273 matches
-
de la han. Parcă plutea printre mușterii. Își arcuia mijlocul ca o trestie, iar sânii se îndesau în iie gata s-o rupă!. Toți mușteriii ședeau cu ochii lipiți de șoldurile ei, pe care drăcoaica le mișca ca o tipsie de jăratec în fața unui cal năzdrăvan din povești! Și ce ochi avea! Două flori de cicoare deschise în zori, pitiți sub niște sprâncene aruncate ca aripile rândunicii în zbor! ― De ce ai spus anume că ochii hangiței semănau cu două flori de cicoare
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de apă... Abia când soarele era de două sulițe pe cer a străfulgerat pentru scurtă vreme iia albă a hangiței, în drum spre fântână și înapoi. „De ce nu-mi trimite nici o veste? Mă face să mă zvârcolesc ca șarpele pe jăratec! Da’ n-a da el Dumnezeu să pun mâna pe ea? Și atunci”... Când soarele a urcat în crucea zilei, s-a desprins din loc și, cu mare băgare de seamă, a pornit pe marginea pădurii. Nu avea curajul să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ai prins la înghesuială și nu mă ierți deloc... ― Ce să fac, dacă nu-ți vine mintea la cap? Todiriță a lăsat privirea să umble aiurea. Se vedea bine că spusele lui Dumitru - așa, cu pleasnă - l-au pus pe jăratec, fiindcă acesta avea dreptate. „Cum să fac să fie bine pentru copii? Așa-i cum spune Dumitru, că altfel nu mă voi putea mișca nicăieri. Uite că de săptămâna viitoare începe școala... S-o aduc pe Catinca ceea care se
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
zguduise zdravăn șandramaua purgatoriului și primejdia semăna atât de bine cu eliberarea, ar fi trebuit s-o găsească, să se regăsească, să se recunoască, în sfârșit, după atâtea ocoluri, pereche. „Irina și Dominic, Irina și Dominic“, descânta preoteasa. Gura de jăratec peste torța de jăratec. Creștea iarăși, lent lent, incubația, vibrația, tremurul, cutremurul, ferestrele vibrau, la fel și zidurile turmentate și planșeul. Gura plină de salivă și bacterii și afrodiziace bolborosind blesteme inefabile. Se trezise iarăși în vulva vulcanului, între petale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și primejdia semăna atât de bine cu eliberarea, ar fi trebuit s-o găsească, să se regăsească, să se recunoască, în sfârșit, după atâtea ocoluri, pereche. „Irina și Dominic, Irina și Dominic“, descânta preoteasa. Gura de jăratec peste torța de jăratec. Creștea iarăși, lent lent, incubația, vibrația, tremurul, cutremurul, ferestrele vibrau, la fel și zidurile turmentate și planșeul. Gura plină de salivă și bacterii și afrodiziace bolborosind blesteme inefabile. Se trezise iarăși în vulva vulcanului, între petale vorace, umede, fierbinți, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
părea că Maitreyi înțelege jena mea. dar când ridicai ochii, o văzui că asculta foarte atentă si, aparent, foarte interesată de cele ce vor urma.) Care îi fu însă mirarea, când peste comoară descoperi un balaur viu, cu ochi de jăratec și gura de foc. Roșii pronunțând ultimele cuvinte.) Atunci... ― Dar pomul? întrerupse Chabù... Ce-a zis pomul? ― Acela nu era un pom fermecat și n-avea darul vorbirii: așa că n-a zis nimic. ― Dar de ce trebuie să fie fermecat ca să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mai era braț de femeie acela. Căpătase o transparență și o căldură autonomă, parcă întreaga pasiune se concentrase sub pielea aceea brună, mată, și întreaga voință de victorie alături. Trăia prin sine; nu mai aparținea fetei care îl întinsese pe jăratec ca să-și încerce dragostea. Îl țineam în mâinile mele ca pe o ofrandă vie, zăpăcit eu însumi de intensitatea cu care palpita și de ciudățenia faptului care trebuia să urmeze. Începui să-l strâng, să-l mângâi, să-l sărut
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a) adevărul cărților și mărimea mizei - toate acestea, plus multe altele, l au siderat pe novicele care eram: mus inconștient pe o corabie în derivă. Fie că vorbeam cu seniorii forjați la flacăra călinesciană, sau cu mai tinerii mâncători de jăratec istorico-literar, concluzia era invariabil aceeeași: noi nu ne amestecăm în troaca gazetărească! Noi suntem specialiști, cunoaștem adevărul, am studiat direct la surse esența faptului, dar nu ne vom lăsa niciodată contaminați de superficialitatea și frivolitatea mass-mediei! Cu alte cuvinte: ei
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Gabor, per fect studiu de etapă al unei serii regizorale de marcată originalitate, omogenitate și densitate a programului socio-estetic. De ce nu-și asumă Gorzo, Chirilov sau Olivotto misia superplăcută de a-i reuni între două coperte pe noii mâncători de jăratec ai marilor noastre ecrane? Iar întrebarea mi s-a tot dus la vale. De ce nu are (adică face & deține) UNITER banca de date a teatrologiei românești post ’89? Unde sunt atât de elegant-plănuitele Anuare ale teatrului românesc? De unde poate cercetătorul
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și pe popă, la culcare. Popa nu era zgârcit, preuteasa da. Aveau porci mulți dar mai ales o scroafă castrată, grasă. Vasile, Mișa și alți prieteni din sat i-au pus gând rău scroafei, așezând-o cu gândul, bucăți pe jăratec. Și de la gând la faptă a fost puțin. "Părinte, zice unul, am văzut un câine care a mușcat scroafa; ar fi bine s-o tai cât mai e timp ca să nu turbeze!" Popa nu se îndura să facă treaba asta
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
tot felul de vrăjitorii pentru blestemul cel mare, dar nu era cuptorul cu hrubă, de aceea, pesemne, nu prindea vraja. De cum vedea pe Lina, ridica mâinile în sus într-un gest de iad și pieire. Părea că stă acolo pe jăratec, sfîrîindu-și pielea neagră pentru că fusese martoră la pierzare. Baba avea tot tragicul care lipsea bunei Lina, ajunsă, în schimb, de o cicăleală nesuferită și gata să obosească prudența celor doi și să provoace vreo scenă din care să iasă ea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
otrăvești pământul, apa, aerul, pădurile, grădinile, râmele, licuricii, oamenii și celelalte viețuitoare. E mult mai bine ca PROIECTUL să fie fără otrăvuri. Ar fi mai înțeleptși mai pe placul copiilor - dacă în proiect s-ar scrie cu ce fel de jăratec dătător de puteri, ar fi bine să se hrănească oamenii, locuitorii Țării lui Verde Împărat, aidoma bidiviului ales de Făt Frumos, dintr-o altă poveste, ca apoi să se dea și ei de trei ori peste cap, la fel ca
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
ceilalți din Castel nu pot înfăptui cele scrise pe foi, fără oameni. Că oamenii sunt deosebit de importanți. Și știți cine sunt primii oameni la care s-a gândit el și s-au gândit și ceilalți, primii care ar putea mânca jăratec, s-ar da de trei ori peste cap și ar deveni mai puternici decât zmeii? Sunt chiar copiii. Sunteți voi, dragii mei. Vreți să știți, desigur, cum au ajuns ei, aici în Castelul din Carpați, să se gândească la copii
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
de minute mai târziu, farul atomic al Mașinii se ivi din ceață. Goseyn mânui din nou comenzile întorcând aeronava, astfel încât aceasta să-și reia drumul spre destinația inițală. Așteptă până când fasciculul incandescent al Mașinii deveni o simplă licărire roșiatică de jăratec mocnit, undeva jos, departe în spatele lui. Imediat, în față, începură să se profileze vag în ceață contururile reședinței prezidențiale. Când aeronava aproape că ajunse la verticala palatului, Gosseyn acționa mecanismul de deschidere a ușii. În clipa următoare cădea traversând obscuritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
de minute mai târziu, farul atomic al Mașinii se ivi din ceață. Goseyn mânui din nou comenzile întorcând aeronava, astfel încât aceasta să-și reia drumul spre destinația inițală. Așteptă până când fasciculul incandescent al Mașinii deveni o simplă licărire roșiatică de jăratec mocnit, undeva jos, departe în spatele lui. Imediat, în față, începură să se profileze vag în ceață contururile reședinței prezidențiale. Când aeronava aproape că ajunse la verticala palatului, Gosseyn acționa mecanismul de deschidere a ușii. În clipa următoare cădea traversând obscuritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
și bazin ca la club. „Ecvitana“ era la modă și era un loc nou de petrecere și de întâlnire. Pacienții își găseau un alt medic, mai bun, iar matroanele singure - amanți viguroși. Doar pentru Omar, clubul de călărie dogorea ca jăratecul pus sub tălpi. Se gândi să îl stingă, alegându-și un roib: pur și simplu, la grajduri, într-o dimineață apăru un client cu totul trăsnit. Voia să plătească un cal doar al lui, pe care să-nvețe să-l
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Noaptea însă au năvălit peste ea trei inși. Puștanul cu capul ascuțit ca o pasăre și frații lui mai mari. I-au smuls hainele și au violat-o pe rând, după care au aprins focul în vatră, au înroșit în jăratec coada vătraiului și cu fierul încins au însemnat-o ca pe vite deasupra sânului stâng. Avea, într-adevăr, acolo o cicatrice destul de neplăcută pe care și-o ascundea mereu. A doua zi, când s-au lăudat cu isprava lor, cei
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
toată apa se evaporă grație curentului și adierii, iar acum, peste cavitate, în lipsa unui grătar mai potrivit acestui scop, Cipriano Algor pune, nici prea apropiate, nici prea depărtate, așa cum arată cartea, niște bare înguste de fier, printre care va cădea jăratecul rezultat din rugul pe care olarul îl încinge. Erau așa de fericiți că descoperiseră cartea salvatoare încât tatăl și fiica nu și-au dat seama că ora aproape crepusculară la care începuseră să muncească îi va obliga să alimenteze focul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pe care olarul îl încinge. Erau așa de fericiți că descoperiseră cartea salvatoare încât tatăl și fiica nu și-au dat seama că ora aproape crepusculară la care începuseră să muncească îi va obliga să alimenteze focul în timpul nopții până când jăratecul va umple complet groapa și coacerea se va termina. Cipriano Algor îi spuse fiicei lui, Tu mergi la culcare, eu rămân să am grijă de foc, iar ea răspunse, N-aș pierde asta pentru tot aurul din lume. Se așezară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de foc, iar ea răspunse, N-aș pierde asta pentru tot aurul din lume. Se așezară pe banca de piatră contemplând flăcările, din când în când Cipriano Algor se ridică și aruncă lemne pe foc, crengi nu prea groase pentru ca jăratecul să cadă printre barele de fier, când veni ora cinei, Marta se duse în casă să pregătească o masă ușoară, pe care după aceea au luat-o în lumina fluctuantă care se mișca pe peretele lateral al cuptorului ca și cum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
a doi oameni cărora le dăruise pentru totdeauna dragostea lui de câine, lângă o bancă de piatră propice meditațiilor serioase, așa cum el însuși, începând de astăzi și din experiență personală, va putea mărturisi. Să umpli jumătate de metru cub cu jăratec cere timp, mai ales dacă lemnul, cum se întâmplă, n-a fost complet uscat, ca dovadă i se văd fierbând ultimele seve la extremitatea opusă celei care arde. Ar fi interesant, dacă ar fi posibil, să te uiți înăuntru, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mai ales dacă lemnul, cum se întâmplă, n-a fost complet uscat, ca dovadă i se văd fierbând ultimele seve la extremitatea opusă celei care arde. Ar fi interesant, dacă ar fi posibil, să te uiți înăuntru, să vezi dacă jăratecul a urcat până la păpuși, dar poți să-ți închipui cum e interiorul gropii, vibrant și strălucitor, cu lumina multiplelor flăcări scurte care au consumat bucățelele de lemn incandescent care cad. Cum noaptea începuse să se răcorească, Marta s-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
spuse Cipriano Algor, mâine dimineață, când s-au răcit, scoatem piesele, o să vedem cum au ieșit. Câinele Găsit îi însoți până la ușa casei. Apoi se întoarse lângă foc și se culcă. Sub fina peliculă de cenușă, iradiind o lumină palidă, jăratecul încă pâlpâia. Doar când jăratecul s-a stins complet Găsit a închis ochii să doarmă. Cipriano Algor visă că se află înăuntrul noului său cuptor. Era fericit pentru că reușise să-și convingă fiica și ginerele că brusca creștere de activitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
când s-au răcit, scoatem piesele, o să vedem cum au ieșit. Câinele Găsit îi însoți până la ușa casei. Apoi se întoarse lângă foc și se culcă. Sub fina peliculă de cenușă, iradiind o lumină palidă, jăratecul încă pâlpâia. Doar când jăratecul s-a stins complet Găsit a închis ochii să doarmă. Cipriano Algor visă că se află înăuntrul noului său cuptor. Era fericit pentru că reușise să-și convingă fiica și ginerele că brusca creștere de activitate a olăriei cerea schimbări radicale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
umane veghează cu seriozitate doar dacă li s-a dat un ordin categoric, în vreme ce câinii, acesta în particular, nu așteaptă să li se spună Stai aici să ai grijă de foc, știm cu siguranță că, până nu se va stinge jăratecul, ei vor sta cu ochii deschiși. În orice caz, va trebui să facem dreptate gândirii umane, cunoscuta ei încetineală n-o împiedică întotdeauna să ajungă la concluzii exacte, cum se întâmplă acum în capul lui Cipriano Algor, deodată s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]