299 matches
-
centralizată, acuzațiile de blasfemie apar frecvent și sunt rareori soluționate. Europa creștină, traumatizată de războaiele cu musulmanii din Evul Mediu, a lăsat moștenire Americii neîncrederea sa față de Islam. Majoritatea americanilor îl considerau o religie ciudată și oarecum mistică, străină tradiției iudeo-creștine cu care se simțeau în largul lor. În anii '60, Națiunea Islamului a dobândit notorietate în Statele Unite datorită certurilor pentru putere și discursurilor agresive și separatiste. Numeroși americani au fost surprinși de gestul unor sportivi extrem de populari precum Cassius Clay
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
Această bătălie nu se dă pentru bani sau teritorii; nu este una între sărăcie și bogăție sau între vechile obiceiuri și modernitate. Nu este o luptă pentru supremație între Hubal, Zeul Lunii din Mecca, cunoscut drept Allah, și Iehova, Dumnezeul iudeo-creștin din Biblie". (pagina de început a site-ului Pat Robertson, www.PatRobertson.com/speeches) 262 Sondaj, Forumul Pew pe tema religiei și vieții publice, Centrul de Cercetare Pew pentru Oameni și Presă, iulie 2005. 263 "An Arab-American Relationship for the
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
refacere a lumii în urma potopului universal, cosmogonie recunoscută în terminologia de specialitate drept creația secundă. Cât privește această din urmă tipologie, aluzia celei de a doua creații a lumii se regăsește, la un nivel simbolic, și în mai tânăra tradiție iudeo-creștină, Vechiul Testament evocând "reclădirea" lumii de după potopul din timpul lui Noe (Facerea, cap. 6-9). Alte sensuri, indirecte, dar la fel de profunde, sunt date în creștinism de interpretarea întrupării lui Hristos, ca o "reconstrucție" a lumii "stricate" de Adam, prin căderea sa în
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
o potențială legătură între acestea, în sens mistic, pronunția logosului creator de către divinitate echivalează cu transformarea acestuia în porunca pentru particulele inerte ale haosului, de a se transforma în ordinea existenței universale. Ca și în alte sisteme mitologice, în cultura iudeo-creștină, acest tip cosmogonic ocupă un loc esențial, el stând la baza creării întregii existențe, a cărei desăvârșire apare descrisă în paginile Vechiului Testament, Cartea Facerea. Încă din primele rânduri ale acesteia, apar informații importante legate de starea inițială a lumii
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
înțelesurile sale de meșteșug 153, cunoscut în terminologia greacă veche ca tehné, iar în cea latină ca ars. De fapt, gândirea clasică grecească nu admitea categoria filosofică sau teologică a creației, așa cum avea să apară aceasta în zona de influență iudeo-creștină. Grecii nu puteau accepta teoria creației ex nihilo, în concepția acestora existând un termen specific modului lor de înțelegere a lumii, și anume cel de génesis 154, noțiune ce respingea posibilitatea actului creator, față de care nu prezenta nici o corespondență 155
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
existat"172. Până să se ajungă însă la această concluzie, concepțiile despre creația lumii au cunoscut o amplă nuanțare, în centrul cărora se aflau atât simpla coincidență a existenței acesteia, conformă doctrinei epicureicilor 173, cât și perspectivele religioase ale tradiției iudeo-creștine, care își exprima crezul hotărât în existența concretă a lui Dumnezeu, ca Ființă supremă, creatoare. Berdiaev sublinia cu tărie că, dacă tot ceea ce există nu ar fi fost creat din eternitate, în acest caz, nici ideea de creație nu ar
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
și yang. De aici provine și concepția chinezilor că sexul este la fel de natural și de indispensabil pentru sănătatea și longevitatea oamenilor cum e ploaia care cade pe câmp pentru viața plantelor. Sentimentul puternic de vină atașat chestiunilor sexuale în tradiția iudeo-creștină este, în viziunea chinezilor, unul dintre cele mai neplăcute și mai greu de înțeles aspecte ale culturii occidentale. Ipocrizia occidentală tradițională față de sex a împiedicat studiul serios al sexualității umane până cu doar câteva zeci de ani în urmă. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
De unde latura de "reglare de conturi" și de "crimă pasională" a înflăcărărilor iconoclaste. Prin intermediul inamicului său intim, fanaticul se flagelează și ispășește. E un om slab. Simte erezia, dar în el însuși. Toți acei Savonarola și toți sadomasochiștii vechii proscripții iudeo-creștine scandează brutal: "Libidoul n-o să mă biruie". Vocea, Vederea. Sensul și simțurile. Limbajul vine de la Tatăl, ca și legea: digital, consonantic, distanțat. Dumnezeul abstract al lui Israel, curățat de aparențe, Cuvânt pur. Iar sinagoga cu portaluri gotice va fi o
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
înnobilat fiind socotit demn să fie pictat, "pitoresc". Nou dreptunghi de vizibilitate izolat ici printr-o fereastră (în fereastra care era deja tabloul albertian), dincolo printr-o "istorie a artei", altă fereastră decupată în istoria generală a oamenilor. În ambianța iudeo-creștină, a califica drept "frumoase" ori "sublime" un țărm de mare sau un munte era la fel de nepotrivit, și tardiv, ca a numi "opere de artă" o ofrandă sau un ex-voto dintr-o capelă, obiecte funcționale și utilitare în ochii credincioșilor. Sau
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
artă oficială" propriu oricărei arte religioase în sens strict, dacă noțiunile de oficialitate sau, invers, de libertate artistică ar putea avea sens într-un univers care nu distinge între ordinea cosmosului și cea a oamenilor. Era idolilor Occidentul moral este iudeo-creștin. Occidentul imaginar este eleno-creștin (teologia catolică a imaginii trece practic peste Vechiul Testament). În limba greacă, nu în latină, a salvat creștinătatea imaginea marii nopți monoteiste, și asta cu mult înainte de schisma ortodoxă. În actele conciliilor, eikôn este tradus prin imago
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
conduc la xenofobie și încastrarea într-un ghetou cultural pentru care cosmopolitismul are doar valențe peiorative (miturile zonei, ale popoarelor-națiuni, sunt racordate la cele occidentale ale statelor-națiuni, în primul rând prin căutarea originii antice, în special de factură greco-romană și iudeo-creștină, intrând în concordanță cu valurile Renașterii, ale barocului contrareformist, ale Iluminismului, fără de care nu s-ar fi putut constitui formele republicane și democratice ale societății civile).334 Dar sub acestea (ori deasupra lor, în orice caz concomitent) rezidă similitudinile, observate
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
cea a bisericii, aceasta fiind, în sensul de comunitate religioasă organizată omogen, conform aceluiași autor, "un vehicul care transportă religia în spațiu și mai ales în timp." 46 Mircea Eliade, Aspecte ale mitului, p. 106. Conform lui Eliade, doar istorismul iudeo-creștin (pe care îl blamează fără rezerve datorită abandonării omului în închisoarea temporală a istoriei) cu paroxismul atins în Hegel depășește mitologia, cu toate că ea rezidă și în istorism. 47 Ibidem, pp. 147 ș.urm. Încă o dată trebuie subliniat că nu dispunem
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
a fost astfel alcătuit. Pentru homo religiosus existența reală, autentică, începe în clipa în care primește comunicarea acestei istorii primordiale și își asumă consecințele ei." Ibidem, p. 87. 114 Ibidem, pp. 29-34. 115 Ibid., p. 50. Eliade deplânge efectul viziunii iudeo-creștine asupra existenței, fiindcă impune o liniaritate temporală, înlocuind viziunea ciclică, optimistă. Aceasta a lăsat omul neajutorat în fața efectelor devastatoare ale timpului, unica speranță rămânându-i într-o mântuire care nu îi aparține, care este decisă de o instanță supraumană, transcendentă
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
de formare a caracterului prin intermediul orgoliului și al imaginii prototipice. Și de aceast] dat] vorbim despre o form] idealist] de caracter, incompatibil] cu egalitatea moral]. Idealul lui Nietzsche se remarc] nu atât prin ceea ce afirm], cât prin ceea ce respinge (etică iudeo-creștin]). Ins] nici autorul însuși nu a fost pe deplin conștient de intensitatea caracterului anticreștin al teoriei sale. El este ins] conștient c] idealul s]u de „supraom” (übermensch) nu va posedă ceea ce Hume numește „virtuți c]lug]rești”, printre care
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sf]tuiește în direcția subordon]rii dorinței sexuale fâț] de rațiune; trupul este privit ca otemniț] a sufletului nemuritor, fiind adesea însoțit de p]rerea c] lumea noastr] este o versiune-surogat a Adev]rului și a Realit]ții. 2) Gândirea iudeo-creștin] Concepția predominant] a Vechiului Testament sublinia bucuria sexului, încuraja fecunditatea, iar asumarea c]s]toriei și a paternit]ții erau firești. Motivați în parte de grija pentru perpetuarea liniilor de familie, patriarhii și regii Israelului au practicat poligamia; bărbații proasp
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
situație anume. Dar discuția moral] nu a fost luat] în considerare în vremurile în care am putut s] ne lans]m într-o reflecție liber], nestânjeniți de o biologie fals] (tradiția aristotelic]) sau de o credinț] fals] în Dumnezeu (tradiția iudeo-creștin]). R]mane de v]zut dac] discuția moral] susținut] poate genera convergență necesar] a credințelor noastre morale și a dorințelor corespunz]toare, pentru a face ca ideea unei fapte morale s] par] plauzibil]. Tipul de realism moral descris aici întreține
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
închisă, performantă în timpul ultimelor patru secole doar ca program mobilizator politico-militar, în numele aceleiași credințe și al vechiului plan de guvernare creștină. Creștinismul instituționalizat de Constantin I îmbinase cadrele puterii imperiale romane (universaliste) cu moștenirea elenistică a Bizanțului și cu cea iudeo-creștină, încercând să fixeze o formulă ideală, a unui stat-imperiu construit în jurul noii capitalei; el a fost depășit însă în chip natural de propria istorie și de devenirea civilizației europene, chiar după câteva secole de la întemeiere, prin ruptura de occident din
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
i-au adus în acest punct. Există astfel în om o tendință de asumare arbitrară a reușitei. Explicațiile au venit de cele mai multe ori sub forma unor teorii tipic rasiste, sau camuflate sub tot felul de etnocentrisme. Comunitățile cu o tradiție iudeo-creștină au găsit o rețetă de succes. Mâna invizibilă lucrează însă la fel pentru toată lumea. Există o singură ordine naturală, iar tendința actuală de aspirare a comunităților locale în vârtejul comun, nu este una predominat politică. Dacă această tendință a luat
Marele cătun, sau locul unde totuşi se întâmplă ceva. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Marcel Epure () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1211]
-
poate să rămână indiferent la extraordinarul exemplu organizatoric dat lumii de acești oameni. America a fost dintotdeauna bogată și puternică. A avut de la bun început o vocație universală, de model. America nu-și datorează forța decât spiritului insuflat de tradiția iudeo-creștină. Modelul nu este ideal, dar este extrem de dorit și de invidiat, cu atât mai mult cu cât cei mai mulți nu înțeleg motivațiile care stau la baza modului de viață american. Din acest punct de vedere aroganța este o urmare naturală. Spiritul
Marele cătun, sau locul unde totuşi se întâmplă ceva. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Marcel Epure () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1211]
-
civilizației occidentale și care acum se stinge fiind digerată încet dar sigur de secularism și de Islam. Situația fiind la o primă vedere analogă cu cea din antichitate. Nu este chiar așa Creștinismul nu este pe moarte, ba dimpotrivă. Tradiția iudeo-creștină ca principal motor al ascensiunii civilizației occidentale moderne este aici să rămână, iar aceasta a furnizat un model imitat cel puțin la nivel organizatoric de întreaga lume. În concluzie nu se pune problema dispariției Creștinismului. Vor surveni însă niște transformări
Marele cătun, sau locul unde totuşi se întâmplă ceva. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Marcel Epure () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1211]
-
produc, în cele din urmă, în beneficiul unei faze ultime în care clasa cea mai numeroasă - proletariatul - pune stăpânire pe putere și deschide astfel drumul unei societăți fără clase, comuniste. Să fie oare marxismul un înveliș științific al vechii problematici iudeo-creștine a celui ales care suferă și a cărui moarte - proletariatul dispare și el, o dată instaurat comunismul - oferă acces la viața adevărată? Afirmând că istoria are un sens și că sensul ei este cel al ajungerii într-o lume mai bună
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ci față de fiecare În parte. Poate că interesul stârnit de budism se Îmbină În zilele noastre cu zelul compătimitor al Revoluției franceze și servește uneori drept pretext pentru a evita orice judecată, orice apel la datorie, calificate adesea drept morală iudeo-creștină depășită. Atunci când compasiunea, care se Îndreaptă În mod normal spre o persoană, devine compasiune față de masele de nefericiți și de dezmoșteniți sau milă fără un obiect anume, ea devine „compasiune din gură” (ibidem, p. 126). S-a vorbit mult despre
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
care interzice recunoașterea existenței unui popor corsican sau la monopolul limbii franceze În sistemul educativ sunt tot atâtea semne de dificultate, dacă nu chiar de imposibilitate de a ieși din monologismul care, după Gérard Timsit (Timsit, 1997), este o moștenire iudeo-creștină legată de monoteism. În astfel de contexte, egalitatea se bazează pe ideea de unitate, care se bazează la rândul ei pe cea de uniformitate. Egalitatea prin uniformitatea la nivel de stat a fost afirmată la Începutul Revoluției franceze și a
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
al credinței. Faptul că Dumnezeu se revelează pentru prima dată, la stejarul Mamvri, ca persoană treimică, ce făgăduiește și împlinește pentru ca apoi să ceară înapoi, fără a da socoteală și pentru care totul este posibil, face posibilă credința în sensul iudeo-creștin. Împlinirea voinței divine se face prin aparenta abandonare a liberului arbitru tocmai datorită credinței că Tatăl știe mai bine ce îi trebuie fiului. Acceptarea necondiționată a voii lui Dumnezeu, deși poate fi confundată cu obediența, este cea mai plenară formă
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
mai rațională despre lume. În plus, Inglehart (1990) arată că oamenii caută consistență cognitivă și au nevoie ca viziunea lor despre lume să fie consistentă cu experiența cotidiană, iar experiența cotidiană este acum diferită de cea care a modelat tradiția iudeo-creștină. Textele religioase tradiționale, care fac parte din patrimoniul iudeo-creștin operează cu o viziune asupra lumii născută in sânul unei societăți pastorale existente acum 2000 de ani. La ora actuală, cei care trăiesc în societățile moderne, puternic industrializate intră în contact
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]