1,279 matches
-
Annunzio), „Luceafărul” (Timișoara), „Prometeu” (Brașov), „Buna-Vestire”, „Gazeta Sibiului”, „Preocupări literare”, „Convorbiri literare”, „Bucovina literară”, „Limbă și literatură”, „Ramuri”, „Tribuna Sibiului”, „România literară”, „Revista de istorie și teorie literară” ș.a. Din 1930, când tipărește prima carte, o traducere, Paolo Uccello. Poem italic de Giovanni Pascoli, va continua să dea la lumină, până în 1947, alte traduceri ale operelor unor scriitori italieni, dar și rezultate ale propriilor cercetări de literatură comparată („L’infinito” di Leopardi in romeno - 1937), de istorie culturală sau de istorie
CONSTANTINESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286377_a_287706]
-
românești ale Sibiului de azi, Sibiu, 1934; „L’Infinito” di Leopardi in romeno, Salonic, 1937; România și Italia, Sibiu, 1937; Limba și literatura italiană la Sibiu, Sibiu, 1938; Memorandumul român și Italia, Sighișoara, 1947. Traduceri: Giovanni Pascoli, Paulo Ucello. Poem italic, Focșani, 1930, Poeme conviviale, Focșani, 1932; Ada Negri, Cartea Marei, Focșani, 1932; Pietro Mignosi și Gino Novelli, Poeme creștine, Focșani, 1933; Gabriele D’Annunzio, Patruzeci și patru de sonete, introd. trad., Cluj, 1934. Repere bibliografice: Emil Giurgiuca, Carnet, „Abecedar”, 1933
CONSTANTINESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286377_a_287706]
-
îndoielile cărturarului asupra reușitei acestei ample reconstituiri.„Biruit-au gândul” pune capăt îndoielii, iar „Eu voi da seama de ale mele, câte scriu” este formula responsabilității. Și tot aici se află antologica frază de elogiu al „cetitului cărților”. Descrierea spațiului italic („raiul pământului”) e nostalgică și poetică (Ramiro Ortiz a tradus-o în italiană), scrisă în stil afectiv. E amintit fenomenul translatio studii, numind mutarea centrului vieții culturale, în perioada umanismului renascentist, din Grecia în Italia. Plecând logic de la prezentarea paralelă
COSTIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286444_a_287773]
-
important, uneori mai important decât însuși țelul propus. Se ajunge astfel, câteodată, la „extremală” autoreferențialitate: într-un poem ca In memoriam, textul pare că se îmbată cu propriile sonorități, inventând un joc cu reguli stranii, inaccesibile, marcate grafic prin caractere italice: „Cir-li-lai, cir-li-lai,/ Precum stropi de apă rece/ În copaie când te lai; / Vir-o-con-go-eo-lig,/ Oase-închise-afară-n frig/ Lir-liu-gean, lir-liu-gean./ Ca trei pietre date dura/ Pe dulci lespezi de mărgean.” Una dintre cele mai frumoase strofe din poezia românească nu „comunică”, practic, nimic
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
euri, de personaje și de voci, generând o polifonie adesea halucinantă. Cu atât mai mult, cu cât producțiile lui nea Gică sunt urmate de texte care le contestă veridicitatea (spre exemplu, Poezia de dragoste a lui nea Gică, scrisă cu italice, e urmată de Comentariu sceptic la poezia de dragoste a lui nea Gică). Alte texte, de asemenea „citate”, scrise cu literă cursivă, aparțin unui alt eu-narator, unui alt univers decât cel al „frizeriei” (Răsăritul). Nu trebuie omise nici notele de
BOBE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285769_a_287098]
-
rândul său, cercetătorul ungur S. Solymossy (44) s-a declarat de acord cu etimologia propusă de V. Jagi¾, dar a susținut că, dimpotrivă, garabonciás este un termen preluat de sârbocroați de la maghiari. Ulterior, E. Agrigoroaiei a amendat soluția privind proveniența italică a celor doi termeni : „O aseme- nea proveniență italică nu poate fi sigură, căci răspândirea acestui tip de personaj în aria veche dacă ne duce mai degrabă la un cuvânt arhaic al dacilor romanizați, ca alternativă htonică și subacvatică a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
declarat de acord cu etimologia propusă de V. Jagi¾, dar a susținut că, dimpotrivă, garabonciás este un termen preluat de sârbocroați de la maghiari. Ulterior, E. Agrigoroaiei a amendat soluția privind proveniența italică a celor doi termeni : „O aseme- nea proveniență italică nu poate fi sigură, căci răspândirea acestui tip de personaj în aria veche dacă ne duce mai degrabă la un cuvânt arhaic al dacilor romanizați, ca alternativă htonică și subacvatică a «călătorului prin nori»” (6, p. 244). Ca atare, cerce-
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
fost ea la început : un adjuvant al religiei, de exaltare a sufletului uman” (225, pp. 265, 274). Măsura antidionisiacă adoptată de Deceneu în secolul I î.e.n. este spectaculoasă și pare insolită, dar nu este ieșită din comun. Inițial, în peninsula italică, cultul zeului Dionysos a pătruns în Etruria și Campania și abia ulterior la Roma. Aici, în secolul al II-lea î.e.n., reacția autorităților a fost de respingere. În anul 186 î.e.n., Senatul roman a emis un decret de interzicere a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Hunniades, cuius nomen caeteros obnubilat, non tam Hungaris quam Valachis, a quibus natus erat, gloriam auxit ". Încă în suta a șaptesprezecea Miron Costin scrie regelui Poloniei că cel mai frumos și mai corect dialect românesc, cel mai apropiat de graiul italic se vorbește în Satmar, unde, cu toată emigrarea lui Dragoș, românii rămași acolo sub fratele lui, Voievodul Balc, sunt atât de numeroși ca și când n-ar fi ieșit nimenea din țară. E curios a auzi azi că, tocmai în acele clasice
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
buzunar, dar nu voim decât atunci când veți fi socialiști. Parcă s-ar pune în sfârșit la mezat pentr-un preț oarecare până și idealul unora din eroii și martirii noștri, a cărui realizare e mai departe decât orișicând. Și oare Italici i-a mers atât de ușor precum și 'nchipuiesc acești domni? Încă din suta a treisprezecea Dante divinul, din a cincisprezecea ingeniosul Machiavelli au pus în serviciul acestei idei enorma lor putere de cugetare, ei, capete pe cari natura o dată le
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
înțelepciune) ung. Sara (de la Sappheiros, Zamfir, piatră nestimată albastră) ung. Samu (Xenia, peregrina, alienigena = străină) ung. Szeren (-chifor, Nikephoros, purtător de biruință - Victor) ung. Tibor (Euthanasia), ung. Anna (triphanos, triluciu) ung. Tamas (Toma) (fem. de la Tatius și Tatianus Tatiana, nume italic) ung. Terez (Terentius, nume latin) ung. Lorincz (Laurentius) (Trif-an, triphanos, triluciu) ung. Tihamer, nume tartaric (Kyrillus) ung. Karoly (Tatianus) ung. Tizian (-chim, -achim, Ioachimus, nume biblic) ung. Ieno (Augustina) ung. Iulia (slav. vila nympha) ung. Sibylla Vîrtoc (slav de la vurut
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
se stabilească în istoria romanului englez 447. Voi cita ca exemplu acel pasaj din Mansfield Park în care Roy Pascal a identificat cuvintele și expresiile (marcate cu majuscule) în care se aude ca un ecou vorbirea personajelor. Marcarea cu caractere italice din citatul următor îi aparțin lui Roy Pascal: Tinerii Crawford [...] erau foarte dispuși să rămînă. Mary era mulțumită de Parohie ca actual cămin, iar Henry era la fel de dornic ca și sora lui să-și prelungească vizita. Venise cu intenția de
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
se întrebă ea nu-i așa, Clary?"511. Acțiunea stilului indirect liber, care se extinde în acest pasaj la vorbirea directă, precum și la cea indirectă, este în continuare accentuată în efectul ei specific aici extraordinar de ilustrativ prin folosirea caracterelor italice pentru cuvinte separate și expresii în original, într-o încercare de a face vizibilă, sau mai degrabă audibilă accentuarea emfatică de către cea care vorbește, Arabella. În timp ce Clarissa transcrie atît de precis intonația entuziasmată a Arabellei, ea o și comentează. Devine
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
romanul la persoana întîi doar atunci cînd accentul cade în întregime pe eul care trăiește, cînd eul narator este, prin urmare, neaccentuat, chiar nereprezentat"513. Această viziune ar trebui poate să fie modificată și accentul indicat de cuvintele mele în italice să fie omis, pentru a slăbi cumva criteriul excluderii formulat de Cohn. În narațiunea la persoana întîi, folosirea stilului indirect liber pentru a reda gîndurile are efect, de fapt, prin îngustarea centrului focal al reprezentării la eul care trăiește în
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
0 56,4 0 Fiecare trebuie să aibe relații cât mai apropiate cu oamenii din sat. Fiecare trebuie să-și vadă de treaba lui. 42,9 56,7 43,0 54,5 Sursa datelor: cercetare proprie * afirmațiile scrise cu caractere italice măsoară atitudinile tradiționaliste, pe când cele scrise cu caractere normale, măsoară atitudinile moderne. 4. Lista de afirmații pentru graficul 3.8 În grafic În chestionar Risc Îmi place să risc. Optimism Cred că viitorul va aduce lucruri bune. Importanța normelor informale
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
sau în Egipt, la Alexandria, găsim multe astfel de emanații ale Grădinii. De altfel, magistrul dispune de discipoli cărora le trimite scrisori îprintre care și cele trei păstrate). Regiunea Campania este un punct de pătrundere a acestei gândiri pe teritoriul italic. Poetul satiric Lucilius, de exemplu, evocă niște banchete ateniene la care este vorba de atomi și de simulacre, dovadă că gândirea lui Epicur a traversat Marea Adriatică. La mijlocul secolului al II-lea î. Hr., Alkios și Philiskos, doi greci despre care nu
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
mii de versuri în latină, a elabora noțiuni, a efectua trecerea de la greacă la această limbă atât de puțin făcută pentru gândire, a transplanta epicurismul pe meleagurile campaniene sau romane, a rafina doctrina Grădinii și a o reformula pentru spațiul italic și pentru epoca imperială, a inaugura poate o serie de noutăți tehnice pentru a urma și a dezvolta atomismul abderitan, dar și a emite teorii asupra meteorilor, a alcătuirii materiei, a genealogiei fenomenelor geologice - cunoștințele acestui om și competența sa
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
doar mici întâmplări cotidiene peste care plutește bănuiala unei conspirații, dialoguri mărunte și pline de tâlc, amintiri din copilărie, fragmente de cugetări, rapoarte de activitate către ministrul de Interne de la Budapesta, diverse depoziții și note informative. Aceste texte, transcrise cu italice, pentru a delimita discursul auctorial de relatările unor naratori întâmplători, mimează și subminează stilul juridic-administrativ, dar și neorealismul optzecist, printr-o implozie de poezie aproape suprarealistă. SCRIERI: Desiștea, București, 1990; Desiștea II, București, 1996; Ariel, București, 1997; Povestiri din Medio
ILEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287511_a_288840]
-
Archivum romanicum”, „Bollettino del Centro di Studi Filologici e Linguistici Siciliani”, „Buletinul «Mihai Eminescu»”, „Celebes”, „Cetatea Moldovei”, „Codrul Cosminului”, „Convorbiri literare”, „Cuget clar”, „Ethnos”, „Ephemeris dacoromâna”, „Făt-Frumos”, „Folklore”, „Fond și forma”, „Giornale di politică e di letteratura”, „Giornale di Sicilia”, „Italica”, „Îndreptar”, „Junimea literară”, „La cultura nel mondo”, „La Sicilia del popolo”, „Meridiano di Romă”, „Moldova literară”, „Rassegna storica del Risorgimento”, „Richerche di filologia romena”, „Revista scriitorilor români”, „Română”, „Tribuna” ș.a. După debutul editorial din 1934, cu studiul de istorie literară
IROAIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287620_a_288949]
-
se concentrase mai ales asupra răspândirii diferiților negotiatores romani în provincii, urmărită pe baza textelor literare 2 sau din perspectiva fenomenului asociativ (collegia, corpora negotiatorum, conventus civium Romanorum)3. Pârvan nu s-a oprit doar asupra acelor mercatores și negotiatores italici, ci, sprijinindu-se pe un bogat material epigrafic, papyrologic și literar, s-a interesat cu egală atenție de comercianții de origine provincială - gallo-romani, hispanici, africani, britanni, daco-romani, greci, microasiatici, syriani, evrei, arabi. Ulterior, interesul pentru acest subiect a sporit, în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
toate trimiterile se vor face la această ediție. • Ernestini, De negiotiatoribus Romanis, 1802. • Kornemann, De civibus Romanis in provinciis imperii consistentibus, Berlin, 1892; Schulten, De conventibus civium Romanorum, Berlin, 1892; alte trimiteri la V. Pârvan, op. cit., p. 111-112. dedicate rezidenților italici din Delos 4 și „traficanților“ de aceeași origine din Orientul elenic 5. Între timp, literatura privitoare la „diaspora“ romană republicană (cu precădere) și imperială în bazinul egeo-mediteranean în general, a comercianților în special, s-a îmbogățit substanțial 6, ultima contribuție
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
1919. • Vezi, de exemplu, A. Donati, I Romani nell’Egeo. I documenti dell’ età republicana, în „Epigraphica“, Milano, 27, 1965, p. 3-19; A.J.N. Wilson, Emigration from Italy in the Republican Age of Rome, New York, 1966; F. Cassola, Romani e Italici in Oriente, în DArch, 4-5, 19701971, p. 305-329; N.K. Rauh, The Sacred Bonds of Commerce. Religion, Economy, and Trade Society of Hellenistic Roman Delos. 167-87 B.C., Amsterdam, 1993 (SEG, XLIII, 519); Viaggi e commerci nell’antichità. Atti VII Giornata archeologica
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
comercianților doar pe baza onomasticii epigrafice 20. El aprecia că, pentru a deosebi într-o inscripție grecească sau latinească un „roman“ de un „grec“ sau de un „barbar“, „hotărâtoare va fi - singură - limba“21, iar pentru a distinge romanii și italicii autentici de cei imigrați în provincii sau de localnicii romanizați se va avea în vedere „un nume care sună caracteristic pentru o provincie sau precizarea provinciei ori a originii italice“22. În temeiul acestor considerații, Pârvan identifica patru tipuri de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
fi - singură - limba“21, iar pentru a distinge romanii și italicii autentici de cei imigrați în provincii sau de localnicii romanizați se va avea în vedere „un nume care sună caracteristic pentru o provincie sau precizarea provinciei ori a originii italice“22. În temeiul acestor considerații, Pârvan identifica patru tipuri de „naționalități“: I. italicii; II. provincialii deveniți romani prin cetățenie sau prin însăși apartenența la statul roman; III. „grecii veritabili”; IV. orientalii de diferite origini, dar aparținând sferei culturale grecești 23
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cei imigrați în provincii sau de localnicii romanizați se va avea în vedere „un nume care sună caracteristic pentru o provincie sau precizarea provinciei ori a originii italice“22. În temeiul acestor considerații, Pârvan identifica patru tipuri de „naționalități“: I. italicii; II. provincialii deveniți romani prin cetățenie sau prin însăși apartenența la statul roman; III. „grecii veritabili”; IV. orientalii de diferite origini, dar aparținând sferei culturale grecești 23. După cum se poate observa, Pârvan îmbina criteriul etnogeografic cu cel juridico-cultural. Dificultatea stabilirii
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]