383 matches
-
România, acum prof. dr. Manea Pompiliu, tocmai s-a întors dintr-o excursie de 4 luni în jurul lumii. Dar dacă rămâneam sărac și frustrat în țară, probabil că luam calea pribegiei. Eu îi înțeleg și pe ei care lasă totul izbeliște și „își iau lumea în cap”. Însă țineți minte: „Când a fost să plec în lumea largă/ Destinu-n cârca să mi-l port/ Fericirea mi-a rămas acasă./ Fericirea n-are pașaport ... Sunt versurile pline de adevăr ale poetului concitadin
POVARA DE A FI ROMÂN – INTERVIU CU ALEX CETĂŢEANU de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/354562_a_355891]
-
vremea rugăciunii”, zicerea mea nu-i câtuși de puțin scandaloasă, este cuminte și dovedește evlavie. Dar numai creștinească nu-i. Dacă judec: Mai degrabă renunț la dulceața slujbei decât să nu-mi ajut fratele, să-l las singur și de izbeliște în necazul lui, să nu-mi fie milă de el, poate provoc scandal și smintesc pe vreun fariseu, dar mă port creștinește. Dacă mă aflu în extaz și nesocotesc nevoia unui bolnav, dau poate dovadă de mare pietate, dar nu
O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A PĂRINTELUI NICOLAE STEINHARDT ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354530_a_355859]
-
putut, din diferite motive obiective, și care poate nu au avut parte nici de soți așa de „productivi” precum cele două doamne „adulte” pe care le-am cunoscut eu: Cu aceștia ce se întâmplă pe aici? Sunt cumva lăsați de izbeliște, să moară de singurătate sub privirile de josnică indiferență a politicienilor? Căci aceștia mai peste tot sunt la fel! Diferența dintre politicienii noștri și cei de pe aici, ar consta practic doar în faptul că la noi nu există excepții în
BĂTRÂNEŢE, HAINE GRELE!... de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 446 din 21 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354677_a_356006]
-
o conversație cu Domnul. Crucea o facem la repezeala, de stat în genunchi, nici vorbă, nu-i cinstim Ziua de odihnă, în genere suntem creștini, numai cu buzele. Să ne încredem în Milostivirea Divină care nu lasă pe nimeni de izbeliște, dar, în același timp, să luăm aminte la viață, la faptele și la devoțiunile noastre față de Cel care ne-a dăruit totul, fără să ne ceară nimic în schimb. Iar acelei persoane care vine degrabă în ajutor atunci când e nevoie
de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357952_a_359281]
-
o mulțime de alte sarcini, extra familiare, care deasemenea i se potriveau perfect. Arcul, care avea rolul de a ține poarta închisă, se slăbea tot timpul, ca un făcut, dar niciodată Ursu nostru nu pleca haimana, lăsându-și casa de izbeliște, ci doar atunci când știa el că poate să o facă, prevenind, parcă, orice risc. Se descurca tot timpul, găsindu-și oportunitățile potrivite de a ieși în cercetarea dealurilor împădurite din-prejurul orășelului său, făcându-se cunoscut, cu atenție și supunere totală
URSU” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358287_a_359616]
-
legi. Cu regulamente. Cu hotariri. Tot mai nehotărâți. Au plecat la referendum și s-au descotorisit de el. L-au aruncat în brațele poporului. Poporul s-a strâns că la oaste. O oaste fără conducător. Poporul a fost lăsat de izbeliște. Poporul a mers acolo unde a simțit că trebuie să meargă. După suferință și putință. Poporul și-a făcut datoria. Cine nu și-a făcut datoria față de popor? Cu pământul pustiit de secetă, inima țăranului se prinde în cercuri. Hrană
DUPA RAZBOI, MULTI VITEJI ... de DONA TUDOR în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358784_a_360113]
-
să tai un asemenea copac și apoi să-l lași să putrezească, ei bine, asta dincolo nu s-ar fi putut întâmpla. Neamțul era om chibzuit, ce era a lui, era a lui, nimic făcut fără rost, nimic lăsat de izbeliște ... Oh, Rumänien, Rumänien, suspinase iarăși, șuvoaie de aburi ieșindu-i, după adânca inspirație, pe nări. Un trosnet de vreasc din desiș, abia auzit, îl făcuse să tresară. Om sau animal? se întrebase, ca de obicei, instantaneu. Stătuse în încordată așteptare
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
iar, / Și ne mai leagănă, cuminte, / Să ne fii Domn, etern, măcar, / Și-n veci - copiilor, părinte ... / 8 mai 2008”. N-am putut să nu citez tot poemul, fiindcă nu m-am îndurat de nici un vers să-l las de izbeliște în toată splendoarea lui și am vrut ca și alții să se împărtășească din ele. Omul perceput în chiar substanța sa cea mai intimă, găsindu-și mijloacele de expresie cele mai fericite, printr-un har care numai de la Dumnezeu purcede
POEMELE VAMEŞULUI MÂNTUIT. JIANU LIVIU-FLORIAN: IMNURILE FĂŢĂRNICIEI , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358904_a_360233]
-
l-au cunoscut și i-au apreciat opera. Cu această ocazie, Consiliul Municipal Carei a decis să acorde titlul de Pro Urbe - post mortem, sculptorului Gheza Vida. Foarte frumoas din partea lor! Numai că, între timp, creația sa este lăsată de izbeliște. De pildă, una dintre cele mai importante opere ale marelui sculptor - MONUMENTUL ȚĂRANILOR MARTIRI DE LA MOISEI - a ajuns de nerecunoscut. Cioplit mai întâi în lemn, în 1966, transpus apoi în piatră, în 1972, Monumentul este „o sinteză a spiritualității românești
CENTENAR GHEZA VIDA, ARTICOL DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 786 din 24 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359334_a_360663]
-
alergat pentru transferul meu la Galați. Mi-am găsit post de profesor la un liceu aproape de casă. - Bravo! Și până acum nu ai putut să-mi spui? Sau ți-a fost jenă să o faci știind că mă lași de izbeliște în Dobrogea, iar singură, răbufni fata indignată. - Vorbește te rog mai încet, se uită la noi pacienții cum ne certăm. - Dar noi nu ne certăm, dragule, că nu avem de ce. Fiecare are viața sa, fără obligații față de celălalt, spuse ea
COSMARUL ADEVARULUI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360013_a_361342]
-
legi. Cu regulamente. Cu hotariri. Tot mai nehotărâți. Au plecat la referendum și s-au descotorisit de el. L-au aruncat în brațele poporului. Poporul s-a strâns că la oaste. O oaste fără conducător. Poporul a fost lăsat de izbeliște. Poporul a mers acolo unde a simțit că trebuie să meargă. După suferință și putință. Poporul și-a făcut datoria. Cine nu și-a făcut datoria față de popor? Citește mai mult E totul vraiște. E că după o vijelie. După
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359021_a_360350]
-
discret din schemă ca să nu ne trezim cu belele. Îl punem pe George să-l conducă la autocar, este încă în parcare, și să le explice ălora că s-a rătăcit iar noi, gazde perfecte, nu lăsăm oamenii așa de izbeliște ci... Că dacă iese și un articolaș în presă pe tema asta poate ne scoatem cu vreo primă, ceva... Șefa făcu un gest din ochi și lucrurile se derulară exact așa cum fuseseră gândite și expuse, deși Costel mai bâiguia din
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
Sunt patru instituții care ar trebui să se adune pentru a rezolva problema securității transportului și accesului pietonal. Un copil cade într-o fosă. Și moare. Și altele asemenea. Sunt gropi și gropi. Unele săpate la propriu și lăsate de izbeliște. Altele, apărute din neglijență, din incompetență. Administrația „sapă” aceste „gropi”, mici-mari ambuscade, în care auzim, din când în când, că a mai căzut cineva. Și a murit. Neglijențe, comodități, incompetențe, delăsare, uneori cinism ale unor oameni plătiți să își facă
Poftiți! Gropile sunt săpate () [Corola-blog/BlogPost/338319_a_339648]
-
efortul a fost aruncat la fier vechi. Tot acolo sunt și întreprinderile și uzinele. Poate erau supradimensionate, poate nu erau rentabile, dar ce erau întreprinderile? Dotări și oameni. Hale și instalații dezafectate să facă loc complexelor rezindențiale sau lăsate de izbeliște. Specialiști și muncitori specializați a căror experiență a fost aruncată la gunoi. Pe drumuri mai bine zis. S-a făcut privatizarea. Unii au făcut-o, cei mai mulți au fost prea ocupați să muncească să-și hrănească familiile, prea speriați de ziua
„Îmi vreau copilul înapoi acasă!” România, o țară părăsită, plină de patrioți () [Corola-blog/BlogPost/338714_a_340043]
-
de cenzură. În clipa în care, în 1989, s-a spart zidul și am intrat în neocomunism, iar “eșalonul doi” a devenit mafie, forță economică, n-a mai fost nevoie de propagandă prin sectorul artistic. Valoarea a fost lăsată de izbeliște, nu mai prezenta nici un interes, căci capitalismul de grotă nu are nevoie de cultură. “Haimanalele politice n-au avut nevoie de legitimarea prin artă” S-a întâmplat atunci un contrafenomen care ține de antropologia culturală: tot ce a fost pseudocultură
INTERVIU CU DAN PURIC: “Mitocanul internaţional şi-a dat mâna cu mitocanul naţional” () [Corola-blog/BlogPost/340000_a_341329]
-
cunoștință. Valdescu încercă să-l tragă de limbă, dar Preda tăgădui că ar avea cunoștință de locul unde răposatul le-ar fi ascuns. - Nu voi părăsi cetatea până nu dau de urma lor! Este imposibil să le fi lăsat de izbeliște! Cineva știe de existența aurului! - Măria Ta, de acum înainte principatul vă aparține. Până vă veți stabili o reședință în Vâlcelelor v-aș ruga să poposiți la unul din conacele din sat. - Și de ce nu în castelul scumpului meu frate
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
Comuniunea între ortodocși și creștinii occidentali, cu toate că sunt în UE și NATO întârzie și de aceea perspectivele sunt sumbre. Nu există. Trei milioane de ortodocși, majoritatea tineri, au fugit și caută să se salveze individual în occident, lăsând țară de izbeliște și în grija celor care se roagă, si ei izolați, în sihaștrii. „Precum în cer, așa și pe pamant”, se roaga, repeta zilnic... două miliarde de creștini. Cerul este însă un ideal diferit la creștinii ortodocși și occidentali, așa că nu
ON EARTH AS IT IS IN HEAVEN de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341481_a_342810]
-
și la acestea le trebuiesc grăunțe. Cât o mai putea tatăl tău să meargă la brigadă, ne-om mai descurca, apoi Dumnezeu cu mila sa. - Lasă că vă mai ajut și eu cu bani, nu am să vă las de izbeliște. - Cât, mamă? Până te măriți, apoi încep și problemele tale, ca în orice familie. - Lasă că nu mă mărit așa curând. Am doar douăzeci și cinci de ani. Vreau mai întâi să-mi fac o carieră, un viitor și după aceea mai
COPILARIE UITATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342091_a_343420]
-
durerile și amarul. Aici toți erau primiți cu multă căldură sufletească de către bunul lor ierarh, care, învăluindu-i în privirea lui caldă, îi asculta pe toți. Personal, vlădica Nicolae Colan a avut de îndurat multe umiliri în acei ani de izbeliște, timp al provocărilor, al învinuirilor, al urii, al încălcării demnității umane. A înfruntat urgia vremii, purtându-și destinul cu emoționantă destoinicie. Cu grija pururi trează a rămas statornic în devoțiunea sa, în credința sa, urmându-și calea cu aceeași voință
OMAGIUL MITROPOLITULUI NICOLAE COLAN de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342218_a_343547]
-
o mulțime de alte sarcini, extra familiare, care deasemenea i se potriveau perfect. Arcul, care avea rolul de a ține poarta închisă, se slăbea tot timpul, ca un făcut, dar niciodată Ursu nostru nu pleca haimana, lăsându-și casa de izbeliște, ci doar atunci când știa el că poate să o facă, prevenind, parcă, orice risc. Se descurca tot timpul, găsindu-și oportunitățile potrivite de a ieși în cercetarea dealurilor împădurite din-prejurul orășelului său, făcându-se cunoscut, cu atenție și supunere totală
URSU de MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342277_a_343606]
-
În acest sens, solicităm ajutorul tuturor celor care au posibilități materiale. Orice intervenție - morală, materială sau financiară, ne este de folos, indiferent cât de mică este. Avem oameni valoroși care așteaptă sprijinul nostru. Contactați-ne. Nu-i putem lăsa de izbeliște, la mâna unor oameni politici care nu înțeleg momentul istoric al României. Dacă ei nu fac nimic - să facem noi, cei cărora ni s-au deschis ochii și care am început să auzim strigătul de durere și neputință al aproapelui
REVISTĂ DE CULTURĂ,CIVILIZAŢIE ŞI ATITUDINE MORALĂ de ŞTEFAN DORU DĂNCUŞ în ediţia nr. 54 din 23 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342461_a_343790]
-
și la acestea le trebuiesc grăunțe. Cât o mai putea tatăl tău să meargă la brigadă, ne-om mai descurca, apoi Dumnezeu cu mila sa. - Lasă că vă mai ajut și eu cu bani, nu am să vă las de izbeliște. - Cât, mamă? Până te măriți, apoi încep și problemele tale, ca în orice familie. - Lasă că nu mă mărit așa curând. Am doar douăzeci și cinci de ani. Vreau mai întâi să-mi fac o carieră, un viitor și după aceea mai
CAP. XIV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341024_a_342353]
-
alergat pentru transferul meu la Galați. Mi-am găsit post de profesor la un liceu aproape de casă. - Bravo! Și până acum nu ai putut să-mi spui? Sau ți-a fost jenă să o faci știind că mă lași de izbeliște în Dobrogea, iar singură, răbufni fata indignată. - Vorbește te rog mai încet, se uită la noi pacienții cum ne certăm. - Dar noi nu ne certăm, dragule, că nu avem de ce. Fiecare are viața sa, fără obligații față de celălalt, spuse ea
CAP. XVII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341011_a_342340]
-
care trăiește, nerezumându-se doar la familia și prietenii săi nu va fi nici hoț, nici ticălos, nu va sta nici cu brațele încrucișate în fața fărădelegilor. Cel care consideră că România este și țara lui nu o va lasă de izbeliște, acceptând ca un sistem corupt să își facă la nesfârșit voia.
Faceți gălăgie! () [Corola-blog/BlogPost/338131_a_339460]
-
nipon sau german. Ar fi trebuit să fim lăsați să creștem organic, dinlăuntrul nostru. Cred că schema de bază, arhetipal-seminală, a ființei noastre se găsea undeva în duhul vechiului sat valah: care sat, murind cu zile, ne-a lăsat de izbeliște, la mijloc de drum, între preistorie și electronică. Nu avem un pattern, creștem și descreștem aiurea, după legi haotice, stejari în ghivece, lupi în seminare marxiste, ingineri căutând petrol și oțel și negăsind decât cimitire de folclor și limbă.” (Ion
A TREIA FORŢĂ – ROMÂNIA PROFUNDĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 148 din 28 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344346_a_345675]