875 matches
-
a făcut zdup! cu ea Într-un șanț cu apă și ia-o pe strigă de unde nu-i! Nu o văzuse Floare nici pînă În acea clipă, o bănuise doar că-i dedesubt și știuse că de mînat cu atîta iuțeală numai dracul o mînă. A ieșit Îndată din șanț, necăjită mai mult pentru tutunul umezit decît pentru haine. S-a frecat la ochi și a Înțeles că se găsea taman la marginea satului căutat. Apropiindu-se de case, a adulmecat
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
în afaceri, să minți, să depui jurământ mincinos? Toate sunt păcate conștiente, răspândite pretutindeni. Dacă toți acești păcătoși ar fi pedepsiți conform versetelor noastre, atunci n-ar mai intra picior de muritor în Împărăția cerurilor. Anulăm din nou, cu nejustificată iuțeală, rațiunea însăși a pocăinței și a convertirii. Să fie atunci vorba despre păcatul săvârșit în pofida cunoașterii voinței lui Dumnezeu? Dar cum putem stabili când cineva cunoaște voința lui Dumnezeu? Botezul nu constituie o cotitură decisivă în această privință, așa cum ne-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
balcon, la mare vedere, și semnalul că prostănacul nu-i acasă e dat... Și-ai văzut cum aleargă sportivul? E ca sabaca lui Pavlov. Cum vede mușcata pe balcon, cum aleargă spre Lili, de zici că-i campion olimpic la iuțeală de picior... Stop. Apar noutăți: datul în bărci, deși prin apropiere nu-i lacul Cișmigiu; sabaca; Pavlov... Urechea mea muzicală le reținea, dar de priceput, ioc... Vin iar la știrile zilei, din următoarea seară. Iar Lili, iar mușcata, iar sabaca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
dungă; ce mai tura-vura, parcă era desprins din telenovelele cu Isaura... Și de unde ai pasiunea asta pentru mușcate?... Joc la mica fandosea, dau a înțelege că sunt croit pur și simplu din naștere așa; nu-i nimic special... Omul cu iuțeală de picior nu pare prost. Bagă mâna în vistierie și scoate una bucată lovea. Mi-o-ntinde, ca din întâmplare, o iau normal, ca și cum aș inspira următoarea gură de aer... Și cam de când ți-ai dat seama că și alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
binele meu? Dacă aș fi putut face altfel și n-am făcut?”, erau întrebările ce-l încovoiau greu, clipă de clipă. 20 Rareș Tiron Și, de atunci, pe măsură ce timpul trecea - timp ce, pentru fiecare om în parte, are o altă iuțeală -, în sufletul tânărului se cuibărea tot mai dușmănos un sentiment de singurătate, ce lua proporții din ce în ce mai mari, pe măsură ce amintirea sinistrei nopți îi rămânea tot mai mult în urmă. Se simțea din cale afară de deznădăjduit, de părăsit și de trist, și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
alunecând pe pardoseala lucioasă și proaspăt lustruită, străpunse sticla și se prăvăli, peste pervaz, în gol... Pentru o clipă, am rămas încremenit. Deloc nu-mi puteam crede ochilor. Am simțit atunci, pe loc, cum un curent electric mă străbate cu iuțeală, iar timpul înțepenește parcă locului. Îmi bătea inima precum nu mai bătuse niciodată; parcă nici nu era inima mea. Asta, căci întotdeauna trăisem cu impresia că am o inimă rece și domoală, care nu se agită ea pentru orice lucru
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
-l împărtășească unei singure persoane - doar uneia! -, o persoană pe care o credea apropiată ei, dar care, în cele din urmă, realitatea o dovedi a fi, totuși, mult mai apropiată de cercurile clevetitoare din oraș. Așa se află totul. Iar iuțeala împânzirii știrilor - se cunoaște - sporește cu atât, cu cât locul unde aleg ele să se împânzească este mai mic, mai înghesuit... Nimeni n-ar fi bănuit vreodată măcar că, în această familie, odinioară fără cusur, ar putea să poposească necazul și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fiind ajutați și de faptul că, luna în acea seară n-a luminat defel. Pentru început lupta era infernală pentru barbari și de reușită de partea urilor. Barbarii acționau într-un mod caracteristic: grămadă, fără rațiune, fără disciplină, cu o iuțeală fără asemănare și fără să se aștepte la o așa pregătire din partea unor țărani, cum îi credeau ei pe uri. Rezultatele s-au observat de la bun început, când gardul din țepușe gemea fiind încărcat cu leșurile cailor cât și trupurile
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
graba noastră de a dobândi ceia ce nu avem. Dar strădania de fiecare zi a omului țintește finalitatea și iată de ce vrând-nevrând fiecare din noi se gândește și la moarte; își face un examen de conștiință; își dă seama de iuțeala vertiginoasă cu care a trecut această viață, de zbuciumul și zădărnicia ei; își formulează "ultima dorință", înclină capul înainte "inevitabilului" ULTIMA DORINȚĂ! Cine oare, ar putea defini psihologicește aceste două cuvinte? Cine ar fi în stare să transpună și să
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
clipă. — Cunoaște domnia voastră vreun loc foarte apropiat unde am putea găsi ajutor?... Sau ne-am putea odihni puțin? Fu cât pe ce să nege Diego Alatriste pentru ultima oară, Înainte de a dispărea În beznă, când Îi veni o idee cu iuțeala fulgerului. El Însuși nu avea unde să se adăpostească, pentru că italianul și alți mercenari de-ai mascaților și ai părintelui Bocanegra puteau veni să-l caute În bârlogul lui de pe Strada Archebuzei, unde la ora aceea eu dormeam adânc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cadă capa de pe umeri și m-am ridicat În picioare, cercând să Înțeleg mai bine ce urma să se Întâmple. Și chiar atunci apăru În bătătura largă din fața casei căpitanul Alatriste. Din momentul acela, totul s-a petrecut cu mare iuțeală. Umbra cea mai apropiată ieși din bârlogul ei și o porni spre Diego Alatriste În același timp cu mine. Mi-am ținut răsuflarea pe când făceam unul, doi, trei pași către ea, care nu mă simțise. Exact atunci Dumnezeu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și Împărtășanie. Nu, conchise italianul. Cred că ai dreptate domnia ta. În noaptea asta nu-mi convine. Dădu să plece, și În aceeași clipă Își jucă În mâna stângă pumnalul apucându-l de vârf și aruncându-l În căpitan cu o iuțeală și o precizie greu de imaginat. Alatriste scăpă ca prin farmec. — Ticălosule, șuieră căpitanul. — Ei na, răspunse celălalt. Că doar nu te-așteptai să-ți cer voie. Apoi rămaseră iar neclintiți un timp, observându-se atent. Până la urmă italianul schiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
adică exact elementele care nu cer un dram de oratorie. A doua cauză vine în prelungirea celei dintîi. E vorba de mutația mentală pe care rețeaua imaginilor televizate a provocat-o: cuvîntul a fost detronat de efectul vizual și de iuțeala asocierii de imagini izbitoare, semn că în creierul nostru elementul iconic are un efect mai puternic decît cel lexical. Tocmai de aceea, un om care vine la televiziune ca să vorbească plictisește. Dacă ar trăi astăzi, Cicero ar avea o audiență
Sfîrăitul oratoriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7010_a_8335]
-
brutal părerile și că nu-s deloc discret. Așa că află lumea că îmi place să o ard cu maneliștii/lăutarii/șprițul. Irită lumea plecarea mea de la Antenă 3 la România TV, că am desființat emisiunea de dinainte, pantofii colorați, impulsivitatea, iuțeala la mânie, sastiseala, aroganță cu plebea, ca mănânc prea multă carne și, uneori, postările vulgare. Cică pot face mult mai mult, dar nu o fac. Îngâmfat, am fixații și fixuri, cine nu e de acord cu tine în emisiuni sigur
Victor Ciutacu, ”o lepră simpatică”. Vezi cine zice by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/67766_a_69091]
-
aceea intelectualii fac o figură palidă pe micrul ecran, apărînd șterși și nespectaculoși: nu știu să intre în regim de mobilizare telegenică, crezînd că vorbele pot suplini lipsa unei gesticulații pe potrivă. Ei uită că deșteptăciunea televizată se măsoară în iuțeala răspunsurilor și în tonul cu care sunt rostite, iar nu în conținutul lor. Detaliul acesta e dezarmant: la TV nu atît cuvintele vorbesc, ci timbrul vocal și mișcările trupului. Prezența scenică trece înaintea ideilor, și tocmai de aceea le bagatelizează
Între patru ochi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7927_a_9252]
-
pescari le aduc peștii ăia din povești... Eu și Gabi, suntem doi prinți mascați, în pescari. Făcusem minunea aceasta, - când își dă seama că asta era realitatea - nu viața sovietică, care e doar amăgire; ...când înțelege acest lucru, înhață la iuțeală cei patru monștri de știuci, nu cumva, să ne răzgândim, să fie numai un vis al rusoaicei ce a trăit revoluția lor și războiul lor,... și dispare cu pachetele grele de realitate. Psihologie de asediu. Foame de asediu. Miracol... de
Peștele siberian, Hotel Rossia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7809_a_9134]
-
ziua când ajunsese la ea era de Ziua morților. Îl tratase mai întâi cu o porție delicioasă de colivă acoperită cu o ploicică de bomboane mărunte. Citind contoarul electric, citise și ea din spatele lui, curioasă. Era vară. Ea îmbrăcase la iuțeală o rochie nouă, roșie, cu mâneci scurte și mirosea a parfum de tuberoze... Asta văzuse, când se întorsese. Atunci ea l-a întrebat cu un anumit răsfăț în glas: Da' dă ce se-nvârte aia așa?"... - "Madam Jenica, răspunsese el
Contoare... și controlor de lumină by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7524_a_8849]
-
Portul sau prețul transportului și sumele datorate cărăușului pentru expedițiune, adaugându-se cheltuielile anticipate sau de provizion; 6. Timpul în care trebuie să fie făcut transportul sau, cănd transportul are loc pe calea ferată, dacă trebuie făcută cu mare sau mică iuțeala; 7. Celelalte stipulațiuni asupra cărora părțile s-au înțeles. Expeditorul se poate desemna el însuși că destinatar. Articolul 416 Expeditorul este dator a încredință cărăușului actele de vama sau altele ce ar fi de trebuința; el este răspunzător de cuprinsul
CODUL COMERCIAL Cu modificările până la 26 iunie 1995*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106059_a_107388]
-
Poate nici măcar cu mînie. Refuză să mai vină, chiar dacă i se propuneau decernări de titluri, distincții, premii. Caragiale, și el, vorbea liber și viu despre lumea lui, despre o societate ce abia se coagula, despre mahala, cutume, despre „traducere”, despre iuțeala la mînie și patima românului de a se înfoia ineficient, despre partide politice și alegeri, despre putere și opoziție. Și despre cîte și mai cîte. Filmul lui Pintilie, dincolo de accentele de satiră politică, îl dezpovărează pe Caragiale de greutatea șabloanelor
În măruntaiele unui text by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5950_a_7275]
-
contribuție științifică a autorului ei: se vede că Maiorescu atinsese excelența de la prima încercare. De miza colosală a debutului a fost conștient Maiorescu însuși. „Important pentru mine e ca cea dintîi a mea lucrare originală să fie și concepută cu iuțeala fulgerului”, nota el în Jurnalul său, în octombrie 1866, după ce lucrarea fusese terminată. Admirabilă în acest voluminos studiu nu este atît armătura erudită, la care nici un lingvist român din epocă n-ar fi avut acces (de la egiptologie, epigrafie, istoria scrierii
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
pentru a obține acest înalt titlu universitar și s-a ținut la curent cu tot ce-a apărut de la terminarea studiilor sale încoace. Nimic din ceea ce s-a scris nu-i este străin. Noțiuni abstracte absconse, esoterice devin prietenoase datorită iuțelii de mână cu care le lansează și le prinde din zbor în mereu altfel de acrobații intelectuale. Nu-i sunt străine nici plăcerile vieții, carnea n-a fost nicicând tristă pentru sibaritul cu vocația tuturor bucuriilor. Îmbinând modestia celui care
Un boier al minții by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5907_a_7232]
-
Gabriela. Ceilalți copii au semănat lui Costache: bălăiori, subțirei și cu tenul mai deschis. Contrar modelului clasic al familiei muntenești, tatăl avea porniri sentimentale. Cumpăra cărți, recita poezii, doinea, umbla după vânat. Lăsa de multe ori hărnicia casnică pe seama Sultanei. Iuțeala și lipsa de odihnă puteau fi cauza leucemiei care a răpus-o la 61 de ani. Cu aerul său bonom și sportiv, Costache și-a purtat inteligența încă 5 ani. Informațiile scriitorului despre părinții săi sunt puține, iar ale familiei
Vasile Voiculescu – noi contribuții biografice by Gheorghe Postelnicu () [Corola-journal/Journalistic/5285_a_6610]
-
tot mai tare în mers și făcând sub presiunea unor idei interesante viraje bruște la colțurile magistralelor încinse ale Pișceslavului. Până și calul lui Prjevalski de pe bulevardul pe care înainta ca vântul Evsei s-ar fi mirat de o asemenea iuțeală. - Deja!, zbieră Ioannopolski dând buzna în camera cu șemineu. Era atât de surescitat și stârni un asemenea vânt în cameră, încât foile calendarului pe luni „Ciclop” se învârtejiră, dezvelindu-și ultima foaie, pe decembrie, împestrițată cu cifrele roșii ale sărbătorilor
Ilf și Petrov - 1001 de zile sau Noua Șeherezadă () [Corola-journal/Journalistic/5220_a_6545]
-
și eseistul Emil Hurezeanu, "cîndva bursier ŤHerderť al statului austriac, la propunerea Anei Blandiana, și una dintre vocile cele mai critice ale actualei puteri", a acceptat postul de consilier al prim-ministrului Adrian Năstase, "vestea a făcut înconjurul Cuțaridei cu iuțeala unui cîine alergat de hingherii lui Băsescu". O "tristă statistică" arată implacabil că niciunul din scriitorii români, cu excepția lui Ioan Groșan, n-a refuzat decorațiile oferite de "Vodă Iliescu", cu toate că "destui dintre ei se arătau indignați de prestația bătrînei capuchehaie
Predecesori și autiști by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6621_a_7946]
-
ca și vorbite. Contrar veleitarilor vorbăreți, al căror scris căznit pretențios pare o vorbire în dodii, artificială, nefirească, simplistă, nu simplă. *** Un critic tânăr apusean analizează literatura cu procedee tehnice moderne. Roboții lucrează de zor. Capodoperele universale, treierate, dau la iuțeală verdicte care te îngheață. La Absalom, Absalom, "monstrul", întrebat, a răspuns: Rasism, paranoia delirantă... La Anna Karenina: Iubire vinovată. Tribunal. Sentință corectă. *** Viața este întâi durere. Fericirea, un lucru secundar. (Prelucrare din Morsus diaboli, Ed. C. R., 1998)
Scriitoricești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6624_a_7949]