169 matches
-
în cazul specific al României, ea nu poate realiza în nici un caz o independență iluzorie, teză susținută de altfel și în multe cercuri ale puterii actuale, profund marcate de anti-capitalism și anti-occidentalism. Am arătat și anterior întreaga utopie a unui izolaționism spiritual-politic românesc, tipică gândirii lui Nae Ionescu, patronul spiritual al acestei orientări în care extrema dreaptă și stângă se întâlnesc 21. Că Noica gândea mereu în același sens este evident. Prilej de a reafirma încă o dată și cu toată tăria
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și cadre, ci ierarhii de merit, profesionale și de valoare individuală. Eliminarea minciunii și imposturii intelectuale devine, mai ales acum, o obligație esențială, vitală pentru însănătoșirea și dezvoltarea culturii române. Să renunțăm, în sfârșit, la aroganța și suficiența naționalist-șovină, la izolaționismul și autarhia intelectuală. Să revenim la frumoasa și vechea tradiție a schimburilor culturale în ambele direcții. Cultura română este o cultură europeană. România este în Europa, de unde a fost smulsă metodic, rece, cu un cinism fără seamăn. Să reintroducem libera
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
folclorice. Problema, pusă cu acuitate și între cele două războaie, rămâne foarte actuală și azi. Prezența unor importante caracteristici rurale este semnalată critic și de diferiți observatori actuali (recent Stelian Tănase). Deoarece de aici provin o serie de obstacole capitale: izolaționismul, naționalismul etnicist, xenofobia (cu vechi reflexe și antisemite), antioccidentalismul agresiv. în genere, toate barierele și forțele, care se opun direct și indirect integrării euroatlantice. Pe toate planurile. Despre oraș, o întreagă ideologie țărănistă sămănătoristă-poporanistă a întreținut mituri perimate și prejudecăți
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
intens mediatizate, instituții și reuniuni de orice tip, fac ca fenomenul răspândirii să devină, de fapt, principal și câtuși de puțin secundar. Am intrat, efectiv, într-o altă fază culturală a umanității. Ea respinge, face de fapt practic imposibil orice izolaționism, fie el absolut sau nu; 2. Toate aceste noi realități tind spre formarea unei alte mentalități culturale, profund schimbate, cu criterii de valorificare și mijloace de expresie tot mai comune, generalizate și extinse, la limită, la scară mondială; 3. Tendința
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
literare a secolului următor. Orizontul 2000 al culturii și literaturii nu mai are nici o legătură, să spunem, cu la peur de l'an mille. în sfârșit, o ultimă condiție de fapt capitală a integrării europene este respingerea oricărui naționalism și izolaționism cultural. Are deci o valoare emblematică o confesiune, ca aceasta, directă și radicală, a lui H.-R. Patapievici: De ce îmi displace naționalismul nostru. Pentru că este exclusiv paseist și profund dăunător intereselor reale, concrete, prezente, ale țării. Naționalismul nostru verbal se
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
aceste trăsături erau (parțial) eliberate de tonul exagerat, caracteristic excepționalismului american, din timpul perioadei timpurii a războiului rece. Pentru că Kennan și Kissinger au încercat să evite cei doi poli tipici ai politicii externe americane și oscilația între integritate morală și izolaționism, respectiv responsabilitate morală și intervenție, ei pot fi într-adevăr numiți realiști - adepți ai acelei Realpolitik a Europei secolului al XIX-lea. Dar Kissinger ilustrează și limitele diplomației Concertului. El chiar a încercat să reactualizeze sistemul și a integrat sfera
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
foarte variată, caleidoscopică, inevitabil inegală, dar mereu de un considerabil prestigiu, impact și forță de atracție, mai ales după o perioadă de mare izolare și restricție culturală, impusă de regimul comunist totalitar. Ea se confruntă, în același timp, dincolo de orice izolaționisme și respingeri obtuze, și cu fenomene organice de creștere și maturizare, de o anume receptivitate critică pozitivă. pe scurt: imitație mecanică sau selectivă ? Între aceste coordonate, omul de cultură român optează, în mod firesc, pentru răspunsuri și soluții proprii, efectiv
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
lor, în această optică restrictivă, este doar faptul că ei se revendică de la un centru spiritual extrasau supranațional. Aceste biserici sunt definite (superior? disprețuitor?) drept simple... filiale. Ceea ce ideologia statului național închis și centralizat refuză să accepte pe orice plan. Izolaționismul (implicit antieuropean) este reflexul său permanent și fundamental. De fapt, problema ar trebui să se închidă definitiv prin recunoașterea principiului constituțional al libertății de credință. poți să crezi, să te mântui, să urci la cer cum dorești, fără a înceta
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
angajament ideologic al unei elite restrânse. și de fapt, trebuie să recunoaștem, situația nu s-a schimbat foarte mult nici până azi. De la Europa se revendică doar o elită intelectuală, o pătură culturală foarte subțire. Ea are puternici adversari în izolaționismul și antioccidentalismul atât de specific național comunismului. O ideologie se ce manifestă deosebit de virulent și după 1989. Vom reveni asupra acestei teme. publicațiile centrale și provinciale pro europene nu sunt încă foarte numeroase. Sfera politicii, 22, polis, dar și Secolul
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
pot fi omise, în nici un caz, nici imensele obstacole în calea europenizării. Ele țin, în același timp, de mentalitate și de context geopolitic și influențe externe. Marele adversar al europenizării este, mai ales, în ordinea reacțiilor imediate colective: naționalismul, etnicismul, izolaționismul. Expresia sa, ideologico-politică, este național comunismul. Chiar dacă el nu se mai poate exprima deschis, formele sale de manifestare sunt în continuare evidente. Intervenția NATO în Kosovo a fost condamnată de o mare parte a opiniei publice românești, astfel condiționată. Ca
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
viață la nivelul acestor realități și așezarea temeiurilor unui stat țărănesc de structură țărănească, singura formă în care noi putem cu adevărat trăi după indicațiile firii noastre și singura care poate îngădui o adevărată și Cultura europeană cultura de centru. Izolaționism, anti-occidentalism, autarhie, subdezvoltare, țărănism (deci nu burghezie, clase mijlocii, industrie etc.), rasism, nimic nu lipsește (articol din 1932). Numeroase pasaje condamnă fără apel și formele arbitrare, formele importate, toată falsitatea și artificialitatea culturii române, de aproape 100 de ani încoace
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
le avea" și care, "constataseră și nemții, erau extrem de eficiente" [1, p. 317]. Primul-ministru britanic mai conta pe Statele Unite: "O alarmă profundă s-a răspândit în Statele Unite și în toate țările libere supraviețuitoare. America nu se eliberase încă total de izolaționism, dar avea un președinte care înțelegea bine cum evoluează scena politică internațională". W. Churchill scrie: "Recunoștința națiunii britanice se va îndrepta totdeauna spre nobilul președinte, spre ofițerii și înalții săi consilieri pentru că nu și-au pierdut încrederea în șansa noastră
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
un admirator al Statelor Unite aproape la fel de fidel ca și defunctul George Meany. În 1921, Iorga a primit o scrisoare de la Societatea Prietenilor României, al cărei Secretar General nu era altul decît tînărul John Foster Dulles 73. Iorga a fost împotriva izolaționismului american. "Participarea americanilor la problemele lumii este obligatorie atît pentru pace, cît și pentru civilizație". Și apoi: "Statutele Ligii Națiunilor trebuie schimbate ca să permită cooptarea Statelor Unite, pentru că fără America nu am fi putut realiza înfăptuirea României pe care o avem
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
administrative. Restul fuseseră repatriate și demobilizate, spre satisfacția alegătorilor americani (dintre care numai 7% considerau, În octombrie 1945, situația externă mai importantă decât problemele de acasă), dar spre nemulțumirea aliaților europeni ai Statelor Unite, care se temeau de o revenire a izolaționismului interbelic. și nu se Înșelau foarte tare: așa cum știau deja britanicii, după 1945, strategia americană În cazul unei invazii sovietice a vestului Europei consta În retragerea imediată spre baze periferice din Spania, Orientul Mijlociu și Marea Britanie. Dar În timp ce reduceau angajamentul militar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
determinată de interesul național, și nu de obiectivele Autorității Cărbunelui și Oțelului a lui Schuman, care nu a avut greutate În elaborarea politicii economice În acei ani. Aceeași preocupare pentru protecția și dezvoltarea intereselor locale care Împinsese statele Europei spre izolaționism Înainte de 1939 le aducea acum mai aproape unele de altele. Dispariția piedicilor și lecțiile trecutului recent au fost probabil cei mai importanți catalizatori ai schimbării. Olandezii, de exemplu, nu erau tocmai Încântați de perspectiva tarifelor externe mari ale Comunității Economice
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
s-a retras de la conferință. Wilson a neglijat să-și ralieze voturile liderilor opoziției, iar Senatul a respins Tratatul de la Versailles cu Germania și a refuzat să confirme angajamentele luate de președinte față de Franța și Anglia. SUA a revenit la izolaționism și la neutralitatea tradițională, conformîndu-se testamentului politic al lui George Washington. În 1920, înfrîngerea democraților în alegeri a adus la Casa Albă pe republicani, practic, timp de 12 ani, toți președinții Harding, Coolidge, H. Hoover, ales în 192831 au dus
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
al lui George Washington. În 1920, înfrîngerea democraților în alegeri a adus la Casa Albă pe republicani, practic, timp de 12 ani, toți președinții Harding, Coolidge, H. Hoover, ales în 192831 au dus o politică de strictă neutralitate și de izolaționism. Într-un asemenea cadru au evoluat relațiile politico-diplomatice româno-americane, care pînă în anii 1933-1934 au fost practic nesemnificative. În primul deceniu interbelic ne reține atenția momentul încheierii pactului Briand-Kellogg. "Pactul de renunțare la război", semnat inițial la Paris, la 27
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Europei, ca urmare a prăbușirii marilor imperii (rus, austro ungar, otoman) și a afirmării principiului autodeterminării (Cehoslovacia, Iugoslavia, Polonia, statele baltice, Finlanda); rolul Europei scade, sporind în același timp cel al Statelor Unite; dar S.U.A. au adoptat în politica externă un izolaționism relativ care va fi menținut până la al Doilea Război Mondial. noua configurație a frontierelor europene, bazată pe principiul naționalităților, era departe de a fi perfectă; unele regiuni sunt disputate de mai multe state; toate aceste nemulțumiri vor alimenta un revizionism
ISTORIA CONTEMPORANĂ by DANIELA RAMONA HOBJILĂ IONELA ADRIANA LEPĂRDĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1210_a_2074]
-
Societatea Națiunilor și sistemul de securitate colectivă a) Societatea Națiunilor (Liga Națiunilor) În 1919 s-a constituit Societatea Națiunilor (din inițiativa președintelui american Wilson), dar eficiența sa a fost limitată din mai multe motive: SUA s-a retras într-un izolaționism politic și nu a devenit membră a Ligii; unele state au devenit membre mai târziu (Germania 1926; URSS 1934;) se prevedeau mai ales sancțiuni morale și economice; neînțelegerile dintre marile puteri; Sediul: Geneva ( Elveția ); Obiective: dezvoltarea colaborării dintre state; promovarea
ISTORIA CONTEMPORANĂ by DANIELA RAMONA HOBJILĂ IONELA ADRIANA LEPĂRDĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1210_a_2074]