suspectă. De parcă disimula grele păcate. Dar dați-mi și mie un pahar. N-am voie, bineînțeles, ficatul mi-e găurit. Dar astă-seară nu mai contează. Balaurul îi întinde paharul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
furnica și zăpada, furnica și greierul și șarpele și porumbelul. Furnica și fazanul, furnica și pisica și musca, furnica și câinele și vulturul, furnica și măgarul și șarpele și șarpele. În toate apare, până la urmă, chipul celui care caută, până la istovire, drumul spre inima furnicarului. Oamenii îl simpatizează pe caraghios, amuzați precum copiii în jurul lui August Prostul. Glumesc pe seama lui, îl ridiculizează pe acest pasionat al jocurilor, dedat inutilului, îl suspectează, încearcă să-l convingă, să nu mai dezlege enigme.“ Azvârle
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
moare taurul tău. Taurul muri într-adevăr și cu toate că aveau să se încarce și mai mult, îi jupuiră pielea; cine știe la ce putea folosi! Carnea nu era bună de mâncat. Niciodată, nici flămânzi în cea mai cumplită clipă de istovire, n-ar fi mâncat stârv. Asta făceau hienele, oamenii nu. Încercară din nou să adoarmă. Dar în ziua aceea arșița era mai mare ca oricând. Totuși, Auta părea liniștit. Somnul nu-i venea mai degrabă din pricina gândurilor decât a căldurii
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
să-ți spun ție. Auta asculta încordat. După fața vrăjitorului vedea că acesta nu minte. Își freca pleoapele de zor, uitîndu-se la Tela. Apoi luă puțină apă și bău, după aceea își stropi fața. Se trezi în sfârșit din amorțeala istovirii și abia atunci pricepu tot ce ascultase. Sări numaidecât în picioare și zise grăbit: - Tela, poate că tu minți, dar eu mă duc să văd. Tela îl apucă de braț și-și vîrî fața în obrazul lui Auta. Ochii vrăjitorului
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
se păru) și care luceau ca sticla. Dar nu arătau chiar ca sticla, căci aveau în ele niște ape ciudate argintii, deși mai palide decât argintul. Poate-i mai rămăseseră cincizeci de pași... Auta ar fi vrut să-și înfrîngă istovirea și să ajungă la ele, fie și tîrîndu-se în coate, să le ia în mână și să le cerceteze. Dar atunci capul i se prăbuși în nisip... Când îi trecu leșinul și se trezi, era seară. Tot aerul pustiului se
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
plănuind să cerceteze numai valea țării Retenu, au ajuns să străbată un drum obositor și lung care le-a răpit mai mult decât o lună. Dar aflaseră tot. Când îi văzu cu răni la picioare și cu fețele supte de istovire, Mehituasehet îi liniști: - Vă vindecă Maat! - Care Maat? întrebă Auta râzând. Zeița adevărului pe care ați născocit-o voi în Ta Kemet? - Nu! răspunse Mehituasehet jignită. Maat, zeița de-aici. Îi dăduse deci și acesteia nume. Într-adevăr, Maat avu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
în Occident. Cu toate acestea, încă din momentul în care a făcut acest anunț, Bell a lăsat deschisă posibilitatea apariției unor "noi ideologii" în alte spații sociale decât cel propriu lumii occidentale 452. Preocupat, la acea vreme, să argumenteze în favoarea "istovirii" ideilor politice care au animat, pentru cel puțin un secol și jumătate, dezbaterile intelectuale și formele în care a fost proiectată realitatea socială, teoreticianul politic american se arată foarte îngrijorat de soarta utopiei, care nu ar trebui să aibă parte
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
loc că, oricât de aprig la luptă ai fi, nu poți să lupți dincolo de puterile tale. Iar marginea lor este dată ori de natura ta, ori de mai marea putere a adversarului tău, ori de scăderile vârstei, 52 ori de istovirea prea grelei și îndelungatei lupte. Iar când ești istovit sau copleșit, te cuprinde teama cumplită de moarte. Iliada e plină de spaime și de deznădejde, chiar ale celor mai puternici și mai greu de înfrânt, Aias, Hector, Ahile. Toate acestea
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
este pe măsura violențelor și nemăsuratelor lui pasiuni. Lacrimile încetează să-i curgă și marile hohote se potolesc după ce plânge cum numai el o face în toată Iliada, care răsună, ca și țărmurile mării, de ecoul tânguirilor lui, aprige până la istovire. Un plâns și un zbucium întreg, atotcuprinzător de suflet, în care lumea lui se preface toată în lacrimi. Ahile se află întreg în toate pasiunile lui. Iar detașarea lui de trecut este a singurului erou homeric care are amintiri, ale
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
un loc că, oricât de aprig la luptă ai fi, nu poți să lupți dincolo de puterile tale. Iar marginea lor este dată ori de natura ta, ori de mai marea putere a adversarului tău, ori de scăderile vârstei, ori de istovirea prea grelei și îndelungatei lupte. Iar când ești istovit sau copleșit, te cuprinde teama cumplită de moarte. Iliada e plină de spaime și de deznădejde, chiar ale celor mai puternici și mai greu de înfrânt, Aias, Hector, Ahile. Toate acestea
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
este pe măsura violențelor și nemăsuratelor lui pasiuni. Lacrimile încetează să-i curgă și marile hohote se potolesc după ce plânge cum numai el o face în toată Iliada, care răsună, ca și țărmurile mării, de ecoul tânguirilor lui, aprige până la istovire. Un plâns și un zbucium întreg, atotcuprinzător de suflet, în care lumea lui se preface toată în lacrimi. Ahile se află întreg în toate pasiunile lui. Iar detașarea lui de trecut este a singurului erou homeric care are amintiri, ale
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
șiretenia instinctului de conservare, la cerebralul Pavel Anicet din Întoarcerea din rai, divizarea pasiunii între Una și Ghighi echivalează cu pierderea unității sinelui prin scindare, este deci generatoare de o suferință percepută acut de lucid ca înrobire a sufletului, ca istovire și irosire chinuitoare. Sinuciderea îi apare astfel drept singurul act de voință pe care îl poate impune vieții, singurul gest eliberator prin care se poate reda primordialului dezmărginit, absolut și unitar. Ambițiosul și nonconformistul Petru Anicet, fratele lui Pavel, interpretează
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
jur, invazia egiptenilor e cea mai puternică și mai periculoasă dintre toate. Coruperea ne va distruge, și primul simptom al contagierii este grija exagerată a bărbaților pentru propriul corp, pentru păr, pentru îmbrăcăminte. Ore de care era privată gândirea profundă, istovirea energiei virile care făcea ca Roma să fie teribilă în fața dușmanilor. Adăugă și, amenințător, promise că avea să și scrie: — Acum mulți preferă să vadă dezordinea în treburile statului decât în cârlionții părului lor. Numai în păr, îi lămuri, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]