256 matches
-
gând să mă trateze ca o bandă de huligani antisemiți. — Pardon, fac eu și mă strecor printre ei cu o mină aspră pe chipu-mi cuprins de paloare. Unul din ei strigă în urma mea: — Domnu’, cât e...? la care eu iuțesc pasul și-o țin într-un ritm alert spre hotel, fără să pot înțelege ce le-o fi venit să mă bage așa de tare în sperieți, dacă toți suntem oricum evrei. Nu-i greu de interpretat, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
iarna ș-a veni vara când avem trei vaci în pădure : Murana, Hribana și Fragana.” Se mai hrănesc cu gruhă și cu pur. Le place și borșul de știr. încolo, ce capătă și ce ciordesc. îs nevolnici la trup, dar iuți la mânie. - Și crezi că dânșii au făptuit omorul ? - Numaidecât. Dar asta o s-o costatați dumilorvoastre. Aromind, Zalomir se trezi deslușit în vorba lui Iordache. ... Nici eu de-acasă n-am avut cine știe ce stare. Dumnezeu să-l odihnească
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
curaj, ștergându-și cu dosul palmei transpirația de pe frunte scrâșnind dinții de ciudă: inexplicit, dovedise lașitate În fața celor trei bărbați. De regulă se știa un om curajos...! Vântul dela Nord Își mărise intensitatea, pătruzând prin Îmbrăcămintea lor sumară obligăndu-i să iuțească pasul, să se grăbească. Tony Pavone nu se mai gândea la nimic, nici măcar la senzația de vomă, mai ales la glandele salivare care Începuse să-și diminueze activitatea, la ochii ce Începuse să’l usture În timp ce Întregul organism vibra abea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
contrar, risca să moară În chinuri groaznice suferind de sete În timp ce arsurile se propagau vertiginos În toată imensitatea organismului său, făcându-i tot mai anevoiasă Înaintarea. Deodată, șansa de supraviețuire Îi surâse simțind o adiere binefăcătoare a vântului, Încercând să iuțească mersul către presupusa, salvatoare oază a deșertului...! Fu nevoit Însă să suporte o totală decepție În momentul când o violentă furtună de nisip Îi bombarda Într’o așa manieră fața doborându-l și făcându-l mototol! Încercă să se ridice
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
putea suporta oricine...!! Mai mult, excrocul mersese cu Îndrăzneala până acolo substituindu-i banii și din ultimul pachet, cel de cinci mii lei!! Duse capodul la loc, ieșind În stradă. Aerul rece Îl ajută să-și recapete stăpânirea de sine, iuțind pașii Înapoi către bursa neagră, sperând imposibilul. Merse la Întâmplare cercetând, spionând cu atenție orice mișcare a excrocilor ce lucrau fără teamă, aproape de Miliția Capitalei. Dădu târcoale locului timp de două ore dar, omul lui nu era de găsit ba
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cine știe ce Înaltă relație. Și ultima mea apreciere...În partea de nord a orașului se află Harlem-ul locuit În exclusivitate numai de negri. Atât ne negri Încât credețimă, ai senzația unor alte tărâmuri iar dacă din Întâmplare ai drum pe acolo iuțești pașii cu pielea zbârlită de frica lor, să nu te racoleze punându-te la rotisor...! În timpul zilelor călduroase Îi poți vedea stând de vorbă la colțurile de străzi iar uni tolăniți pe trotuare, iar locuințele lor Într-o mizerie greu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
calități. Simpla prezență a unui bărbat, mai cu seamă tânăr și necăsătorit, o emoționa. - Maman, vine Pascalopol!... Maman, trece Filipescu! A fi acostată de un individ mai bine îmbrăcat pe drum nu i se părea necuviincios. Nu răspundea, firește, dar iuțea pașii, cu o mare surpriză pe față, în așteptarea unei asiduități mai flagrante. Aurica vorbea despre căsătorie cu un interes tehnic, ca și când ar fi fost unicul scop serios în viață. O căsătorie, oricât de banală, i se părea pentru o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de gramofon? Știu eu niște ocazii. Orice putem să vă procurăm. Felix făcu un semn de negație cu capul. Bătrânul, întristat, coborî glasul: - Știu eu ce cauți dumneata! Avem niște domnișoare minunate, niște prințese, le-au murit părinții, săracele. Tânărul iuți pașii. Bătrânul, pierzând orice speranță, îi strigă din mijlocul curții: - Știi câți stăm noi aci? Aici sunt două sute de chiriași, așa să am eu bine, și numai un singur closet. Înfricoșat, Felix se urcă în trăsura care-l aștepta, și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
prinse În vechi portrete abandonate În compania unor lumînări și a unor flori veștejite. Îndată am izbutit să văd, În depărtare, felinarele de gaz aprinse În jurul gropii. Siluetele a șase persoane se aliniau pe fundalul unui cer de cenușă. Am iuțit pasul și m-am oprit În punctul pînă unde ajungeau cuvintele preotului. Sicriul, un coșciug din lemn de pin necurățat, odihnea În noroi. Doi gropari Îl străjuiau, rezemați În lopeți. I-am scrutat pe cei de față. Bătrînul Isaac, paznicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mi-ar fi putut citi În suflet dintr-o ochire. Avea ochii aurii, ca niște monede vrăjite de pe fundul unui lac. — Noroc, mi s-a părut că-l aud spunînd. Am Încercat să mă agăț de acea binecuvîntare și am iuțit pasul, rugîndu-mă să nu fie prea tîrziu și ca Bea, acea Bea din povestea mea, să mă mai aștepte. Îmi ardea gîtlejul din pricina frigului cînd, gîfÎind, am ajuns la clădirea unde locuia familia Aguilar. Zăpada Începuse să se depună. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
altul. Continuă cu o blândețe prefăcută: — Acolo, cei care se devotează în acest fel nu au dreptul să le supraviețuiască celor cărora le au închinat viața. Îi face plăcere să-l vadă pe Trio pălind. Prost cât încape, dar se iuțește la minte când e vorba de pielea lui. — Vezi? îl apostrofează părintește. Ochii îi sclipesc de o bucurie răutăcioasă. Nu cred că ți-ar conveni să mori odată cu mine. Adaugă ușor batjocoritor: — Eu sunt om bătrân, pe când tu... Fulcinius reflectează
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Stă și ascultă, tulburată. Doar nu s-or fi luat la ceartă trei nebune în casa ei! — Smintito! distinge la un moment dat. Parcă e vocea Domitiei Lepida, fiica celeilalte Antonii. — Dezmățato! Sângele îi îngheață în vine. Asta e Agrippina! Iuțește pasul. Aleargă. Să ajungă cât mai repede. Cotește la dreapta, la stânga, și se oprește ca trăsnită în fața unei scene de coșmar. Aemilia Lepida e cu mâna vârâtă până la cot în părul Agrippinei, care și-a încleștat dinții pe unul din
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
însă pe neașteptate: — Uite! Cu mâna întinsă în față, indică ceva înainte. — Vezi luminița din capăt? Acolo e sala gladiatorilor. Pusio lasă să-i scape un suspin de ușurare. Rufus o pornește repede din loc. Cu cât înaintează, cu atât iuțește pasul. Aleargă aproape, urmat de germanul care gâfâie. Se oprește brusc, în ușa deschisă. — Ce-i? mai apucă să spună călărețul înainte să se lovească de el. Din spatele lui Rufus, cască și el intrigat ochii la personajul insolit, înveșmântat în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
spre pretorul care se uita disperat la Bologa. ― Am luat însă imediat măsuri de îndreptare, se grăbi să adauge locotenentul, ca să scape pe pretorul uluit din încurcătură. Totuși pretorul simți că generalul s-a supărat și, murmurând o scuză, își iuți pașii, ca să ajungă cel dintâi la locul execuției și să se încredințeze cum i s-au împlinit ordinele. Dintr-o aruncătură de ochi văzu tot, fără a se sinchisi de caporalul înțepenit într-o salutare înfricoșată. Vru să se întoarcă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
scurtă. ― Dumnezeu e bun și mare, îi bolborosi la ureche preotul, speriat, întinzîndu-i crucea la buze. ― Pe dincolo, părinte... vă rog! răsună iarăși glasul pretorului, nervos și răgușit. Trebuie ordine... Plutonier, ia seama! Nu-ți știi datoria? Mersul convoiului se iuți ca la comandă și în câteva clipe se făcu o roată de oameni în jurul spânzurătorii. Toți tăceau însă, parcă le-ar fi fost frică să nu tulbure somnul unui bolnav istovit de suferințe. Doar zgomotul de pași nerăbdători se amesteca
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
simțea atât de vinovat față de logodnica lui, că de-abia aștepta ziua de mâine, să alerge la ea, să-i cadă la picioare și să-i ceară iertare... În curând se zăriră în beznă sclipirile turnului bisericii și Apostol își iuți mai tare mersul. Casa părintească era scufundată în noapte... Când deschise portița, un dulău bătrân îi sări în cale, hămăind furios. Apostol îl domoli cu o șoaptă și câinele i se gudură la picioare, bătând pământul cu coa-da-i stufoasă, parcă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
plecând ochii și ocolindu-l. ― Șireato, șireato! făcu Apostol, fericit de răspunsul ei. Dar eu tot te-am văzut adineaori, din cancelarie... Veneai de undeva și erai mânioasă, și-ți ședea bine... Ilona trecuse, fără a mai scoate un cuvânt, iuțindu-și mersul și dispărând degrabă, în vreme ce Bologa, întorcîndu-se pe loc, o urmărea cu ochii aprinși. Apoi, de după cotitura care înghițise pe Ilona se auzi huruit de roți grele și în curând se ivi o căruță încărcată zdravăn cu lăzi de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
lipăiau pașii pe uliță, parc-ar fi fost desculț, iar pintenii zăngăneau regulat, subțire și dulce, ca niște clopoței de argint într-o depărtare nehotărâtă. Întâi câteva siluete negre și două căruțe venind de pe front, la pas, cu răniți... Își iuțea mersul fără să-și dea seama, ca și cum ar fi vrut să ajungă undeva la oră fixă. Și era cald și toată căldura i se grămădea în inimă. Trecu pe lângă gara cu coperișul roșu și ieși din sat. Unde se încrucișează
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
îngădui să se mai îndrepte puțin, spre binele coatelor și genunchilor lui Ripley. Progresia micului grup se făcu mai rapidă. Femeia se lovea mereu de partea superioară a cilindrului, dar se simțea atât de ușurată încât nici nu-i păsa. Iuțiră pasul; Newt se ținea de ei fără dificultate. Acolo unde adulții trebuiau să se aplece, ea rămânea dreaptă și alerga. Infanteriștii se izbeau cu zgomot de marginile tunelului, dar acum se gândeau mai mult la rapiditate decât la discreție. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ridicol cum stătea așa cu armura pe el și începu să meargă printre cele două oștiri de margarete rotitoare, salutând cu prudență în dreapta și-n stânga, cum învățase la școală. Auzi mai întâi chicote, apoi râsete. Simți că roșește și iuți pasul, apoi prinse s-alerge de-a binelea, pentru că ele începură să strige în spatele lui: „Un’te duci, tataie? Ie-te prostu’! Prindeți-l, mă! Șo pă el! Ia te uită ce viteză a luat! Ha-plea! Băi armură! Ia-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
strop călduț i-a căzut pe nas. Apoi a urmat alt strop, de data asta pe cap. Pisica s-a ridicat Încet, profund nemulțumită și și-a Întins picioarele Înainte de a se Îndrepta din nou spre casă. Alt strop. A iuțit pasul. Poate că nu știa regulile. Poate că pur și simplu nu știa că nu trebuie să blestemi niciodată orice ar cădea din cer. Iar asta include și ploaia. MULȚUMIRI Acest roman a fost scris În timp ce făceam naveta Între Arizona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a trebuit să se întâmple... Hahamul nostru-i un om cu multă știință în cap... Noi n-avem minte; dar a trebuit să ne gândim la asta... Iaca, a venit și vremea care trebuie. Rifca dădu din cap, și-și iuți jocul andrelelor. Sanis se întoarse domol spre fată: —Haie... Haie!... ți-a mai trecut nebuneala?... Haia se uită la tatăl său cu ochi rătăciți, arși de plâns. Păru că-l înțelege; îl văzu râzând; și o tresărire de răutate îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
IARNĂ 5 kg roșii, 20 gogoșari roșii, 5 ardei kapia, 2 rădăcini de țelină, 2 cepe mari, 250 g oțet, 250 g ulei, 250 g zahăr, 2 lingurițe de chimion, 2 lingurițe de piper, 8 linguri de sare, 4 ardei iuți Gogoșarii și ardeii curățați se dau prin mașina de carne, după care se pun la fiert cu oțetul, uleiul, piperul, chimenul, sarea, ardeii iuți curățați de semințe, zahărul, țelina și ceapa. Așteptăm să dea un clocot, apoi se dau prin
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
abandonaseră deja fără o vorbă. Valizele și coșurile de nuiele, rachetele de tenis, bastoanele de cricket și costumele de Pierrot zăceau În lumina soarelui, ca bagajele unui grup de turiști care dispăruseră În cer. Ținîndu-și bine cutia de lemn, Jim iuți pasul. După atîția ani fără nimic care să-i aparțină, nu voia să arunce nimic acum. Se gîndi la doamna Philips și la discuția lor de lîngă canalul Însorit, un loc mult mai plăcut decît cimitirul lagărului, unde o Întreba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
a început într-un ritm mai lent, cei de la Panciu au avut momentele lor de dominare, însă fără a-și crea faze periculoase de poartă. În minutul 60, Gheorghe Poenaru l-a introdus pe Menghia, jocul băcăuanilor s-a mai iuțit și, în minutul 67, balonul a circulat pe traseul Menghia - Doboș - Lipovanu, acesta din urmă înscriind din careu cu un șut puternic la colțul scurt. Victorie meritată, obținută cu destulă trudă, iar FCM Bacău și-a mai trecut în cont
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]