278 matches
-
nu a văzut lumina soarelui până în momentul execuției. Pe de altă parte, calul năzdrăvan revine la forma sa miraculoasă printr-o abluțiune în lactic solicitată viteazului: „-Atunci scaldă-mă-n lapte dulce și dă-mi să mănânc o copaie de jăratec”. Laptele folosit la îmbăiere devine un pretext pentru motivul jafului arhetipal, într-un basm din Pătuleni, Dâmbovița: „Împăratu acesta, atât era de bogat șî de viteaz, că era stăpân pe vro câteva împărății, mai multe-mpărății. Ș-avea ș-un
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
tot ca exemplificare a puterii sale asupra timpului actual: „pe mine să mă îngrijești cu însuți mâna ta șase săptămâni și orzul să mi-l dai fiert în lapte”, „...scaldămă-n lapte dulce și dă-mi să mănânc o copaie de jăratec”, „l-a hrănit două-trei zâle cu jar, cu lapte dulce i-a dat, ovăz fiert în lapte dulce” (Pătuleni - Dâmbovița). Jăraticul mâncat de cal activează natura divină, solară, a bidiviului și mistuie efectele timpului, vizibile la suprafață. Acestea sunt anulate
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
norocos făcuse rost, el știa cum, de câteva grăunțe, pe care le împărțea cu duioșie tuturor celor din jur, fiecăruia câte puțină Acestea, coapte pe o tablă ruginită în pădurea prietenoasă a școlii, ori chiar, uneori, câteva ghinde prăjite pe jăratec, aflate din belșug la poalele falnicilor stejari ce ne înconjurau și (aș adăuga astăzi nostalgic) de parcă ne ocroteau, ne astâmparau foamea.Astăzi, după mai mulți ani, cele două întâlniri avute la școală, prima în 2000 și cea de a doua
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
vârful bradului singuratec ca o frunte în raze pe umeri negri, apoi coborî pintre crengi de păru un cuib de rubin între ramuri, apoi, după trunchiul gros, aruncă dungi rumene pe stanurile munților și făcea ca ei să-și aprindă jăratecul de argint al frunților lor - până ce se cufundă cu totul după munte, care sta negru și nalt, zugrăvindu-și în aerul albastru mărginile lui tivite cu roșață. Înserează încet, stelele mari izvorăsc pe albastrele lanuri ale cerului și tremură voluptos
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
un înger, cel mai frumos ce l-a văzut în solarul lui vis, cânta din arfă un cântec atât de cunoscut... notă cu notă el îl prezicea... Aerul cel alb rumenea de voluptatea cântecului. Numai semnul arab lucea roș, ca jăratecul noaptea. "Asta-i întrebarea, zise Dan încet, enigma ce pătrundea ființa mea. Oare nu cântă ei ceea ce gândesc eu?... Oare nu se mișcă lumea cum voi eu? El strânse c-o întunecată durere pe Maria la inima lui. Hurmuzul pământului
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
dacă a fi dat! Trebuie să înot oricum ar fi vremea, trebuie să-l văd". Ea se dezbrăcă și s-aruncă în mare ca s-ajungă punctul luminos... Ea -nota mereu, mereu, dar părea a sta pe loc, cel puțin jăratecul se ținea în aceeași depărtare. Talazurile o purtau ca pe o frunză și o zvârleau dintr-un roi de spume într-altul... Ea -nota cu toată puterea, un întunerec ca smoala acoperea cerul, numai din când în când se smulgea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
roi de spume într-altul... Ea -nota cu toată puterea, un întunerec ca smoala acoperea cerul, numai din când în când se smulgea câte o scânteie de fulger din nouri... Ea -nota... era deja aproape de jăratic... când... când văzu că jăratecul plutea pe apă.. \ \ Ea strigă... atunci cunoscu că e un foc pe-o luntre în mijlocul mărei. În momentul în care strigă, jăratecul se stinse. Atunci pierdu toată speranța... Ea se mai ținea pe suprafață ca la lumina de fulger să
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
smulgea câte o scânteie de fulger din nouri... Ea -nota... era deja aproape de jăratic... când... când văzu că jăratecul plutea pe apă.. \ \ Ea strigă... atunci cunoscu că e un foc pe-o luntre în mijlocul mărei. În momentul în care strigă, jăratecul se stinse. Atunci pierdu toată speranța... Ea se mai ținea pe suprafață ca la lumina de fulger să vadă direcția-n care era insula. Insulă și țărm departe, și ea lăsată pradă mărei nemărginite. Un fulger cumplit încruși noaptea -ntreagă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
aurul *** dispăruse toate visurile de fericire... - Le-am plătit ca să mă mintă... Aurul e izvorul fățăriei ș-a minciunei... nimic adevărat. O, amor, amor, șopti el adormind... Simțea iar nebunia cuprinzîndu-i sufletul... simțea iar sufletul contrăgîndu-i-se într-un grăunte de jăratec... Simțea iar că nu-i nebunie *... că o noapte întinsă îi {EminescuOpVII 258} învălește simțirea și cugetarea, că lumea încetează împrejurul lui... și în somnul lui mortuar * parcă mai * ***, încet, ca un sunet de vioară subțire și dulce, vorba: amor
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
fi ferit de o lovitură mortală. Luana înțepeni locului, ca trăsnită. Noia privi spre ea să-și ceară scuze și-i văzu ochii uluiți, în care diamante mici, licăre de durere, jucau haotic, gata să se rostogolească pe obrazul de jăratec. Buzele ei l-au găsit dezarmat, sufocat de cenușa convingerilor adunate cu atâta sârg ani și ani, fericit și nenorocit de extazul atingerii de care n-avusese, încă, parte. Ea îi dezgoli trupul tânăr, îl acoperi cu sărutări, se cufundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
tot oi fi printre vii". Bătrâna pleacă. Răscolește gunoiul cu o sapă, descoperă un zid, apoi patru uși de stejar pe care trebuie să le descuie. Roșu era încă sub pământ o orbește cu frumusețea lui. îi pune în jgheab jăratec și apă rece, îl spală cu vin, îl acoperă cu cioltarul de argint și nu uită pernița brodată. Roșu spune: Că v-o fi, babo, păcat, Aici de când m-ați băgat; Că mi-am intrat tretior Ș-acuma ies bătrâior
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
o rețea fină de rezerve și laude - caracteristică scrisului lui Regman. În Clasicii noștri - admite cu zgârcenie recenzentul - "un anume zel unificator pare a străbate paginile cărții, identificat în intenția de a descoperi la fiecare din acești "clasici" drumul de jăratec interior, sau măcar o notă cât de cât inedită care să le justifice prezența în conștiința literară a vremii noastre." Alteori vădește o asprime pe care nu și-o mai cenzurează: "Neconcludente ni se par argumentele în virtutea cărora Eminescu este
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
ființei, iar poezia trebuie să fie un vis trăit. Chiar receptarea poeziei trebuie să se realizeze la nivelul trăirii, al asumării integrale de energii revelate de poem ca expresie a tensiunilor: „Visul flagelat: / Domnița care e poema // Domnița e de jăratec, ia-o în brațe / Domnița e de fum, sărut-o / Domnița e sălbatecă: Mângâi-o / Domnița e de vis: păstrează-i imaginea / Domnița e virgină, fecundeaz-o”- Mărturisiri IV din Cuvântul talisman (1933). Poate mai echilibrat și mai sentimental, oricum mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288647_a_289976]
-
XIII a cărții: (Și totuși tu cititorule îngâmfat ai voi înțelesul poemului) Un poem ca atâtea alte stele ca atâtea alte plante Dar nu simți cum izbucnește din țesuturile mele o flacără Nu simți cum armăsari năzdrăvani gândurile imaginele mănâncă jăratec Sângele meu ca o lance izbește lespezile cerului Deschidă-să mormintele și iasă fiul omului Pumnii mei zguduie temeliile soarelui Temeliile nopților Și ca Prâzlea cu cuțitul insomniei sub bărbie aștept venirea pasărei măiastre .......................................... Când izbucnirea magneziului într-o zecime de
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
zi, totul pare o glumă. Vicleniile iernii... Singura mărturie e trupul chircit al melcului, măsura vinovăției făcutului - nu altfel pățește oul ieșit "din pacea-ntîie a lui". Care-i cîrligul care-l trage afară? Povestea, care crește iarna ca vîlvătaia din jăratec. Însă descîntecul de lîngă vatră nu-i copt pentru lume, înăuntru nu se va ști niciodată cum e dincolo de "cornoasele cămeși": "Melc, melc, ce-ai făcut,/ Din somn cum te-ai desfăcut? Ai crezut în vorba mea/ Prefăcută... Ea glumea
După iarnă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8922_a_10247]
-
nostru începe a mînca hlpav; și gogîlț, gogîlț, gogîlț, îi mergeau sarmalele întregi pe gît. - Dumnezeu să ierte pe cei răposați, cumătră, că bune sarmale ai mai făcut (fățarnicul!)... Și cum ospăta el, buf! Cade fără sine în groapa cu jăratec... mă pîrlesc, ard de tot, mor, nu mă lăsa! * După ce am ascultat pînă la capăt povestea aceasta cumplită, i-am pus în vedere naratoarei mele: data viitoare, lupul să nu mai strănute, și prostul ăla de sub covată să tacă naibii
Țața Lixandra by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6500_a_7825]
-
separă de descendenta familiei Ypsilant. Bătălia pare pierdută dinainte -, iar faptul că soțul Albei, celebrul avocat Georges Radu Șerban, îl acceptă ca asistent nu face decât să sporească exponențial complexele pretendentului: „Inima- mi de argat îmi sfârâia ca pusă pe jăratec; mă simțeam neînsemnat și umil, și vedeam că distanța de aici la lună, care mă separa de ea, crește, de parcă luna, liberată de atracție, s-ar fi pus într-o bună zi în accelerată mișcare centrifugă.” Tot sperând, tot așteptând
Haimanaua, dulcineea și maestrul by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5166_a_6491]
-
ce se descurcă singur. Singurul ce nu vorbește neîntrebat și care dă sfaturi doar atunci cînd i se cer. Care își păstrează pentru sine dubiile și adevăratele reacții. Calul e cameleon și salamandră. E Pasăre Phoenix, renăscînd din propriu-i jăratec, gîscă devenită lebădă (mîncînd jăratec), lebădă ce cîntă înainte de a redeveni mîrțoagă, pentru ca, din nou, peste un timp nedefinit, să mănînce o tipsie cu jăratec și să îl învețe pe un alt ambiguu Făt-Frumos că, indiferent de preț, e preferabil
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
ce nu vorbește neîntrebat și care dă sfaturi doar atunci cînd i se cer. Care își păstrează pentru sine dubiile și adevăratele reacții. Calul e cameleon și salamandră. E Pasăre Phoenix, renăscînd din propriu-i jăratec, gîscă devenită lebădă (mîncînd jăratec), lebădă ce cîntă înainte de a redeveni mîrțoagă, pentru ca, din nou, peste un timp nedefinit, să mănînce o tipsie cu jăratec și să îl învețe pe un alt ambiguu Făt-Frumos că, indiferent de preț, e preferabil să-și asume riscul. În
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
și adevăratele reacții. Calul e cameleon și salamandră. E Pasăre Phoenix, renăscînd din propriu-i jăratec, gîscă devenită lebădă (mîncînd jăratec), lebădă ce cîntă înainte de a redeveni mîrțoagă, pentru ca, din nou, peste un timp nedefinit, să mănînce o tipsie cu jăratec și să îl învețe pe un alt ambiguu Făt-Frumos că, indiferent de preț, e preferabil să-și asume riscul. În românește, primele două volume din seria Harry Potter, de J.K. Rowling, Piatra filosofală și Camera secretelor, au apărut la Editura
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
în Moldova cea plină de mir și de pace din Săptămîna Luminată. Berzele au scos pui. Ziua se îngîna cu noaptea și cu respirația acestui poem. Și cu focul domol de pe coasta dealului unde am citit psalmi. Mai tîrziu, din jăratecul lui voi hrăni calul acela alb care mi te va aduce înapoi, acasă. Lacrima Prin lentina ei ce refracta fericita întristare De privești bine Iarba va fi nu numai iarba Ci și un lac cu ape catifelate Și stele. Iar
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/11296_a_12621]
-
cumva fără apărare, amețită, învăluită în extazul dăruirii devastatoare: „Aș vrea să mă doară, să nu pot țipa./ Iubirea cu mersul de fulger/ Aș vrea să mă muște cînd clipa o vrea/ O gură ca fructul de sânger// Să cadă jăratec pe locul cel supt/ Să sfârâie carnea dorită/ și sufletul palid în casa-i de melc/ Să-și ducă povara strivită.// La ușa iubirii eu n-am așezat/ Un cer cu parfumuri de seară./ Din cupa plăcerii se-nalță senzual
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
Vor pune impozite, taxe și alte îngrădiri. Vor lua totul. Să știți că mulți vor pleca din țară, dar puțini se vor întoarce. Demonul, de Lermontov Partea I Mâhnitul Demon, singuratic, Pește pământ zbura tăcut, Si fruntea lui că de jăratec Își amintea despre trecut Când în lumina orbitoare Că heruvim el strălucea, Si cand cometă călătoare Schimba cu el o salutare Și-alintător îi surâdea; Când dintre neguri de vecie Setos de-a ști, stă urmărind Toți aștrii-n caravană
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
Ai renunțat și la oglindă - urmele tale/ au fost înghițite de-un lac/ așa cum înghite scamatorul/ săbii înroșite-n foc/ panglici/ bagheta de sticlă/ manșetele albe și jobenul negru.// Dar celelalte/ unde-au dispărut?/ Cum să-mi închipui/ eu lumea:/ jăratecul ce se găsește/ pe sub mînă/ la vreun colț de stradă/ numai bun de-naripat cai/ nu e/ la Consignații - doar cenușă/ și-aia sintetică/ nimeni nu mai știe/ cîți copii cretini are împăratul/ și la al cîtelea se va opri" (Vîrstă
Antiutopia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16626_a_17951]
-
dascălul până la sfârșit (privilegiu pe care nu-l poate oferi înhumarea). Nu am rezistat însă decât o clipă, atât cât a fi văzut un trup ridicându-se pe jumătate din sicriu și răsucindu-se spre picioare, ca un șoric pe jăratec. Apoi n-am mai văzut nimic. Mi s-a spus că leșinasem..." Rotonda plopilor aprinși de Valeriu Anania este o carte scrisă cu farmec, umor, candoare înțelepciune, nostalgie și dragoste. O lectură de suflet pentru toți cei care iubesc literatura
Exerciții de admirație by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10777_a_12102]