672 matches
-
înfricășător de adânci, să ajungă în vârful munților, apoi să coboare de pe înălțimi mai multe ore, cu acele grinzi de șapte-opt brațe, în așa fel ca să nu se strice în adâncurile groaznice, precum să nu cadă pagubă nici în boii istoviți...” Simbria plutașilor era afectată și de vămi. Până în 1714, între Remetea și Alba Iulia erau doar trei puncte vamale, însă în scurt timp numărul lor a crescut la treisprezece, și la fiecare punct plăteau câte o poltură. Viața plutașilor era
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
de sânge, încât nici învingătorii nu puteau să nu fie zguduiți de groază și dezgust. Trupurile celor uciși au fost puse grămadă și prefăcute în cenușă, sânge și urlete de groază. În sfârșit, a treia zi, odată setea de răzbunare istovită, cruciații și-au amintit de scopul cu care veniseră, acela de a se închina la Sfântul Mormânt. . S-au spălat de sânge, au dezbrăcat armura, au lepădat hainele de luptă, apoi, cu capul gol și picioarele goale, ca cei mai
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
sparte!..." Mai departe a îndurat campaniile "de lămurire" pentru intrarea în "întovărășire" și apoi în C.A.P. Pentru intrarea în C.A.P., s-a aplicat "campania de lămurire de grad superior" adică: amenințări, amenzi, bătăi, hăituieli, înscenări de procese, etc. Istovit, flămând, neputincios, neajutorat... a cedat!... a semnat cererea "benevol-obligatoriu" de intrare în C.A.P. Când a privit curtea goală fără vite, fără car și boi, fără plug și grapă, când s-a văzut gol în curtea goală, fără pământ în
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
caravane și lacuri care îi făceau să creadă că l-au ajuns pe Hastings. După trei zile, apa s-a terminat și unii membri au dezlegat boii de la căruțe și au plecat să caute apă. Unele animale erau așa de istovite, încât au fost abandonate în jugul căruțelor. Nouă din cei zece boi ai lui Reed, înebuniți de sete, au fugit în deșert; au dispărut și multe alte animale. Greutățile călătoriei au provocat daune ireparabile multor vehicule, dar până în acel moment
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
traverseze munții înainte de căderea zăpezii. Stanton, unul dintre cei doi membri plecați după ajutoare în California, s-a întors cu catâri, provizii și doi indieni Consumne, Luis și Salvador. Le-a adus și vestea că Reed și Herron, înfometați și istoviți reușiseră să ajungă la Sutter's Fort, în California. În acel punct al călătoriei Rarick spune că: „după ce aproape au murit de foame, membrii expediției Donner au crezut că ce a fost mai rău trecuse. Suportaseră mai mult decât majoritatea
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
ce să moară și el. Mary Donner și-a ars picioarele, deoarece le avea înghețate și a adormit cu ele în foc. Când furtuna s-a oprit, membrii familiilor Graves și Breen care nu mâncaseră de câteva zile, erau prea istoviți și apatici pentru a continua drumul. Expediția de salvare nu a avut de ales și a trebuit să continue fără ei. Trei dintre membrii expediției de salvare au decis să rămână: unul lângă lacul Truckee, doi la torentul Adler. Totuși
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
nouă bătălie, de data aceasta împotriva africanilor, acțiune care era însă de doua ori sortită eșecului: pe de o parte, datorită faptului că, fiind încercuiți, erau nevoiți să lupte în toate direcțiile, iar pe de altă parte pentru că, fiind total istoviți, trebuiau să înfrunte un inamic odihnit și plin de vigoare. Consulul Aemilius Paullus, deși chiar de la început fusese grav rănit de o piatră aruncată cu praștia, a condus o trupă de călăreți cu care a restabilit lupta în câteva locuri
Bătălia de la Cannae () [Corola-website/Science/301557_a_302886]
-
Allah, el nu avea să moară decât atunci când va intra el însuși de bună voie într-un mormânt. Odată văzând niște meșteri care săpau un cavou într-un loc stâncos, destinat, ziceau ei,comorii unui rege din părțile acelea. Musa, istovit, a cerut voie să intre acolo ca să-și odihnească oasele. În momentul în care s-a culcat a apărut îngerul mortii deghizat ca șef al acelor meșteri, și i-a oferit un măr. Cum de a apropiat mărul de față
Sărbătoarea lui Nabi Musa () [Corola-website/Science/335167_a_336496]
-
ca din alte sfere, aspirînd aromele echivoce, biblic-demoniace, personajele lui Val Gheorghiu întrupează reveria artistului care nu poate evada decît în straturile propriei arte: "Pe la două, ieșim de la Garofeni, sîntem în formație completă, Haidia, Chibici, Șaraga și Zarandi, ne simțim istoviți, dar nu renunțăm pentru nimic în lume la mîntuitoarea hoinăreală pe străzile reci, sub lună, în aerul ca-n Cîntarea Cîntărilor, înmiresmat cu smirnă și cu fel de fel de prafuri aromate. Noi, cearcănul zurbagiu al lunii. Somnul? Succedaneul morții
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
Mino, folosind Sunomata ca tabără de bază. Lupta pentru trecerea râului până în teritoriul inamic a durat mai bine de-o o lună. În tot acel timp, au fost trimiși înapoi foarte mulți răniți. Nu s-a raportat nici o victorie. Armata istovită n-a făcut decât să se retragă într-o tăcere totală, soldații și generalii fiind deoportivă posomorâți și cu buzele strânse. Întrebați de oamenii rămași la castel cum decursese lupta, priviră cu toții în pământ, clătinând din capete. Nobunaga rămase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Genba, trebuie să te oprești aici. Drumul va fi periculos după apusul soarelui, bătrâne. Du-te înapoi. N-o vei face, așa-i? Despre ce vorbești? — Ce hotărâre ai luat? — Nu mă gândeam să iau hotărârea asta, din capul locului. Istovit, bătrânul vasal se retrase. Sosi și al cincilea mesager. Genba devenise și mai țeapăn. Ajunsese atât de departe și n-avea de gând să se întoarcă din drum. Refuză să-l primească pe emisar, dar omul nu era un servitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Ceea ce mai de-a dreptul va să zică: "Noul art. 7 e în contrazicere cu art. 44 al Tractatului de la Berlin". Știm bine că paragrafe din buget vor trebui să acopere și astăzi cheltuielile pentru masalale și masalagii, știm bine că banul istovitului contribuabil va pune și azi în mișcare cheful patrioților de industrie și că {EminescuOpX 415} măturătorii Bucureștilor nu așteaptă decât francul, colacul și ocaua de rachiu pentru a saluta cu entuziasm era independenței roșie. Dar poporul a primit cu răceală
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Mișcă numai picioarele”. Am mers o oră, două, el: „Lăsați-mă, că nu mai pot” - „Nu te lăsa... Ori murim toți, ori supraviețuim toți”. În momentul acela viața nu mai avea o valoare prea mare. Că nu știai unde mergi, istovit, Înfometat, slăbit - eram pur și simplu oase prinse laolaltă de dermată, că aia ne ținea laolaltă. Am stat a doua noapte, câteva ore ne-am odihnit și am pornit mai departe. Raymond nu mai putea și atunci pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
între un colos și un pitic. Fiindcă toate țările din Europa, cu rușii la Berlin, au devenit pitice; în douăzeci și patru de ore, dacă Stalin s-ar decide, armata roșie ar fi la Paris. Cine i-ar putea împiedica? Europa e istovită, Anglia e și ea la pământ... Englezii și americanii s-au bâlbâit doi ani în nordul Africii ca să gonească de-acolo pe Rommel, care comanda un simplu corp de armată, ce-ar putea ei face în fața rușilor, cu o imensă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
abandonată în pădure, înspăimîntată, dar inocentă, i se mai auzea parcă direct din adâncul ființei... Apoi înțelesei, adică mi se confirmă ceea ce ca nu intuise că i se poate întîmpla: pentru întîia oară de când o cunoșteam avea parcă forțele sufletești istovite. Îmi spuse că îi era somn, o luai în brațe, o dusei în dormitor, o dezbrăcai, mă dezbrăcai eu însumi și adormi în brațele mele. Îi ridicai apoi capul, i-l pusei pe pernă și revenii în hol. Nu uitasem
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mai otrăvite, mai bine ascuțite și care rănesc mai adine și mai nevindecabil... Dar nu e oare asta fericirea însăși? Această iluzie după care gonim pe vastitatea unei câmpii pe care lăsăm, moarte, bucăți din sufletul nostru, până când ne pierdem, istoviți, dincolo de orizont?... Săraca mama, ar fi vrut să deschid și eu pentru mine un nou spațiu epic, crezîndu-mă încătușat în celălalt, ca și când astfel ași fi putut chiar găsi fericirea. Da, ea de ce nu-și deschisese pentru sine unul nou? Nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
vie și apă moartă. Punct de reper al vremurilor de mult apuse, fậntậna Frenței poartă în sufletul ei generații întregi. O știe bătrậna cumpănă scậrtậind din zorii dimineții și pậnă în amurg. O știu bătrậnele răchite scorburoase care își apleacă istovite crengile, în scorburile cărora găseam în fiecare primăvară oaspeți noi, în cuiburi greoi meșteșugite. O știe bătrậna teucă, răchita seculară doborậtă de vậnt, din care s-au adăpat cu nesaț Florica, Porumbița, Joiana. Loc de popas al celor din urmă
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
ci Țării Românești, teritoriile care le Înconjurau erau ale Moldovei. Un al treilea sârb se apropie de ei. Slavomir era un bărbat trecut de patruzeci de ani, Înalt, destul de slab, nebărbierit, cu un chip ce părea obosit. Sub aparența lui istovită și umilă, nu atrăgea atenția prin nimic. Acoperit de hainele pescărești, soioase și peticite, nici nu părea suficient de voinic ca să poată vâsli În zone periculoase. Și totuși, era omul de bază al haiducilor din Balcani, cel care transporta noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
formele prozodice fixe (rondelul, sonetul). Romanele lui B. - Canapeaua cu pisici (1971), Să mai câștigi o zi (1972) - constituie un fel de completare prozastică a poemelor, ținând de aceeași viziune „măruntă”, hedonistă, intimistă, intensiv și neconvingător „sinestezică”, cu scurte, rapid istovite elanuri generalizatoare și pilduitoare. Pe ample porțiuni, proza scriitorului se plasează la limita dintre reportaj și consemnarea diaristică. Priceperea exprimării și o oarecare înzestrare pentru observația detaliată nu sunt susținute de aptitudinea construcției romanești. Prozatorul practică un descriptivism atent și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285680_a_287009]
-
c-ar fi nutrit "simpatii legionare", c-ar fi fugit din Basarabia împreună cu părinții, c-ar fi frate cu un "criminal de război", Constantin Dimitriu etc., etc. A fost torturat, purtat ani în șir prin diverse lagăre și închisori, de unde, istovit fizic, numai piele și os, a scăpat ca printr-o minune în vreme ce alți colegi, precum Valeriu Gafencu, supranumit "sfântul închisorilor" s-a prăpădit de tuberculoză în 1952. Iar alți basarabeni, ca Eugen Coșeriu, Paul Goma au fugit din Basarabia. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
transporta frânturi din infern. - Deschideți poarta pentru autoritatea Florenței, strigă cu ultimele puteri către santinela din turn, care Încerca să se uite În jos Întinzând torța printr-un gol al crenelurilor. În lumina crepusculară, șirul de cai și de oameni istoviți era o masă confuză de forme Întunecate. - Și nu mai trageți de timp! Executați ordinele mele imediat! mai strigă poetul. - Du-te naibii! Îi strigă drept răspuns omul de sus, care Își dusese mâinile pâlnie la gură pentru a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
respire adânc. Parcă străzile Florenței ar fi fost ale lui Hades. Aerul cald care Îi intra În plămâni devenise parcă irespirabil. Căută o altă imagine În memorie. Pietra, cu chipul ei, cu zâmbetul ei disprețuitor. - Ocupă-te domnia ta... eu sunt istovit. Se va găsi printre priori vreunul În stare să facă ceva. Roagă pe unul din ei. - Nu... După acest Început monosilabic, bargello se Întrerupsese, ca și când nu și-ar mai fi găsit cuvintele cu care să continue. Aruncă o privire bănuitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
anul Jubileului. Nu-i așa că ar fi o batjocură cumplită pentru Bonifaciu? - Am putea crede că papa a proclamat acest Centesimus tocmai pentru a exorciza această posibilitate, murmură Dante. În scurt timp, Bernardo Își luă rămas-bun, Îndepărtându-se cu pași istoviți. Pentru o clipă, poetul se gândi să Îl urmeze, dar mai apoi hotărî să se Întoarcă la Alberto. Poate că erau noutăți În privința mecanismului. Și apoi cartea aceea, Mi’raj, continua să i se insinueze În minte. Chipul chinuit al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și de oboseală punea stăpânire pe dânsul. Își simțea mintea legănându-se, la poarta viselor. Și totuși somnul, aflat la pândă după ceafă, parcă voia să se țină deoparte, ca și cum sufletul său Încă nu dorea să se elibereze de trupul istovit, aflat pe punctul de a se desface În bucăți. După o clipă de inconștiență, Își redeschise ochii, din nou de veghe. I se părea că auzise un pas ușor apropiindu-se. Apoi, o siluetă Întunecată se interpuse Între el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pipăit confirmarea propriei Închipuiri. În lumina slabă a lunii care pătrundea prin ferestre, Dante aduse un candelabru și, cu câteva lovituri de amnar, aprinse mucurile de lumânare. Apoi se Întoarse spre Guido Bonatti, care se așezase pe marginea cristelniței. Părea istovit, plin de sudoare, ca și când bătrânețea i s-ar fi dat În vileag dintr-o dată. Respira anevoie aerul sufocant, cu privirea ațintită În ochii stinși ai lui Arrigo. Poetul scoase din traistă schema lui Bigarelli. Dar astrologul, reînsuflețit cu o forță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]