992 matches
-
neagră-ți scriu Căci dorul greu mă roade, Hai, vino, umple-al meu pustiu Și scoate-mă din moarte. Când luna dinții și-a-ncleștat De cerul negru în furtună, Dorințe-n val din mine ies Cătându-te nebună. În noapte când amar jelesc Printre suspinuri grele, Și îngerii din cer bocesc Pe dorurile mele. Aș vrea să fii cu mine-acum Când te doresc în noapte, Căci urletul din dorul greu În patimă mă zbate. Din zbuciumul ființei mele Și de sub gândul minții Îmi
NU POT SA DORM FĂRĂ TINE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384389_a_385718]
-
colindă... colindă... colindă...” De colinda cea străbună, doliu e în Praznic Sfânt. Că în loc de stea în mână, își țin crucea pe mormânt. „Colinda libertății... colindă... colindă... colindă... colindă...” O colindă strămoșească de-a cânta nestingheriți în datină creștinească, orfanii-și jelesc părinți. „Colinda libertății... colindă... colindă... colindă... colindă...” Iar a colindei cântare sub ram de cetioară, ecou va duce în zare, din Pitorească Țară. „Colinda libertății... colindă... colindă... colindă... colindă...” Colindă să se audă prin vremuri mai senine, s-a frânt
TRADIŢII CREŞTINE DE IARNĂ (POEZII) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384570_a_385899]
-
dureri. Când lacrimile dor și curg în patimi grele, Iar sufletul topit se scurge-ncet din mine, Atunci din leșinul prelung să cad aș vrea, Fără regrete-n moarte împinsă de suspine. În răcnet surd și mut vreau să-mi jelesc durerea Și-n hohote și-n urlete să pot s-o strig aș vrea, Din mine ea să iasă găsească-și altă cale, Mă lase doar o zi să pot să uit de ea. Referință Bibliografică: DUREREA MEA / Angela Mihai
DUREREA MEA de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382433_a_383762]
-
să mori; vreme este să sădești și vreme să smulgi ceea ce ai sădit. Vreme este să rănești și vreme să tămăduiești; vreme este să dărâmi și vreme să zidești. Vreme este să plângi și vreme să râzi; vreme este să jelești și vreme să dănțuiești. Vreme este să arunci pietre și vreme să le strângi; vreme este să îmbrățișezi și vreme este să fugi de îmbrățișare. Vreme este să agonisești și vreme să prăpădești; vreme este să păstrezi și vreme să
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
-o asemăna cu moartea vrabiei din poezia lui Zaharia Stancu „Odată am ucis o vrabie / Am tras cu praștia-n ea și am lovit-o / Pe urmă o zi / Și-o noapte întreagă / Am tot plâns-o și am tot jelit-o / Nu m-a bătut mama, nu m-a certat / În mână țineam o bucată de pâine / Degeaba mi-a spus / Degeaba mai plângi / Ce-ai omorât omorât rămâne.“ Copii în jocul lor, atunci când se lasă vrăjiți de acea sclipire
O CARTE PENTRU O PALMĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383841_a_385170]
-
Trist fără iubirea mea. Ș-oi pleca departe-n lume, Fără gând să mă întorc Și-am să fur trecutul nostru Și-ți fur sufletul cu tot. Și-o să-l pun la căpătâiu-mi Și-o să-l plâng și-o să-l jelesc Și-o să-l spăl cu lacrimi grele Și cu sânge-o să-l clătesc. Iar când îi voi da culoare Cu-al meu sânge clocotit Va-nvia și iar va simte Că are un loc, nu-i părăsit. Trist și
SUFLETE SUB TOAMNĂ de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383574_a_384903]
-
lacrimi plânse de frunze din stele, Să te regăsesc acolo înspre apus și să-ți cer Să rămânem iubiții înaltului, ca în visele mele. Să plângă zarea în hohot peste mările toate, Spumege valsul din val când cerul o-atinge, Jelească vioara în codru și buciumu-n noapte Peste povestea cerească, fără dureri și cuvinte. Referință Bibliografică: AM SĂ TE CAUT PRIN TOAMNĂ / Angela Mihai : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1962, Anul VI, 15 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
AM SĂ TE CAUT PRIN TOAMNĂ de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383639_a_384968]
-
e rost de fericire, Decât puțin, la început, și-apoi e-o jalnic-amăgire, Știam... Că ploaia, stelele și norii Sunt doar pretexte derizorii, Știam... Aș fi știut cum să iubesc Dar mi-ai furat secretul Nu am nici lacrimi să jelesc S-au stins odată cu poetul... Mi-e sufletul iar amorțit Emoțiile sunt prea desuete Finalizez un gând subit: Știam... Dar n-am să strâng regrete... 22.04.2017 Ascultând "♫ Stamatis Spanoudakis - Eternal Love ♫" Referință Bibliografică: Știam / Mirela Stancu : Confluențe Literare
ȘTIAM de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382874_a_384203]
-
mai gândea că versatilul monstru natural al încălzirii globale, persuasiv și viclean, mușca periodic și pe neașteptate din viețile oamenilor și economia țării. Lanțul evenimentelor dramatice dădea o pâine albă doar jurnaliștilor și celor din industria mediatizării. Iar lumea, doar jelea resemnată, cu brațele frânte, îndreptate spre cerul neîndurător: ce să facem? Ne-a bătut Dumnezeu, că prea s-au înrăit oamenii! Sigur că era un adevăr, dar atitudinea de resemnare a fost extrem de dăunătoare. Când mai ieșea câte un specialist
SECETĂ ŞI INUNDAŢII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1685 din 12 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383048_a_384377]
-
-o. Femeile în sat aflate / Și cele din vecinătate Se strânseră la-nmormântare / Și tot vorbeau, care de care: „Uite, avut-a trei feciori, / Cari i-ai adus și trei nurori! Ferice ei! Vezi? A murit / Dar are parte de jelit!” Ioan CIORCA Referință Bibliografică: SOACRA CU TREI NURORI / Ioan Ciorca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1791, Anul V, 26 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ioan Ciorca : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
să le-o vadă? Tu cunoști a lumii boală, Vindeci patimile grele, Mai răsune` sub cerneală Numele-ți sfințit de stele. Dacă plopii se înclină Ori te strigă depărtarea, Toți poeții se închină Și îți lasă neuitarea. Fila vremii te jelește Și o mângâie doar vântul, Doar iubirea-ți ce doineste A eternizat cuvântul. Citește mai mult Numele-ți sfințit de steleA eternizat cuvântul,Mările te-aduc și eleAzi, înseninând pământul.Dacă cerul lăcrimeazăși te-mbracă-n veșnicie,Tu de-a
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
stăpânul să-și mai facă încă 6 stâne. Și a venit ziua când stăpânii ne-au răpit de la ugerele mamelor , oaia stearpă chiar a contribuit la prinderea noastră. Ce jale a fost, câte lacrimi s-au vărsat; noi plângeam, mamele jeleau, ciobanii ne înghesuiau în camioanele lor. Am fost duși pe o poiană unde era un țarc, aici am fost înghesuiți toți. Cum ne-au văzut, oamenii au început să vină spre noi, la început ne-am bucurat, am văzut câteva
SCRISOAREA UNUI MIEL de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385348_a_386677]
-
tot mai tare, Și pentru ea cerșesc acu' la Tine-ngenunchiat. Ci iartă Tu, fără obol, scuipatul, biciul, spinii Unul e orb, un altui-i gol, iar altul ticălos. Ei n-au habar, nu știu ce fac, vremelnicii... meschinii... Să nu-i retezi, jelesc acu'..., să nu le ții ponos. Ci poate le mai dă un an, la ei m-oi duce iară Ude-voi dragoste noian și poate m-or primi. Îi voi plivi cu blând cuvânt ca-n Tine să răsară Rodi
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
măsură- „Care din voi M-a atins? Căci a ieșit o putere din Mine!” FUGA SPRE EMAUS E noapte sau e zi? Greu de spus... De ce Tu? De ce spânzuri în vânt? Vina mea, vina lor? Cui îi pasă, acum? Mă jelesc în zadar, când te duc spre mormânt. Ai murit, am pierdut, asta e... și speranțele mele s-au dus. Mulți au zis că erai un nebun de legat - Râsul lor m-a tăiat, m-a străpuns. Să mă ierți că
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
pălmuise zdravăn obrazul. - Marioară! Marioarăăă! Da pe unde te-ascuns? Și sarmalele, și ciorba? Dar după ce strigă, înțelese. Fusese un vis, nimic nu fusese adevărat. Lacrimile începură să i se prelingă pe obraji, apoi începu să plângă tare și să jelească: - Îîîî, îîî, îîîîî, iiiîîîîî, îîîîîî, îîîîî! Îîîî, Mar... îîîîî, Marioar.... îîîîî, Marioarăăă! Îîîîî, fata tatii, unde ești? Îîîîî, avoc... îîîî, avocata lu' tatiii! Îîîî... șî ciorba... îîîî... șî ciorba de per... îîîî, de perișoare, șî.... îîîîî șî sarmalele, îîîîî! Îîîî
CĂPITANUL VASILE (5) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385313_a_386642]
-
sarmalele, îîîîî! Îîîî, fata lu' tati, cuminteee! Îîîî, Marioara meaaa! Cum ai tu grijă de mineee! Îîîî, îîîî, să nu mă ia Poliția din cauza lu' piticoata aia bombată de Dorina! Marioarăăă! Undeee eești? Un timp continuă să plângă și să jelească cu foc. Mai treceau vecini prin fața ușii lui care îl auzeau și li se făcea pielea de găină, după care le dădeau și lor lacrimile. Era imposibil să nu tresari măcar puțin față de durerea lui. Multora le era milă de
CĂPITANUL VASILE (5) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385313_a_386642]
-
N-ai altă soluție decât să fii tare și să mergi înainte, pentru că oricum nu rezolvi nimic așa. - Știu, știu c-ai dreptate, dar... tu știi că mi-i tare greu, tu știi... și iarăși începu să plângă și să jelească. În timp ce Miță îl consola și îl îmbărbăta să își revină, îi sună telefonul. Îl căută și dădu de el într-unul din buzunarele treningului. Îl scoase și văzând cine sună, îi spuse căpitanului: - Mă sună soră-mea, dar o sun
CĂPITANUL VASILE (5) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385313_a_386642]
-
țara? Brazda, cum?/ Ce-am scos-o noi de la dușman!/ Pădurile cât au crescut?/ Ca voi s-aveți sute de ani/. De ce-au murit acești soldați/ Să-i plângem și s-aducem flori?/ I-au plâns și i-au jelit cumplit/ Părinții lor de mii de ori./ Ei au murit cu gând curat/ Să apere ce-i strămoșesc/ Și țări străine au ajutat/ De-aceea aici se odihnesc./ Pământ străin, cum ai primit/ Tineri ca florile de crin/ Să doarmă
SĂRBĂTORIREA ZILEI NAȚIONALE A ROMÂNIEI 1 DECEMBRIE 2016 LA ZVOLEN ÎN SLOVENIA [Corola-blog/BlogPost/92941_a_94233]
-
ta! ce bine e să facem nunți ca-n basme când are cine binecuvânta prin viața ponegrită de fantasme. și când o fi să fiu vultur bătrân și o să zbor la Doamne-miluiește, femeia mea - cu busuioc în sân, să mă jelească tristă...românește. Alexandru CETĂȚEANU
ZIUA LIMBII ROMÂNE LA MONTREAL PE 31 AUGUST, 2013 [Corola-blog/BlogPost/93475_a_94767]
-
Acasa > Poezie > Credinta > PSALM I Autor: Constanța Abălașei Donosă Publicat în: Ediția nr. 1892 din 06 martie 2016 Toate Articolele Autorului În liniște am plâns și am jelit Și-am întrebat privind la Cer; Ce ocară m-a robit? M-am rugat la Dumnezeu. Din porunca-I n-am ieșit, Ori poate l-am supărat Sau poate-am păcătuit. Mi-aduc aminte în fie ce zi De tine
PSALM I de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383337_a_384666]
-
mine. Ar putea să sune prostesc, dar simt că dacă aș putea să vorbesc cu cineva care să o cunoască cu adevărat, să ne aducem împreună aminte de ea, asta m-ar ajuta să trec peste moartea ei. Să o jelim, într-un fel. Sună atât de ridicol? Privirea lui Shelley era plină de simpatie. S-a ridicat și m-a luat de mână. Mă întrebam dacă nu cumva credea că sunt îndrăgostită până peste cap de Lee sau ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ai destrăbălat cu oă Zaharel își spălase cu apă rece fața plină de lacrimi, apoi mâinile. Apoi se trântise pe pat, cu fața în sus și ochii închiși, ca un mort în viață. Dimineața s-a trezit mai vesel, a jelit-o pe Porumbița după obiceiul evreiesc șapte zile, apoi s-a dus la sinagogă să vadă chipuri de femei. I se părea că acum știa ceva despre iubire. Nu mai putea fi înșelat atât de ușor. Era timpul, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
cu ei, declară foarte sigură pe ea femeia. Zeii au suferit și au plâns când a apărut aici. Lacrimile lor s-au transformat în volburi de aur când au căzut pe pământ. Ca să-ți dai seama cât de mult au jelit, ține cont de cantitatea de metal galben ce se găsește la noi. Chiar dacă oamenii strică, așa cum spui tu, zeii nu intervin. Ei se mulțumesc numai să privească. Asta însă nu însemnă că nu se întristează atunci când văd că răul își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lumînarea, o recunoscu În pragul ușii pe doamna Brener care-și strîngea În brațe fetița. Copilul se zguduia sufocat de suspine. Doamna Brener nu putea scoate o vorbă, iar primarul, cam fără chef, o conduse În hol. CÎinele urla Întruna, jelind animalic, ca o bocitoare bătrînă. Doamna Brener, palidă de moarte, cu copilul care gemea animalic, căuta, confuză, să-i expună domnului primar motivul venirii sale. „Vedeți și singur În ce stare este“, zise abia auzit. „Da, văd“, zise primarul. „Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de la școală, în anul ăla, 2005, era a IX-a, crescuse victoria mea, ce ai, mami? Mi-e rău, stai lângă mine! Așa-mi place mie: când mi-e rău, toți să stea lângă mine, e ca la beduini, toată lumea jelește când mă doare ceva... După un timp, ne-am sincronizat. Eu și mai tânărul meu coleg de birou. N-am mai văzut niciodată ochii lui Cristi deasupra mea, n-au mai apărut niciodată cuplurile alea, făcând dragoste în livingul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]