447 matches
-
a observat cu îndreptățire că, în acel secol, „afirmarea dinamică a conștiinței naționale este însoțită de o puternică resurecție a spiritului militar sau, cu alte cuvinte, la intensificarea curentului către oaste [N. Iorga]. Totodată, constatăm încercări - uneori, pentru scurt timp, izbutite - de reconstituire a unei oști pământene”. Totuși, oamenii politici din Principate în secolul XVIII, spre deosebire de „epocile eroice”, nu sfidau primejdia, ci o evitau fie prin înduplecarea inamicului, fie prin trecerea de partea „eliberatorilor” după dobândirea unor minime garanții pentru ei
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
din urmă fiind singura "facultate" prin care omul ar putea deveni om deplin; adică supraom. Cum precizam mai sus, chipul omului nobil apare mai cu seamă în lucrările de maturitate; de asemenea, în ultima lucrare încheiată: Antichristul. Surprinzător, tipul filosofului (izbutită imagine a "omului nobil") este foarte apropiat de imaginea omului de vocație construită de C. Rădulescu-Motru. Este dincolo de orice îndoială, cel puțin pentru faza de mijloc a creației lui Nietzsche, ideea determinării culturale a tipurilor umane "îmbunătățite", de vreme ce ele sunt
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
își ucide sinele rătăcit și orice ideal (Umbra) și chiar pe Dumnezeu (Cel mai hidos dintre oameni, Ucigașul lui Dumnezeu). Disperarea omului superior față de o realitate a cărei stare este împotriva omului ia formele amintite mai sus. Dar cea mai izbutită însușire a lui este că suferă nu de el însuși, ci de "omul așa cum este el". Punând alături, în unitatea ființei lui, caracterul reactiv ("ca expresie sublimată sau divinizată a forțelor reactive") și caracterul activ ("omul activ ca produs esențialmente
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
două maniere de a filosofa, adică în spațiul cuprinzând reconstrucții filosofice care înfăptuiesc explicit cunoaștere de sens antropologic, dar care, totodată, se deschid către actul re-cunoașterii de sine. Iar ca realizare a modelului de explicație antropologică, ea întrupează o formulă izbutită. Echilibrul ontologic pe care îl pune în act prezența omului în lume este, în personalismul energetic, rezultatul unei viziuni ecumenice asupra condiționatului natural, omului și Absolutului, articulată într-un veritabil sistem filosofic. Fiecare lucrare din alcătuirea personalisnului energetic (mai larg
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
foarte bine aleși, cu o excepție paradoxală! autorul Constantin Popa, care este și interpretul rolului principal. Nu că actorul nu s-ar achita cu totul onorabil de sarcinile impuse de regie (ba chiar bănuiesc că este unul din cele mai izbutite roluri ale sale din ultimii ani), dar cred că linia generală a personajului a fost gîndită într-o cheie prea blajină, prea bonomă, ceea ce estompează în mare parte tragismul condiției sale umane. Îl secondează, în schimb ireproșabil, Violeta Popescu (Mina
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
poetul o păstrează la distanță egală și de ispita intelectualismului greoi, și de aceea a ludicului facil. A. convinge de autenticitatea ei în versuri cel mai adesea libere, de o fluență discret tânguitoare, care îi reușesc bine. Poate cea mai izbutită poezie a primului volum, emblematică și pentru următoarele, este însă Drumul miriapodului, care, în prozodie similibaladescă, vorbește despre aceeași dramă a dez-identificării: „Pluteam în vis, pluteam în nori / Din carnea mea plecau popoare / Și un sânge negru sclipitor / Strălumina adânca
ANTONIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285395_a_286724]
-
10 al romanului românesc din secolul XX2, Călinescu ar retracta ceva din următoarea frază: „Privită prin ce-ar fi putut să fie, scrierea este ratată, cum ratat este și autorul. Dar Mateiu Caragiale era un ratat superior, mai valabil decât izbutiții ș...ț”1. Important e că omul și opera sa au impus În epocă, ba până și după aceea, un stil. Firește, nu toți mateinii au fost sau Încă sunt (dintre puținii rămași În viață) dandy până În vârful unghiilor. Dar
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
platform-boots, sau pe Alain Pacadis, Înveșmântat În toate modele, dar mereu cu aerul de „tânăr șic”. Să te cheme prințesa Murat și să-i primești În saloanele tale pe toți celebrii momentului, printre care figuri mai mult sau mai puțin izbutite ale dandysmului, „Bakst, cu aerul lui de bătrân reînrolat, cu părul rar, roșcat și o mică mustață ofițerească răsucită ridicol, miop, cu lornion, purtând smokingul ca un crupier, vorbind peltic, Stravinski, foarte dandy, cu pantalonul său muștar, veston negru, cămașă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
imaginară a distinșilor bărbați care fac sport ar fi Alcibiade. Iar dintre cei ce aparțin dandysmului istoric ar trebui chemați la apel destul de mulți, cu precădere englezi. Primul - Brummell Însuși, cu orele sale de echitație, mai mult sau mai puțin izbutite. Apoi Byron, cu antrenamentele de box, călărie și gimnastică, dar mai ales de Înot. El poate intra oricând În analele natației, cu străbaterea Helespontului sau a distanței dintre Lido și capătul lui Canal Grande, la Veneția. Practicarea sportului impune Însă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
În aceeași măsură ca și artele ce fac efortul de-a o exprima. Dar opera lui nu este lipsită de interes. Se știe că William Blake, oprindu-se În fața uneia dintre picturile lui de la Royal Academy, a socotit-o „foarte izbutită”. Eseurile sale au prevăzut multe lucruri ce au fost Înțelese abia de atunci Încoace. Pare să fi anticipat unele dintre acele accidente ale culturii moderne pe care mulți le consideră ca adevărate principii de bază. Scrie despre La Gioconda, despre
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ideologemelor „implicării”), și lirica erotică, cu nesfârșitele sale metamorfoze prilejuite de schimbarea registrelor creatoare. De o parte stau, printre alții, Mihai Beniuc, Eugen Jebeleanu, Nicolae Labiș, Geo Dumitrescu, de cealaltă, Radu Cârneci, Nichita Stănescu și Marin Sorescu. Cartea este o izbutită panoramă a poeziei postbelice, în care judecăților estetice tranșante le corespunde în mod fericit un limbaj critic direct și obiectiv. Singurătatea lecturii (1980) extinde aria de preocupări ale criticului la unii dintre cei mai importanți clasici români (V. Alecsandri, Al.
DIMITRIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286782_a_288111]
-
albe, zile negre, se prezintă, mai ales în partea de la început, ca un bildungsroman. Zariștea de poezie și basm în care se mișcă fiul de țăran din Câmpia Dunării, anii de școală și de studenție, alternând întâmplări variate și portretizări izbutite, îi conferă o valoare literară deosebită. Interesantă este și partea a doua a memoriilor lui C., atât pentru informațiile furnizate în legătură cu propria evoluție spirituală, cât și cu epoca. Ca scriitor creștin, Nichifor Crainic evoluează de la calmul patriarhal și terestru spre
CRAINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
Teatrul Național din Iași, C. a tălmăcit un mare număr de piese, cu deosebire vodeviluri, care au fost jucate mai bine de un deceniu. Ca scriitor, C. a început cu prelucrări și a continuat, în linia „Daciei literare”, cu destul de izbutite povestiri despre Pepelea - snoave extrase din folclor. În 1844, îi apare volumul O călătorie la Constantinopoli. În 1846 oferă Teatrului Național din Iași vodevilul propriu Soldatul prujitor. Bazată pe quiproquo, intriga este derulată cu îndemânare, fără însă a fi susținută
CODRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286316_a_287645]
-
ale lui Ion Barbu. Preponderentă e peisagistica menită să preia discret rezonanțele emoției. Recuzita urban-modernă, care va fi masiv manipulată în următorul volum (ziare, fumuri, furnale, sirene, blocuri), se ivește și în Geode. Pâinea pădurii pare rezultatul unui efort mimetic - izbutit - de raliere la viziunea dinamitardă și maniera generației de poeți pe cale de afirmare la mijlocul deceniului al cincilea (C. Tonegaru, Geo Dumitrescu, I. Caraion ș.a.). În unele poeme e prezent tonul baladesc, declamator (Balada minerilor), aiurea - peisagistica rural-autumnal-vesperală, de sugestie intimistă
COSMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286436_a_287765]
-
Clara, 1876, N. I. Basilescu, Orla, 1892), la fel și idila (I. Negruzzi, Miron și Florica, 1870) ori satira (M. Eminescu, I. Negruzzi, D. C. Ollănescu-Ascanio). Nici poezia patriotică nu a fost ocolită; în C.l. sunt inserate câteva dintre cele mai izbutite stanțe de acest fel ale lui V. Alecsandri (Oda ostașilor români, Peneș Curcanul, Sergentul, Căpitanul Romano, 1877). Fără a se ridica deasupra mediocrității, N. Skelitti, Matilda Cugler-Poni, Veronica Micle, Th. Șerbănescu, D. Petrino, I. Negruzzi, M. Gregoriady de Bonacchi au
CONVORBIRI LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286404_a_287733]
-
descrierilor, interesul pentru periferia societății. În această categorie intră proza lui Duiliu Zamfirescu (Furfanțo, 1900), N. Volenti (O idee fixă, 1892) ș.a. Tonul general este însă moderat, exprimând un realism cuminte: I. Al. Brătescu-Voinești (care tipărește câteva din cele mai izbutite nuvele ale sale, precum Pană Trăsnea Sfântul, 1893), I. L. Caragiale (O făclie de Paște, 1889), I. Popovici-Bănățeanul (În lume. Din viața meseriașilor, 1892) și, mai ales, Duiliu Zamfirescu, ale cărui nuvele s-au tipărit aici, aproape toate, între 1885 și
CONVORBIRI LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286404_a_287733]
-
original. Din poemele lui Ossian, a tradus un fragment sub titlul Rezbelul din Croma. Cele mai numeroase traduceri le-a făcut însă din opera lui Catul. Prin utilizarea unor structuri strofice întâlnite și la G. Coșbuc, el realizează o versiune izbutită a versurilor poetului latin. Din spaniolul P. A. de Alarcón, a transpus în românește nuvela El sombrero de tres picos, sub titlul Morăreasa și corregidorul. Tălmăcirea, realizată în 1896, a fost reluată, îmbunătățită substanțial și republicată postum (1908), atrăgând atenția prin
BASILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285667_a_286996]
-
b. populare, a început și prelucrarea acestora de către scriitorii vremii, b. devenind astfel o specie de sorgine populară a literaturii culte. Chiar dacă încercări vor fi fost și înaintea lui, M. Eminescu are meritul de a fi creatorul primului b. cult izbutit, original, remarcabil din literatura română, Făt-Frumos din lacrimă (1870). Îi urmează Ioan Slavici cu Zâna Zorilor (1872), A. I. Odobescu cu Basmul cu fata din piatră și cu feciorul de împărat cel cu noroc la vânat sau Basmul bisoceanului, inclus în
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
la viața ei. O viață care lega între ele epoci atât de diferite: începutul secolului, o epocă aproape anarhică, aproape la fel de legendară ca și domnia lui Napoleon, și sfârșitul secolului nostru, sfârșitul mileniului. Toate revoluțiile, războaiele, utopiile eșuate și teroarea izbutită. Ea îi distilase esența în durerile și în bucuriile zilelor sale. Și densitatea aceea palpabilă a trăirii avea să se cufunde în curând în uitare. Ca și gulagul minuscul al prizonierei și al copilului ei. Am rămas o clipă la
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cu cetele sale, cu cele aliate ale cumanilor și cu sultairul Azatin, dar mai întîi prădă din temei cu totului tot atât oameni cât și vite din provinca Tracia. Mihail Paleolog era foarte indignat de nesocotita fățărnicie și de scăparea izbutită a sultanului Azatin, deci porunci numaidecât ca soția și copiii lui să fie închiși într-o cetate, iar banii sultanului să fie confiscați și vărsați în visteria împărătească. Mânia sa vie căzu și pe episcopul care favorizase capitulația, mijlocind-o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
refuză darea tributului. Atunci regele orândui pe încercatul ostaș Georgius să meargă cu oaste în acele locuri, care bătu și ucise pre defector, prinse pe fratele acestuia, anume Barbat, și-l sili cu succes la plata tributului. Cu atât mai izbutită se dovedi însă tendința de consolidare a Valachiei după ce ea se proclamă neatârnată ca stat propriu sub voievodul Radu-Negru în anul 1290. Acest regent, care se descleștă de sub supremația Ungariei si domni de la 1290-1314, își așeză scaunul domniei - după cum spune
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
lui Musa, apoi puterea lui mai mare de oști, care precumpănea pe-a frățini-său, având atâtea gloate valahiene și sârbești în ajutor, păreau de la început că pleacă cumpăna în favorul său; însă trădarea mai multor aliați, precum și un meșteșug izbutit al inamicului îi dădură acestuia biruința. Încă pîn-a nu se începe bătălia, împăratul Emanoil începu în taină înțelegere cu craiul Serbiei, Ștefan, fiul lui Vulc, înduplecîndu-l a crede că i-ar fi și datoria și folosul de-a trece cum
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
este ideea potrivit căruia dezvoltarea societății românești moderne este o excepție față de țările apusene care au evoluat de la fond spre forme. Omul de cultură, psihologul, filosoful și sociologul Constantin Rădulescu-Motru (1868-1957) a fost discipolul maiorescian care a oferit cea mai izbutită conceptualizare a acestui model, în lucrări reprezentative precum: Cultura română și politicianismul (1904), Psihologia poporului român (1938), Însușirile sufletești ale populației în viața economică a României (1939), Vocația. Factor hotărâtor în cultura popoarelor (1932), Etnicul românesc. Comunitate de origine, limbă
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
trebuia, teatru ne-a dat, comedie, dramă, cuplete ș.c.l.; apoi tot așa și poezie istorico-patriotică, doine, balade, proză felurită, de toate. Și bineînțeles., cum să nu pomenim Pastelurile: toată lumea e de acord că acestea sunt producțiile cele mai izbutite ale poetului. Ce glorie poate fi mai asigurată decât una încăpută într-o formulă stereotipă și memorabilă ca: „Bardul de la Mircești”? Tot banală e și tăgada indiscutabil îndreptățită estetic care i se aduce în numele unui spirit critic elementar. Ce poate
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
care se conduc după schemele clasice, agrementate cu clișeele epocii: diferențele zdrobitoare dintre Est și Vest, contrastele, văzute maniheist, dintre sisteme, din perspectiva cărora românii sunt mereu „cei buni și drepți”, iar occidentalii - „băieții răi”, spionii, criminalii. În cel mai izbutit roman al său, Fiul munților (1979), L. pune într-o lumină mai mult decât favorabilă contraspionajul românesc. În alte cărți - unele publicate sub formă de foileton în reviste pentru tineret, precum „Cutezătorii” - păstrează o ținută oarecum decentă, de îndrumător cultural
LUSCALOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287936_a_289265]