10,258 matches
-
tractoriști contemplativi, sudori metafizici și curve candide (deghizate în asistente medicale), care abia așteaptă să-și etaleze calitățile de brute sensibile, cu psihic complex și omenos. Cînd se plictisesc de teroarea banalului și de neajunsurile psihotice ale existenței socialiste, ele izbucnesc spontan și nemotivat, recurgînd la defulări și exhibiționisme sado-poetice: Munteanu își snopește în bătaie nevasta (Frig), pedagogul toarnă benzină pe propriul cîine, după care îi dă foc (Terasamentul), asistenta Jeni se freacă de navetiști prin trenuri ("cu gura sclipind frumos
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
mele fibre, care s-au trezit la un potențial de viață gîndit, visat în alcătuirea tainică a ființei mele. Tulburarea mea era imensă. N-aveam cui să o împărtășesc și simțeam că mă sufoc de puterea ce părea că a izbucnit în mine. M-am ridicat de pe pat încărcată de o greutate incomensurabilă. Înaintea mea sta o hotărîre esențială plină de răspundere, ivită magic în mine. "Trebuie să merg la Lovinescu", mi-am șoptit. Purtam în mine povara unei hotărîri inflexibile
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
ei replică dată administratorului Tătaru: "O să fac ce-mi spui, cînd o să aibă p... mea dinți!" (am chemat-o în birou, eram doar "directorul" spitalului, și i-am cerut să nu mai aud asemenea chestii din gura ei; ea a izbucnit în rîs!); 7) proaspătul doctor Balahur, dintr-un sat vecin, care a fugit pe geam din dispensar, cu bisturiul în mînă, într-o "salvare", ca să nu fie bătut de soțul unei lehuze; 8) Florin Mugur, da, Florin Mugur care, acolo
Ce coșmar delicios, ce lume nouă și bulbucată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14035_a_15360]
-
într-un ritm mai liniștit, coborând în labirintul străzilor necunoscute. Toate casele erau pline de ființe având ochi de cuarț roz, ochi de ametiste și de citrin. Se auzeau porți - deschizându-se și închizându-se brusc. Ascultam vocile - o ceartă izbucnise pe undeva, folosind cele mai tari verbe ale limbii. Se intonau cântece, cu sunete proaspete, spontane. Arhitectura era în gradul cel mai înalt muzică împietrită. Arhitectura îmi amintea perfecțiunea corpului - cu interiorul și exteriorul unor lumi distincte. După clipe de
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
de Luni, umblam cu toții, ca niște muște bete, după glorie și adevăr poetic. Madi avea o garsonieră prăpădită prin Titan. Acolo disecam toată arta poetică a lumii și ne minunam de ce nu ne iese și nouă. Poezia ei n-a izbucnit peste noapte, cum li se întîmplă norocoșilor. Abia pe la sfîrșitul lui '77 avea să dea primele semne că va sparge plafonul. Într-un fel, destinul nostru literar, al optzeciștilor, a semănat. Noi n-am ieșit pe piață din fragedă pruncie
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
de Andrei Mureșanu, pe muzică de G. Ucenescu (nu Anton Pasnn, cum se știa pînă mai deunăzi [...])". Referirea la "noua putere" ocultează un adevăr bine cunoscut celor care, în decembrie '89, s-au aflat în mijlocul mulțimii răzvrătite: Deșteaptă-te, române izbucnea din zeci de piepturi, deși oamenii nu-l știau decît cu aproximație. Adoptarea cîntecului ca imn național a fost deci rodul opțiunii populare, consacrată ulterior prin Constituția din 1991. Cît privește paternitatea muzicii, ea îi revine indubitabil lui Anton Pann
Trăiască Patria! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14434_a_15759]
-
strai, nici o-ncălțare Nu mă închipuia altminteri, Și se făcea târziu, trecură anii, Până în ceasul de-ntuneric Când m-am înspăimântat la gândul Că nu se mai putea să mă aștepte. M-am smuls cu grabă dintre lucruri, Și-am izbucnit în golul nopții, Am revăzut cetatea părăsită, Treptele scării fără nimeni Și am căzut cu fața în țărână. Pe când mă zbuciumam jelindu-mi Întârzierea, viața mea pierdută, Grăi pe-aproape glasul nentrupării: 'Împodobită-mi ești de deznădezde: Lumină fie-ți
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14595_a_15920]
-
mi-a adus aminte o expresie pe care uneori Lovinescu o folosea în ceea ce mă privea. Deodată spuse cu seriozitate: - Aici te-ai născut... La Cisnădie, urmă rostind cu o voioșie tandră. Aici, mai repetă odată. Aici la Cisnădie. Am izbucnit în rîs făcînd haz de descoperirea numelui modestei localități, căreia îi atribuia paternitatea mea. - Da, de aici vii dumneata, apăsă pe cuvinte. Mai trebuie să crești... să nu-ți fie teamă să pășești în posibile alunecări ale vieții. Rostind aceste
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
dumitale. M-am rezemat de spătarul scaunului slobozind un hohot de rîs. Am făcut o pauză, dibuind în adîncul meu, forța cu care doream să fixez cu claritate și fără dubiu, cele ce se iscaseră în mintea mea. Cuvintele mele izbucniră din gîtlej, într-un elan de o sinceritate neîndoielnică. - Dar, Maestre, am rostit cu îndrăzneală, în momentul acesta reputația mea se află sub ocrotirea dumneavoastră, nu pot să-mi doresc mai mult decît acest fapt care mă onorează. Cuvintele mele
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
prietene, va fi ieșit sufletul tău. E ianuarie, ca atunci, - și pinii și laurii Villei Borghese, la fel sînt de verzi, ca atunci. În zadar caut însă urmele de cenușă-ale orei în care, făcînd o confuzie, nu știu ce sudic vulcan a izbucnit explodîndu-ți de-a dreptul prin inimă. Să nu fie chiar nici un semn pe sticla ferestrei, chiar nici o urmă din lumina ce te-a ucis? Să fi ieșit doar un abur fierbinte numai o clipă? Împrăștiat acum, îl caut în roua
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14649_a_15974]
-
Evenimentele politice sunt văzute din interiorul mediului militar căruia îi aparține Horia Coman, personajul principal al cărții, marcat de memoria zonei argeșene de unde vine. RĂzboiul care avea să cuprindă Europa în numai cîteva zile ca o vîlvătaie, primul război mondial, izbucni la doi pași de România, în Serbia. Era vara, pe la jumătatea lunii iulie. În anturajul regelui și în cercurile guvernamentale, la Sinaia și la București, emoția fu grozavă. Ecoul ei zgudui și vîrfurile sociale mai puțin "amestecate" în politică, difuzîndu-se
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
zilei, astfel că scandalurile se țineau lanț. Contele Czernin, minisitrul Austroungariei, avea misiunea să-l înduplece pe rege însuși. El îi solicita audiențe repetate, supunîndu-l aceluiași șantaj metodic. Torturat cu datoria sa de sînge, se întîmpla ca bătrînul monarh să izbucnească în lacrimi dinaintea inflexibilului diplomat. Chiar după mărturia acestuia asemenea întrevederi i-au grăbit sfîrșitul. Din fericire, nepotu-său din Germania, Ferdinand, înfiat pentru a-i succeda la tron, nu-și mai făcu aceleași scrupule. Se lăsă condus cu docilitate de
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
recapitulativă asupra principalelor fenomene ale evoluției limbii, s-a ivit, imprevizibilă, invitația de a formula întrebări. Un coleg care își petrecuse ultimele douăzeci de minute suflecîndu-și mînecile, înroșindu-se, înverzindu-se, sufocîndu-se de indignare și agitându-și părul vîlvoi, a izbucnit în acel moment, sărind brusc în picioare și întrebîndu-l, exasperat: ce rost avea ca noi, acum, să pierdem atîta timp învățînd despre felul în care niște țărani inculți de la Dunăre au pronunțat frumoasa limbă latină, stîlcind-o iremediabil? În tăcerea stînjenită
Cîteva amintiri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/14657_a_15982]
-
Stalin. La mormîntul lui Iisus miracolele ne înconjoară Și sora Rodica le știe pe toate. Piatra Golgotei a crăpat sub noi. Sîngele Crucificatului spală țeasta lui Adam. De Paști luminările credincioșilor se aprind din Lumină. Lumina se înalță înainte să izbucnească în flăcări. În acea înălțare bolnavii se vindecă. Nimeni nu plînge, în afara icoanelor din care curge smirnă Și mai ales din Maica Domnului ale cărei amintiri dureroase umplu Ierusalimul de bocete femeiești. Pietrele se sfarmă la nesfîrșit cînd tatăl și
Andrei Codrescu by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/14675_a_16000]
-
a electricității! - sparge tavanul scenii și se oprește deasupra interesantului grup a celor două genii. La atingerea luminii lanțurile captivului se sfarmă, demonul negru rămîne trăsnit, iar geniul alb se ridică triumfator: tutti la orchestră, acordul atît de mult așteptat izbucnește, si apoi, fără pauză, imnul secular de biruința al libertății! Excelsior! Ni se desfășura pe urma în cinci acte - cam lungi, ce e drept - reprezentarea alegorica a triumfurilor, încet-încet, veac cu veac, cîștigate de geniul Luminii: abolirea sclaviei, aplicările electricității
Caragiale și baletul by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14849_a_16174]
-
daca nu suspini după câte un băiat trecut câteva nopți prin viața ta căruia nu-i vei putea spune niciodată te-am iubit sau aș fi putut fi iubita ta, daca nu ai zâmbit spunând “la revedere” și nu ai izbucnit într-un plânset gol cu spatele la trenul din urmă, daca nu ți-ai căutat fericirea doar în locurile imposibile, atârnata de relația perfectă, daca nu ai o sumă de prețioase amintiri amare ce iți aduc totuși un surâs împlinit pe buze
Elogiu femeilor adevărate by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82354_a_83679]
-
în jur de 45-50 de ani, când merg la Galați, uneori mă întreabă: „Sunteți rudă cumva cu doamna Ghyka, care era profesoară de franceză?” Și eu zic: „Da, era bunica.” Și de obicei, oamenii, bărbați fiind marea majoritate dintre ei, izbucnesc în plâns efectiv și spun:„Domnule, era o sfântă!” Ei spun asta, eu n-am trăit asta. Și atuncea firește că e un model de rectitudine și de rezistență, până la urmă, în niște vremuri teribile. Cei care au cunoscut-o
Figuri exemplare by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82643_a_83968]
-
care mai atârnau capete de funii, fierăraie și sârmăraie, lanțurile și zdrențele de pături, hârtiile zburătăcite, saltelele pline de pete negre, sfâșiate, cu paie vineții ieșind din acele răni ale cârpei, umbrele pândind în câte un colț de culoar și izbucnind în chiote demente când ne îndreptam pașii într-acolo? Undeva într-o curte interioară, la capătul unui lung și strâmt culoar, o macara cu o mare bilă ruginie atârnată de un fel de parâmă izbea într-un turn. Bușituri surde
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
în vileag matrapazlâcurile. - Ce te-a determinat să te vâri acolo? - Ei, moft, ca și cum ar fi greu de înțeles! Firește că bănuia, dar voia să audă din gura ei. Tăcerea lui, care se prelungea nepermis, o determină pe ea să izbucnească. - Casă de toleranță mascată! La asta chiar puțini s-ar fi așteptat. Ajunge, destul! El își recunoscu, indirect, culpa. - Trebuia să-mi echilibrez bugetul! Apoi, unde mai închid ochii fericiți bătrânii ca în concordia noastră?! Era nevoie să se gândească
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
dea înapoi, dar nici să exagereze cu exigența. Marconienii își mai aduceau aminte că, în toiul revoluției, Furgoteiu distrugea stația de înregistrare pe care o avea în supraveghere, că ardea dosarele și notele informative, strânse în copii, iar acum, dacă izbucnea bomba în azil, transformat parțial în bordel, reveneau în actualitate toate faptele sale, pentru care nu mai putea fi iertat. înaintă un pas, doi, spre ostatică, dar se retrase, ca și cum se temea să nu bage mâinile în foc. Locotenenții lui
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
pacient acolo, când nu se înregistrase sub numele ei real. Dar cine-i furnizase acte false? Nu cumva se afla în legătură cu autoritățile statului? Oricum o da, nu părea să existe o ieșire convenabilă. Atunci nu se mai putu abține și izbucni. - Cine-ți ține spatele? - Nu-ți vine să crezi: chiar tu! - Ce interese aș avea? - Să scapi încă o dată basma curată. - Și n-ai să închizi ochii? - Doar o singură dată, când îmi va arde lumânarea la cap. Hotărârea ei
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
care trăia pe atunci, cu gândul de a da cât mai repede ochi cu taică-su. Strigă într-o cameră, chemă în alta. Ași, taică-său, nicăieri! Făcu mâna pâlnie la gură și chemă atât de stăruitor, ca și când ar fi izbucnit focul la grajduri sau la pătule. întărâtat de faptul că nu-l află nicăieri, se duse într-o doară în cămara unde-și țineau puștile de vânătoare și-l găsi acolo, prea ocupat să-și desfunde o carabină, pentru a
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
pe spate și pe piept cu mănușa aspră sau spre toamnă cu mănunchiul din frunze de nuc, care lăsa între aburi un miros, de-ți venea amețeală și un gust așa de, de... Veta se oprea câteodată din frecat și izbucnea puternic în cascade de râs, pe care nu i le puteau opri nici cuvintele blânde, nici apostrofele cele mai violente. - "Măi femeie, ce ți-a venit?", prindea el să spună, ușor, gâdilat pe la țâțe, de buricele degetelor ei care întârziau
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
atunci c-un deget lenș te-oi cere din mulțime Să te-mpletești pe roata cupelei ca un lujer, Tu! cea pe care-odată o răsfățam în rime, Cerșită pe mătăsuri fără s-o știe nime. Și vulgu-n piața rondă va izbucni în mugeri! Ci ridicîndu-ți roba, pe fesele splendide C-o micșunea voi bate însemnul de Poet!! Apoi voi sta-ntr-o rînă și piersici voi deschide Și, savurînd alene grețoasele omide, Voi porunci surgiul să mîie mai încet. Vei fi
Ranchiuna unei nopți de vară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11516_a_12841]
-
cu voaluri, ca-n calește. Bea-l seara, fie-ți soporific darnic Și vei visa cum lacul te iubește, Mîlul, mieros, te zgîrie, firește, Nufărul mov îți trage ca un clește Coapsa din noaptea înspumată groaznic. Inima-mi fu chircită, izbucnește Mereu, mereu se-nalță, prăbușește. Și între coaste spaima-mi se pitește Încă puțin, cît să-ți cînt vorbe, harnic...
Sonet by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11720_a_13045]