5,860 matches
-
lui Mârzea. Inițiativele acestuia nu sunt însă toate de aceeași factură, să-i zicem constructivă. Poate mai des se simte îndemnat să le ridice altora obstacole, să-i deturneze de la țintele lor, iar pe unii chiar să-i distrugă. îi izbutesc și acțiunile destructive, anulatoare, odată întâmplându-i-se totuși să suporte și un mare eșec. Dar aceasta este tema celui de-al treilea roman al tetralogiei brebaniene, romanul eșuării lui Mârzea în fața puterii nevăzute, al înfrângerii versatului manipulator de oameni
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
țină cu demnitate sau cu inconștiență la vedere? Era beat turtă acel militar și voia să se asigure că amețeala datorită alcoolului nu-l împiedica să nimerească totuși o țintă în mișcare? Pusese pariu cu unul din camarazii săi că izbutește, că nu e lipsit de curajul răspunderii în fața șefilor săi, care nu îi ordonaseră asta? Ori șeful se matolise dînd această dispoziție barbară?" (p. 19) Este o plăcere să-l citești pe Virgil Duda. El știe întotdeauna să pună întrebările
Revelații în lumea nouă / veche by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11491_a_12816]
-
spunea prin Bacău, Sechelariu începuse cu niște jocuri mecanice, din cele în care bagi o fisă, tragi de manetă și speri să capeți mai multe. Omul s-a extins, cum s-a priceput, fără să bată la ochi și a izbutit să nu-și facă nume rău în oraș, cum i s-a întîmplat lui Corneliu Iacobov, alt magnat al județului Bacău. Cred că, la început, Sechelariu și-a meritat reputația care l-a ajutat să devină și apoi să fie
Lacrimile lui Seche by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11550_a_12875]
-
silești. În casă, singura care gîndește și citește e fiica mea, Penélope, așa încît toate cărțile astea stau de pomană. }i-ar plăcea să le vezi? Julián încuviință, fără glas. Pălărierul asista la scenă cu o neliniște pe care nu izbutea s-o definească. Toate numele acelea îi erau necunoscute. Romanele, așa cum știe toată lumea, sînt pentru femei și pentru oamenii care n-au nimic de făcut. Inima întunericului îi suna cel puțin a păcat capital. - Fortunato, fiul dumitale vine cu mine
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
prima jumătate a lui ianuarie voi depune la ESPLA două piese de teatru: ŤSfântulť și ŤSă nu-ți faci prăvălie cu scarăť. Tot în anul 1957 sper să termin romanul ŤCalea negustorilorť, continuare la ŤGroapať."; Petru Dumitriu: ,Aș vrea să izbutesc a scrie în anii următori o colecție de ŤBiografii contemporaneť care să reprezinte pentru generația care are acum între treizeci și cincizeci sau cincizeci și ceva de ani ceea ce reprezintă ŤCronică de familieť pentru clasa dominantă din România dintre 1860
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11523_a_12848]
-
meu, ,perlele" pe care le-am descoperit în manualele și în cărțile ajutătoare cu care au de-a face elevii. Aș putea avea aerul că-mi bat joc, înainte de examene, de cărțile de căpătîi ale examinatorilor de Bacalaureat. Totuși nu izbutesc să pricep cum e posibil ca asemenea cărți să apară și să fie recomandate ca exegezele autorizate ale Bibliei. Vorbim de mafiotismul economic autohton și, din cînd în cînd, de mafiotismul din lumea medicală. Ar fi momentul să vorbim și
Mafiotismul mediocrităților by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11595_a_12920]
-
vorbesc personajele atât de mult, de ce sunt invadate de simțăminte extreme, târâte fără relaxare în conflicte fatale iscate de dragoste, de revolta contra tiraniei, de amenințarea morții? Publicul și-a modificat preferințele, crede criticul. înclină spre bâlbâiala ordonanței care nu izbutește să lege o propoziție și e victima unei păcăleli stupide (Woyzeck de Büchner)? La Becket și Kafka indivizii au repulsie față de pălăvrăgeală, sunt inhibați când sunt nevoiți să deschidă gura, nu pot birui o timiditate, neputința de a exista. Ceva
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
albumele dumneavoastră? Herta Müller de pildă, cunoscută cititorilor noștri, care e o persoană reținută, inteligentă, sensibilă, intransigentă... H.K.: Da, Herta Müller este o persoană reținută dar ea este una din puținele care mi-a lăsat o amintire foarte puternică. Am izbutit și o fotografie foarte frumoasă acasă la ea: se văd niște plante cățărătoare, ei i-am fotografiat doar o jumătate din față,dar privirea îi este intens ațintită în obiectivul aparatului de fotografiat. Iată cum interpetez imaginea: pe de-o
Cu Herlinde Koelbl despre Forța privirii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11616_a_12941]
-
dă de-a dura: În vânt, copacii balansează natura,/ tufe de trandafiri înecate-n noroi/ Dura, de-a dura, de-a dura/ se dă iubirea între noi. Mă opresc aici, ar fi nevoie să citez toate volumele! O altă poetă izbutește o monorimă excelentă în "înd", dar apoi, în strofa a doua, n-o mai țin puterile și ultimul vers rămîne sărman: Te-am cunoscut de mult... Dar când?/ Te văd mereu, te-aud râzând,/îți simt și lacrima căzând/ pe
Veleitarii by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11691_a_13016]
-
sonorități inedite, a provocat eșuarea și dizolvarea muzicii concrete în muzica electronică sau, mai nou, în cea asistată de calculator. Or, muzica electronică, dincolo de generozitatea cu care livrează compozitorilor un arsenal uriaș de aplicații frecvențiale, ritmice, dinamice ori coloristice, nu izbutește încă să furnizeze și formele aferente, mulțumindu-se să utilizeze și să transfere alcătuiri formale aflate în proprietatea muzicii tonale a veacurilor 18-19. Substituirea dominantei beletristice, narative, ce a guvernat muzica pură, programatică sau purtătoare de text, cu o dominantă
"Potrivirea formei înțelegerii cearcă" by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11682_a_13007]
-
e practic în disoluție, iar Righi are multe gânduri și nici un prilej să se ocupe de alții. Eu însumi am necazuri (sono nei guai), nu stau acum să vi le înșir : fac și ele parte din dificultatea italiană de a izbuti să trăiești fără gânduri negre. Dacă voi putea să mă liberez de grijile ce mă frământă, voi căuta să recitesc poemele Dvstră pentru a interesa și revista mea; dar am nevoie de confirmarea unei bune recitiri, făcută în tihna de
Prieteni în Florența by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11684_a_13009]
-
între principii și tentația ocultării lor conduce textele cu ușurință înspre literar. Aceeași situație o întâlnim și la Traian Ungureanu în Manifestul fotbalist apărut anul trecut în aceeași colecție. Amândoi știu că pentru a convinge prin expresie și pentru a izbuti un mesaj mai puternic, literatura este modalitatea perfectă. Oamenii te vor asculta până la capăt dacă vei povesti. Iar dacă eroii sunt și negativi, poate cu atât mai mult. Iată cum începe povestea Tonyei Harding (și nu a lui Nancy Kerrigan
9 istorii exemplare by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11693_a_13018]
-
celălalt. Răspunsul se află în celelalte proze. A doua povestire notabilă este Muncă veche, oameni vechi, o pastișă bucolică și paideică după Sadoveanu. Eliberat de tema sa preferată și concentrat exclusiv asupra texturii stilistice a manierei, seriozitatea lui Dumitru Ungureanu izbutește în moș Din, "profesorul" de coasă, primul său personaj simpatic și un text liric frumos la citit. Celelalte povestiri "atipice" sunt toate pasabile. Reportaj despre mine însumi este un exercițiu textual fragmentar datat, ca de altfel și , Comoara e o
Cum se dezbracă o femeie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11716_a_13041]
-
fine, ceea ce contează pentru Caragiale sînt reliefurile vizibile. Într-un loc, el face aproape apologia acestei situații. Iată: "Petrecerile cu mult înainte pregătite rar se întîmplă să iasă bine; cîtă vreme, cele încinse așa la întîmplare, pe negîndite, aproape întotdeauna izbutesc frumos... // De ce oare? - De ce, de nece - nu trebuie să ne batem mereu capul să filozofăm, să tot căutăm cauza la orișice... Destul să constatăm cum se petrec lucrurile" (Repausul duminical).
I.L.Caragiale. Variațiuni by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11772_a_13097]
-
consolează): "lupul a intrat în salon în miezul zilei./ a adulmecat cu duioșie scutecele noului născut./ și a stat minute întregi, cu ochii ațintiți la tablourile de pe pereți". Ajuns în decor urban, acest vlăstar de țăran se simte stingher, inadaptabil. Neizbutind a se urbanzia, e bruscat aidoma unui lumpen: "hansi tîmpitule, aia-i fereastra, ușa-i dincoace./ hai, băiete, sus, că e trei dimineața și vine fericirea/ să ne dea la fund de n-o luăm din loc încolo-/narea băiete
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11811_a_13136]
-
poezii înșelător anecdotice, pilduitoare, joviale și ludice, cu un umor al ideii. Prolegomene inventează sorescian o pildă de Ion Creangă. În ce are mai bun în poezia sa, George Meniuc pare a fi glisat periculos de la Arghezi spre Marin Sorescu, izbutind să nu fie mimetic. În orizontul limitat al poeziei basarabene, a adus sonorități originale, ce puteau părea stranii, chiar exotice. Disc (1968) a impresionat prin acuratețea povestirii, valențele lirice și simbolice, proiecția retrospectivă. Mihail Vrânceanu, naratorul, delegat al autorului, reconstituie
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]
-
clădirea de sine pe o schemă, produs al dizarmoniei. Ambiția face din om un contracandidat sie însuși". Simptomatic, atenția scriitorului se îndreaptă frecvent către "umiliții" și "obidiții" vieții literare, către acei autori ori pur și simplu intelectuali ce n-au izbutit a se realiza scriptic, care în aria existenței lor periferice întrupează o jertfă purtătoare ea însăși de valori spirituale. înălțîndu-și privirile admirative spre piscurile creației autohtone și universale, C. D. Zeletin nu pregetă a-i consemna, cu o empatie evanghelică
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
investiția făcută de P.D.S.R.-92 în mine, aș fi curios să aflu sumele și datele la care mi-au fost plătite. S-ar putea să nu reușesc altfel decît ajutat de mărturia dlui Petrescu. La tribunal. Și, dacă nu va izbuti să mă edifice, măcar să-mi plătească din buzunarul personal, ca daune morale, echivalentul actualizat al mitei electorale pedeseriste. A bon entendeur, salut! (N. M.) Elogiu lunetistului Despre ZIUA LITERARĂ era vorba, unde ții rubrica de poșta redacției intitulată savuros Diligența
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12866_a_14191]
-
lui memorialistic este declanșat, ca într-un roman postmodern, de câteva citate în perfecta limbă de lemn a textelor ideologice din epocă. Inserțiile din tratatele de socialism științific sunt așezate în contrast, după principiul dicționarului, cu realitățile crunte ale perioadei izbutind de-a dreptul efecte suprarealiste. Reflexiv și îreceî, Ioan Stanomir rememorează comunismul apelând la colaj și încercând, astfel, să surprindă câteva linii definitorii pentru identitatea juridică a unui întreg sistem: codul eticii și echității socialiste, congresele, constituția ș.a. Proiectul celor
Cutia neagră a comunismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12887_a_14212]
-
claritate în față capătul drumului sau „ceea ce urmează să devenim.” Momentul e cu atât mai tensionat cu cât e însoțit și de teama că episoade semnificative ale trecutului au tendința să se sustragă memoriei: „De fiecare dată am sentimentul că izbutesc să rețin o întâmplare extrem de importantă pentru mine care riscă să se piardă cu totul, întrucât are un caracter deosebit de evanescent. Să fie timpul care erodează toate suprafețele, ștergând inscripțiile cele mai prețioase?” Remarca și interogația, evident retorică, îi sunt
Nostalgii lucide by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12931_a_14256]
-
sonatei Brâncuși, Caravaggio, Modigliani, Mozart, Schubert, Bach, Hesse, Elliot, Yeats, Kafka ș.a. La final există chiar o mică bibliografie. Cele mai bune pagini ale acestui poem ca o sonată în proză sunt acelea de atmosferă, în care lirismul ușor oniric izbutește câteva scurte stări de plăcută reverie, precum și frumoasa, nu și originala, metaforă metatextuală de la pagina 19. Marian Ilea, Libertatea începe în șapte aprilie, Editura Dacia, Cluj, 2004, 120 p. Dan Zavulovich, Sonata da recitar, Colecția Avanpost, Ed. Paralela 45, Pitești
Medio-Monte se întoarce by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12946_a_14271]
-
ma», preferîndu-l pe «cal», va rămîne de-a pururi o taină. Tot ce pot bănui este că, printre jucăriile vîrstei dintîi, se găsea și un cal, care îmi cucerise prioritar afecțiunea și al cărui nume, spus de cei mari, am izbutit să-l pronunț și eu. S-ar fi cuvenit deci, cînd am fost chemat sub drapel, să fac armata la cavalerie. Din păcate, în anii ^50, nobila armă aparținea deja trecutului. Dacă despre «cal» știu că stă scris pe prima
Orașe și ani by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/12958_a_14283]
-
care ni se văd venele, pîrîiașe/ subțiri tăind izlazuri arse de soare la malurile cărora noaptea/ se aud tobele departelui timp” (Doamne, ce să mai cînți cînd de cîntec îți arde?). Se percepe sub înlănțuirea nervoasă a imaginilor ce nu izbutește a anula dispersia, mișcarea centrifugă a puzderiei de lucruri, tendința centripetă a ființei, năzuința sa, subînțeleasă mereu, de-a se aduna într-un întreg, o dorință irepresibilă a revenirii la izvoare. Dacă „un babilon stăruie în ființa care-ți vorbește
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
sic!) ficatul”. (trecând peste Bega direct în cetatea Efes) Robert Șerban scrie într-un ton mai serios și mai grav, neliniștit, jonglând paradoxuri pe linia incertă dintre text și viața, alternând metaforă drumului, a călătoriei cu cea a casei și izbutind, în acest sens, un mic și foarte frumos poem aproape suprarealist: „Întinzi o pânză/ o prinzi în cuie pe râma înaltă/ dar înainte de a-ți alege/ pensula cu păr de cal/ deschizi fereastră/ prin ea năvălește că un celt/ vântul
Literatură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12998_a_14323]
-
fie să ajungem a putea să trăim prin noi înșine. Să ne înmulțim numărul cititorilor, căutând a străbate în păturile cele mai îndepărtate. Tot farmecul unei creațiuni e lupta asta cu situațiile grele” (p. 97). Ușor de zis, greu de izbutit, dar la 1907 chiar era o mare îndrăzneală să gândești astfel!
Viața literară în 1907 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13005_a_14330]