292 matches
-
reușit să mi-l retrag la timp. Se mulțumește doar cu geaca de piele pe care o sfâșie numai ca să-mi facă în ciudă. Ciobănescul-german se amuză de amatorismul lui și pregătește un atac fulger. Un fir cald îmi îmbibă jeanșii cu cea mai sinceră târșală. Șezi blând. Eroina mea intervine salvator, altfel mă găsea sfâșiat de fiare. Nici după ce intru în casă nu contenesc să mă prigonească ca pe un musafir nepoftit. Latră, mârâie, horcăie, mă înjură pe limba lor
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
trase la țărm. Logan și Watson se Îndreptau din nou către locuința lui Richard Erskine din Torry. Cineva Își amintise că Îl văzuse pe dispărut. O oarecare doamnă Brady văzuse un băiat blond, Îmbrăcat cu un hanorac roșu și cu jeanși albaștri, trecând prin spatele casei ei. Era singura pistă pe care o aveau. Știrile de la ora două și jumătate urmau să Înceapă, așa că Logan porni radioul mașinii, prinzând ultimele acorduri dintr-un cântec vechi al celor de la Beatles. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
un moment, păru că va izbucni În plâns. Apoi liftul făcu „cling“, și ușile se deschiseră spre parcfarea de mașini, unde doi polițiști În civil se luptau să dea jos din dubă un individ păros, Îmbrăcat cu o pereche de jeanși și cu un tricou cu mânecă scurtă. Tricoul bărbatului avea drept imprimeu un brad de sânge cu susul În jos. Avea nasul spart. — Adunătură de rahați! Se smuci Înspre Logan, dar agentul care Îl ținea nu avea de gând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
le luăm de aici și să le incinerăm, răspunse el, trecându-și o mână peste fața umedă. Se cutremură. — Ne va lua zile Întregi. — Mai degrabă... Logan se opri: ceva se mișca la capătul drumului. Era un bărbat cu niște jeanși decolorați și un hanorac portocaliu strident. Mergea agale pe porțiunea de ciment a drumului, cu privirea În pământ. — Șșșșșș! șuieră Logan, punând mâna pe funcționar și pe agentul de patrulă cu bila făcută praf. Tu bagă-te acolo, după colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
sex noaptea trecută. Și dacă făcuseră, ce-ar zice de o revanșă? — Bine, mă duc să vorbesc cu el. Tatăl vitreg al lui Peter Lumley măsura cu pași mari linoleumul roz de la recepție. Își schimbase salopeta cu o pereche de jeanși murdari și cu o jachetă care nu să facă față nici măcar unui strănut, darămite vântului puternic de afară. — Domnule Lumley? Bărbatul se răsuci spre el. — De ce nu-l mai caută? Avea fața palidă și aspră, iar barba crescută Îi dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
toată viața lui: cu instructor și apoi de unul singur. Știa fiecare cot al râului. Jina nu l-a pierdut nici o secundă din ochi în mijlocul grupului de localnici: era un băiat masiv de Idaho, cu părul roșu consumând soarele, cu jeanșii prăfuiți și moi, cu mânecile de la cămașa din denim întoarse de două ori, lăsând astfel să se vadă părul blond și pufos și pistruii de pe antebrațe. Cap Guleke a făcut-o, a spus Zach mergând în lungul gabarei, verificând șuruburile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
o parte dintre prietenii lui. Ellis și Helena stăteau în picioare pe plajă, exact acolo unde Jina îi lăsase în urmă cu doisprezece ani. Pe râu, timpul nu are valoare. Cei doi erau neschimbați - tot bătrâni și robuști, îmbrăcați în jeanși și cămăși de flanel. Ellis a trecut în revistă toate figurile din barcă, până când privirea i s-a oprit asupra Jinei. Irene a fost prima care-a debarcat. Ei, cu asta am terminat, a declarat ea. Eu mă mut înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
stropea cu apă, a și râs. Lui Irene i-a părut rău când a văzut tabăra de la Sunny Bar. Totuși a aplaudat gama impresionantă de vinuri pe care Drew le-a scos la lumină, cât și aspectul lui de excepție - jeanși jerpeliți și nici urmă de cămașă. Nu-mi vine să cred că nici o femeie n-a pus gheara pân-acum pe tine, a remarcat ea. Naji și Ahmad stăteau pe scaune de camping și fumau din pipă. Irene încă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
tăcuți, în partea din față a bărcii. Apoi i-a aruncat o frânghie lui Patrick Bergowitz, care era un maestru în localizarea teroriștilor, dar căruia nu-i dăduse prin minte să se îmbrace în pantaloni scurți. Bărbatul transpira abundent în jeanși și-o cămașă încheiată până la gât. Până și Naji a fost nevoit să zâmbească. Mike, i s-a adresat imediat Bergowitz, n-ar fi trebuit să-i lași să-l îngroape. Știai foarte bine. Jina a observat cum agenții au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
la început, poate chiar avea sub treizeci de ani. La o evaluare fulger — perfecționată de-a lungul atâtor ani încât acum devenise aproape instinctivă — constată numai lucruri bune. Pulover din bumbac cu croială migăloasă, dar casual, peste o cămașă albă. Jeanșii de calitate erau din fericire fără tăieturi, decolorări excesive, înscrisuri, ținte, broderii sau buzunare cu clape. Mocasinii de culoare maro, simpli, dar eleganți. Înălțime obișnuită, potrivit de suplu fără să pară prea preocupat de aspectul ăsta, aranjat și totuși masculin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
broderii sau buzunare cu clape. Mocasinii de culoare maro, simpli, dar eleganți. Înălțime obișnuită, potrivit de suplu fără să pară prea preocupat de aspectul ăsta, aranjat și totuși masculin. Dacă ar fi să-i găsească vreun cusur, ar spune că jeanșii erau un picuț cam strâmți. Oricum, dacă aveai de gând să seduci un european, jeanșii strâmți erau un risc al meseriei. Încurajată de abordarea lui și fără să uite că singurii bărbați cu care vorbise până acum în Franța erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de suplu fără să pară prea preocupat de aspectul ăsta, aranjat și totuși masculin. Dacă ar fi să-i găsească vreun cusur, ar spune că jeanșii erau un picuț cam strâmți. Oricum, dacă aveai de gând să seduci un european, jeanșii strâmți erau un risc al meseriei. Încurajată de abordarea lui și fără să uite că singurii bărbați cu care vorbise până acum în Franța erau cu numai angajații hotelului Costes, Emmy zâmbi. — Mă cheamă Emmy, spuse ea. El surâse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Emmy, spuse ea. El surâse și-i întinse mâna. N-avea verighetă, unghii roase sau lăcuite — numai semne bune. — Paul Wyckoff. Am auzit din întâmplare ce ți-a spus măgarul ăla... Fir-ar să fie. Era clar ca bună-ziua: în ciuda jeanșilor clasici, a bunelor maniere și a dorinței ei arzătoare de a nu fi așa, Paul vorbea engleză cu accent american. Era indiscutabil născut și crescut în State sau, poate — în cel mai exotic dintre cazuri — în Canada. Era dezamăgită amarnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
spună. Când mâna ei o atinse pe a lui, simți cum i se zbârlește părul pe brațe. Era imposibil să nu recunoști că el arăta colosal, mai ales că era îmbrăcat exact în același stil (blazer negru, cămașă albă și jeanși) ca și Toby. Dacă mai devreme Toby arăta destul de atrăgător, acum, când stătea lângă Dean, prin comparație, semăna izbitor cu o piticanie. Adrianei îi veni în minte o imagine penibilă: fotografii cu Toby și Dean, unul lângă altul, la rubrica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
n-a mai avut curajul să se privească în oglindă. Știind că n-ar face decât să izbucnească în plâns dacă și-ar permite luxul să rămână să facă un duș, își trase pe ea o pereche de chiloți curați, jeanșii și o cămașă, apoi își strânse părul încâlcit într-un coc. Doar se spălă pe dinți și, după ce tremină treaba asta, Leigh strânse din dinți ca să nu plângă și deschise ușa. El stătea în prag cu un tricou și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
albastră și o cămașă albă cu nasturi și, chiar când auzi închizându-se dușul, se încălță cu mocasinii ei clasici în locul pantofilor cu tocul înalt pe care îi purtase în ultimele săptămâni. Când Rafi aparu îmbrăcat într-o pereche de jeanși curați și o cămașă albastră, Emmy stătea pe pat, cu un aer serios, și se uita prin agenda ei, încercând să pară distantă și preocupată. Rafi se opri în fața ei, îi strânse părul într-o coadă de cal și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
știți cât de prost ne-am simțit toată ziua fiindcă uite, noi aici avem de toate și dumneavoastră ați venit de la București complet nepregătită. Abia atunci mi-am dat seama. După-amiaza, ele toate erau în strasuri elegante, iar eu în jeanși, tricou și adidași. Doamne, mi-a fost așa de jenă că le-am făcut să se simtă prost! Era atâta sinceritate în vocea ei! No, draghe al meu prieten, pe la două ceas de prânz am plecat toți noi nomenclaturiștii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
un mod semihippie. Cu un maître de ceremonie o pălugă de 2 metri, cu lume drăguță amero-română, cu Bucurii și „Așe beu oamenii buni” și cu jazz. Am văzut și pozele de a doua zi după nuntă. Maria era în jeanși și ie, fiindcă asta este ea, de fapt, dacă deasupra mai pune și rubașcă din când în când, Mașa e Maria întreagă. Desfăcea darurile de nuntă. Adina desfăcea și ea la masă darurile la restaurantul chinezesc, unde mă amuzam foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cariere, pur și simplu așa e în familia mea. Cum stau așa în fața restaurantului, în fața mea oprește un taxi și ridic repede mâna. Ușa din spate se deschide și apare un șlap jegos cu mărgele, urmat de o pereche de jeanși tăiați trei sferturi, un caftan brodat, un păr blond și ciufulit familiar... Stai aici, tocmai îi spune posesoarea celor de mai sus taximetristului. În maxim cinci minute sunt înapoi. — Freya ? Spun uluită. Aceasta se răsucește pe călcâie și face ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cineva. Mă răsucesc pe călcâie și aproape îmi stă inima. În ușa bucătăriei se află un bărbat. E înalt, lat în umeri și foarte bronzat, și are ochi albaștri intenși. Are părul ondulat blond-castaniu, cu vârfuri decolorate. E îmbrăcat în jeanși vechi și un tricou rupt și are cele mai pline de pământ cizme pe care le-am văzut vreodată. Privirea îi zăbovește curioasă asupra celor zece codri de pâine ce zac printre firimituri, după care se mută la paharul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
spunând. Nu sunt deloc ușor de făcut ! Arunc cartea mânioasă, iar aceasta se izbește de ușa bucătăriei. Ce naiba... aud o voce mirată de bărbat. O clipă mai târziu, ușa se deschide larg și în pragul ei se află Nathaniel, în jeanși, cu picioarele solide ca niște trunchiuri de copac, și cu părul strălucind în soarele asfințitului. Are pe umăr un rucsac ; pare că tocmai e pe punctul de a pleca acasă. — S-a întâmplat ceva ? — Nu, totul e în regulă, spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nicicum. Poate pot să merg cu mâna pusă absent în creștet, de parcă aș medita profund. Încerc câteva poze firești în oglindă. — Te doare capul ? Mă răsucesc pe călcâie și îl văd pe Nathaniel în ușa deschisă, în cămașă simplă și jeanși. — Ăă... nu, spun, cu mâna încă la cap. Tocmai... N-are nici un sens. Îmi cobor mâna din cap și Nathaniel se uită o clipă la șuviță. — Arăți simpatic, zice. Ca un bursuc. Un bursuc ? spun, ofensată. Nu arăt deloc ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
deschide ușa dormitorului. Dar arată minunat. Iar mica pată de cerneală de pe tiv a dispărut complet ! E ca nou ! — Da. Răsuflu ușurată. Păi... asta-i treaba mea, nu ? O urmez în dormitor, unde o femeie subțire cu păr blond înfoiat, jeanși albi și centură cu lanț de aur în talie îmi trage un scaun în mijlocul camerei. — Bună ! Ridică privirea, cu țigara în mână și îmi dau seama că are spre șaizeci de ani. Samantha ! Am auzit atâtea despre tine ! Are vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ieșind din sufragerie cu pași absenți, cu un pahar de cocktail în mână, ochi injectați și obraji îmbujorați. Deci ! spune binevoitoare. Ieși în oraș cu Nathaniel. — Da. Arunc o privire de control în oglindă. Am optat pentru o ținută casual. Jeanși, top simplu, sandale. Păr proaspăt aranjat. Fâl. — E un tânăr foarte arătos. Mă scrutează curioasă pe deasupra paharului de cocktail. Foarte musculos. — Ăă... da. Cred că da. — Așa te duci ? Mă măsoară din priviri. Nu e prea epatant, nu crezi ? Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Spun. Doar că... doar că pur și simplu mă pricep la socoteli. Nu e mare lucru... Spre marea mea ușurare, se aude soneria și mă duc să deschid. În prag se află Nathaniel, puțin mai elegant decât de obicei, în jeanși cafenii și cămașă verde. — Bună, zic iute. Hai să mergem. Stai ! Eddie îmi blochează drumul. Domnișoară, s-ar putea să fii mult mai isteață decât crezi. O, nu. Ce se întâmplă ? întreabă Nathaniel. — E un geniu matematic ! spune Trish cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]