1,683 matches
-
cu atenție ca și când s-ar fi străduit să vadă prin gemulețul unei căști de scufundător. - Ești sigur că poți conduce? Așteptându-mă, Vaughan se întinse pe bancheta din spate a mașinii sale după un pulover alb. Când își dădu jos jacheta de dril, lumina crepusculului îi scoase în evidență cicatricele de pe abdomen și piept, o constelație de așchii albe care-i încercuiau corpul de la subsuoara stângă până jos, între picioare. Punctele de prindere ale actelor sexuale complexe fuseseră create de mașinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
aurie, urâtă, înfrumusețată doar de cicatricele și rănile pe care le purta. Mi-am plimbat gura peste cicatricele de pe buzele sale, pipăind cu limba după acele elemente familiare ale tablourilor de bord și ale parbrizelor demult dispărute. Vaughan își desfăcu jacheta de piele, expunând - cu un gest de homosexual dezechilibrat care-și arată rănile supurânde ale unei operații chirurgicale transexuale eșuate - rănile redeschise care-i marcau pieptul și abdomenul. Am coborât capul până la nivelul toracelui său, apăsându-mi obrazul de profilurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de sub geamul dormitorului. Vopseaua de pe partea stângă purta urmele unei coliziuni minore. - Mașina ta... am rostit, prinzând-o de umeri. Ești teafără? Se sprijini de mine, ca pentru a comemora imaginea acelei ciocniri în apăsarea corpurilor noastre. Își dădu jos jacheta de zbor. Acum făcuserăm amândoi separat dragoste cu Vaughan. - Nu eram la volan - am lăsat mașina în parcarea aeroportului. Întinse mâinile și mă prinse de coate. - Oare să fi fost intenționat? - Unul dintre curtezanii tăi? - Unul dintre curtezanii mei. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Un gard viu vă apără de ochi străini. Un mic fascicul de hârtie trece din buzunarul interior al paltonului lung al lui Anatoli în buzunarul interior al pardesiului tău scurt. Anatoli Anatolin scoate alte foi dintr-un buzunar interior al jachetei. — A trebuit să împart paginile între diferitele buzunare, pentru ca să nu atragă atenția, spune scoțând un sul de pagini dintr-un buzunar interior al vestei. Vântul îi ia o foaie dintre degete; se aruncă s-o culeagă. Încearcă să scoată alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
știu? Eu nu am fost acolo. Făcu o pauză înainte de-a adăuga cu răsuflarea tăiată: — Dar dumneavoastră ați fost. Îi auzi respirația sacadată în timp ce se întorcea la fotoliu. Jos, în curte, unul dintre studenți strigă ceva, ceva în legătură cu o jachetă, iar ceilalți izbucniră în râs. — Spuneți că am fost acolo. Ce vreți să insinuați? Ea îi întoarse privirea sfredelitoare. — Vreau să spun că la vremea respectivă locuiați acolo. Erați unul dintre oamenii care-l vedeau în fiecare zi. L-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
că asta-i valabil pentru orice crimă din lume. Soiul ăsta de produse suntem cu toții. Brandy Alexander, regina absolută, cu picioare lungi și lăptoase, a petrecărețelor de primă clasă, Brandy își varsă măruntaiele printr-o gaură de glonț în minunata jachetă de la costum. Costumul e-un Bob Mackie alb pe care Brandy l-a cumpărat cu reducere din Seattle, cu o fustă strâmtă care-i modelează curul într-o formă perfectă de inimă cât roata carului. Nu ți-ar veni niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
reducere din Seattle, cu o fustă strâmtă care-i modelează curul într-o formă perfectă de inimă cât roata carului. Nu ți-ar veni niciodată să crezi cât costă costumul ăsta. Adaosul comercial e cam de-un trilion la sută. Jacheta are pulpane scurte și revere și umeri largi. Croiul la un piept e simetric, cu excepția găurii din care țâșnește sângele. Apoi Evie începe să bocească, acolo-n picioare, la jumătatea scărilor. Evie, virusul ăsta mortal al momentului. Pentru noi, ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Seth și eu eram pe drum la vânătoare de medicamente. Sari la ziua de după seara când ne-am dus la Acul Spațial, când Brandy e întinsă pe podeaua unei băi principale. Mai întâi am ajutat-o să-și dea jos jacheta taiorului și i-am descheiat nasturii de la spatele bluzei, iar acum șed pe-un vas de veceu și, cu regularitatea picăturii chinezești, las să-i cadă în gura Plumbago supradoze de Valium. Chestia cu Valiumul, zice fata Brandy, e că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
lui Brandy, rostogolindu-se în aer. Taiorul de care am ajutat-o pe Brandy să se dezbrace e un model Pierre Cardin Space Age de un alb imaculat, fusta dreaptă și cilindrică e neatinsă și aseptică până chiar deasupra genunchilor, jacheta e atemporală și clinică în croiul ei simplu și mânecile trei sferturi. Bluza de dedesubt e fără mâneci. Încălțările ei sunt cizme de lac alb cu vârf pătrat. E-o costumație la care ai asorta ca accesoriu nu o poșetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
facem singure un tur al casei. Ellis e instabil mental și emoțional. Ellis zâmbește. — Speram să-l puteți supraveghea, zice Brandy. — Fără doar și poate, zice Parker. Zice: Nu încape îndoială. Ellis zâmbește și trage cu două degete de mâneca jachetei lui Brandy. Ellis zice: — Nu mă lăsa prea mult, domnișoară. Dacă nu iau destule pilule, o să-mi vină o criză. — Criză? zice Parker. Ellis zice: — Uneori, domnișoara Alexander, ea uită că aștept, și nu-mi aduce nici o doctorie. — Aveți crize
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Pun cârpa rece și udă pe fruntea lui Brandy și-o trezesc, așa încât să mai poată lua niște pilule. Să moară în mașină, nu în baia asta. O trag pe Brandy în picioare și-o îndes pe prințesă înapoi în jacheta de la costum. Trebuie să ne plimbăm puțin înainte ca cineva s-o vadă în starea asta. Îi pun pantofii cu toc cui înapoi în picioare. Brandy se sprijină de mine. Se sprijină de marginea dulăpiorului. Ia un pumn de capsule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
la etaj și, din nou, i-am dat jos toate hainele. Când am încercat să-i mai arunc în gură niște Darvon, le-a vomitat, așa că am întins-o iar pe pardoseala băii și, când mi-am împăturit peste braț jacheta ei, în buzunarul interior am simțit vârât ceva de carton. Cartea lui Miss Rona. Strecurat în carte e-un suvenir din viitorul meu. Trântită înapoi pe marea cochilie de melc din ceramică, am citit: Îl iubesc pe Seth Thomas atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
împachetate în folie aurie pentru c-a crezut că erau ciocolățele Almond Roca. S-a enervat așa tare, că l-a transformat pe Harper Collins în Addison Wesley. Aproape tot timpul cât am stat în Calgary, Brandy a purtat o jachetă de schi albă, vătuită, cu guler de blană falsă și un bikini alb de la Donna Karen. Look-ul era distractiv și spiritual și ne simțeam lejeri și populari. Serile erau făcute pentru o haină dungată alb cu negru, gen capot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
eu mai demult. Manus e încă așa îndrăgostit de Brandy că ar urma-o pretutindeni, chiar dacă nu e sigur de ce. Tot ce-ar trebui să fac e s-o pun pe Brandy ciufulită în fața puștii lui Evie. Taclale de baie. Jacheta de la costumul lui Brandy cu talia ei așa igienică și mâneci trei sferturi stil mod e încă împăturită pe dulăpiorul acvamarin lângă uriașa chiuvetă-cochilie. Iau jacheta, și suvenirul meu din viitor cade la pământ. E-o carte poștală cu ceruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
e s-o pun pe Brandy ciufulită în fața puștii lui Evie. Taclale de baie. Jacheta de la costumul lui Brandy cu talia ei așa igienică și mâneci trei sferturi stil mod e încă împăturită pe dulăpiorul acvamarin lângă uriașa chiuvetă-cochilie. Iau jacheta, și suvenirul meu din viitor cade la pământ. E-o carte poștală cu ceruri din 1962 senine și albite de soare și-un Ac Spațial în ziua inaugurării. Te-ai putea uita pe geamurile hublou ale băii să vezi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
din satelit a Uraganului Blond puțin mai în larg de coasta vestică a feței sale. Blonda e doldora de perle și ceea ce-ar putea fi scânteieri de diamante ici-colo. Pare foarte fericită. Pun cartea înapoi în buzunarul interior al jachetei lui Brandy. Culeg cosmeticele și medicamentele împrăștiate pe dulăpioare și le pun la locul lor. Soarele intră prin geamurile-hublou într-un unghi jos, jos, și oficiul poștal se va închide curând. Mai trebuie să ridic banii de asigurare ai lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
rămânem o clipă în fața ușilor. Ne scuturăm una alteia praful și hârtia igienică de pe haine, și eu îi umflu lui Brandy părul la spate. Brandy trage puțin în sus de ciorapi și puțin în jos de partea din față a jachetei. Ilustrata și cartea vârâte în buzunarul interior al jachetei ei, pula vârâtă în colanți, despre nici una nu-ți dai seama că e acolo. Dăm de perete ușile duble ale salonului și iată-i pe domnul Parker și pe Ellis. Pantalonii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
praful și hârtia igienică de pe haine, și eu îi umflu lui Brandy părul la spate. Brandy trage puțin în sus de ciorapi și puțin în jos de partea din față a jachetei. Ilustrata și cartea vârâte în buzunarul interior al jachetei ei, pula vârâtă în colanți, despre nici una nu-ți dai seama că e acolo. Dăm de perete ușile duble ale salonului și iată-i pe domnul Parker și pe Ellis. Pantalonii domnului Parker sunt în jurul genunchilor, curul lui gol și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ușoare, Sofonda folosește un burețel ca să întindă fard de pleoape pe pungile întunecate de sub ochii lui Shane. Vivienne înfige o broșă-ac cu diamante în pijamaua de spital a lui Shane. Miss Rona ți-a salvat viața, Shane. Cartea din buzunarul jachetei a oprit glonțul destul cât să-ți explodeze doar bidoanele. E doar o rană superficială de carne, carne și silicon. Florari intră cu buchete de iriși și trandafiri și violete. Ți s-a spart siliconul, Shane. Glonțul ți-a găurit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ca Șerban Pangratty să-și facă apariția pe cerul așezării, bîzîind cu motorașul lui ca o albină uriașă, să se așeze pe aerodromul de pe dealuri și să coboare înconjurat de o turmă de copilandri care stîrnesc praful în jurul lui, cu jacheta și casca de piele în mînă, zîmbind fericit, ca un zeu printre oameni. Nu doar vedea cu ochii cum cobora Șerban Pangratty, ci credea cu adevărat în acea imagine. "Putea fi un zeu, domnule Popianu, un zeu asemenea nouă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
reprezentant apoi al firmei de șampanie și vinuri Mott și se descurcase admirabil. Nimeni nu putea spune că Bîlbîie ăsta era ceva mai mult decît un om de comerț la locul său. Fusese cel mai potrivit să stea agățat de jacheta zănatecului ăla de Pangratty, nederanjîndu-l și în același timp neslăbindu-l din ochi. Prințul ăsta aviator era o figură mult prea importantă pentru jocul ce se desfășura pe marele cîmp de înfruntare a intereselor care era noua Românie. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
doar o tabără de scriitori până când a fost prea târziu să mai fim altceva decât victimele lui. 1 Autobuzul trage pe dreapta la colțul străzii unde ne-am înțeles să aștepte Tovarășa Lătrău, și ea stă acolo îmbrăcată într-o jachetă militară de un măsliniu închis și pantaloni largi de camuflaj, suflecați deasupra cizmelor de infanterie. Cu câte-o valiză de fiecare parte. Cu bereta neagră trasă pe frunte, ar putea fi oricine. - Regula era... spune Sfântul Fără-Mațe la microfonul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și-și suflă nasul. Își trage nasul și spune: M-am furișat, mi-era așa de frică să nu mă prindă. Vârând șervețelul în mânecă, spune: M-am simțit exact ca... Anne Frank. Tovarășa Lătrău scoate eticheta bagajului din buzunarul jachetei, rămășița valizei abandonate. A vieții ei abandonate. Și, învârtind-o fără încetare în mână, tot uitându-se la ea, Tovarășa Lătrău spune: — Din câte mi se pare mie.... Spune: Lui Anne Frank nici nu i-a fost prea greu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și plină de cicatrice, cu urechile răsucite și umflate, cu sprâncenele rase. Și-apoi, trasate cu dermatograf, descriu două arcuri uimite ajungând aproape până unde începe părul. Privindu-l cum urcă în autobuz, Tovarășa Lătrău își descheie un nasture al jachetei. Îl încheie la loc și se apleacă spre reportofonul ascuns în buzunarul Contelui Calomniei. Apropiindu-și buzele de beculețul roșu care semnalează RECORD, Tovarășa Lătrău spune: Reverendul Fără Dumnezeu poartă o bluză albă. O bluză de femeie. Cu nasturii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
grasă îmbrăcată într-o bluziță scurtă și jeans cu talie joasă. Părul ei de dinainte are o culoare comună, șaten. Dacă te uiți la ce poartă spilcuitul, o cămașă roz-pal cu o cravată albăstrie de culoarea oului de măcăleandru, o jachetă sport de un albastru închis, vezi că se potrivesc perfect. Rozul îi încălzește tonurile pielii. Albastrul îi pune în evidență culoarea ochilor. Înainte să deschizi gura, spune el, trebuie să fii prezentabil. Material mediatic prezentabil, îngrijit. Dacă porți o cămașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]