686 matches
-
se poruncește arestarea acestora și se amenință cu intervenția polcovnicului Berdeaev, în iulie 1809 împotrivirea devine generală, orășenii refuzând în masă să mai dea dijmă, să presteze clacă, trecând din nou la vânzarea vinului și a rachiului, trimițând și o jalbă la Iași, guvernatorului rus. La cererea disperată a lui Costache Caradja, în august 1809, împreună cu mumbașirul Efstratie, sînt trimiși un ofițer și câțiva soldați imperiali, care au trecut la pecetluirea buților și la pedepsirea orășenilor. Dar aceștia erau acum prea
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
orășenilor. Dar aceștia erau acum prea hotărâți și prea puternici pentru a se mai lăsa intimidați; unii dintre ei s-au făcut „sudiți” (supuși) englezi sau francezi, pentru a beneficia de protecția consulilor respectivi, ceilalți s-au adresat cu noi jalbe guvernatorilor ruși și, în același timp, au încălcat în masă poruncile Divanului, la începutul anului 1810 rupând pecețile puse pe buți și reîncepând vânzarea băuturilor. Autoritățile au încercat să aresteze pe Marin Brutarul și pe alți capi ai răzvrătiților, dar
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
Caradja a reînceput lupta. El a reușit să obțină de la Ioan Gheorghe Caradja (1812 - 1818), în decembrie 1813 și aprilie 1814, întăriri în stăpânirea orașului și sprijinul efectiv al ispravnicilor. Tulburările au început însă imediat, ploieștenii înaintând și ei o jalbă și paralizând viața economică a zonei prin închiderea tuturor prăvăliilor. Agitația a crescut și mai mult la 26 aprilie 1814, când oamenii domniei i-au ridicat pe instigatori, Vasile Bidiviu și David Măcelarul, și i-au închis la ocna Telega
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
în fapt liberi, neținând seama nici de această sentință și nici de porunca din l martie 1819 a ultimului fanariot, Alexandru Șuțu. Ultima încercare pe care au făcut-o moștenitorii lui Muruz de a acapara efectiv orașul a fost o jalbă datând din perioada Regulamentului organic. Kiseleff a pus însă pe ea rezoluția: „"Chestiunea acestui proces nefiind de competența noastră, rămâne a se înfățișa la domnitorul ce se va numi în urmă"”. Dar, după terminarea ocupației rusești, „chestiunea" nu a mai
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
Pietrăria este un sat în comuna Bârnova din județul Iași, Moldova, România. Satul Pietrărie sau Pietrăria se află în Comuna Bârnova, Județul Iași, având un numar de aproximativ 600 de locuitori. Satul este atestat documentar din anul 1801, prin jalba colectivă semnată de toți locuitorii, jalba adresată domnitorului de atunci și în care se arată că ieromonahul Ulian și grădinarul sârb Stan supără și asupresc pe locuitorii acestui sat. Conform catagrafiilor începutului de secol 19, acest sat era învecinat cu
Pietrăria, Iași () [Corola-website/Science/301299_a_302628]
-
comuna Bârnova din județul Iași, Moldova, România. Satul Pietrărie sau Pietrăria se află în Comuna Bârnova, Județul Iași, având un numar de aproximativ 600 de locuitori. Satul este atestat documentar din anul 1801, prin jalba colectivă semnată de toți locuitorii, jalba adresată domnitorului de atunci și în care se arată că ieromonahul Ulian și grădinarul sârb Stan supără și asupresc pe locuitorii acestui sat. Conform catagrafiilor începutului de secol 19, acest sat era învecinat cu satul sau caunul Mițelea sau Nițăle
Pietrăria, Iași () [Corola-website/Science/301299_a_302628]
-
inspectează clădirea recomandă dărâmarea și reconstrucția unei mari părți a acesteia. Murat, fiul lui Manuc, acum moștenitor cu drepturi depline, nu este de acord cu această soluție, și timp de mai mulți ani, până în 1841, are loc un șir de jalbe, de cereri, de amenințări și expertize ce au ca obiect reparațiile la han. În cele din urmă, în 1841 sau 1842, Murat decide să vândă hanul, deoarece presiunile pentru reparații erau foarte mari, iar costurile ar fi făcut din păstrarea
Hanul Manuc () [Corola-website/Science/302062_a_303391]
-
condițiile pentru o mai strânsă apropiere de Ungaria, respectiv de aristocrația maghiară, de care împăratul avea atâta nevoie pentru succesul politicii sale. Astfel, nici memoriul din decembrie 1860, semnat de peste 12.000 de intelectuali, negustori și meseriași din Banat, nici jalbele și doleanțele sârbilor nu și-au gasit ecou. Prin patenta din 27 decembrie 1860, împăratul Franz Joseph I a decis anexarea Banatului la Ungaria. Pe data de 16 februarie 1868, se dau noi legi prin care se dispune ca limba
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
28 de mii de aspri. In 18 octombrie 1604 satul intreg fusese dăruit mânăstirii Strâmba. Despre satul Musculești se știe că purta numele de Sărăcinești și tocmai în sec.XIX a luat numele de Musculești după numele proprietarului Moscu. Din jalba lui Constantin Moscu bivtreti armaș cu data de 17 iulie 1707 se vede că a reclamat caimacanului Craiovei pe "Dragu fiul lui loan Turcu, Barbu Margineanu, Gh. Albeanu și Mirciu Dolcu cu cetașii lor din Sărăcinești pe popa Grigore si
Comuna Bărbătești, Gorj () [Corola-website/Science/300454_a_301783]
-
eroziune rotunjiți pe roci vulcanice, ansambluri neregulate de stâncării cu dimensiuni și forme geomorfe diverse, grohotișuri, creste pe șisturi cuarțitice, coline, coame alungite, depresiuni) constituită din vârfuri ("Vârful Țuțuiatul - 467 m, Vârful Ghiunaltu - 442, Vârful Pietrosu Mare - 426 m, Vârful Jalbă, Vârful Cavalu, Vârful Țuglea, Vârful Sulucu Mare, Vârful Vergu, Vârful Vinului, Vârful Caramalău"), dealuri ("Dealul Orliga, Dealul Pripocea, Dealul Costiag, Dealul Negoiu, Dealul lui David, Dealul Crapcea, Dealul Carpelit"), culmi ("Culmea Cheii, Culmea Pricopanului") și văi ("Valea Piscu Înalt, Valea
Parcul Național Munții Măcinului () [Corola-website/Science/313456_a_314785]
-
inimoșii scriitori transnistrieni între care: Nicolae Smochină, Toader Mălai, Nicolae Țurcanu, Simion Dumitrescu, Petre Chioru, Mihai Andreescu, Mitrea Marcu, Alexandru Caftanachi, Iacob Doibani, Ion Corcin, Dumitru Bătrâncea, Nistor Cabac. Atrocitățile staliniste au mers până acolo încât în satul lui Toma Jalbă (actualmente Butor, Stînga Nistrului, Republica Moldova) au fost împușcați 167 bărbați din cei 168. La 22 iulie 1940 Mihail Greciuha a cerut ca Ucrainei să-i revină pe lângă Bucovina de Nord, Hotin, Cetatea Albă, Chilia, Ismail și Bolgrad, încă opt din
Istoria Transnistriei () [Corola-website/Science/330667_a_331996]
-
și stabilit în Olanda, la Dinxperloo. Alexandru Jar a publicat intens în primii ani ai postbelici, devenind un scriitor de prim-plan al regimului comunist. Între altele, i s-au tipărit două romane despre grevele muncitorești de la atelierele Grivița: "Sfârșitul jalbelor" (1950) și "Marea pregătire" (1952). În anul 1950 a fost laureat al Premiului de Stat Stalin. În acea perioadă, vedetă culturală a epocii, el dădea tonul literaturii staliniste, cerând confraților să depisteze inamicul strecurat cu perfidie în rândurile partidului. Dar
Alexandru Jar () [Corola-website/Science/304044_a_305373]
-
vor conteni, vor culmina în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea cu marea răscoala condusă de Horea, Cloșca și Crișan. Mai târziu, Horea a fost purtătorul de cuvânt al locuitorilor din "Domeniul de Sus", trimițând la Viena numeroase jalbe de scutire a sarcinilor insuportabile, care apăsau asupra lor, în preajma marii răscoale de la 1748. Incidentul din 24 mai 1782, la târgul de primăvară de la Câmpeni, a fost semnalul pentru izbucnirea marii răscoale de mai târziu. Astfel, moților le-a fost
Câmpeni () [Corola-website/Science/297093_a_298422]
-
anul 1788, la această biserică slujeau trei preoți, un diacon, doi cântăreți și doi eclesiarhi, care erau plătiți de proprietarul moșiei după obiceiul timpului. Între cei trei preoți s-a iscat un conflict de la bani, colaci etc., fiind făcute frecvent jalbe la boierul Gheorghe (Iordache) Cantacuzino-Deleanu (1723?-1798), strănepotul ctitorului. Săturat de aceste neînțelegeri, în 1795 boierul i-a îmbarcat într-o căruță pe cei trei preoți, pe cântăreți și pe eclesiarhi și i-a alungat peste hotarul moșiei, rămânând aici
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Deleni () [Corola-website/Science/322143_a_323472]
-
cunoaște pe Ipsilanti, conducătorul Eteriei care îi oferă două județe dacă organizează omorârea lui Tudor Vladimirescu. Stăpân atotputernic, jefuiește sălbatic țăranii care nu mai pot suporta și se răscoală. La domnie vine Grigore Ghica care îi primește pe țărani cu jalba-n proțap, află despre fărădelegile lui Păturică și dă ordin să se facă dreptate. Dinu Păturică este aruncat la ocnă, unde și moare. Duduca fuge peste Dunăre unde se mărită cu un turc și vrând să facă pe cocheta și
Ciocoii vechi și noi () [Corola-website/Science/302508_a_303837]
-
desfrâului. Chir Costea Chiorul, bogasierul, vinde de toate, este trădător, gazdă de hoți, cămătar, își parvenește propriile fiice, folosindu-le ca momeală pentru clienți. Gheorghe este opus vicleanului Păturică. Apare personajul colectiv reprezentat de țărani care merg la domnitor cu jalba-n proțap. Limba folosită este caracteristică anilor 1850-1860 cu influențe italiene. Se întâlnesc arhaisme, epitete, epitetul hiperbolic „călămări colosale”, apare antiteza, se folosesc comparațiile, descrierile de natură. Stilul se remarcă prin oralitate, se dă atenție onomasticii numelor. Păturică este un
Ciocoii vechi și noi () [Corola-website/Science/302508_a_303837]
-
două secole este demonstrat de un act din 20 martie 1774. Pe toate aceste documente în care apare păunul se poate vedea inscripția: „"Pecetea târgului Botaș"”. În 1780, Sfântul Gheorghe apare pentru întâia oară pe stema târgului moldav într-o jalbă, iar în motto-ul încadrată în exergă lămurește noua situație: „"PECETEA TÂRGULUI BOTOȘAN[I] AFIEROSIT LA S[FÂN]T[UL] GHEO[R]GHIE 1780"”. Această schimbare a apărut datorită desființări instituției șoltuzului și a faptului că pecetea târgului va fi
Stema municipiului Botoșani () [Corola-website/Science/318775_a_320104]
-
și manuscrise, de exemplu la Darie Donici, la 6 septembrie 1709 unul Lupașcu vinde o parte de loc la erhanul din Drasliceni „din partea de gios din sat din Măgdăcești... și aceasta se pogoară pînă în satul Pașcanilor...” Alt act de jalba vine la domnul Moldovei în 1724 la Grigore Ghica Vodă și-i spune: „am moșie la Măglicești și Brișliceni ce-s la ținutul Orheiului pe Ichil”, denumirile suporta simple schimonisiri indigene, Măgdăcești și Drăsliceni. Satul Măgdăcești este în majoritate creștin
Măgdăcești, Criuleni () [Corola-website/Science/303113_a_304442]
-
Leonăchescu, 2001). Școala Pentru a face comerț de tranzit la 1500 și pentru a face față judecății cu proprietarii de pământ și cu administrația locală abuzivă, pentru a face petiții și a răspunde la scrisori, pentru a întocmi zapise și jălbi, stroeștenii de frunte trebuiau să știe să scrie și să citească (Leonăchescu, 2000). Doritorii învățau să scrie și să citească pe lângă biserică și proveneau, de regulă, din familii de preoți și de diaconi. Un caz deosebit îl reprezintă Ilinca Năndrășoaia
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
la 1758. Iordache Cantacuzino a moștenit conacul în 1793 și la stăpânit până în 1816, când l-a donat fiului său Mihalache Cantacuzino. este cel căruia i-a aparținut actuala Casă a Universitarilor din Iași. Prima mențiune documentară este într-o jalbă din din 22 mai 1767 adresată domnitorului Grigore Calimachi, în care nu este menționat ca ocupând vreo dregătorie. Între 1774 și 1808 documentele vremii îl menționează ca ocupând o serie de dregătorii importante: Mare Comis - 1774, stolnic - 1776-1780, Mare Ban
Iordache Cantacuzino (Canta) () [Corola-website/Science/332932_a_334261]
-
pârâul Nadișa până la confluența cu Tazlăul, incluzând tot teritoriul de pe stânga Tazlăului adică exact în zona satului Enăchești. Tendințele constante ale marilor proprietari de a deposeda pe răzeși de pământul moștenit de la înaintași i-au determinat pe aceștia să scrie jalbe și memorii, să păstreze vechile hrisoave de proprietate, să le studieze, să le interpreteze, să le cunoască importanța juridică, să le folosească în fața instanțelor de judecată. Stau mărturie în această privință actele pe care le-au creat și păstrat comunitățile
Enăchești, Bacău () [Corola-website/Science/300669_a_301998]
-
tragică a primei sale soții. Totuși, pentru a-și sublinia nevinovăția și pentru a-și pune la adăpost noua familie, poetul se căsătorește, la 30 decembrie, cu Mary. La 8 ianuarie 1817, tatăl lui Harriet adresează lordului cancelar Eldon o jalbă pioasă în numele celor doi copii ai lui Shelley din prima căsătorie, cerând șefului justiției engleze să nu-i lase în grija tatălui lor, "un ateu declarat" și un "om imoral". La 27 martie, lordul cancelar pronunță sentința: copiii lui Shelley
Percy Bysshe Shelley () [Corola-website/Science/307494_a_308823]
-
care în memoria colectivă a secuilor s-au păstrat sub formula ""pierderii libertăților secuiești"". Conducătorii Gyepesi Ambrus, Pálfalvi Nagy György, Bán András au fost executați prin tragere în țeapă. Previziunile de instaurare a ordinii nu s-au realizat, mărturie stau jalbele secuilor de după 1566, sau răscoala înnăbușită în 1571 a secuilor din Gheorgheni. Totuși nemulțumirea generală și-a atins apogeul la sfârșitul anului 1595 și începutul anului 1596 când au avut loc evenimentele cunoscute sub numele de ""carnaval sângeros"" "(véres farsang
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
genul cuvântării funebre. Dar se vede din alte mărturii că Irina a intervenit de multe ori cu succes pe lângă împărat, spre a obține eliberarea prizonierilor de război sau iertarea condamnaților la moarte și că se însărcina bucuros să transmită împăratului jalbe. În 1158, ea îi aduse un serviciu mai însemnat, salvându-l dintr-un complot urzit împotriva lui; și dacă e adevărat că arhisatrapii din Persia, după spusele panegiristului său, voiră să-i cinstească mormântul cu ofrande mărețe, se poate trage
Bertha de Sulzbach () [Corola-website/Science/315586_a_316915]
-
pe calea „obișnuită”: între cele aproape 11000 plângeri adresate lui Francisc I, împărat al Austrei și rege al Ungariei între 1792-1835, s-a aflat și o plângere a stremțenilor înaintată împăratului cu ocazia călătoriei făcute de acesta în Ardeal. Drumul jalbei a fost același cu al celorlalte. Regele a trimis-o guvernului, care, la 26 noiembrie 1817, a trecut-o conducerii comitatului spre examinare. Astfel, încrezători în dreptatea împărțită de rege, țăranii au ajuns acolo de unde ar fi putut începe: la
Revolta de la Stremț din 1835 () [Corola-website/Science/314353_a_315682]