244 matches
-
bere. cu deosebită/ plăcere îi închinam noi ode pe soclurile/ rînjetelor noastre. cu deosebită plăcere îi/ recompuneam noi gura din cîteva rotunde/ măiestre silabe pînă cînd și rujul ei saliva de/ plăcere - de măsura lungimilor noastre./ pînă cînd diminețile aprindeu istoviri/ albastre pe la adevărații arnoteni.// și - din chiar acel moment - fiii telegrafului/ s-au preacurvit în vreo două-trei limbi/ moarte" (pulpenisula șvorba lui pirguț). E o zbenguială dizgrațioasă de verbe și atît. Dar ceea ce dă gust picant acestui discurs este forma
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
grave, dar care nu ating, pe o muzică oarecare: " Acum cineva plânge un regret/ Că nu a mângâiat cum se cuvine/ Sufletul de floare al unui rob/ Care putea fi oricine." Mai inspirată e imaginea Samuraiului bătrîn, de a cărui istovire fug gîzele, viața simplă și colcăitoare, îndrăgostit de o tînără gheișă: "Joc pe brațe de fier și război/ Ființa ta de lumină pitică." (Gheișă). Aceeași admirație delicată, de porțelan, promisă închipuirii, mult mai mult decît faptei. De citat, pentru o
Desen discret by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6904_a_8229]
-
de putere navighează cu predilecție între mediile presei și Universitate, cu frecvente escale în baruri, în restaurante, în berării, în localurile de mare clasă sau de tot modeste, unde nu atât mănâncă și beau (fac și asta), cât vorbesc fără istovire. Viața concretă, atâta câtă pătrunde în roman, mai multă decât pătrunsese în Ziua și noaptea, cum spuneam, este cu lăcomie comentată de aceste personaje verbioase, o materie care parcă nu are alt sens decât să genereze teorii. Cu tot balastul
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
an și ceva pe el și pe mama, întâi în cămăruța aia și pe urmă aici; îi era tată de-acum și oricum n-avea să-și afle altul vreodată, și i-a mai rămas viu în memorie mirosul de istovire al acelor seri, când tăticu și mama aproape că picoteau cu nasurile în farfurii, în timp ce vorbele lor se estompau în pâlpâiala de vis a lămpii cu gaz, ce au făcut și ce-ar mai fi de făcut, saci de ciment
Flacăra Roșie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8533_a_9858]
-
Maria, Cioran se sustrage sistemului, se rostește fragmentar, centrifugal, sub acest aspect în consonanță cu timpul nostru stigmatizat de-o varietate ilimitată de manifestări, de-o disipare a încredințărilor, de-o pulverizare a sensurilor, fără a evita dansul pînă la istovire al contradicțiilor: "Fiind organice, așadar insolubile, contradicțiile mele m-au predestinat eșecului. Mă îndrept spre el fără remușcare, în chip aproape triumfal". Una din scrierile cele mai substanțiale consacrate autorului franco-român o datorăm lui Mircea A. Diaconu, care îi pune
Fețele autenticității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7567_a_8892]
-
lasă noaptea de-a binelea"), se petrece tranziția spre un disconfort mai consistent, spre acidele experiențe ale spaimei: "mă îmbăt cu miresmele fricii" (Carte deschisă). Sau: "cu lănci smulse din labirint / pescarii măsoară tăcerea / pe la casele lor / zăbovește o frică" (Istovire). Sau: "nori adînciți precum cearcăne / dincolo de spaima de a fi" (Dincolo). Ambianța e supusă unei evanescențe rezultate din dereglarea senzoriului. Poeta se arată cuprinsă de teama că zorii nu vor mai veni, că în odaie se zbate o culoare firavă
Un postsimbolism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7889_a_9214]
-
a întremat acolo încet, apoi recăzu în letargia stării sale anterioare. Iar exemplul lui Voilă nu se lipea, congenital, de Alexe Comnen. A sosit Maria și a doua zi au plecat împreună, stabilindu-se din nou la țară. Somnolența și istovirea îi reveniră, Alexe simțea că se apropie sfîrșitul care veni curînd, lăsînd-o pe Maria sfîșietor de îndurerată. Romanul lui Const. I.A. Nottara e acoperit bine de fadoare și e scris vădit de un condei inexperient. Mă îndoiesc că poate
O inițiativă temerară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16665_a_17990]
-
cînd timp e atît de puțin să te-mpaci și cu tine? "Cu mine împacă-mă, Îngere,/ că iată și luna, și-n lună sicriul.../ Dacă am ars, dă nopții cenușa,/ viu de mai sunt, usucă-mi viul." (Ad Astra). Istovirea, împlinire, în felul ei, face cu putință discreția, discreția fructului care se stafidește pe cotorul lui, a sufletului care se împuținează făcîndu-și, pînă la pierderea de tot, datoria față de trup. Fără să scape la suprafață ceva din durerea de care
Urcarea la cer by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7584_a_8909]
-
la risipirea norilor, solistul n-ar mai fi de găsit; buchete de trandafiri cu clești de rufe ascunși între petale, care să-l apuce de nas, la primire; gaze cu miros de friptură, care te fac să îndrăgești Europa până la istovire, până la pierderea rațiunii... Îngrozit, dl Iliescu a trimis scrisoarea unuia dintre contracandidații săi la președinție, nu dlui Roman, fostul său zglobiu prim-ministru, nu dlui Meleșcanu, fostul său ministru de Externe, nici dlui Corneliu Vadim Tudor, întotdeauna servindu-i voturi
În căutarea compasiunii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17207_a_18532]
-
reveniri asupra a ceea ce încercai să-i dai un chip de cuvinte. Adăugiri, ștersături, nesfârșite completări, reveniri și permutări de pargrafe, toate celelalte multe ale muncii pe text făceau din scris o corvoadă amețitoare, cu irizări de bucurii și epuizante istoviri. Nu am crezut, de aceea, multă vreme, în eficiența în plan literar a noilor cuceriri de ultim moment ale scrisului pe computer. Mi se părea că fură din vraja mersului pe urma unor amăgiri de culori, sunete și neguri pe
Mircea, computerul și dorul by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10876_a_12201]
-
prin valențele ei morale, relevabile în regimul estetic al ficțiunii. Calvarul se prezintă ca mărturisirea testamentară a unui poet și gazetar, Remus Lunceanu, de 31 de ani (deci cu o mică diferență în minus fața de vârsta autorului), frământat până la istovire de suspiciunile confraților, în timpul primului război. Plecat din Ardeal în urmă cu zece ani, e suspectat la București, în timpul ocupației germane, de lipsă de loialitate față de statul austro-ungar; refugiat la Iași, din teama de a nu fi arestat și probabil
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12854_a_14179]
-
de întemeiere D. Zamfirescu și Delavrancea), Ionel Teodoreanu face o figură aparte în „corul de soliști” ai perioadei interbelice. Debutează în 1919 cu Jucării pentru Lily în revista Însemnări literare și, din pricina metaforelor în exces, i se prezice „o curîndă istovire”. Predicția nu se împlinește iar ulterior, ca orice bun avocat, scriitorul o va folosi repetat ca pe o mostră de aproximație a actului critic. Dar anul 1919 nu este doar cel al primei ieșiri la rampă în focurile de artificii
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/13121_a_14446]
-
Fecioara cu pruncul, patru Prezențe, cinci Stele, trei Crucificări, două Sarcofage, Clepsidră, Somnul, Fisură, Aripi, Săgeată și un panou cu Nouă simboluri. Ceea ce m-a impresionat, de la prima privire, a fost tristețea de pe chipul bunicii, surprinsă de Alexandru Țipoia - o istovire amară, la asfințitul unei vieți, parcă simbolic exprimând deznădejdea României sub comunism; în replică, portretul artistului făcut de George Țipoia, pe același perete, prelungea încordarea încrâncenată a pictorului marginalizat, dar sigur pe teribilul său talent. Peisajele tatălui surprind parcă aceeași
Viața tablourilor by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12427_a_13752]
-
simplă bucată de hârtie a devenit pentru mine, copilul mereu curios și întrebător, un martor al gândurilor, emoțiilor, sentimentelor sau ideilor ce nu-mi dau răgaz de a mă gândi la osteneală. Această bucată de hârtie devine așadar părtașă la istovirea minții mele încă de școlar. A scrie înseamnă A IUBI! A iubi: o naștere, prima ninsoare, o ploaie după o zi de jar, un cer senin, ieșirea la un luminiș după ore de luptă cu desișurile unei păduri în care
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
scrisoarea unui "scriitor exilat în meseria de profesor de liceu": Cum spuneam, lucrez din 1980, ca profesor de liceu. Nu știu dacă vă puteți închipui ce a însemnat asta: săptămâni cu peste 30 de ore, orare în trei schimburi, o istovire continuă, o dezintelectualizare rapidă și forțată. Dacă elevii sunt istovitori fiindcă trebuie să-i stăpânești și fascinezi secundă cu secundă, în schimb sala profesorală e extenuantă fiindcă înseamnă bârfe și rețete culinare, fiindcă mă obligă, continuu, să mimez o identitate
O "carte-Apostrof" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16751_a_18076]
-
nuvele: Frământări (1912), Golanii și Mărturisire (ambele în 1916), Răfuiala (1919). Calvarul se prezintă ca mărturisirea testamentară a unui poet și gazetar, Remus Lunceanu, de 31 de ani (deci cu o mică diferență în minus față de vârsta autorului), frământat până la istovire de suspiciunile confraților, în timpul primului război. Plecat din Ardeal în urmă cu zece ani, e suspectat la București, în timpul ocupației germane, de lipsă de loialitate față de statul austro-ungar; refugiat la Iași, din teama de a nu fi arestat și probabil
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
munci și cultiva suprafețe așa de mari, în locul de unde veniseră fiecare neavând decât 1, 1 2 ha. pământ arabil. Și atunci, pentru a nu lăsa noile terenuri năpădite de buruieni sau recolta nestrânsă de pe câmp, au trebuit să muncească până la istovire. Așa că chiar dacă unii dintre coloniști, în condițiile normale de viață, ar fi putut să biruie neprielnicia climei și a apei potabile, din cauza muncii nemăsurate, ei au fost fizicește slăbiți, predispuși tuberculozei și apoi cu ușurință măcinați de malarie. Aceste neajunsuri
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
cotidiene ajung să ne “macine” încet dar sigur, storcând din noi, dacă vom lăsa lucrurile să meargă în aceeași direcție, și ultima picătură de speranță. Iar pentru cei interesați, care se folosesc de eforturile noastre, nici că le pasă de istovirea noastră. Ei văd doar jumătatea goală a paharului, pe care nu mai reușim să o umplem, deoarece sunt nesătuli de comoditate creată pe baza eforturilor noastre. Gol pe care nu îl vom putea umple niciodată, întotdeauna vor avea alte pretenții
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
se încleștează, se pătrund voluptuos, contopindu-se într-o uriașă și unică văpaie. Printre buzele uscate de focul lăuntric ies șoptit gemetele plăcerii și șoaptele iubirii. În ritmul excitant al extazului, simțurile tresaltă năvalnic, se adâncesc și mai mult, până la istovire, în frenezia dulce-copleșitoare a dragostei maxim intensă, complete, suflet-trup. Se descleștează extenuați abia atunci când ziua arată prin umbrele prelungi ale mobilelor din cameră că începe să dea semne de oboseală. Așezat în capul oaselor, Marius întinde mâna după tabachera aflată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
până la epuizare. Apoi, fără să doarmă vreun pic, a plecat cu noi la baltă. Pe baltă a băut vin și harașpincă, a mâncat puțin (el niciodată nu mânca mult) și a dormit pe sponci. Să-i fi cedat inima din cauza istovirii trupului? Dar doctorii, doctorii de la spitalul unde fusese internat de ce nu l-au consultat, căci nimeni dintre ei nu l-a vizitat în toată durata de timp cât a fost internat? Oare numai sfântul plic doldora de bani salvează vieți
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
să se facă ziuă, să vină Avel cu mașina și să-l ducă la Butea, la Fata lui. Tot drumul, până acolo, n-a scos o vorbă, niciuna... n-a fost în stare. Gândurile îl potopiră și îl frământară până la istovire. ”- Am ajuns” se auzi glasul lui Avel, în clipa când a oprit motorul. Iorgu tresări. Abia atunci își dădu seama că-i în mașină. Ajunseseră pe la orele amiezii... Liturghia la Biserica din Butea încă nu se sfârșise. Când Iorgu întră
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
-i cer iertare?!... Ajut-o, Doamne, să mă pot înțelege cu ea, vreau să-i mărturisesc gândurile care mă urmăresc întruna, zi si noapte... le simt că mă apasă pe inimă, pe creier!... Atât te rog!... se ruga el până la istovire. ”- Nu-L mai ruga, omule!... Destinul s-a hotărât... nimic nu se mai poate schimba!” îi sopti rar un gând. Pleoapele îi căzură grele ca plumbul și alunecă într- un somn greu cu vise... Se făcea că, Vasilica era pe
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
cei doi magicieni, Merlin și Osmond, stăpâneau energiile ascunse pentru lumina conștiinței. Veșnic în conflict și puși pe harță. Bărbați și femei beți cui, încoronați cu zăpadă proaspătă, începuseră un dans sălbatic în jurul lui Cupidon și Eros. Se dansa până la istovire. Geniul înghețului trebuia să inaugureze o grotă împodobită la intrare cu păsări de gheață și cu toate plantele care trebuiau să apară în primăvară. Dar toți parcă uitaseră scenariul și acum strigau în neștire, glumind, aruncându-și chiar unul altuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Poate că, încurajat de acest gest, probabil și pentru că nu-și desprindea ochii din ochii mei, m-am apropiat de ea și am îmbrățișat-o plin de teamă că am să leșin. „Se poate“ îmi spuneau ochii ei închiși în istovire. M-am aplecat și i-am atins buzele. Poate că exact așa, cu aceeași puritate neomenească, cu aceeași dorință dureroasă de a da totul, și inima, și sufletul, și viața, cândva, foarte demult, mucenicii uscați de posturi și asexuați atingeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ai obosit... Dacă, așteptând să se răcească puțin cafeaua, te așezi pe canapea și îți lași pleoapele să coboare - te miri singură cât de repede începe mintea să ți se împăienjenească a somn... Da, o oboseală atât de mare... O istovire pe care o simți în fiecare fibră, în vreme ce gândurile își încetinesc rotirea - fibre haotice, care vibrează zvâcnit, strânse de o gheară neagră. Gândurile, rupându-se, lipindu-se, mișcându-se tot mai lent, până când nu mai ești un ghem bine strâns
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]