655 matches
-
în albastruSi aș rescrie,baby,acele juraminteIubindu-te cât arde pe cer imensul astru !... XV. PUTEREA IUBIRII NOASTRE, de Roznovan Amelia Lavinia , publicat în Ediția nr. 2280 din 29 martie 2017. Speranța zace obosită în două suflete de huma Înghețată,istovita-n dimineți cu stropi de brumă Ne-nvaluie suflarea în zorii zilei reci Și gerul arde-n noi pierdutele poteci. Ne doare ignoranța,tăcerea grea în doi Când obosiți de toate,noi nu mai suntem noi ! Ne mistuie dorința și crezul
ROZNOVAN AMELIA LAVINIA [Corola-blog/BlogPost/368647_a_369976]
-
Și totul prinde aripi când suntem împreună ! Și cresc în noi copacii născuți din fericire Și inimile fluturi zboară cântând iubire ! E totul plin de vraja , mister și dăruire ... Citește mai mult Speranța zace obosită în două suflete de humaInghetata,istovita-n dimineți cu stropi de brumaNe-nvaluie suflarea în zorii zilei reciSi gerul arde-n noi pierdutele poteci.Ne doare ignoranța,tăcerea grea în doiCand obosiți de toate,noi nu mai suntem noi ! Ne mistuie dorința și crezul în iubireNe freamătă
ROZNOVAN AMELIA LAVINIA [Corola-blog/BlogPost/368647_a_369976]
-
nu erau oprite. Era deja târziu, seara, când am ajuns în comună. Până acasă mai aveam o nimica toată, vreo oră de mers. Ajuns acasă, după ce mi-am potolit foamea, trebuia să fac în fugă temele pentru a doua zi. Istovit, m-am dus la culcare. Cât de frumos era să visezi că zbori pe șine cu trenul, prin păduri, visând frumos la ochii colegei care planta puieți în cuiburile făcute de tine! Referință Bibliografică: Cu școala la plantație / Viorel Darie
CU ŞCOALA LA PLANTAŢIE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349487_a_350816]
-
cu aripa în vânt perfid, Așa micuț pe-o cale anevoioasă. Simțea în pieptu-i zări ce se închid, Și mândri frați ce-l așteptau acasă. Tacit mă viscolea o rece apăsare, O spaimă grea făcea prin mine semne, Și trupul istovit îi mirosea a soare, La revenirea lui din zările solemne. Parcă aud cioc micuț bătând în ușă... Văzduhul a-mblânzit cu zborul său rebel ? A sfârtecat el oare norii de cenușă, Sau poate este numai îngerul din el ? 15-02-11 Ce caut
CÂND MĂ CULC... de STELIAN PLATON în ediţia nr. 102 din 12 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349625_a_350954]
-
Valurile» de Virginia Woolf și filmul «Luată pe la spate de toată gașca». Vă dorim să vă bucurați de ele...”. „Doar de film, cartea v-am spus că...”. „Știu, știu, nu vreau să aud mai mult”, îl întrerupse Silvia, exasperată și istovită. „Nu mă interesează ce faceți cu cartea, doar luați-o...”. A doua clientă a fost o femeie tot la vreo 30 de ani. „Bună ziua, suntem de la o librărie și oferim gratuit cărți clienților noștri. Vă uitați la filme porno?”. „Cum
O AFACERE DE MILIOANE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350218_a_351547]
-
a vremii, iar piesa de teatru abia încheiată se topește în neantul vitreg al neființei, ca și cum nu ar fi existat niciodată până atunci cu formă precisă și destin exact în fața mea. Emoția discursului dramatic interpretat de actor își întinde complet istovită trupu-i subțiat pe catafalcul negru al unei tăceri cu iz aproape monastic, dispărând cu o repeziciune devastatoare pentru sufletul privitorului mut în unda impalpabilă a luminii venite înspre scenă din spațiul acela exact și singur, situat întotdeauna deasupra gloriei etern
TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350415_a_351744]
-
au întemeiat, Doamne! Și Domnul va împărăți în veac și în veci de veci.Exod 15:11-18. Acesta este un fragment din cântarea de laudă a lui Moise și a lui Israel după ce au traversat Marea Roșie. Un popor de robi istoviți, deprimați, cu copii, bătrâni, vite este urmărit de puternica oaste a lui Faraon. Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov i-a chemat afară din Egipt, i-a eliberat printr-o serie de semne și minuni, i-a condus prin pustiu
CURATIT, ALBIT, LAMURIT de RODICA STOICA în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348994_a_350323]
-
de sine ne vor conduce întotdeauna la această înspăimântătoare concluzie. (E.White, Patriarhi și profeți, cap.25) Acesta este un fragment din cântarea de laudă a lui Moise și a lui Israel după ce au traversat Marea Roșie. Un popor de robi istoviți, deprimați, cu copii, bătrâni, vite este urmărit de puternica oaste a lui Faraon. Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov i-a chemat afară din Egipt, i-a eliberat printr-o serie de semne și minuni, i-a condus prin pustiu
CURATIT, ALBIT, LAMURIT de RODICA STOICA în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348994_a_350323]
-
de mirajul dăruirii de sine al titanilor. Pentru astfel de oameni nu există orizont, există infinitate! Există orizontul orizonturilor, există mai mult decât depărtarea, adică nemărginirea, există mai mult decât apropierea, adică iubirea și contopirea în iubire! Nu este niciodată istovită, nu irosește secundele și răzbate atât de departe...! Izbucnește la ea o tinerețe febrilă, o desăvârșită superbitate a fetelor românce care retrezesc spiritul pur românesc, ardoarea și truda, credința, dragostea de folclorul românesc, în toate formele lui de expresie. A
ELENA-DANIELA CUCULICI. MAIESTATEA SPIRITULUI NOBIL de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349795_a_351124]
-
înalță cântecele. Sătul de-acum de-un suflet ponosit , Spre tine cu speranță bat cărarea, A împânzit pământul astăzi floarea Și eu blestem din viață timpul irosit. Știu că m-aștepti, la tine m-aș întoarce Cu cap plecat si trupul istovit Azi inima, ce-i place să se joace De-amoruri nesfârșite-a obosit. Întinde-mi mâna, fii bună și mă iartă Ales-am să rămân iubirii tale, poartă. Referință Bibliografică: Dragostea dintâi / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
DRAGOSTEA DINTÂI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348114_a_349443]
-
pasul tău când treci,/ De-al genei tale gingaș tremur/ Atârnă viața mea de veci.[ ... ] Puteam numiri defăimătoare/ În gândul meu să-ți iscodesc/, Și te uram cu-nverșunare,/ Te blestemam, căci te iubesc.[ ... ] O toamnă care întârzie/ Pe-un istovit și trist izvor;/ Deasupra-i frunzele pustie —/ A mele visuri care mor ... Regretul iubirii care pleacă fără voința sa, este redat cu sfâșierea ființei, în poezia „S-a dus amorul ... ”: S-a dus amorul, un amic/ Supus amândurora,/ Deci cânturilor
EMINESCU ŞI DRAGOSTEA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361862_a_363191]
-
zi care trece îl lasă tot mai slab și mai chinuit. Vă așteptăm curând. Pe mine mă găsiți totdeauna acolo, afară de câteba ceasuri pe noapte, când mă silește să vin acasă ca să dorm. Dintre ai lui nu vine nimeni, sunt istovită și mi-e frică să nu cad înainte de vreme. A pierdut orice nădejde și-l chinuiesc gândurile tot atât cât și suferințele trupului. Înțeleg că ar vrea să vă vorbească mai pe îndelete. A dvoastră din toată inima, Otilia Cazimir
OTILIA CAZIMIR-ARTICOL DE IULIAN NEGRILĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 637 din 28 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365806_a_367135]
-
pe de altă parte îmi zicea o voce există speranță pentru un nou început pentru o nouă viață, dar imediat cădeam iar în descurajare și îmi spuneam: cu ce putere să mai lupți, să mai începi din nou sînt terminat, istovit, nu mai vreau să lupt mai bine moartea." Și totuși viața chemarea vieții, m-a chema la viață, era o chemare ce venea din partea izvorului vieții, dar eu nu cunoșteam pe atunci acest izvor ce poate oferi viața din belșug
MARIN (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365840_a_367169]
-
celor plecați înmânând ordinele de serviciu. Le-a recuperat pe cele rămase în cazarmă. S-a frământat neliniștit în preajma comandamentului așteptându-se parcă să audă din clipă în clipă telefonul sunând. Nu a durat mult și fugarii s-au întors istoviți. Drumul la întoarcere l-au făcut împingând Dacia care se încăpățânase să mai pornească. Efortul le-a prins bine; aburii beției s-au risipit ajungând să fie treji de-a binelea, să realizeze cât de mare era prostia făcută. Au
XVI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365362_a_366691]
-
Italia a mâncat o singură dată o friptură. În Grecia la prânz, pe teren, mânca două banane pentru că hotărâse să ajungă și la Constantinopol cu banii primiți pentru trei luni în Grecia. S-a întors în țară după șase luni, istovit dar cu „planul” îndeplinit. Invitat în 1974 la Padova să preda un curs despre marile probleme ale artei bizantine, a fost cazat la un hotel de lux. A doua zi a rugat să i se dea banii corespunzători restului cazării
ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEŞTI (1) de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366391_a_367720]
-
să petreci ani grei de închisoare laolaltă cu camarazii aceleiași suferințe, și chiar luni de tăcută recluziune într-o celulă izolată, și alta să treci prin convulsiile fizice și morale provocate de propriii tăi camarazi deveniți diavoli și, până la urmă, istovit, să te pomenești asemenea lor. Sunt traume sufletești pe care numai un erou le poate depăși, dar care îi rămân pe viață în cârcă, asemenea unei jivine cu ghiarele înfipte în grumaz. Părintele Calciu știa că o cădere poate fi
RECENZIE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 78 din 19 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350496_a_351825]
-
rămășițe în drum către tine din mine să adun într-o continuă vină neștiută- cutezanță de pradă căzută în capcană dezvelesc troiene să adun scormonind parfum de gutui în ace de vorbă încremenit în pivnița-viață închis alungând seceta din trup istovit strângând înfometați recolta să avem hrană- săruturi sădite în noi pentru ultima călătorie prin toamnele cu primăveri târzii când nu vom mai fi decât amintiri ale vântului povesti purtate în șoapte pe aripi nevăzute jurnal de calatorie...08 decembrie 2012
TOAMNE CU PRIMĂVERI TÂRZII de CAVALERUL RĂTĂCITOR în ediţia nr. 708 din 08 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351541_a_352870]
-
zâmbind spre valurile crețe, Vrăjiți Că luna arămie mătasea își așterne purpurie Pe-a valurilor creste dantelate, Iar valul, dorul își urmează, Izbindu-se tânguitor de maluri. "Te iubesc", timidă am șoptit, Și-n jurul nostru, tremură marea, Talazul, căzând istovit, Domol s-a retras, Marea în adânc liniștind... Pe gura noastră însetată Un crin virginal a înflorit! Vină, iubite! Odihnește-ți fruntea Plină de gânduri Pe feciorelnicul meu sân, Sublima clipă să o-nchidem, Să nu ne mai trezim, Să
MAGIA CLIPEI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 723 din 23 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351584_a_352913]
-
lumii, sunt împovărate de „deslușiri ontice”, care provoacă analizele concrete ale „căderii”. „Căderea”, mai înainte de fuga din fața sinelui, în „Lacrima iubirii”, emană regretul locuirii în sine ,ca „nerostit” ce face posibilă fuga ființei spre sine, un alt „sine”, eliberat: „O, istovitele mele cuvinte/ Cum vă uscați ca niste ierburi care mor [...]/ Nu v-am crezut/ și nu v-am vrut/ spre cerul vieții mele înălțate/ V-am vrut veșminte/ pentru gânduri și v-am stricat (croite-n rânduri)/ și v-am
DOUĂ CĂRŢI, UN POET – ANDREI GHEORGHE NEAGU de IOAN TODERIŢĂ în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346606_a_347935]
-
uscați ca niste ierburi care mor [...]/ Nu v-am crezut/ și nu v-am vrut/ spre cerul vieții mele înălțate/ V-am vrut veșminte/ pentru gânduri și v-am stricat (croite-n rânduri)/ și v-am ciuntit (la forfecare)/ O, istovitele mele cuvinte (barbare)!” (Alte cuvinte). Desigur, „căderea”, această stare psihică, ne îndepărtează de sine. Există, în mod deosebit în literatură, o cale de întoarcere spre sine, o fugă retrogradă pe același fir al îndepărtării, fuga spre sine: contopirea cu lumea
DOUĂ CĂRŢI, UN POET – ANDREI GHEORGHE NEAGU de IOAN TODERIŢĂ în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346606_a_347935]
-
să petreci ani grei de închisoare laolaltă cu camarazii aceleiași suferințe, și chiar luni de tăcută recluziune într-o celulă izolată, și alta să treci prin convulsiile fizice și morale provocate de propriii tăi camarazi deveniți diavoli și, până la urmă, istovit, să te pomenești asemenea lor. Sunt traume sufletești pe care numai un erou le poate depăși, dar care îi rămân pe viață în cârcă, asemenea unei jivine cu ghearele înfipte în grumaz. Părintele Calciu știa că o cădere poate fi
ŞASE ANI DE LA SĂVÂRŞIREA DIN ACEASTĂ VIAŢĂ, PĂMÂNTEASCĂ, A PĂRINTELUI GHEORGHE CALCIU DUMITREASA, de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 682 din 12 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351000_a_352329]
-
vă veți controla exprimarea, mai ales când este vorba de oameni supărați, veți avea un mare semn de întrebare. Nu mai împrumutați limbajul altuia. Lăsați-i, domnule prim-ministru, pe oameni să-și îngroape morții liniștiți, să-și adune forțele istovite, să iasă din iarnă în primăvară, când îi veți vedea precis umplând, troienind piețele și piațetele capitalei și ale orașelor acestei țări, îi veți vedea neputându-i număra, ei fiind „câtă frunză, câtă iarbă”. Știți lectura aceea din clasele primare
CA VĂCARUL PE SAT de ION C. HIRU în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356303_a_357632]
-
să petreci ani grei de închisoare laolaltă cu camarazii aceleiași suferințe, și chiar luni de tăcută recluziune într-o celulă izolată, și alta să treci prin convulsiile fizice și morale provocate de propriii tăi camarazi deveniți diavoli și, până la urmă, istovit, să te pomenești asemenea lor. Sunt traume sufletești pe care numai un erou le poate depăși, dar care îi rămân pe viață în cârcă, asemenea unei jivine cu ghiarele înfipte în grumaz. Părintele Calciu știa că o cădere poate fi
PĂRINTELE GHEORGHE CALCIU DUMITREASA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356277_a_357606]
-
când mă voi naște aripi mă voi așeza la margine de drum semn că e timpul să scoți masca fii părinte cu fruntea chiciură cerșesc pâine și vin * * * Cărări regăsite Îmbrac liniștea pentru când voi intra pe poarta paginii azi istovit picură în minutar gândul învinge cerul mâine cărările se deschid frunza se trezește îmi așterne călimara la picioare din sângele ei aștept să te naști... Referință Bibliografică: Cerșesc pâine și vin / Maria Ileana Belean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
CERŞESC PÂINE ŞI VIN de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355888_a_357217]
-
respectul,dar nu ai avut întotdeauna dreptate. Cunosc cel puțin două cupluri în care balanța iubirii înclină dramatic doar pe o parte.Din păcate,cel care a primit întotdeauna a început să ceară tot mai mult.Celalalt este trist și istovit.Si încă indragostit.Nu pentru că nu ar vedea cu ochi mari și clari fenomenul ci pentru că avem tendința să iubim mai mult pe cel câte ne tratează cu indiferență latenta.In felul nostru toți suntem un pic masochisti.Ne place
SUB SEMNUL BALANTEI de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356050_a_357379]