156 matches
-
mare, nu-i subțire, ci-mplinită, Încât ai ce strînge-n brațe, numai bună de iubită. Mai târziu, contunuînd heinismul "Junimii", Eminescu cultivă o romanță nudă, deconcertant de directă, mai degrabă abstractă, în care fondul e al cântecului de lume autohton, cu "jele", "dor", cu iubiri ducând la zăcere și moarte. Totuși tehnica e cu mult mai complexă decât se pare și constă în trecerea gradată de la confesiunea cea mai simplă la o atitudine speculativă. Romanța ce se deschide așa de sentimental: S-
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
la depărtări incomensurabile, sugerează corespondența gândurilor. Fata trimite dar greierul obscur din apropierea ei în grinda casei materne. Greierul acesta nu e însă terestru ci lunar, iar luna e la Eminescu edenul: Greieraș ce cânți în lună, Cum le vărs cu jele! Când pădurea sună, - Du-te, greier, du-te, greier, Cum nu știi ce am în mine, Pîn' la munte-n creier Greiere streine? Și privește-nduioșat Că te-ai duce, de-ai ajunge, Zarea depărtată, Noaptea de te-ai plânge Lumea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Martorii sînt, În fapt, niște curieri sentimentali. Ei duc cui trebuie mesajul fugii În pustiu: „Duceți spuneți cu putere Că amorezatul piere În pustiuri, plin de durere”... O primă imagine a peisajului liric se profilează aici: un loc plin de jele, un spațiu-martor, În care pustiul, ceriul și stelele devin complicii și mesagerii unei mari pasiuni. Peisajul liric are o mai mare consistență atunci cînd poetul vorbește mai direct de angoasa lui erotică. În Scrisoare către Zulnia aflăm imaginea unui mare
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
petrecut „fericirea cea mare”, sub „dosirea” pomilor mari și umbroși a fost depus jurămîntul de dragoste: „Adu-ți aminte de locul acel de pustietate Dătător de liniștire inimilor Întristate. Copacii cei cu mărime, apele răsunătoare La vaiete, la suspinuri, cu jele răspunzătoare, Acei stîlpi de foc cu pară prin verdeață mișcătoare Închipuind focul nostru din dragoste cu-nfocare, Cărările cele strîmpte de pîndă și de tîlnirc, Unde-ți furam cîte-o gură supt a crengilor dosîre, În sfîrșit, locul cel tainic, de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
intelectualit?? îi din secolul al XIX-lea ? i modelatorul lumii interbelice. ��n? eleptul lumii din Wroclaw a murit�, scria Iorga. �Chiar ? i pre? edintele Mazar? k a fost nevoit s? se supun? fatalit?? îi vie? îi omene? ți. Un �ntreg popor �l jele? te pe cel care a fost animatorul lui �n timpuri grele ? i, �ntr? un moment decisiv, a devenit Arhanghelul eliberator, asigur�nd cu �n? elepciune ordinea �n perioadă plin? de vicisitudini inerente �nvierii unui stat distrus cu aproape o jum? țațe de mileniu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
Vântu’ să mă bată,/ Cetina să-mi cadă./ Și eu mi-auzeam/ Cocoșii cântând/ Preotu’ cetind./ Și mie mi-a pus/ Numa dinți de flori/ Și de busuioc/ Să le fiu cu foc/ Și de budilene/ Să le fiu de jele. Cântecul bradului se cântă de mai multe ori: seara la sosirea bradului din munte, a doua zi dimineața după cântecul zorilor și la amiaza aceleiași zile. Peste aceste manifestări se mai cântă de două ori În cadrul Înmormântării propriu-zise, În drum
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]