526 matches
-
a spus că de la aleșii poporului a pornit. Ei ar fi făcut-o, și de fapt n-a fost nici un fel de Revoluție, de vreme ce nicăieri În acest ținut de verdeață și răcoare n-au fost văzute fluturând drapele din piei jegoase de comuniști. Au făcut-o oricum În folosul lor, și pe spinarea acelei scursuri toxice a poporului care duce peste tot cu sine această istorie teribilă și incredibilă: voi sunteți poporul, jeguri nemernice! Ce-ați făcut cu copiii voștri? Ce-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
sunat și mi-a zis că a furat un pistol-mitralieră. Aș putea să-i găsesc un cumpărător? „Poate. Adu-l Încoace”, i-am răspuns. Criza de locuințe Începea să se facă simțită. Plăteam cinșpe dolari pe săptămînă pentru un apartament jegos care dădea Într-o gheretă de vapor cu o scară și În care nu ajungea niciodată lumina soarelui. Tapetul se desprindea din cauza caloriferului din care ieșeau aburi - atunci cînd avea ce să iasă. Îmi izolasem fereastra cu umplutură de ziare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
timpul neras și avea un aspect mizerabil. Purta o singură cămașă, pe care și-o spăla cam la o săptămînă și o usca pe calorifer. Ca să pună capac, nu purta ciorapi. Îl aprovizionam la el acasă, Într-o cameră mobilată jegoasă dintr-o clădire de cărămidă, pe Strada Jane. Mă gîndeam că e mai bine să-i duc acasă decît să mă Întîlnesc cu el În altă parte. Unii oameni sînt alergici la marfă. O dată i-am adus lui Marvin o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
chemat pe Nick, iar el a scos acul și l-a plesnit pe Marvin cu un prosop ud. Și-a revenit parțial și a mormăit ceva. - Cred că-i OK, am zis. Hai s-o tăiem. Prăbușit În patul nefăcut, jegos, cu brațul moale atîrnîndu-i și un firicel de sînge adunîndu-i-se Încet pe umăr, Marvin arăta ca un hoit. Pe cînd coboram, Nick mi-a spus că Marvin Îi ceruse adresa mea. - Ascultă, i-am zis, dacă i-o dai, poți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
scenă sau chiar de la copii, strămoși, amanți sau soți, venale sau carnale, ba chiar și cele cu cuvântul contra Supremului Rajah din Cerurile Hisdustane) se prelingeau pe trupul Țapului Ispășitor cel desemnat drept Mare Criminal și având titlul de Marele Jegos al Nației. Când apa sublimată astfel se scurgea în valuri, acesta zâmbea plin de recunoștință și tot poporul era fericit, până la adânci bătrânețe. Ba chiar și pruncii nenăscuți se bucurau în pântece de privilegiul curățeniei neîntinate dacă femeile care-i
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
s. f. Partea dintr-o partitură, care privește fiecare instrument sau voce. Din germ. Stimme. ii 30 septembrie 1975, 9 octombrie 1976, 10 iulie 1977, 7 septembrie 1979. jj "6 februar 1981 S. a fost interogat despre Elpi: dacă e jegos, dacă e mereu fără cravată, dacă e nesocialist". Vezi Insem(i)nările Magistrului din Cajvana, 56, sublinierile îmi aparțin. kk "Dreptu-i că narațiunile despre hasizi, culese de Martin Buber, menționează și un rădăuțean cu puteri taumaturgice" (vol. cit., 21). ll
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
îți duci câinele la veterinar. Plus că n-am asigurare, adaugă șoferul. Nu contează! Sunt doar câteva străzi. O țin eu în brațe tot drumul. O să fie bine. Taximetristul ridică din sprâncene și se scobește între dinți cu o scobitoare jegoasă. — Crezi că aveți loc și tu, și chestia asta? — O să mă-nghesui! O să fac cumva să-ncăpem! Frustrată la maximum, mai dau una mesei de cocktail, care se lovește de scaunul din față. — Hei! Vezi că, dacă-mi strici ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
bate în retragere, mă lasă în pace, dar nu pierde ocazia, după ce plătesc contravaloarea sticlei de apă minerală, să strige tare, pe ușa magazinului, pentru a fi auzit și de șoferii de la stația de taxi învecinată : „Moldovenilor, plecați înapoi acasă, jegoșilor !”. Dublu stigmat deci : unul regional, sunt doar un „moldovean”, și altul general, sunt „pelerin”. Mai târziu, într-o discuție privată purtată cu doi prieteni ardeleni get-beget din Cluj, unul teolog, iar altul sociolog, i-am întrebat ce a vrut de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
comod... Oferă-mi această plăcere, te rog. E plăcut de mers cu limuzina lui Georges. Șoferul nu frînează brusc, nu atacă curbele nervos. Totul este ca într-un vis, plutim pe spinarea unui nor. La intrarea în aeroport, un nenorocit jegos întinde mîna spre noi. Am decăzut, domnilor. Mi-e foame. Îi întind o monedă consistentă. Georges este intrigat: Constantin, de ce îi încurajezi? Așa sînt eu. Ne-am despărțit cu regrete. Georges regretă sincer plecarea mea și eu fac efort să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
sosit cu cîinii, aceștia au luat urma asasinului, au mers prin Havana Veche, s-au pus pe mirosit toate străduțele și au ajuns de unde au plecat. Mirosind mai atent prin apartamentul alăturat, s-au pus să zgremțene la un dulap jegos. După ce l-au dat deoparte a apărut și neamțul mort, urît mirositor. Urme de sînge, minuțios șterse, erau peste tot. Se pare că a avut loc o luptă și în această luptă a fost înțăncușat și neamțul cu un cuțit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mîna, prezentîndu-se. Sînt José Falgueros Gonzales Falco. Constantin. Îmi faceți o deosebită onoare... Mă rog, spune José aproape neutru. Omul este sau pare să fie morocănos. Încă ies broboane mari de sudoare pe care le șterge cu mîna de pantalonii jegoși. Nu-mi vine să încep discuția direct și din acest motiv îl iau pe ocolite. Doriți o cafea? S-au poate o bere, ceva răcoritor? Și una și alta spune, de data asta mai interesat. Patronul mă avertizează cu jumătate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
gând să contabilizeze ceva, nu o lasă pe aia să strângă sticlele de bere. Parcă vrea să măsoare, să facă analogii și apoi să tragă niște concluzii. I-a plăcut matematica în liceu. Uite că l-a înțeles chelnerița asta jegoasă și el sărută protector una dintre sticle. Picolițe jegoase cu negru sub unghii. Tot aici, într-o toamnă, mâncam cu R.T. la o masă. A vrut el să mâncăm ceva împreună. Și a rămas o jumătate de pâine, pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
să strângă sticlele de bere. Parcă vrea să măsoare, să facă analogii și apoi să tragă niște concluzii. I-a plăcut matematica în liceu. Uite că l-a înțeles chelnerița asta jegoasă și el sărută protector una dintre sticle. Picolițe jegoase cu negru sub unghii. Tot aici, într-o toamnă, mâncam cu R.T. la o masă. A vrut el să mâncăm ceva împreună. Și a rămas o jumătate de pâine, pe care am dat-o unui cerșetor. Și el a refuzat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
într-o materie vâscoasă, lipicioasă, amorfă și înfiorătoare. Gata. Se terminase. Stropi de sânge, de carne sfârtecată și de oase zdrobite îi săriseră pe mâini și pe față, pe tot pieptul. A introdus cadavrul mutilat în traista aia mare și jegoasă îndeplinind funcția de car mortuar și, ștergându-și mâinile de iarba verde și deasă, a plecat mai departe, făcându-și cunoscută prezența înfiorătoare prin intermediul sunetului pe o singură notă emis de o trompetă răgușită. Imaginile terifiante ale supliciului monstruos la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
dar nimic nu este mai devastator decât corupția care le bântuie. Profesorul Robert Klitgaard are dreptate când ne oferă formula corupției: „monopul + putere discreționară - răspundere”. Este exact rețeta după care încruntați ideocrați comuniști s-au transformat peste noapte în cleptocrați jegoși, putred de bogați. Cleptomania este o boală mintală. Cleptocrația nu este. E altceva. Un cleptoman „nu fură obiecte pentru imediata lor folosire sau pentru valoarea lor”, ne explică un psihiatru. Un cleptocrat tocmai asta face. Cleptomania este individuală. Cleptocrația este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
oară în viață că luam contact direct cu mizeria (nu chiar așa neagră ca mai demult, pe malul lacului Brateș, lângă Galați, dar pentru mine la fel de impresionantă): în casa de o sărăcie lucie, mișunând de copii (nu îndrăznesc să spun jegoși, nespălați, poate numai cu mucii la gură), se înălțau două fantome, două făpturi famelice, uscate și posace ca două păstăi căzute și uitate lângă o ladă de gunoi, încât nu puteai să-ți dai seama de-ți pot rezerva ceva
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
nu luau parte nici măcar printr-un vot. Un principiu moral fundamental ne cere să ne punem în situația celuilalt. Să presupunem că un jurnalist occidental se prevalează de libertatea de exprimare și scrie un articol în care susține că românii, „jegoșii ăia din Est cărora le pute pământul sub ei”, oameni care nu au făcut mai nimic în istorie, cultură, știință (dacă deschideți manualele de istorie universală, cam așa se vede), pe deasupra mai sunt și tare înapoiați economic și politic, nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
ochii în cap, ca după aterizarea forțată a unui carusel zburător. Globii oculari, parcă un pic ieșiți în afara frunții și răciți de curentul de aer, erau prea mari pentru găvanele lor. Respirația mi-era lâncedă, pielea de pe brațe și picioare jegoasă, plină de julituri, unghiile verzui și maronii. Cerul văii era un gunoi mare albastru, izlazul un gunoi mare verde, iar eu însămi, la mijloc, un mic gunoi fără însemnătate. În dialectul satului nu exista cuvântul „einsam“ șsinguratic, însinguratț, ci numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
n-am să uit Durerea care mi-ai lăsat, când ai plecat. Niciodată, niciodată n-am crezut Ce rău este atunci când cineva, n-are ce vrea... Am vorbit de foamete, dar nu uit când pentru doi- trei metri de stambă jegoasă stăteai la rând o noapte întreagă să poți să o cumperi, că nu-ți dădea mai mult, sau să ne aducem aminte că de unul singur sau cu familia dacă găseai o cămăruță cu chirie era plină de păduchi sau
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
mele paralizate, și mâinile mele chiar seamănă cu niște gheare, iar la capătul ghearelor cresc unghii lungi și translucide și sfărâmicioase, unghii care cresc văzând cu ochii. Și unghiile mele se încovoaie și se întind spre claia asta de păr jegos, și-mi ridic ochii spre ceafa surdă care mă sfidează, și urletul care-mi iese din gât e doar o cacofonie de flegme gălbui. Ai spus ceva? Mă uit la el. Și-a întors fața spre mine. Dacă ai spus
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
cum urcă și coboară în continuu. Se trezește tresărind brusc. E dimineață. Luni dimineață. Trebuie să ajungă la spital la 11 fix. Dar, după obiceiul casei, hainele și pantofii i-au dispărut. Între timp, au îmbrăcat-o într-o cămașă jegoasă, absolut dezgustătoare. Se înfurie: "Unde-mi sunt hainele?" Așa-zisa infirmieră continuă să calce fără să-i răspundă. Liftul a rămas deschis la etajul lor. Se ridică hotărâtă să iasă, așa, în cămașă, să caute o cabină telefonică și să
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
instrumente populare, care interpretează două melodii. O orchestră faimoasă în Kaliningrad, cu turnee în străinătate, ni se spune... VITALIE CIOBANU: Aerul festivist, de kitsch la comandă, al organizatorilor ruși contrastează flagrant cu realitatea. Kaliningradul e un oraș sinistru, o ruină jegoasă. Nimic nu amintește de faptul că urbea istorică peste care s-a suprapus, cu o nesimțire tipic rusească, „amprenta modernității” a fost întemeiat de nemți. Cred că ar fi chiar util să transcriu aici câteva date despre acest loc, pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
din mașină un idol cu a cărui forță se identifică, cu care ucid, cu care schilodesc pe tot restul vieții, trupuri și suflete, mașini de care se folosesc în comiterea de infracțiuni, din care agresează auzul trecătorilor cu zgomote la fel de jegoase și violente ca și ei, mașini din care înjură la fel de vulgar ca și propria lor existență, din care trag cu arma în cei care au îndrăzneala să nu le respecte mizerabila și excesiva personalitate. Toate acestea fără a mai face
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
Naș'tu, de! V-ați cam găsit..." Oftează și șterge reflex masa din bucătărie. Vede termosul și tresare: "Iote un' era și termosu'!" Bărbatul nu zice nimic, fiind ocupat cu o introspecție atentă asupra danturii. Își pipăie cu un deget jegos alveolele goale, apoi dă din cap cu o figură mâhnită: "Vineri mi-a scos sioatele alea si tot mă doare si acu'. Mare zigodii si doctorii ăstia! Cum te chinuieste ei si-si mai umflă si banii... Ei între ei
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
-i moldovean, e oltean", observă neutru Băși. Dumnealui îi desconsidera, oricum, pe toți miticii ăștia de regățeni, fiind născut la Orțișoara, pe undeva, între Timișoara și Arad. Era bănățean și toată lumea știe că "Banatu-i fruncea!", nu? "Tot aia! Un țăran jegos cu rapăn între degete", decretă madam Săvulescu, femeie de mare excepție, venită pe lume la Dolhasca, dar dintr-o familie de bucovineni vrednici, nu din niște lifte de moldoveni, cum sublinia ea. Oricum, cucoana avea buletin de București încă de pe
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]