301 matches
-
seara respectivă. În urma unei explozii care a avut loc în casa unde locuia, Chiristianna și alți membri din familia ei au pierit. Durerea lui DTR a fost mare, iar toate gândurile și sentimentele din suflet le-a așternut în cartea ”Izbituri și izbutiri”. Săsoaica, citate de Decebal Traian Remeș, ”Izbutiri și izbituri” Viața este o sumă neprevăzută de întâmplări. Asta este una dintre ele. Este... o bucurie stranie și atât! Există potriviri care ar putea promite! Când, dacă se va întâmpla
Cutremurător. Tragedia care i-a marcat viața lui Remeș by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/78170_a_79495]
-
unde locuia, Chiristianna și alți membri din familia ei au pierit. Durerea lui DTR a fost mare, iar toate gândurile și sentimentele din suflet le-a așternut în cartea ”Izbituri și izbutiri”. Săsoaica, citate de Decebal Traian Remeș, ”Izbutiri și izbituri” Viața este o sumă neprevăzută de întâmplări. Asta este una dintre ele. Este... o bucurie stranie și atât! Există potriviri care ar putea promite! Când, dacă se va întâmpla, îmi voi aduce aminte de tine, peste ani. Nu câte-au
Cutremurător. Tragedia care i-a marcat viața lui Remeș by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/78170_a_79495]
-
învăluită într-o ceață atît de deasă de emoții disperate că, în cele din urmă, trebui să se oprească și să își tragă sufletul. Pe malul depărtat al canalului erau atelierele uzinei metalurgice Blochairn. Dinspre ele se auzeau lovituri și izbituri monotone, iar o lumină portocalie străluci orbitor deasupra, pe cer; apa canalului făcu bășici negre și dîre de abur valsară pe suprafața ei și o luară în sus spre un nor care plana peste cărarea edecului. Un gard de fier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
curăță sîngele, iar corpul ei este din ce în ce mai prost hrănit. — Știe? — Nu. Nu încă. Apoi Thaw își întoarse fața și plînse puțin în întuneric. Lacrimile lui nu erau fierbinți, ci doar o sîngerare slabă a ochilor. A fost trezit de o izbitură și un țipăt puternic. Au găsit-o pe mama lor zbătîndu-se să se ridice de pe podeaua din în hol. încercase să meargă la toaletă. — Uf, tati, sînt terminată, zise cînd domnul Thaw o ajuta să se întoarcă la pat. Thaw
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
luă mîna dintr-a ei, păși încet și atent înainte, cu picioarele lunecîndu-i, o prinse din nou să se sprijine și o trase cu greu în jos. Căzură unul în brațele celuilalt, apoi el se rostogoli într-o parte simțind izbiturile ritmice ale rucsacului. Cînd se opri și reuși să se ridice în picioare, pămîntul părea neted și rămase singur în ceață. Nu se mai vedea nici măcar linia galbenă. — Rima! Rima! Rima! țipă el și ascultă, dar nu auzi decît marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
miros atât de agonizant, că mai târziu mi-am spus întotdeauna că mucegaiul miroase-a penicilină, și nu invers. Strângeam ochii resemnat și-ngrozit totuși, o mână de băieței cu pantalonii de pijama trași în vine, suportam ușoarele și rapidele izbituri cu palma pe fesa deja udă de spirt și-nduram supliciul acului pătrunzând în piele și carne și lăsîndu-și acolo, pungă de durere vie, apa mucegăită. Dar din fiolele groase și aurii nu mi se făcuseră niciodată injecții. Nu puteau
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Waltan văzu frunzișul învârtejindu-se în jurul său. Ultimul lucru pe care îl auzi fu strigătul surorii sale peste nechezatul lui Rutilan, în vreme ce pământul acoperit cu iarbă și coroanele copacilor se năpusteau asupra lui, legănându-se în toate părțile. Urmă o izbitură groaznică și își pierdu cunoștința. Frediana, în schimb, rămase stăpână pe sine. Deși suferise lovituri în mai multe părți ale trupului, sări aproape imediat în picioare, odată cu calul, ce fornăi puternic. Nu era vreme să vadă în ce stare se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
frica și repulsia pe care i le provoca râul umflat și învolburat, își luă puțin avânt și se azvârli în gol. Nu avu timp să i se facă frică de apă, iar râul îi primi în îmbrățișarea sa înghețată, biciuitoare. Izbitura îl făcu aproape să-și piardă cunoștința; se scufundă până atinse fundul mâlos, dar apoi, chiar apa îl readuse la suprafață, într-un vârtej de bule de aer. Ieși, zbătându-se, și imediat se scufundă iarăși, și din nou ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
tot ceea ce i se întâmplase cu o zi în urmă. Pentru câteva clipe, acea amintire oribilă puse stăpânire pe el: ca și în seara precedentă, revăzu lumina ce îl orbise, îi veni în minte căldura insuportabilă, pe urmă bubuitul și izbitura înspăimântătoare care mai întâi îl ridicase, apoi îl țintuise la pământ. Scutură din cap pentru a izgoni acele senzații și, înjurând, se ridică în genunchi. Cu o privire atentă, cercetă luminișul și își aminti pe loc de fuga celor doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de al său chiar în clipa când săgeata părăsea arcul, astfel că trecu pe alături de țintă. — Hei, ce faci? Ești nebun? izbucni cu furie burgundul. Trăgând sălbatic de frâe, cu aerul că vrea să liniștească animalul, Balamber nu replică; însă izbitura nu fusese deloc întâmplătoare - se simțea sfâșiat de sentimente contradictorii, dar un lucru era sigur: nu voia ca Frediana să fie ucisă. Unii dintre soldați, și chiar și Odolgan, înaintară pe mal, ducându-se până în păpuriș, și sloboziră, la rândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
decât își închipuise. Când, însă, după o altă scurtă pauză, porni din nou la asalt, Sebastianus reacționă în sfârșit: devie din nou lovitura, dar cu o mișcare către exterior, cu scopul de a-și dezechilibra adversarul, și execută rapid o izbitură năprasnică de sus în jos, pe care celălalt o pară, la rândul său, aplicând apoi o nouă lovitură de sus. Romanul, cu cea mai mare rapiditate, în loc să pareze, își dezechilibră adversarul trăgându-se îndărăt, pentru ca, la întoarcere, printr-o lovitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
trimiteau săgețile într-un ritm incredibil și fiecare din ei adusese cu sine două sau chiar trei tolbe pline, cum, de altfel, obișnuiau și hunii, cu care aceștia aveau multe în comun. înaintea lor, într-un vacarm de voci și izbituri, lupta se întețise; și era și mai îndârjită în albia râului, unde infanteriștii, din cauza pietrișului de pe fundul apei, se mișcau extrem de greoi. Sulițele hunilor se sfărâmaseră ori se dovedeau inutile în învălmășeala luptei, astfel că puseseră mâna pe săbii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
zgâlțâindu-se și gemând, cu palmele proptite în pieptul său musculos, îl fixa cu ochii strânși, cu gura întredeschisă, și scutura imperceptibil capul, implorând parcă să fie eliberată. Aproape terminase, oricum, când ușa pe jumătate distrusă fu deschisă și, cu izbitură zdravănă, un războinic robust îl împinse înăuntru pe prizonierul roman. Râsetele se stinseră puțin câte puțin, în timp ce Sebastianus înainta spre centru sălii, cu o atitudine demnă, care stârni hunilor o și mai mare admirație, întrucât intuiau că, fiind un roman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-i vadă ochii plini de ură și de triumf, gura strânsă, sabia ridicată să lovească. Ea intui doar în ultimul moment manevra lui disperată, dar nu-l putu împiedica să se năpustească asupra ei cu calul în plin galop. O izbitură teribilă, după care, în nechezatul celor două animale ce se prăvăleau pe jos, amândoi se rostogoliră în iarbă. Balamber o apucase de un braț, trăgând-o după el, dar îi scăpase în cădere. Frediana se ridică o secundă mai iute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
luat un par și m-am îndreptat către ei. Am prins un moment bun și, poc! am lovit vulpoiul peste spinare. Înțelegând că i-am venit în ajutor, Cuțulache a dat pace vulpoului, care, și așa, era tare amețit de izbitura mea. Sălbăticiunea s-a prăbușit la pământ. Atunci, i-am mai ars una în cap și lat l-am lăsat. I-am luat blana și am pus-o la uscat. Măcar atât câștig să am de la vicleanul ăsta, după câtă
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
energia deznădejdii; mi se păru bătaie de joc și nevrednic de un bărbat să mă las numai așa să mă frichinească și să mă puie în chingele fără să mă apăr; pe unul ți-l aruncai cât colo cu o izbitură de picior, pe celalalt ți-l răsturnai cu un pumn și, neavând ce mai face să mă scap de soponul ce îmi da în ochi, pe nas și în gură, mă îndreptai către unul din acele patru bazine care mi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pe alții, se gîndește. — Semn bun, zice domnul Președinte fără să se impacienteze, a început Revoluția, își închipuie. Așa-zișii oameni ai legii au descins în mijlocul secției Croiuri și Cusături de la etajul trei al Casei de Modă deschizînd ușile cu izbituri de bocanci și lovituri de bastoane cu numai cîteva minute înainte ca schimbul doi să plece acasă. Bădărănii de neam prost, Părințele, nu așa se face, zice Roja, noroc că am ajuns la timp, altfel ar fi ieșit o caterincă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pe moarte își caută cuvintele. Nu, vă rog, nu mă trageți de braț. O să vorbesc. Vorbesc. Bine, acum îmi aduc aminte. Wang Guang-mei e o femeie, nu? E soția vicepreședintelui Liu, nu-i așa? Pe casetă se aude sunetul unei izbituri, urmată de țipătul lui Zhang Chong-yi. Nu mai da în el! urlă un anchetator. O să crape dacă-i mai tragi una. Și pe urmă dăm cu toții de bucluc. Nici măcar să nu-ți treacă prin cap să ne prostești! se aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de sânge! — Zăvorâți iute poarta, dau seimenii! Poarta grea de stejar scârțâi în balamale și se închise gemând. În clipa în care cuiul meșterit cu înflorituri trecu prin zăvorul puternic, loviturile de secure de afară începură să muște din lemn. Izbiturile răsunau ca un clopot, astupând urletul mulțimii întărâtate de sângele vărsat. — La Brâncoveni, să piară Brâncovenii... Să piară! Cine oare dusese vorba că marii boieri ce țineau dregătoriile îl îndemnaseră pe vodă Constantin Șerban Cârnul să lase la vatră, fără
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o icoană, iar pe cealaltă, a sfântului Pavel, pe care i-o dăruise lui Papa, o tot mângâia, privind-o cu nesaț. Țigăncile se întrebau din ochi dacă boierul mai e în toate ale lui, când un urlet neomenesc și izbitura de perete a porților celor mari le făcu să înțeleagă că seimenii și gloata au pătruns în bătătură. Copiii începură să țipe, jupâneasa Stanca năvăli în odaie, îi luă pe cei doi mai mărișori de mână și porunci Zamfirei, care
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și nu-și mai putu deslipi privirea. În genunchi, cu fața spre Mecca, ienicerii se rugau. Privea marea și i se păru de neimaginat faptul că de la o distanță atât de mare îi auzea freamătul valurilor. Le auzea zbaterea și izbiturile de țărm, fâlfâit de aripi de păsări care se înălțau ca niște săgeți în văzduh, ca de acolo de sus să poată vedea soarele nerăsărit încă, și peste toate, ca un ciocan izbind înfundat, loviturile inimii. Cu aceeași acuitate auzi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Cu un elan scurt zvâcnește înainte rapid, în volte strâmte, încercând să nu fie o țintă ușoară pentru lunetist. În urma lui, soldatul introduce cartuș pe țeavă și iese pe jumătate din adăpost. Nu mai are timp să tragă. Simte o izbitură puternică în cap, ca de ciocan. În fapt, explozia propriului său creier. Tăiat de sudori reci, sublocotenentul întețește ritmul. Știe că următorul este el. Aleargă mai repede decât își imaginase vreodată că poate să o facă. Inima pompează într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
albea posomorât, jumătate din obrazul celuilalt se arăta bărbos. - Mai dăm drumul la unul ! răcnea el. Puternice, apele bubuiră, acoperind din nou gemetele stihiei. La vale, pe argea, se înspumau creste de val. Cu clipiri surde, revărsarea gârlei aducea, în izbituri, o negură. - Vin copacii... urlă un glas. Privirile se încordau asupra umbrei ce se apropia greoi. Repeziți de vârtej, pe sticla felinarului se scurgeau picuri de apă. Fețele jăruite ale oamenilor se răsuceau de spaimă. - Dacă rupe opustul îneacă toate
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
în opust. încordate, vinele pocneau iar grumazul omului se înroșise. încet-încet, apa se dovedea mai tare. Morarul cercă să îndrepte trunchiul de-a lungul sforului, să-l poată scăpa prin strungă; dacă puterea copacului ar fi venit de-a curmezișul, izbitura ar fi rupt opustul și l-ar fi prăvălit în ape. în grindă felinarul începu a scârțâi. Lăsându-se cu totul în prăjină, omul împingea cât îi stătea în puteri. Simțea că i se rup vinele iar picioarele i se
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
în fața încordată, cu mușchii încleștați și cu o voință supraomenească, dinții mușcau buzele. încet-încet copacul se îndrepta de- a lungul sforului. Pe mal se apropiau în goană picuri de lumină. Atunci, din cotul bulboanei, se desprinse întreaga negură. în strașnica izbitură care urmă, prăjina omului se frânse. Grinzile opustului vuiră și întreg stăvilarul păru că a pornit din loc. Chiar în acea clipă, din noapte, se iscară umbre. - Funiile ! răcni năprasnic, de sus, morarul. Căzuse în genunchi, agățându-se de grinda
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]