292 matches
-
deranjată. — Poți să faci pe ultragiatul cât vrei, dar viața înseamnă sex. Fără sex, nici unul dintre noi n-ar mai fi pe pământ. James s-a întors cu spatele la ea și-a început să-și tragă pe el o pereche de jeanși și un tricou. Nici măcar nu s-a obosit să-i dea vreun răspuns. Iar în ceea ce privește afirmația ta că eu nu mă gândesc decât la sex, nu-mi amintesc să te fi auzit plângându-te când eram îmbrăcată în costumul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
multe speranțe. Un efort conștienttc "Un efort conștient" Nick patrula în dreptul ferestrei, uitându-se la mașinile de-afară și-apoi din nou la patul pe care Susan stătea nemișcată, înconjurată de Fiona, Julia și Alison. Fiona și Alison erau în jeanși și în pulovere, în schimb Julia arăta uluitor, ca de obicei, fiind îmbrăcată într-un costum negru mulat și o cămașă albă, apretată. —Au trecut trei zile, a spus bărbatul amărât, repetând ceea ce cu toții știau deja. Nu e bine, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a ridicat puțin capul și s-a uitat direct la ea, cu ochii umeziți de lacrimi și colțurile gurii tremurându-i de frică. Doamne, sper să ai dreptate! Lacrimile au început să-i curgă pe față, rostogolindu-se apoi pe jeanși, unde au format o pată mică și întunecată. —O iubesc așa de mult încât, dacă nu-și revine, mă gândesc, la modul serios, că n-o să rezist. Bărbatul a plecat din nou capul. Cele trei femei au rămas tăcute, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nespălat în sertarul cu legume. Zeița bucătăriei trecuse în rezervă, fiind înlocuită a o umbră a fostei Julia - o persoană complet nemachiată și cu părul, acum spălat de vopsea, în starea lui naturală, adică ușor buclat. Julia era îmbrăcată cu jeanși și cu un pulover vechi cu Mickey Mouse, pe care îl ținea în fundul dulapului, pentru unele mici activități domestice, pe parcursul cărora s-ar fi putut murdări. Julia nu era în stare să facă altceva decât să-și aducă aminte ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
sâni plini. În schimb, tot restul, era complet diferit. Chipul Juliei era lipsit de orice urmă de machiaj, iar părul, în continuare întins și strălucitor, era acum prins într-o coadă de cal. Prietena lor era îmbrăcată cu pereche de jeanși Levi’s decolorați, un tricou pe care scria „Când IQ-ul îți ajunge la 80, vinde!“ și o perche de adidași albi Nike. O vestimentație relaxată, în care, în urmă cu o lună de zile, Julia nu s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ales, chemăm ambulanța. Plânsul lui mă urmărește în timp ce scot câteva haine din dulap, de ani de zile nu-l mai auzisem plângând, de când căzuse Noga, iar acum îmi zumzăie în urechi, ascuțit și înfricoșător, mă îmbrac într-o pereche de jeanși decolorați, dar mă răzgândesc imediat, prefer să iau costumul acela pe care îl cumpărasem cu puțin timp în urmă, un costum cu pantaloni gri, subțiri, îmi fac un machiaj de dansatoare arabă și îmi desfac părul, de parcă eleganța mea sporită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
i-aș fi fost lui. Din afară, clădirea noastră pare una ca oricare alta, căminul nostru, nici nu poți bănui cât de diferit este, intru în grabă, Anat îmi iese în întâmpinare dintr-una din camere, ca de obicei, în jeanși și o cămașă albă pe trupul ei slab, părul tăiat cu grijă, încadrându-i fața curată, care mereu arăta de parcă tocmai s-ar fi spălat cu apă rece și săpun, totul la ea este demn, simplu, spre deosebire de risipa înfățișării mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ambalajul și mi-ar fi citit scârbit ce anume conținea, dar acum este cât se poate de indiferent la tot ceea ce facem, nu i-ar păsa nici dacă am înghiți otravă, doar hainele mele protestează, nimic nu mă mai încape, jeanșii nu mai pot fi încheiați, costumul cel nou îmi încinge disperat corpul, doar câteva rochii de vară largi și fără formă, pe care le cumpărasem într-o zi, îmi mai acoperă rotunjimile transpirate în timp ce intru în cămin, iar fetele mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ar fi trebuit să rămân cu ea, oricum ședința s-a terminat, așa că mă gândesc să mă întorc la ea, dar exact în clipa aceea Anat îmi iese în întâmpinare pe scări, de la depărtare arată asemenea unui tânăr îmbătrânit, cu jeanșii strâmți, cu părul cenușiu, scurt. Unde ai fost, întreabă ea, Hava te caută, iar eu oftez, îmi imaginam eu că lucrul acesta nu va fi trecut cu vederea, apoi ea adaugă, îți amintești că Eti a născut ieri, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
iar el zice, te voi suna peste câteva zile și îți voi spune unde sunt. Văd cum hainele sunt înghițite de pântecele rucsacului, iată și pantalonii pe care îi cumpărasem iarna trecută de la magazinul de peste drum, iată și cămașa de jeanși cea frumoasă, pe care i-o aduseserăm noi, Noga și cu mine, cadou pentru ultima sa zi de naștere, iată și puloverul în dungi pe care îl purta în dimineața aceea, sub norul care se spărsese deasupra capului său, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pe celălalt, nu a unor copii speriați, agățați unul de celălalt prin ură, dar când intră, simt furnicături în unghiile ascuțite, a fost al tău, iar acum nu mai este, jelește-i plecarea, stă în fața mea îmbrăcat în cămașa de jeanși și pantalonii maro, înalt și însingurat, fața lui sculpturală este inexpresivă, nemiloasă. Am venit să îmi iau câteva lucruri, spune el, plec de aici, iar eu îl înjur mușcându-mi buzele, iar ai câștigat, întotdeauna ai fost mai îndrăzneț, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
privesc foarte emoționată pe furiș printre rafturile cu produse, temându-mă să nu fiu văzută, unde dispăruse, verific toate cozile, dar nu este nicăieri, aproape că îmi pierd speranța, când o văd lângă una dintre case, cu o pereche de jeanși strâmți și un tricou, slăbuță ca și când nu ar fi născut niciodată, punând pe bandă produse lactate unul după altul, iar lângă ele, sticluțe pentru bebeluși și scutece, și pudră, este ea sau nu, dar când privește în direcția mea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mulți timpi memorabili și imemoriali. Dar se cere un pubis feminin, care să nu intercaleze corpi cavernoși Între osul iliac și mașină și să nu fie la mijloc materie erectilă, ci numai piele, nervi, oase, Învelite Într-o pereche de jeanși, și o ardoare erotică sublimată, o frigiditate malițioasă, o dezinteresată adaptabilitate la sensibilitatea partenerului, un gust de a-i Înteți dorința fără să suferi excesul celei proprii: amazoana trebuie să scoată flipper-ul din minți și să se bucure anticipat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
chiuveta și cada, apoi ieși la mașină și examină conținutul rucsacului: două pulovere, o pereche de pantaloni largi de stofă și trei schimburi de lenjerie. Se duse cu mașina până pe centura orașului și își cumpără o bluză, două perechi de jeanși și niște cremă hidratantă. Chiar și atât însemna să forțeze mâna destinului. Sunt Nimeni, dar în Noaptea Asta, pe North Line Road... Întrebă în secția de traumatologie despre bilet. Din câte se părea, apăruse pur și simplu pe noptieră, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
atinse umerii lui Karin, într-o izbucnire de spaimă. Leziuni pe creier. Mai rău decât o boală contagioasă. Îi făcea precauți pe neștiutori și-i descuraja chiar și pe cei mai categorici credincioși. Mark stătea la capul patului, îmbrăcat în jeanși și o cămașă verde de lucru, cu palmele căuș pe genunchi și capul drept. Ai fi zis că se crede Lincoln Memorial. Bonnie Travis îl îmbrățișă. El nu dădu nici un semn că ar fi simțit îmbrățișarea. Ea se desprinse din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
la jumătatea coridorului din aripa lui. Mergea de parcă s-ar fi sprijinit în cârje, apăsându-și coapsa dreaptă cu o mână. Fața lui era încă roșie de cicatrici pe jumătate vindecate. Gâtul îi era brăzdat de medalionul grăitor al traheotomiei. Jeanșii lui negri atârnau, iar bluza lui sport cu mâneci lungi - prea groasă pentru luna iunie - îi cobora pe brațe până la degete. Bluza etala un câine jucător de cărți și băutor de bere, care spunea: Ce dracu’ știu eu? De sub marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Creierul despuiat. Enigma fundamentală, pe punctul de a fi rezolvată. Stătea în bubuieli de muzică tehno, așteptând-o pe Karin Schluter. Deasupra capului său, cineva gemea de tehno-durere, implorând eutanasierea. Un restaurant de zi, un șir lung de puști cu jeanși retro, decolorați, și Weber rigid printre ei, după ce renunțase la haină și vestă în favoarea unor pantaloni kaki și a unei veste tricotate. Karin își înăbuși chicotitul când se apropie de el. — Nu vă e cald îmbrăcat așa? Termostatul meu merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nimeni nu refuzase să se supună testelor sale. Zâmbi și-și fixă contactele pe vârfurile degetelor. — Când ești gata, trage. Mark Schluter își împinse înainte pelvisul. Membrele i se agitau ca aripile unei mori de vânt mici. Scoase din buzunarul jeanșilor un bilețel mototolit. La vederea sa, sora lui gemu din nou. Mark fixă aparatul cu privirea. Despături hârtia și i-o dădu lui Weber. Cu un scris disperat, tremurător, aproape invizibil, cineva mâzgălise: Sunt Nimeni, dar în Noaptea Asta, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vremurile de demult. Americana. E sexy. Mă relaxează. În ciuda atacurilor lascive pe care le încasă de la Rupp și Cain, rămase costumată, agitându-se în bucătărie ca să pregătească ospățul improvizat alături de Karin, care era în pantaloni scurți și cu buricul gol. Jeanși, camuflaj de vânătoare, tricouri cu inscripții și o falsă bonetă imprimată: America la două secole și un sfert. Unde ți-e prietenul? o întrebă Bonnie pe Karin. —Ce prieten? strigă Mark din curte. Karin avu impulsul să rupă gâtul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mic dejun obișnuit, cu gogoși cu zahăr, Karin îl duse pe North Line Road. Aerul începutului de dimineață era deja azbest, gata să urce până la treizeci și șapte de grade umede înainte de ora prânzului. Și totuși Mark se îmbrăcase cu jeanșii lui negri, lungi. Nu se putea obișnui cu cicatricele de pe picioare și nu voia ca lumea să-și închipuie că așa arăta el cu adevărat. Fâșia de șosea sclipitoare părea aproape lipsită de orice formă: pășuni tivite cu rogoz și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
strigă el, când încep să se rotească deasupra capetelor lor. Ave, Cathartes aura, de parcă ar fi niște chestii biblice, iar veverițele - ofranda lor pe rug. Și chiar e biblic, într-un fel - norul lor colcăitor. Mark și Duane sunt în jeanși și hanorace. Rupp e în șort și tricou negru; frigul nu-l atinge. Își instalează tabăra și se relaxează. Discuția ajunge la femei atrăgătoare. Vrei să știți cine-i sexy? Cokie Roberts aia e sexy. Șapte, zice Rupp. Șapte cincizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
satului și vagabonzii care adunau cutii de aluminiu aveau dreptul să se exprime. Cum de reușea un proces atât de orb să ajungă vreodată la o concluzie corectă? Un întreprinzător în costum verde pal și un reprezentant al Adăpostului în jeanși deșirați și cu părul, așa puțin cât îi rămăsese, prins într-o coadă de cal, începură duelul, cu brațele ca niște săbii ceremoniale și vocile înălțându-se și coborând în vaiete spectrale de Kabuki. O sită transparentă coborî asupra adunării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Ea se întoarce spre el, cu ochii suferinzi rău. De ce nu mi-ai spus? Să-ți spun? Pe atunci nici măcar nu te cunoșteam. Oprește mașina pe pietriș și iese. El o urmează. Se apropie de ciot și rămâne acolo, în jeanșii ei largi, cu mâinile în buzunarele scurtei de piele exact ca aceea pe care o purta Karin Unu. Nu e un om rău. Pur și simplu a intrat în niște treburi murdare. Când l-au tăiat? întreabă ea. Înainte sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
într-o stare de inconștiență la limita somnului. Aș fi rezistat la infinit într-o asemenea stare, dar am fost trezit de o femeie care stătea lîngă mine, o nou-venită, încă în faza de agitație. își tot încrucișa picioarele în jeanși decolorați și strîmți. Era îmbrăcată într-o tunică militară peste o cămașă simplă, cercei strălucitori, coliere, broșe, brățări și inele. Avea un păr negru lung și încurcat și mirosea a pudră, parfum și transpirație; astea toate mi-au readus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
favoruri de la străini. — Nu? Atunci o s-o fac eu. Trecu pe lîngă el în grabă, strigînd: — O clipă, vă rog! Șoferul se întoarse și-i privi, în timp ce-și încheia clapa din față. Era îmbrăcat într-o pereche de jeanși și o jachetă de piele. Era tînăr, avea părul roșu țepos și se uita la ei inexpresiv. — Scuzați-mă, dar mă puteți lua și pe mine? Sînt groaznic de obosită. Mergem spre Unthank, zise Lanark. — Eu mă duc la Imber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]