396 matches
-
cazuri limită sau după alte intervenții. Wu M.H [68] raportează rezultate satisfăcătoare pe șapte cazuri operate prin această metodă. Bolnavii tratați prin tehnica amintită prezentau complicații după intervenții anterioare. Același autor susține că pentru rezolvarea anumitor complicații, la rezecția iterativă a adăugat și o toracoplastie complementară. Toracoplastie și cavernomioplastie simultană Toracoplastie și cavernomioplastie simultană (fig. 6.62, 6.63) este o intervenție practicată în tuberculoza pulmonară extinsă. Metoda a fost practicată de Gorovenco, Boguș și perfecționată de Nagaishi (1971). Intervenția
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by ADRIAN ALDEA, CRISTINA GRIGORESCU () [Corola-publishinghouse/Science/92106_a_92601]
-
complicații se recomandă decorticarea. Sindromul de cavitate restantă post-rezecție. Multe din aceste cavități se vindecă spontan (mai ales dacă nu sunt acompaniate de fistule). Altele necesită tratament chirurgical, care poate fi un simplu drenaj, dar care poate ajunge până la rezecție iterativă, la toracoplastie sau chiar la amândouă. Cavitățile pleurale restante pot fi tratate și prin plombare cu mușchi (mioplastie). Lambouri pediculate din voluminoșii mușchi ai peretelui toracic (mare pectoral, mare dorsal) sunt mobilizate împreună cu un pedicul vascular și aduse să plombeze
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by ADRIAN ALDEA, CRISTINA GRIGORESCU () [Corola-publishinghouse/Science/92106_a_92601]
-
ușor că evoluția unui episod depresiv, chiar grav dar unic, secundar unei separări neașteptate, tranzitorii, și care nu se va mai repeta, la un copil de 18 luni-2 ani, poate fi sensibil diferită de evoluția episoadelor depresive secundare unor separări iterative în cadrul unor conflicte familiale repetate, ce marchează toată copilăria mică încă de la naștere. În mod identic, evoluția unei depresii anaclitice a unui bebeluș de 18 luni riscă să fie foarte diferită de evoluția unei depresii la un copil de 10-11
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
numeroasă, constituie totuși o problemă clinică foarte dificilă. Este vorba de subiecți, mai des fete decât băieți, care au efectuat în medie 5,10 TS sau chiar mai mult..., adesea într-o manieră identică (tăierea venelor în mod repetat, ingerarea iterativă de medicamente), care prezintă în general tulburări grave de personalitate (impulsivitate majoră, depresie gravă de tip narcisiac sau de abandon, personalitate de limită, debilitate mentală etc.). Acești pacienți „folosesc” TS (tentativa de suicid) fie ca pe o modalitate relațională, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
emergența soluțiilor, evaluarea soluțiilor și luarea deciziei, mobilizarea raționamentelor logice, calculelor, simulărilor, experimentelor. Concepția În cercetarea aplicată și dezvoltarea experimentală este un proces incremental, soluția reținută fiind rezultatul unor modificări, adaptări, Îmbunătățiri succesive. Concepția În cercetarea aplicată este un proces iterativ, care necesită adesea Întoarceri pentru precizarea sau revederea specificațiilor sau a soluțiilor deja reținute. Metodologia de concepție cuprinde studiul principiilor, practicilor și procedurilor de concepție. Obiectul său de studiu este maniera În care trebuie condus demersul de concepție (Manualul Frascati
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
emergența soluțiilor, evaluarea soluțiilor și luarea deciziei, mobilizarea raționamentelor logice, calculelor, simulărilor, experimentelor. Concepția În cercetarea aplicată și dezvoltarea experimentală este un proces incremental, soluția reținută fiind rezultatul unor modificări, adaptări, Îmbunătățiri succesive. Concepția În cercetarea aplicată este un proces iterativ, care necesită adesea Întoarceri pentru precizarea sau revederea specificațiilor sau a soluțiilor deja reținute. Metodologia de concepție cuprinde studiul principiilor, practicilor și procedurilor de concepție. Obiectul său de studiu este maniera În care trebuie condus demersul de concepție (Manualul Frascati
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
stabilirea tendințelor de evoluție a fenomenului analizat în situația aplicării diferitelor măsuri pentru controlul acestuia. Pentru reducerea gradului de incertitudine a soluțiilor prognozate, se pot folosi informațiile existente privind fenomene similare sau se apelează la metode moderne de tipul anchetei iterative (tehnica Delphi), brainstormingului, arborelui de calitate, arborelui de defectare, se face apel la experiența și consultarea tuturor celor care pot contribui la rezolvarea problemei. Decizia reprezintă studierea diferitelor soluții posibile și alegerea soluției optime pentru rezolvarea problemei analizate. Fundamentarea deciziei
Managementul calității by Roșca Petru, Nan Costică, Gribincea Alexandru, Stroe Cosmin () [Corola-publishinghouse/Science/1648_a_3150]
-
până la o concentrație plasmatică de 50 - 100% (cantitate ce se obține prin calculul după formula; unități de administrat = nivelul dorit (50 100u) x G totul Împărțit la 2), cantitatea calculânduse pentru o perioadă de 48 -72 ore și cu administrare iterativă, la 8 - 12 ore, având În vedere faptul că timpul de Înjumătățire a factorului VIII În sânge este de 8 - 12 ore. Ceea ce frământă lumea medicală astăzi, este prevenția evenimentului hemoragic, posibil astăzi prin existența pe piață a preparatelor standardizate
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
aveau să se pună În evidență anticorpi inhibitori antifactor VIII, a căror concentrație avea să Înregistreze titruri progresiv crescânde, până la anularea efectului scontat prin administrarea profilactică de factor VIII. Este urmarea reacției imunologice de tip II, declanșată de administrarea profilactică iterativă. Situația a devenit Îngrijorătoare mai ales În state cu tradiție În domeniul profilaxiei accidentelor hemoragice din hemofilie cum ar fi: Suedia, Danemarca, Olanda, Finlanda, Germania, Marea Britanie, Franța etc. Soluția inițială pentru rezolvarea problemei a fost creșterea dozelor și a ritmului
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
treime, jumătate etc. („numerale fracționare”) sunt substantive; au gen, dezvoltă opoziția de număr: doime/doimi, de determinare: o doime/doimea, de caz: doimea/doimii etc. „Numeralele” adverbiale: de două ori, de trei ori etc. sunt locuțiuni adverbiale (concretizează aspectul obiectiv iterativ). „Numeralele” multiplicative înzecit, însutit etc. exprimă, ca adjective, însușirea unui „obiect”: un câștig înzecit sau, ca adverbe, însușirea unei acțiuni: „El câștigă înzecit.” „Numeralele” colective amândoi, tustrei etc. nu se deosebesc de termeni precum toți, câțiva; intră împreună cu acestea în
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
opoziția aspectuală se suprapune opoziției temporale viitorul I - imperfectiv/viitor II (anterior) - perfectiv: Voi cânta/Voi fi cântat. Celelalte moduri, datorită conținutului lor semantic, rămân înafara opoziției aspectuale. Opoziția perfectiv-imperfectiv stă în legătură și cu alte opoziții, precum momentan - durativ, iterativ (frecventativ), incoativ - continuativ - terminativ etc. interpretate, direct, mai ales în studii de lingvistică generală sau indirect, prin categoria verbelor (semiauxiliare, auxiliare) de aspect, tot ca manifestări ale categoriei aspectului, deși aceste opoziții au fost înscrise și într-o altă categorie
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în mod autonom în planul expresiei, prin prefixe și, mai ales, prin verbe semiauxiliare sau prin mijloace lexicale și sintactice: verbe de aspect și adverbe. Prefixele realizează și marchează opoziția singularitate/pluralitate. Este cvasi-generalizată întrebuințarea prefixului repentru exprimarea sensului frecventativ, iterativ ® pluralitatea acțiunii: a vedea/a revedea, a calcula/a recalcula, a scrie/a rescrie, a veni/a reveni etc. Pentru sensul „incoativ”, limba română recurge la prefixul (lexico-gramatical) a-, în structura verbelor a adormi, a aluneca. Observații: Prefixul reare în
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verbelor a adormi, a aluneca. Observații: Prefixul reare în mod frecvent natură lexico-gramaticală; reluarea acțiunii înseamnă totodată și introducerea unor schimbări calitative: a reorganiza înseamnă a organiza din nou, dar altfel, iar în structura unor verbe își pierde total sensul „iterativ”: a reieși = a rezulta. Prin semiauxiliare se exprimă iminența: a sta, a vrea: Ioana stă (vrea) să plângă. Stă (vrea) să ploaie. Prin verbe cu conținut aspectual 20 se exprimă toate sensurile: a începe, a prinde, a continua, a termina
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verbului la prezent și momentul acțiunii verbului regent, ca timp relativ. Din perspectiva aspectului verbal, prezentul nu se situează în mod hotărât la un pol sau altul al opozițiilor aspectuale. În funcție de sensul lexical verbului, prezentul poate fi durativ sau momentan, iterativ sau noniterativ etc. Notele aspectuale care se pot manifesta în planul semantic al prezentului pot, însă, determina devoltarea unor valori particulare ca timp verbal. Când se manifestă ca timp absolut, prezentul situează acțiunea verbală în relație de simultaneitate cu momentul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și se milogea tânguios...” (I.L. Caragiale) Întrebuințat ca timp absolut, imperfectul poate prezenta acțiunea: • fie, din perspectiva opoziției aspectuale durativ-momentan, ca durativă: „Vai! tot mai gândești la anii când visam în academii.” (M. Eminescu) • fie, din perspectiva opoziției iterativ-noniterativ, ca iterativă: „Și peste arbori răsfirați / Răsare blânda lună, Ce ne găsea îmbrățișați, / Șoptindu-ne-mpreună.” (M. Eminescu) • fie, concomitent, din amândouă perspectivele: „A noastre inimi își jurau / Credință pe toți vecii, Când pe cărări se scuturau / De floare liliecii.” (M. Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Eminescu) Predominarea uneia sau alteia dintre valorile aspectuale este adeseori condiționată de conținutul lexical al verbului sau de structura sintactică a contextului în care verbul la imperfect se cuprinde ca predicat. Imperfectul mergea, de exemplu, poate fi deopotrivă durativ sau iterativ, în funcție de context. Astfel, în corelație sintactică cu circumstanțialul pe seară, trece în prim plan valoarea lui iterativă: Pe seară, mergea să se așeze lângă podul Bagdadului...” (I.L. Caragiale) De observat că pe seară nu exprimă în mod obligator periodicitatea; între
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de structura sintactică a contextului în care verbul la imperfect se cuprinde ca predicat. Imperfectul mergea, de exemplu, poate fi deopotrivă durativ sau iterativ, în funcție de context. Astfel, în corelație sintactică cu circumstanțialul pe seară, trece în prim plan valoarea lui iterativă: Pe seară, mergea să se așeze lângă podul Bagdadului...” (I.L. Caragiale) De observat că pe seară nu exprimă în mod obligator periodicitatea; între adverb și verb, este,ân acest sens, o relație de influențare reciprocă. Același verb a merge, însoțit
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
unor valori aspectuale ale imperfectului, dar și conținutul său semantic (în sens larg). Verbele momentane, prin însăși natura planului lor semantic, nu pot prezenta caracter durativ la nici o formă temporală. Valoarea aspectuală este, de aceea, la imperfectul acestor verbe, totdeauna iterativă, niciodată durativă: „Adesea, în nopți lungi de iarnă... Maria intra deodată în salonul încălzit... intra îmbrăcată ca băiet...” (M. Eminescu) Când planul semantic al verbului nu permite manifestarea deopotrivă a caracterului durativ și a celui iterativ al imperfectului, întrebuințarea la
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
imperfectul acestor verbe, totdeauna iterativă, niciodată durativă: „Adesea, în nopți lungi de iarnă... Maria intra deodată în salonul încălzit... intra îmbrăcată ca băiet...” (M. Eminescu) Când planul semantic al verbului nu permite manifestarea deopotrivă a caracterului durativ și a celui iterativ al imperfectului, întrebuințarea la acest timp a verbelor în cauză cu una din aceste valori aspectuale devine posibilă numai în limbajul artistic, unde determină o creștere a valorii stilistice a imperfectului: „Puiul murea tremurând...” (M. Sadoveanu) Ca timp de relație
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
era un întuneric ca o mare făr-o rază, Dar nici de văzut nu fuse și nici ochi care s-o vază. Umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface. Și în sine împăcată stăpânea eterna pace!...” (M. Eminescu) Valoarea de iterativ a imperfectului relativ este condiționată de intrarea verbului în relație sintactică cu un alt verb la imperfect, cu valoare iterativă: „...De câte ori auzeam de el, de atâtea ori îl legam cu întâmplarea mea din sara ploioasă...” (M. Sadoveanu) Observații: • Ca timp
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
vază. Umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface. Și în sine împăcată stăpânea eterna pace!...” (M. Eminescu) Valoarea de iterativ a imperfectului relativ este condiționată de intrarea verbului în relație sintactică cu un alt verb la imperfect, cu valoare iterativă: „...De câte ori auzeam de el, de atâtea ori îl legam cu întâmplarea mea din sara ploioasă...” (M. Sadoveanu) Observații: • Ca timp absolut, imperfectul poate fi sinonim cu optativul perfect: „Poate că nu voiai sa vii la plimbare.” (D. Zamfirescu) • Ca timp
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
un raport de simultaneitate: „Să te duci la el de câte ori are să te cheme.” În plus, când subordonata este introdusă prin această locuțiune conjuncțională, valoarea de simultaneitate a viitorului este însoțită și de o nouă notă aspectuală; acțiunea verbală are caracter iterativ: „Așa să răspunzi de câte ori are să te întrebe cineva.” (Cezar Petrescu) • de posterioritate; în relație cu un timp trecut. Acțiunea, încheiată deja în momentul desfășurării procesului de comunicare, este prezentată ca viitoare față de acest timp trecut: „- Gândeam că n-ai să
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Tu ai să cânți, lucrezi etc. El, ea are să cânte etc. Noi avem să cântăm etc. Voi aveți să cântați etc. Ei, ele au să cânte etc. Sintagma este dislocabilă, în structura conjunctivului, prin adverbe modale (de subliniere, de aproximație, iterative etc.): cam, prea, mai, și, tot: „Am să mai merg o dată.” prin pronume personale sau reflexive: „Speră că are să-l întâlnească la vară...”; „Aveți să vă certați așa mereu?” sau concomitent prin amândouă tipurile de elemente: „Sunt sigur că n-
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
substantive care exprimă noțiuni temporale, precum vara, dimineața, duminica etc. • adverbe aspectuale; exprimă modul de desfășurare a acțiunii verbale (sau aspectul obiectiv) dezvoltând sensurile: - durativ: mereu, întruna: „Mereu va crește umbra, eu voi dormi mereu.” (M.Eminescu, I, p. 129); - iterativ: iar, iarăși, din nou: „Trecu o zi, trecură trei/ Și iarăși noaptea vine/Luceafărul deasupra ei/Cu razele-i senine.” (Ibidem, p. 171); • adverbe de loc; exprimă locul, direcția, poziția, desfășurarea, caracteristica, frecvența etc.; cele mai multe se înscriu în corelații binare
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o durată temporală egală cu durata temporală în care se desfășoară planul semantic al regentei: „Sunt cel mai nenorocit dintre oameni, Emy, când sunt departe de tine.” (C. Petrescu, Procust, 185) d. când planul semantic al circumstanțialului temporal are aspect iterativ, fiind expresia repetării unei acțiuni sau a manifestării repetate a unei însușiri, în paralel cu desfășurarea repetată a acțiunii (stării, însușirii) din regentă: „Dar ceea ce-i părea ciudat era că, de câte ori îi trecea prin minte ca îngerii să meargă după
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]