572 matches
-
povară”, Ana Urma redefinește conținutul acestui sentiment „pe maluri în ape în aer/ sevele calde sunt leac răzvrătirii/ privește și tu prin fanta subțire/ e foșnetul firav aripa la fel/ în flutur albastru renaște omida/ sparg mugurii moi crisalide de jad/ și nimeni nu plânge nu cere/ arginți împrumut sau simbrie” Redefinire, p. 60) Ana Urma oferă în poezie cheia propriei personalități. Se caută și se descoperă „Ca un fir de nisip/ locuiesc temporar o clepsidră/ mereu vertical la marginea clipei
CRONICĂ DE CARTE: ÎNTRE FIRE ŞI GÂND DE ANA URMA de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368586_a_369915]
-
splendoarea și-n fața ta mă-nclin Mai trece o secundă, o, timpul tot s-a scurs Pe albia secată a vieții mele triste Pe mine azi mă plimbă de zgardă ca pe-un urs Și-mi șterge amintirea cu jad și ametiste Hai, încă o secundă, imperiile pier A ruginit de-acuma și balamaua porții Mai scîrțîie-ntr-o doară buimacă și de fier Eu îmi mai pun speranța în zarurile sorții Frumoasă ești ca luna care încet apune Cînd zarea ne
ÎN VISUL MEU ETERN DE PĂPĂDIE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364695_a_366024]
-
și împăiate în vitrinele unor magazine. Cuțitul democratic a spintecat burta comunismului- care totuși avea ce oferi și unor oameni ai străzii-, această tăietură fiind neoperabilă momentan. Democrația actuală, condusă de generali cu pentagrame în frunte din palatele lor de jad, este pur și simplu violată pe toate planurile și în plină actualitate. Dar cine o violează și o posedă permanent? Cine își bate joc de popoare și de țări sărmane? Cine este de vină pentru starea nației și sărăcia poporului
VIOLUL ŞI DEMOCRAŢIA de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350271_a_351600]
-
splendoarea și-n fața ta mă-nclin Mai trece o secundă, o, timpul tot s-a scurs Pe albia secată a vieții mele triste Pe mine azi mă plimbă de zgardă ca pe-un urs Și-mi șterge amintirea cu jad și ametiste Hai, încă o secundă, imperiile pier A ruginit de-acuma și balamaua porții Mai scîrțîie-ntr-o doară buimacă și de fier Eu îmi mai pun speranța în zarurile sorții Frumoasă ești ca luna care încet apune Cînd zarea ne
POEME DE DRAGOSTE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349003_a_350332]
-
Victor Gh. Stan - „În sunetul nisipului”) În poezia lui THEODOR RĂPAN, foșnetul cuvintelor evocă vastele ipostaze ale simțirilor omenești, cuprinzând cu închipuirea armonia lumii: „Cuvintele îmi sunt oștiri vernale, / Zidirile luminii mă așteaptă, / Topiri vuinde brațele îndreaptă: / Refac doiniri de jad, monumentale!” (Theodor Răpan - „Sonetul VII”) Trecerea timpului este semnul din care poeta TITINA NICA ȚENE extrage puterea-i secretă. De fapt, sufletul rătăcit rezumă fericirea de a contempla locuri dragi, mustind de amintiri: „Am trecut tăcută pe sub merii-n floare
„ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE” de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349750_a_351079]
-
a timpului și mai răsuflu o vreme. Tu privești meșteșugul și arzi ca o flacără la poalele muntelui de gheață prin care vom trece amândoi dincolo în paradisul alb de lumină. Aici ne vom încrusta anii pe o tăbliță de jad pănă la apusul în stea unde o cruce de sticlă ne va veghea trecutul. Referință Bibliografică: Ziua când lumina se va desăvârși / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1279, Anul IV, 02 iulie 2014. Drepturi de Autor
ZIUA CÂND LUMINA SE VA DESĂVÂRŞI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1279 din 02 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349781_a_351110]
-
noi nu le auzim. nu cunoaștem freamătul firelor de blană de pe coama albă, înfiorată de vântul pădurilor. inelele copacilor recunosc alergarea până la verdele alburiu curgând neîncetat prin trunchiurile copacilor, până la nașterea unui poem... al redescoperirii vieții într-un romb de jad... înflorește crucea o talpă adânc înscrisă în pânza de apă argintie și-a uitat pasul pe suprafața lucios-transparentă. peștii au încercat să fugă adunându-și solzii în lunecarea lor, conturând hărți ale fricii-file simple ale unei cărți a adâncurilor, scoasă
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
orașului dispare. doar printre ramuri goale mă petreci. crengi albe mă ating... pădure de mesteceni mă-nconjoară. de undeva, de sus, se cern povești. ninsoarea-mi e albastră iar pe tâmple. zvâcnește umbra dintr-un pas umil... o învelesc în jad. amurgul o s-o doară. m-atinge-un cerc vâscos. e doar un joc absurd. pădure de mesteceni mă-nconjoară. cu mingii-n pumni, cu mingi de foc, descriem gol și vidul ce se umple-acum de faimă. suntem copaci sau rădăcini firești... în
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
amurgul o s-o doară. m-atinge-un cerc vâscos. e doar un joc absurd. pădure de mesteceni mă-nconjoară. cu mingii-n pumni, cu mingi de foc, descriem gol și vidul ce se umple-acum de faimă. suntem copaci sau rădăcini firești... în jad, pădurea de mesteceni înfioară... mai cresc o tâmplă sau o inimă pulsând. sunt fiica sânului ce leagă-n cosmos viul, de răsucirea câmpului pe care grâu a fost, odată verde, auriu, prea copt și macii adormitu-l-au-ntr-o doară... sunt vârf de
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
vale Mă-ntrebam de-s sănătos de-ți suport aceste toane. Cred că nu, dar întrebarea e de ai cumva vre-o jenă? Și acuma știu că nu, nu ai deloc! Stăteam noaptea la taclale să-ți sărut ochii de jad Nu știam că focu-n sobă de la inima mea arde, Ca n-ai pus nicicând pe foc,n-ai luat vreun vreasc din gard Așa cum muritorii fac, când n-au ei câte ceva. Oricum, tu prea ai de toate,deși eu știu
NU,DELOC! de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362039_a_363368]
-
Victor Ghe. Stan - „În sunetul nisipului”) În poezia lui THEODOR RĂPAN, foșnetul cuvintelor evocă vastele ipostaze ale simțirilor omenești, cuprinzând cu închipuirea armonia lumii: „Cuvintele îmi sunt oștiri vernale, / Zidirile luminii mă așteaptă, / Topiri vuinde brațele îndreaptă: / Refac doiniri de jad, monumentale!” (Theodor Răpan - „Sonetul VII”) Trecerea timpului este semnul din care poeta TITINA NICA ȚENE extrage puterea-i secretă. De fapt, sufletul rătăcit rezumă fericirea de a contempla locuri dragi, mustind de amintiri: „Am trecut tăcută pe sub merii-n floare
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE CRONICĂ DE ELENA ADRIANA RĂDUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365950_a_367279]
-
vorbindu-i despre taina ascunsă de șolduri ori despre coapsele unde se perpelea în dragoste la trecătorile prin munți unde ne-am iubit orbește. Aș dori să fug din tăcerile sparte de ploi și la masa mea cu scrumiera de jad să-mi extrag miezul din cuvintele spuse atunci și buimăcit în iubire să-i văd imaginea cum se scaldă în apele somnului. Ulciorul rămas plin de speranțe și gol de împliniri e și el singur, un cavaler de noapte unde
PĂDUREA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 987 din 13 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365031_a_366360]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > ÎNGERUL DIN SUFLET Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2108 din 08 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului (mamei mele) Înfloresc amintiri sub cascada de ploi (Anotimpul de jad se-oglindește în noi): Când la pieptul tău blând, universu-l simțeam, Fericirea-și cresta primăvara pe ram. Pentru zâmbetul tău - un concert de viori, Ți-aș aduce, în vis, nemurirea din sori. Mi-ai lăsat, pe sub gând, o fărâmă de
ÎNGERUL DIN SUFLET de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366433_a_367762]
-
Ediția nr. 1532 din 12 martie 2015 Toate Articolele Autorului Ori nuca seacă, ori buzele fără gustul stropului înveselitor al mierii de Cotnari...! Fără miez ar fi viața și devastatoare ofrandele singurătății fără Cotnari, vinul soarelui și-al șirurilor de jad, vechi de pe când mătaselor, aurului, păcii și libertății, domnii Moldovei le încredințau preț scump și jertfă! Fără vinul Cotnari, Moldova n-ar avea istorie! Cornul, pocalul, potirul și paharul, din veacuri vechi până azi s-au umplut cu aur lichid
COTNARII DOMNEŞTI, VINURI ÎNMIRESMATE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365655_a_366984]
-
candele ard în pumnii pământului. simt aerul cristalin al necuvintelor înainte de rostire. transpir și îngheț, după ce ruga-mi a primit răspunsul în miile de puncte aurii. le văd cum conturează trecutul, prezentul și viitorul, în fuga alertă spre punctul de jad. în inima mea, armăsari ai durerii, împlinesc un ritual sacru, smulgând fulgerelor trupurile pentru a le da tărie. mă învelește șarpele în lunecarea sa. îi sărut pielea de foc în ritmul pulsului gândului unic. m-am rugat pentru plecare, pentru
BALANS de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361743_a_363072]
-
Eu frecventam biblioteca ARLUS, aflată pe lângă Biserica rusă. Se afla acolo un fond de carte bogat, cine știe de unde fuseseră confiscate cărți de mare valoare, ediții rare, unele vechi de secole. Citisem o carte care mă fascinase: „Din fluierul de jad”, traducere din limba germană de poetul Al Stamatiad. Citind poeziile acelea scrise cu sute de ani în urmă de poeți chinezi ca Li Bai, mă gândeam să învăț eu cumva limba chineză, să traduc direct din această limbă în limba
DIALOG CU CONSTANTIN LUPEANU – UNUL DINTRE CEI MAI PROLIFICI SINOLOGI AI LUMII de DOINA DRĂGUŢ în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/352290_a_353619]
-
rupere și încă o rupere sabia cuvintelor modelează dorul sau numai gândurile aparent haotic expulzate de inimă din creierul pulsând iubire iubire iubire cât dor Doamne pe portativul ochiului uman în irisul rămas strălucind boabă de strugure de lacrimă de jad aprins în rugăciuni nesfârșite cât dor Doamne cât dor într-un chiup plin de nădejde se ard cuvintele într-un bol plin de rugi și de la capătul neformat al visului la celălalt se aprind aripile îngerului mă protejează știu îl
ÎNGERULUI I SE ARD ARIPILE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1026 din 22 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352494_a_353823]
-
cristal de cuvinte era îmbrăcat, iubito, de ce vreai să pleci? aleargă verbele nebune după el într-o qadrigă cu șapte cai viața lui stă spânzurată în rai, un biet muritor cu suflet rebel. osul lui, s-a făcut piatră de jad, și-a rămas gol un mormânt, a fugit într-o noapte în iad, și-a -ngropat lângă el un cuvânt. locuiește într-un tril de privighetoare, peste bolta albastră de vară, iubito, pune-i pe mormânt doar o floare și
A CĂZUT NOAPTEA PE BRÂNCI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 574 din 27 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351418_a_352747]
-
păcatele omenirii. Aduceri aminte mă copleșesc... inima-mi bate năvalnic, freamătând de iubire. Ferestrele-s pictate-n dalbe flori de gheață, focul încălzește căminul și lumina difuză creează magie... Împodobit cu globulețe și ghirlande din beteală bradul cu cetină de jad strălucește-n întuneric. Asemeni unui covor mătăsos, întinsă pe podele, blana ursului polar mângâie trupurile fremătânde, cuplate-n dansul frenetic al dragostei... Privirea ta mă țintuiește licărind în noapte, gura-ți însetată-mi soarbe roua vieții, atingerea buzelor fierbinți mă
ETERNELE IUBIRI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 113 din 23 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350805_a_352134]
-
de ciută speriată, strângea cu duioasă stângăcie copila la sânu-i fraged. Neliniștit, tatăl, încerca o întreagă gamă de emoții și lăcrima la gândul c-ar fi putut s-o piardă. Își ștergea pe furiș lacrimile ce-i luminau ochii de jad și șoptea rugi fierbinți pentru ocrotirea familiei, cu fervoarea celui ce crede în El - Dumnezeul tuturor ființelor din Univers. Cum “norocul sosește când te aștepți mai puțin” s-a adeverit și de această dată prin sosirea bunicului Costea - venit din
PROFIL DE AUTOR de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 114 din 24 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350811_a_352140]
-
vânt Ți-l legeni ademenitor Plimbând ispita pe pământ Sub ochi pios de muritor... Ai mâini de fină gingășie Ce par a fi menite doar A scrie versuri pe hârtie Ori trup a mângâia-n budoar... În ochii tăi de jad aprins Se pierde iarba primăverii Se-ascund păduri și câmp întins Și triluri de prin crângul verii... Ai chip frumos, atrăgător Ce-n dragoste-ar fi dornic Ai buze pline de amor Care surâd giocondic... Ai păr frumos purtat în
STATUIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346728_a_348057]
-
Acasa > Strofe > Creatie > DE PRIMĂVARĂ. UITATĂ Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 418 din 22 februarie 2012 Toate Articolele Autorului greu se prinde pește într-un cer închis. jad prin gânduri rare, visul mi-a aprins. simt o nebunie de trăiri cum vine. prizonieri prin viață, zgâriem nefire. celulele ard, revin din uitare. între pumni țin lesa, -ntr-alt idealuri. râd de mine-n umbre, acei ce au fost. lanțuri
DE PRIMĂVARĂ. UITATĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 418 din 22 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346752_a_348081]
-
o rupere a recurentei diurne ce prezenta, virtual, un anume risc, dar care se putea termina cu o seară liniștită, un ceai fierbinte la gură sobei, muzica și o privire de încredere spre noua achiziție plasată undeva, deasupra măsuței de jad, în livingroom. Precum orice sistem care incearca sa ajunga la o stare de echilibru, Carl conta pe puterea să interioară de regenerare, pe atractorul său personal, identificându-se ca individ și nu ca făcând parte dintr-o generație, sau, măcar
FRACTALI IN TIMP de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352227_a_353556]
-
doar sfinxul, străjer sub marea piramidă Hieroglifele-și revarsă antice incantații, acum mute În valea regilor, faraoni jefuiți pornesc prin câmpia aridă Spre Teba! Spre Teba! acolo unde giganții de piatră nu mor! Sub Nil își au sălașul crocodili de jad cu ochi de alabastru Khnum iși revarsă apele sale peste luncile de smarald În sarcofag, masca de aur are încrustată singurătăți de sihastru Anubis! Anubis! mumificate cuvinte se țes peste noapte. Doar Achnaton ridică coloane cerului ars în făclii de
AEGYPTOS de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354797_a_356126]
-
în poiene pluteau în noaptea albă îngerii lui Amor. Un EL si-o EA. Eterna lor poveste. Frumoși ca doi luceferi, ce se iubeau orbește. O ea cu păr de aur, cu gene lungi și dese cu pielea ca și jadul, o piatră din poveste; ce ochi, două smaralde, te lasă fără glas si câtă armonie în trupul ei gingaș. Iar el, un mândru june, înalt cu piept vânjos cu umerii puternici și brațul musculos. cu ochii două stele, ce emanau
POVESTE DE DRAGOSTE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356730_a_358059]