290 matches
-
înscrie „o pivniță și o poetică într-o unire cu casa”, deci o continuare a casei, cum se procedează și în zilele noastre, „căsoaia care se găsește ridicată și stuhuită”. Apoi, „căzi și poloboace și alte lucruri” nespecificate; urmează un „izvod de câte lucruri au rămas după moartea lui Simion Mocanu”, incomplet păstrat, în care se reiau cele de mai sus și o sumă de lucruri de inventar cum sunt: sape, topor, ladă, perne, șervete și „douăzeci și șasă di coți
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
la chip c-o mărgărită/ Jur împrejur cu alb chenăruită./ Era cununa de mărgăritar/ Din orient, dintr-unul singur, rar;/ și astfel verdele și aurul/ Deasupra, cu alb cercul dimprejur/ C-o mărgărită semăna, frumoasă./ [...] Femeie preafrumoasă, suflet blând,/ Urmând izvodul hronicarilor./ Căci cine multe-a povestire vrea,/ Să fie scurt, altmintreli e peltea.” Geoffrey Chaucer, Legenda ..., p. 204. 675 „Iar cărțile dacă s-ar da pieirii,/ Pierdută-ar fi și cheia amintirii./ Cuvine-se-a le crede și cinsti/ Când
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de protector.1004 Criticii literari au considerat-o duplicitară, dar nu există suficiente dovezi în acest sens.1005 Cresida regretă cu sinceritate și este vizibil marcată de gestul trădării pe care se vede nevoită să îl comită: „Mai spune la izvod, și-i de crezut,/ Că n-a jelit femeie mai cumplit/ Cât dânsa, când pe Troil l-a vândut./ Zicea: <<Vai mie, vai! mi-am pângărit/ Pe veci credința, numele cinstit!/ Căci l-am vândut pe cel mai fără pată
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
la chip c-o mărgărită/ Jur împrejur cu alb chenăruită./ Era cununa de mărgăritar/ Din orient, dintr-unul singur, rar;/ și astfel verdele și aurul/ Deasupra, cu alb cercul dimprejur/ C-o mărgărită semăna, frumoasă./ [...] Femeie preafrumoasă, suflet blând,/ Urmând izvodul hronicarilor./ Căci cine multe-a povestire vrea,/ Să fie scurt, altmintreli e peltea.” Geoffrey Chaucer, Legenda ..., p. 204. 675 „Iar cărțile dacă s-ar da pieirii,/ Pierdută-ar fi și cheia amintirii./ Cuvine-se-a le crede și cinsti/ Când
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de protector.1004 Criticii literari au considerat-o duplicitară, dar nu există suficiente dovezi în acest sens.1005 Cresida regretă cu sinceritate și este vizibil marcată de gestul trădării pe care se vede nevoită să îl comită: „Mai spune la izvod, și-i de crezut,/ Că n-a jelit femeie mai cumplit/ Cât dânsa, când pe Troil l-a vândut./ Zicea: <<Vai mie, vai! mi-am pângărit/ Pe veci credința, numele cinstit!/ Căci l-am vândut pe cel mai fără pată
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
1666 —1668. « Traducerea lui N. Milescu a încăput pe mâinile lui Antonie de Moldavița, duhovnicul lui Gh. Ștefan, care la moartea Domnului între străini, sʹa întors în Mol dova și a trecut apoi în Ardeal. Numai el putea vorbi de izvod ul l ui Milescu că era făcut «de pre izvodul elinesc ce se-au fost tipărit la Frangfort» și că «pentru multa pripă a acelui pre puitor care se au grăbit a o tălmăci și a o scrie, aflatusʹa u
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
lui Antonie de Moldavița, duhovnicul lui Gh. Ștefan, care la moartea Domnului între străini, sʹa întors în Mol dova și a trecut apoi în Ardeal. Numai el putea vorbi de izvod ul l ui Milescu că era făcut «de pre izvodul elinesc ce se-au fost tipărit la Frangfort» și că «pentru multa pripă a acelui pre puitor care se au grăbit a o tălmăci și a o scrie, aflatusʹa u mu lte greșele și prea mare învăluială”. Nemulțumit de traducerea
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
n-a avut-o în proprietate, iar socrul acestuia, Donțu, nu era conte, refugiat politic, ci un soldat răzlețit din armata rusă și angajat, ca stupar, pe o moșie mănăstirească. Pe de altă parte, nu s-a observat că pretinsul izvod de zestre al mamei poetului, scris cu multă zestre și cu foarte mulți bani, în numerar, a fost făcut înadins, la zece ani după căsătoria Ralucăi, numai ca să-l poată salva pe Eminovici, care se înnămolise în datorii și pierdea
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
al mamei poetului, scris cu multă zestre și cu foarte mulți bani, în numerar, a fost făcut înadins, la zece ani după căsătoria Ralucăi, numai ca să-l poată salva pe Eminovici, care se înnămolise în datorii și pierdea Ipoteștiul. Acel izvod, cu scrisul încă proaspăt, dar cu data pusă din iunie 1840, fiindcă nu purta și autentificarea judecătorească din anul căsătoriei, s-a dovedit fără valoare legală. El nu trebuia privit ca document al averii lui Gh. Eminovici. Odiseea de șapte
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
căsătorie de 600 galbeni nu este deloc de neglijat" ("ich glaube die Heurthe Partie von 600 # gar nicht zu unterlassen"79. Acești 600 de galbeni au fost de fapt adevă rata zestre a Ralucăi Eminovici. Despre netemei nicia unui pretins izvod de zestre, de 3576 galbeni, care a apărut după vreo zece ani, din partea soților Eminovici, se va arăta, pe larg, mai departe. După nunta Ralucăi, oficiată la 26 iunie 1840, Vasile Iurașcu le-a dus la mănăstirea Agafton pe Safta
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
de explicație, la 27 ghenarie, 182485. Dar acordarea rangurilor de boierie a continuat. Dovadă sigură avem în documentul inedit din care am reprodus un fragment și din care rezultă că în anul 1826 Vasile Iurașcu era deja stolnic, iar în Izvodul de banii scutelnicilor pe 1827, după biv vel stolnic Iordache Murguleț, găsim pe stolnicul Vasile Iurașcu și pe Stolnicul Mihalache Mavrodin, fiecare fiind prevăzuți, în izvod, cu cîte 12 scutelnici, pentru care aveau de luat bani, de la vistierie 87. Vasile
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
din care rezultă că în anul 1826 Vasile Iurașcu era deja stolnic, iar în Izvodul de banii scutelnicilor pe 1827, după biv vel stolnic Iordache Murguleț, găsim pe stolnicul Vasile Iurașcu și pe Stolnicul Mihalache Mavrodin, fiecare fiind prevăzuți, în izvod, cu cîte 12 scutelnici, pentru care aveau de luat bani, de la vistierie 87. Vasile Iurașcu a obținut titlul de stolnic de la Ioan Sandu Sturza voievod, prin mijlocirea vistiernicului Alecu Balș, iar el a rămas, în continuare, tot în slujba lui
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Moldova, veacul XVII, volumul II, pag. 275. 6. IDEM, ibidem, veacul XVII, vol. IV, pag. 180-181. 7. Catalogul doc. moldovenești, vol. III (1653-1675), București 1968, doc. nr. 626. 8. Ibidem (vol. III) doc. nr. 863. 9. GH. GHIBĂNESCU, Surete și izvoade, vol. V, Iași, 1908, pag. 155. 10. TEODOR BALAN, Documente bucovinene, vol. I, Cernăuți, 1933, pag. 84. 11. ACAD. R.P.R., Doc. ist Rom. A. Moldova, veacul XVI, vol. III, documentele 294, 297, 298, 301, 330 și 331. 12. TEODOR BALAN
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
filologice din R.P.R., București, 1961, pag. 275. 23. AUGUSTIN Z. N. POP, Contribuții documentare (citat), pag, 131. 24. IDEM, ibidem, pag. 252. 25. IDEM, Noi contribuții documentare, pag. 29. 26. IDEM, Contribuții documentare, pag. 131. 27. GH. GHIBĂNESCU, Surete și izvoade, vol. XXV, Iași, 1933, pag. CXLV. Vezi și pag. CXXXVIII. 28. AUGUSTIN Z. N. POP, Noi contribuții documentare, pag. 29-49. 29. GEORGE MUNTEANU, Hyperion 1 Viața lui Eminescu, Edit. Minerva, București, 1973, pag. 21. 30. AUGUSTN Z. N. POP, Noi
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Documente bucovinene, vol. II, Cernăuți 1934, pag. 83-84. 38. IDEM, Familia Onciu (citat) pag. 37-38. 39. IDEM, ibidem, pag. 51. 40. IDEM, ibidem, pag. 50. 41. TEODOR BĂLAN, Documente bucovinene, vol. IV, Cernăuți 1938, pag. 82; GH. GHIBĂNESCU, Surete și izvoade, vol. XIV, Huși, 1925, pag. 24-25; TEODOR BĂLAN, Familia Onciul, pag. 78 și 82; IDEM, Documente bucovinene, vol. III, pag. 198. 42. TEODOR BĂLAN, Familia Onciul (citat), pag. 62-63. 43. IDEM, ibidem, pag. 81; IDEM, Doc. bucov., vol. IV, pag
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Ioan Sandu Sturza vodă, în "Arhiva genealogică" Director Sever Zotta, anul I (1912), pag, 74-79, 101-107 și 166-171. 86. Asupra paharnicului COSTANDIN SION și asupra Arhondologiei sale, a se vedea neapărat: ȘERBAN CIOCULESCU, Varietăți critice, București, 1966, pag. 145-176. 87. Izvodul de banii scutelnicilor, pe anul 1827, se află în Uricariul, VII, Iași, pag. 137. III GHEORGHE EMINOVICI ȘI SOȚIA SA RALUCA Despre Gh. Eminovici, scrie paharnicul Cost. Sion: "Sîrb, pripășit în țară, după introducerea Reglementului, și rădicat la boierie de către
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Ierihăm Zeilicovici, cu prețul de 70 de galbeni, pe care-i achită deplin 15. În aceeași lună, la 21 decembrie 1844, căminăreasa Ralu Eminovici cumpără de veci, pe numele său, o parte din moșia Orășăni, de la serdarul Iordache Ureche. Pretinsul izvod de zestre și moșia aceasta i-a pus în mare încurcală pe biografii lui Eminescu. Toți au afirmat că Raluca, fata lui Iurașcu, la măritișul ei a avut în zestre această moșie, plus 3.000 de galbeni, în numerar, și
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
în mare încurcală pe biografii lui Eminescu. Toți au afirmat că Raluca, fata lui Iurașcu, la măritișul ei a avut în zestre această moșie, plus 3.000 de galbeni, în numerar, și lucruri din casă, de 576 de galbeni, după izvod. Judecînd superficial, s-a ajuns la concluzia că Eminovici a primit o zestre "bunicică"16, că "Raluca Iurașcu era o fată încăpută 17 (sic) Aug. Z. N. Pop a vrut să zică bogată ; că Eminovici a luat "soție cu zestre
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
un act dotal, în care sunt trecute cele mai mărunte lucruri (lingurițe, colțuni, etc.) să se fi scăpat din vedere tocmai moșia Orășeni"21. Ei bine, această parte de moșie (310 fălci = 443,30 ha) n-a fost trecută în izvod, pentru că nu era de zestre, ci a fost cumpărată mai tîrziu. Transcriem aici actul de cumpărare, mai ales că el prezintă o importanță deosebit de mare, în partea lui finală: "Gios iscălitul sardar Iordache Ureche, adiverez prin acest zapis de vecinica
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
făcute cu banii luați numai din zestrea soției sale: "Gios iscălitul camr. Gh. Iminovici încredințez prin înscrisul de față că afară de zestrea ce am primit în trecutul an, 840, mai 26, atît în bani cît și în scrisori, precum lămurește izvodul ce am dat subt a me iscălitură, și pentru care soțiea me Ralu născută Iurașc iaste siguripsită prin cinst. Divan de apel, în folosul părților mele moșiia Ipotești, am mai priimit încă una mie patru sute galbeni, tot dela soțiea me
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
zestre la căsătoria sa, mai ales cînd cunoșteau toate demersurile făcute de atîția creditori, cerînd ca Eminovici să le restituie banii, iar Eminovici sta împotmolit cu totul într-o mulțime de datorii, așa de mari! Organele judecătorești voiau să vadă izvodul de zestre, în original, așa cum fusese întărit de Tribunal, la căsătoria Ralucăi Eminovici. Pînă atunci actul prezentat a rămas nevalabil. Și chiar în acest sens judecătorii i-au răspuns Ralucăi Eminovici: "Judecătoria acestui ținut Botoșani vă răspunde că actul aflat
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
a trimis jalobă la Tribunal, pentru că "asupra a toată averea bărbatului meu, urmează siguripsirea zestrei mele"46. Dar Tribunalul nici acum nu s-a lăsat intimidat și iar i-a răspuns: "Nu să cunoaști în ci an s-au întărit izvodul de zestre; să se prezinte actul dotal, în original, spre a se cunoaști cătimea di cari poate fi despăgubită, în averea bărbatului și atunci se vor regula cele de cuviință"45. La 1 decembrie 1850, Raluca a mai încercat și
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
cale, cu speranța că va ieși la liman: "Despre titlurile înzăstrărîi mele scrie ea vroind cinstita giudecătorie a ave lămurire, apoi mă rog să binevoiască a să adresarisi cătră părintele meu, D-lui Stolnicu Vasile Iurașcu, care păstrează la sine izvodul de zestrea mea, din anul, 1840 mai, 26 zile"46. Dar răspunsul i s-a dat prompt, la 5 și la 13 decembrie, 1850 : "Judecătoria acestui ținut Botoșanii vă răspunde că nu este datoare a ave în pricină corespondență cu
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
fețe străine; înșivă trebuie să înfățoșați titlurile zestrei, după care apoi să va regula cele de cuviință"47. Vasile Iurașcu a aflat repede de acest răspuns și, ca urmare, s-a adresat, cu jabolă, la Isprăvnicia ținutului, arătînd acolo că izvodul cu zestrea dată Ralucăi nu-l mai are, pentru că i l-a furat un țigan bucătar, cînd a fugit de la el și de aceea roagă Isprăvnicia să intervină pe lîngă Eminovici, ca să-i deie alt izvod de zestre. Dar la
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
ținutului, arătînd acolo că izvodul cu zestrea dată Ralucăi nu-l mai are, pentru că i l-a furat un țigan bucătar, cînd a fugit de la el și de aceea roagă Isprăvnicia să intervină pe lîngă Eminovici, ca să-i deie alt izvod de zestre. Dar la cererea Isprăvniciei din 22 decembrie, 1850, Eminovici a răspuns că izvod nu poate da (s.n.) decît însemnarea de zestre ce a primit-o de la socrul său48. În această situație, rămîne să te întrebi: dacă Eminovici nu
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]