170 matches
-
ploșnițe și bat din ușă în ușă, cerînd un ban de hrană. Dacă îl primesc, unul din ei se întinde în pat și se lasă invadat de ploșnițe, asigurîndu-le lor hrana, iar lui banul. Întregul ritual se sprijină pe venerația jainiștilor față de insecte; 4) Leibniz, într-o scrisoare către Grimarest, pomenește de un cîine care poate articula 30 de cuvinte, pronunțînd impecabil întregul alfabet, mai puțin literele m,n, x; 5) poliția nigeriană a reținut în 2009 o capră pentru acuzația
Turnul nebunilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5943_a_7268]
-
pianului, care alunecă unele după altele. De mult, de când a dispărut Ștefan, sau poate și mai de mult, de când a murit mama Ana, nu mai poate exista un adevăr unic. Dar nici Anekantavada, logica punctelor de vedere multiple a filosofiei jainiste, nu e bună decât să adune norii, purtându-te într-o stare prealchimică, în care nu poți decât tânji și mai mult după acea forță care chintesențializa materia într-o picătură unică de eternitate, fărâmă din Dumnezeu cel de dincolo de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
așa cum se macină, peste ani, Suedezul, rememorând acea zi, a fost amplificată de un întreg șir de elemente benigne ale haosului, toate derivate din rădăcina iraționalului ce guvernează, în fapt, lumea. După cinci ani, când o reîntâlnește, Merry a devenit jainistă și pare absorbită de extrema opusă furiei justițiare a atentatoarei de altădată: a renunțat la posesii materiale, și la igiena corporală, respiră printr-un văl tras pe față și se îngrijește ca viața microscopică din jur să nu fie strivită
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
microscopică din jur să nu fie strivită nici prin hrănire, nici prin mers și, în ultimă instanță, nici prin respirație, pentru că Merry, cu ajutorul fanatismului criminal, a descoperit spiritualitatea sinucigașă. Acum, când simte izul fetid al corpului ei blindat de texte jainiste și de jeg, când anulează distanța infernală a celor cinci ani exasperanți, Suedezul, ajuns la capătul ultim al disperării, deschide gura, dar nu o mai sărută, ci revarsă pe chipul fiicei sale întrebarea, sufocată în vomă, "Cine ești?" Cartea oferă
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
indiene” presupune referiri relativ superficiale la un ansamblu de sisteme sociale, culturale, religioase și filosofice incredibil de diferite, care au suferit modific]ri pe parcursul timpului. Studiul de fâț] trebuie s] fie selectiv, așa încât se va limita la tradițiile brahmano-hinduse și jainiste, pentru că în final s] abordeze pe scurt etică lui Gandhi. (Etică budist], care ar trebui inclus] într-un astfel de capitol, va fi tratat] în capitolul 5.) Folosirea terminologiei sanscrite este inevitabil], având în vedere absența termenilor echivalenți în englez
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ști peste gur] pentru a evita ca minusculele nigodas (entit]ți microsopice) s] fie inhalate. Extremă logic] a acestei etici ar fi evitarea oric]rei mișc]ri și înfometarea (pan] la deces), așa cum au f]cut unii c]lug]ri jainiști - un antidot sigur împotriva eudemonismului. Adepții eticii Jaina pot opta pentru aceast] practic] și în cazul unor boli rare sau în faz] terminal]. Totuși, o precizare important] trebuie ad]ugat] celor de mai sus. În timp ce ahimsa sau nev]ț]marea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
orice tip de acțiune, nu doar din cele care ar conduce la suferință altora. Prin urmare, dac] o persoan] minte, aceast] acțiune iar putea fi d]un]toare deoarece împiedic] dezvoltarea „sufletului” s]u. De exemplu, un c]lug]r jainist va p]stră ț]cerea chiar dac] o minciun] ar salva pradă inocent] din mâinile unui bandit. O persoan] laic] ar putea fi tentat] s] plaseze interesul victimei deasupra propriului s]u interes, ușor amenințat. Aceast] virtute, evidențiat] într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ultim] a tuturor practicilor etice este de a în]lța statutul moral al practicantului, dar nu neap]rât și cel al celorlalți. O persoan] chiar poate ierta o altă din acest motiv. În absență total] a altor ființe, un practicant jainist singur nu poate acumula atât de meritoria karma! Uneori, c]lug]rii fac apel la consecințe sociale adverse pentru a explica gravitatea nerespect]rii jur]mintelor, dar asemenea considerații prudente și utilitare sunt mai degrab] raționaliz]ri expeditive decât justific
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fâț] în fâț]”, în problema disputat] și 2) s] redreseze r]ul sau greșeală f]r] a utiliza forță și a r]ni cealalt] parte. În vederea dezvolt]rii acestei metode, Gandhi combin] trei noțiuni cardinale, demult prezente în etică hindus], jainist] și budist], si anume, satya, ahimsa și tapasya. Cea de-a treia a mai ap]rut în discuția noastr] despre practicile austere asociate ascetismului (tapas, „c]ldur] spiritual]”). Pentru Gandhi, acest concept reprezint] un cadru pentru cultivarea curajului, ț]riei
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
efort de a se mobiliza sau de a lua cu inc]p]tanare o atitudine ș.a.m.d. Aceast] fort] ar putea fi una subtil coercitiv] sau una agresiv] și violent] în mod evident. În acest punct, Gandhi consider] preceptul jainist ahimsa sau „a nu face r]u și a nu r]ni o alt] ființ]” drept extrem de instructiv. În mod evident, nu vom trece cu vederea faptul c] budismul pune accentul exact pe același aspect. Gandhi recunoaște aceast] înv]ț
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
care interesele lor sunt în conflict cu ale noastre, nu putem spera s] folosim argumente morale pentru a-i convinge s] accepte un compromis rezonabil. Astfel, este imposibil s] le acord]m un statut moral complet egal. Chiar și religia jainist] din India, care consider] omorârea oric]rei viet]ți ca fiind un obstacol în calea ilumin]rii spirituale, nu cere evitarea total] a unor astfel de ucideri, cu excepția celor care au adoptat jur]minte religioase speciale. (Pentru mai multe informații
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
stăpânească mecanismul transmigrărilor (samsăra) și misterioasa lui cauză, karma. Ei foloseau mijloace multiple și variate, de la asceza extremă, extazul yoghin sau analiza empirică a materiei, până la metafizica cea mai obscură, practicile orgiastice, nihilismul extravagant sau materialismul vulgar. Textele buddhiste și jainiste indică uneori numai doctrinele anumitor autori religioși, fără a le menționa și numele. Astfel, se spune că unii speculează asupra ciclurilor trecute ale vremii, afirmând eternitatea Sinelui (ătman, păli: atta) și a lumii și dobândind printr-o disciplină psihică puteri
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
câtorva mișcări religioase apărute în India de nord-est, acolo unde influența indoariană a fost puternic resimțită de indigenii nearieni. Astfel sunt adepții Ăjīvika, al căror conducător a fost Maskarin Gosăla (păli: Makhali Gosăla) și adepții Nigrantha („cei fără loc”), adică jainiștii, adepții lui Mahăviră. Textele buddhiste precum Sămaññaphala-sutta citează pe cei șase eretici sau maeștri rivali ai lui Buddha: Ajita Keśakambala, Pūrana Kassapa, Kakuda Kătyăyana, Sañjaya Velatthaputta, Makhali Gosăla și Nigantha Nătaputta, supranumit Mahăvira, Marele bărbat. Despre fiecare dintre ei ni
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
negat existența unui Zeu suprem și au denunțat inutilitatea și caracterul crud al sacrificiilor. Între doctrina lui Mahăvīra și cea a lui Buddha există însă și semnificative deosebiri. Astfel, extremismul și exagerarea mijloacelor austere, ascetismul radical, a făcut ca secta jainistă să nu depășească hotarele Indiei, în timp ce buddhismul prin caracterul său tolerant și mai moderat, s-a răspândit în peste jumătate din continentul asiatic. Apoi, Mahăvīra susținea doctrina karmavăda, despre eficacitatea actului, în timp ce Buddha nega valoarea faptei, idealul constând în îndepărtarea
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
vestitori ai eliberării”. Ultimul dintre aceștia, Părśva, se pare că ar fi murit cu doar două secole și jumătate înaintea lui Mahăvīra. El se bucură și în zilele noastre de o poziție excepțională în cultul și mitologia jainismului. Întemeietorul sectei jainiste era fiul lui Siddhărtha, căpetenia unui clan care stăpânea regiunea Kundapura și al Triśalei, care se înrudea cu dinastiile domnitoare din Magadha. Copilul s-a născut la Vaiśălī în jurul anului 550 î. Hr. A primit numele de Vardhamăna („Cel Îmbelșugat”), și
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
veșmintelor și se dedică meditației și unui ascetism foarte riguros. După paisprezece ani de asceză, într-o noapte de vară, sub un copac sala, pe malul unui fluviu, dobândește „atotștiința”. Devine conducătorul sectei Nirgrantha (descătușații), cunoscută mai târziu ca secta jainistă sau adepții lui Jaina („Cuceritorul”). Este cunoscut mai ales sub numele de Mahăvīra, „Marele erou” sau „Marele bărbat”. Timp de 30 de ani, el continuă să ducă o viață rătăcitoare, propovăduindu-și doctrina în regatele Magadha, Anga și Videha, din
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
practic. Bunăoară, călugărul trebuie, atunci când merge, să măture pământul în fața lui, iar după căderea serii îi este interzis să iasă din casă, pentru ca nu cumva să ucidă din nebăgare de seamă vreo vietate oricât de mică. În mod paradoxal, doctrina jainistă, deși proclamă panpsihismul și respectul absolut al vieții, depreciază cu totul viața omenească, considerând sinuciderea prin inaniție un model vrednic de urmat. În nici o altă filosofie indiană, revolta în contra vitalului din om nu este dusă până la „greața” de el. Idealul
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
Buddha sunt amplu reprezentate la Ajanta: brusca sa confruntare cu suferința prin intermediul celor trei întâlniri, ispitirile lui Măra și Iluminarea. De asemenea, lângă Aurangabad se găsesc peșterile de la Elora, care conțin numeroase altare tăiate în stâncă de adepții tradițiilor hinduiste, jainiste și buddhiste. Ele datează din perioada secolelor V-IX, fiind ceva mai vechi decât majoritatea celor de la Ajanta. Iconografia fundamentală a buddhismului, vizibilă în întreaga Asie, este cea a lui Buddha în starea de iluminare. Mâna dreaptă este îndreptată spre
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
suflet de sfințenia muntelui și a apei, concentrându-și mișcarea inimii și a minții către o totală respiro methaphisica, căutând umbra chemării lor depline. În fine, acești credincioși ai Indiei - la care se adaugă creștinii, musulmanii, evreii, anemiștii, sikhii și jainiștii - prin exaltare și revelare, Își interiorizează verticalitatea ființei lor, pentru a ajunge la acea uniune extaziantă și liniștitoare a inimii 686 cu Absolutul divin, deplina lor compasiune fiind ilustrată de Maica Tereza. Așadar, din toată această fervoare a credinței și
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
brahmani dețineau formule magice vindecătoare într-un anumit cadru, moment și tehnică ritualică. Se va forma astfel tradiția hinduistă, denumire de la fluviul Indus, azi în Pakistan. În secolul VI (î.Chr.) apariția budismului revoluționează gândirea religioasă brahmană ca și mișcarea jainistă, care proclamă domnia spiritului asupra materiei prin asceză. În a doua jumătate a secolului al VI-lea (î.Chr.), armata persană, condusă de Cirus cel Mare, cucerește spațiul Pundjabului indian. Cam peste două secole (356 - 323), Alexandru Macedon, zis și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]