304 matches
-
iar după ce se mai depărtară puțin, unul dădu un chiot prelung și ascuțit, parcă să ridice toată lumea în picioare. În același moment noianul de flăcări de la răsărit se învolbură mai năprasnic, parcă glasul omenesc de aici ar fi scormonit temeliile jăraticului de acolo. O vâltoare de scântei se ridică în văzduh, risipindu-se într-o vijelie de stele căzătoare. Mici și îndărătnice stoluri de păsări de foc, scânteile se revărsau spre Amara în zbor sinuos, ca împinse de o putere misterioasă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
când se burzuluiau, ochii mici, înfundați în cap, însîngerați, scânteiau ca doi cărbuni aprinși peste care suflă un vânt năprasnic. Începu să urle ca o fiară scoasă din minți, mișcîndu-se de ici-colo, parcă ar fi călcat cu tălpile goale pe jăratic, gângăvind și spumegînd: ― Da ce-i dacă a murit?... Dar muierea mea cum a murit de nemâncare cu zilele și că nici n-am putut-o duce la doftor? Sărit-a vreun ciocoi că de ce-a murit nevasta lui
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
din rărunchii pământului... Târziu, după miezul nopții, coperișul cu căpriorii arși se prăbuși peste tavanul etajului. Un nour uriaș de scântei răbufni brusc și se împrăștie în văzduhul roșu, urmat de un cârd de flăcări proaspete, desprinse din mormanul de jăratic. Din sute de piepturi porni, ca la o comandă supremă, un urlet prelung de mulțumire. Apoi, ca și când numai acest semn de izbândă deplină I-ar mai fi așteptat, țăranii se risipiră încetul cu încetul. Doar câțiva se încăpățînară a rămânea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se crăpa de ziuă Isbășescu se strecura prin grădină spre Bîrlogu, fără să fi văzut cum arde castelul Iuga și fără să se mai uite înapoi... Apoi, puțin înainte de răsăritul soarelui, tavanul etajului, prefăcut de mult într-o băltoacă de jăratic, se scufundă, urnind și trosnind, peste tavanul parterului care, încins și slăbit, se prăbuși de asemenea. În cuprinderea zidurilor înnegrite, prin găurile ferestrelor, se vedea clocotul flăcărilor cu răsuciri mânioase de scântei. Curând începură să se adune iar țăranii, unul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
bine încălzită. Mașina unui prieten din corpul diplomatic... Parcă de-abia acum își dădu seama cât e de vastă și de ruinată sala. Se îndreptă încet către cămin și-l privi cu atenție. Sub cenușă, se mai zăreau resturi din jăratic, pâlpâind brusc, la răstimpuri, când, pe sub ușă, ajungea până aici viscolul, în gura căminului rămase, doar pe jumătate carbonizat, un picior de lemn, neașteptat de gros. Când întoarse mirată capul, Ieronim zâmbi. - Credeți că e picior de masă? întrebă. Nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
uneori poate mai dăm de un porumb crud de lapte... Ieșim noi la capăt, n-aveți grijă, repetă. - De mâncat, o să mâncăm ce-am mâncat în noaptea asta, reluă Iliescu. Porumb. Păcat că e cam trecut și nu putem face jăratic să-l coacem, dar e bun și așa. Ține de foame. Darie se hotărî să-și vâre batista în buzunar, tocmai când bocancul i se afundă într-o groapă. Era gata să cadă, cu ranița alunecîndu-i brusc pe ceafă, când
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
așa vorbește Domnul Dumnezeu: "Vai de cetatea cea setoasă de sînge! Vreau să fac un rug mare! 10. Îngrămădește multe lemne, aprinde focul, fierbe bine carnea, fă fiertură groasă, ca să se ardă și ciolanele. 11. Apoi pune cazanul gol pe jăratic, ca să se încălzească, să i se înfierbînte arama, să i se topească murdăria dinlăuntru, și să i se șteargă rugina. 12. Trudă degeaba! Căci rugina de care este plin nu se dezlipește de el, rugina nu se va lua de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
Dacă n-ai aflat, te anunț că i-am ars o mamă de bătaie chiar la cazinoul din Ancón. Printre prietenele supărate e una care-mi place mult de cîtva timp, dar am preferat s-o mai țin puțin pe jăratic și să-mi iau o vacanță. Bineînțeles că nu singur. Spune-mi ce părere ai de tipa cu care umblu acum? Maruja Îi apăru deodată În fața ochilor respingîndu-l și Bobby se grăbi să Încheie cît mai repede scrisoarea. Băgă repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dezbrăcat, și s-a aruncat în mare. 8. Ceilalți ucenici au venit cu corăbioara, trăgînd mreaja cu pești, pentru că nu erau departe de țărm decît ca la două sute de coți. 9. Cînd s-au coborît pe țărm, au văzut acolo jăratic de cărbuni, pește pus deasupra și pîine. 10. Isus le-a zis: "Aduceți din peștii pe care i-ați prins acum." 11. Simon Petru s-a suit în corăbioară, și a tras mreaja la țărm, plină cu o sută cincizeci și trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
folosește-te de prilej, dar nu conta pe succes. Nu uita că monstrul ne-a luat din nou prin surprindere. N-are importanță dacă ne atacă intenționat sau întâmplător. Oricare i-ar fi intențiile, rezultatul este că ne pune pe jăratic. Încă n-am izbutit nici măcar să ne limpezim gândurile. Grosvenor intrase într-un lift care cobora. Când ajunse jos, deschise ușa și o zbughi pe coridor, unde auzi din nou vocea lui Korita: - Sunt convins că, datorită uriașelor resurse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
pe mire dimineața, era țapăn. A strâns toți doftorii, n-a mai avut ce-i face - a murit săracul. Iaca se-mplinește săptămâna. El iar șterge cheea, vin ceia. - Mâne dimineață, o trăsură de aur și cai cari or mânca jăratic ș-or bea pară și mie straiele cele mai frumoase din lume să mi le aduci. Se pune el, ca boerii-n trăsură a doua zi și se pornește cătră-mpăratul. - Cum i voinice? Zice-mpăratul. - Am venit să-mi dai fata
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
la Sfântul Ioan, ci În noaptea de 1 mai, noaptea focurilor de la Beltein, o sărbătoare de origine druidică, mai ales În Highland-urile scoțiene...“ „Asta e! De ce mănâncă pâine?“ „Frământă o turtă din făină și din secară și o coc pe jăratic... Apoi urmează un rit ce amintește de sacrificiile umane străvechi... Sunt un fel de turte care se numesc bannock...“ „Cum? Pe litere, te rog!“ Făcu ce-i cerusem, i-am mulțumit, Îi spusei că era Beatrice a mea, Fata Morgana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
care rostesc: rabarbaro rabarbaro. La stânga mea felinarele erau puse pe jos În semicerc, completând cu o circumferință turtită curba de răsărit a corului și atingând cu extremitatea acelui pseudo-semicerc, spre sud, statuia lui Pascal. Acolo fusese pus un vas cu jăratic aprins, peste care cineva arunca ierburi, esențe. Fumul ajungea până În ghereta mea, uscându-mi gâtul și provocându-mi o stare de surescitare febrilă. Printre pâlpâirile felinarelor, mi-am dat seama că În centrul corului se agita ceva, o umbră subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
intrase solemn, impunând tăcere cu mâna Întinsă. L-am recunoscut imediat pe Bramanti numai pentru că purta aceeași tunică purpurie, mantia albă și mitra pe care le văzusem la el În seara aceea În Piemont. Bramanti se apropie de vasul cu jăratic, aruncă În el ceva și se ridică o flacără, apoi un fum gros și alb, iar parfumul se Împrăștie treptat În sală. E ca la Rio, mă gândeam, ca la serbarea aceea alchimistă. Și n-am agogő-ul la mine. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
tunică albă și semitransparentă, cu părul lăsat pe spate. Am văzut-o din profil În timp ce trecea, pură și languroasă ca o adulteră prerafaelită. Prea diafană ca să nu-mi stârnească Încă o dată dorința. Agliè o duse pe Lorenza până la vasul cu jăratic, lângă statuia lui Pascal, o mângâie ușor pe fața-i absentă și făcu un semn către Giganții din Avalon, care i se postară de-o parte și de alta, susținând-o. Apoi se duse și luă loc la masă În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
În formă de clopote, și păreau niște flori bătute de un uragan. În același timp, medium-ii parcă se chirciseră, cu fețele contractate și desfigurate, ca și cum ar fi Încercat să-și facă nevoile și nu reușeau, respirau gâfâind. Lumina vasului cu jăratic se atenuase, iar acoliții lui Madame Olcott stinseseră toate felinarele puse pe jos. Biserica era luminată doar de raza felinarelor din naos. Și Încet-Încet, minunea se realiză. De pe buzele lui Theo Fox Începea să iasă un fel de spumă albicioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ca o meduză și-și Întindea ghearele către Agliè, zgârâindu-i fața și apoi Împingându-l Într-o parte cu violența avântului pe care-l acumulase În săritura aceea. Agliè se dădea Înapoi, se Împiedica de unul dintre picioarele trepiedului cu jăratic, făcea o piruetă În jurul lui Însuși ca un derviș, lovindu-se cu capul de-o mașină și căzând pe jos cu fața plină de sânge. Pierre, În aceeași clipă, se aruncase asupra Lorenzei și, În timp ce se arunca, trăsese din teacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
așa de rece - de-aș putea să i-o sărut - ca buza ta. Îmi ești aproape. Prin noapte simt o pâlpâire de pleoape. AMURG DE TOAMNĂ Din vârf de munți amurgul suflă cu buze roșii în spuza unor nori și-atîta jăraticul ascuns sub valul lor subțire de cenușă. O rază ce vine goană din apus și-adună aripile și se lasă tremurând pe-o frunză: dar prea e grea povara - și frunza cade. O, sufletul! Să mi-l ascund mai bine
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
amintiri pentru cei în viață, fiind menite tăinuirii. Teja a luat de pe podea un blid de aramă plin cu tămâie. Am coborât pe o scară îngustă de piatră, cu șapte trepte. Pe fiecare dintre ele era un mic vas de jăratic, și, aplecându-se deasupra lor, Tejo a suflat în cenușă pentru a ațâța cei câțiva tăciuni și a aruncat un strop de tămâie. Când a deschis ușa masivă de stejar, ne-am trezit învăluiți într-un nor înmiresmat de rășini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
policarului. Erau treizeci la număr, nu arătau îmbietor, dar miroseau frumos. - Când durerea o să devină insuportabilă, folosește astea, una pe zi. Ia un tăciune și pune-l într-o farfurioară de metal; apoi soțioara trebuie să stea cu fața deasupra jăraticului și pune peste acesta o granulă pisată în piuliță; acoperă-i capul cu o pânză de in umezită, astfel încât fața să primească tot fumul sau aburul; va trebui să tragă-n piept ceea ce va ieși din această granulă. L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Gundeperga în încăperea cu ușile deschise unde se dădeau sentințele de condamnare la moarte, încotoșmănați în blănuri grele. Se înserase. Draperiile groase care acopereau ferestrele mari fluturau din pricina vântului, aducând înăuntru rafale înghețate de zăpadă ce sfârâia peste vasele cu jăratic fumegânde. Flăcările torței agățate de o grindă riscau să se stingă în orice moment. Eu însă tremuram nu atât de frigul iernii, cât de cel din inimă. Rotari și Gundeperga se confruntau, fețele fiindu-le străbătute de umbrele tremurătoare, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
propriul fiu. Eu voi fi regină cât voi trăi, ceea ce o să trebuiască să devină o proclamație publică a tronului. Dacă vei muri înaintea mea, eu voi fi regină și după moartea ta. Rotari a azvârlit cât acolo un vas cu jăratic, stârnind un zgomot înfundat și o volbură de scântei pe marmura podelei. Încremenisem. A fost nevoie să-i blochez brațele, ca să-l împiedic să n-o pocnească. L‑a privit cu țâfnă și a avut îndrăzneala să continue: - Acum o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
dacă era o lectură prevăzută de programa analitică, n‑aș putea spune. Eseul lui Macaulay, comandat În secolul al nouăsprezecelea de Encyclopedia Britannica, fusese retipărit Într‑o culegere americană de texte de către Riverside Press. Lectura eseului m‑a pus pe jăratic. Macaulay mă Înveselea cu versiunea lui despre Viața lui Johnson, cu „sinuozitățile” minții acestuia. De atunci Încolo am citit multe critici serioase la adresa exceselor victoriene ale lui Macaulay. Dar eu nu m‑am lecuit niciodată - n‑am vrut să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mitul faustian: Ruben este Satana, iar Dan face un pact cu acesta, semnificând sacrificiul omului superior în dorința de a atinge absolutul, din iubire, prin iubire: „Ruben însuși se zbârci, barba îi deveni lățoasă în furculițe, ochii îi luceau ca jăratic, nasul i se strâmbă și i se uscă ca un ciotur de copac și scărpinându-se în capul lățos și cornut, începu a râde hâd și strâmbându-se: Încă un suflet nimicit cu totul [...] Satana își întinse picioarele sale de
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
un cartier nou, departe de cei cunoscuți și de prietenii de joacă. Mă simțeam singură, dezamăgită de decizia părinților. Universul meu se făcuse mic și camerele apartamentului, deși spațioase și atrăgătoare, parcă mă sufocau. Am ieșit afară contemplând apusul de jăratic al soarelui în simfonia de păsărilor și zumzetul vietăților din pădurea ce străjuia cartierul ca o platoșă vie. Am tresărit când două mâini mici, calde și catifelate mi-au blocat privirea tristă. Ghici, cine e? Am încercat să enumăr toate
Prietenia. In: ANTOLOGIE:poezie by Diana Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_675]