272 matches
-
simplului cetățean", așa cum ne numesc cei care s-au autouns drept personalități marcante ale țării acesteia și drept "conducători aleși" care-și permit să privească și să vorbească cu dispreț spre "simplul cetățean" care are "toate drepturile democratice" să se jeluie la pereți, sau să urle la lună, că urechi pentru "plebe" sus nu sunt, iar păduri În care să urlăm nu prea mai avem. Cred că tot din cauza "autounșilor" din '89 Încoace. Hei, voi! simpli cetățeni! Ce părere aveți? Sunteți
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
prizele palatului și, cum de data asta se lăsase seara, tot palatul se cufundă În beznă. — Electricienii ăștia! blestemă Juan Lucas. — Să-i ia dracu’ cu morții lor cu tot!... Nu mai văd unde mi-e paharul de whisky, se jelui rotofeiul. O oră mai tîrziu, Bobby, În smoking. ieșea pe poarta palatului la volanul Jaguarului, În drum spre casa lui Rosemary, care Încă nu era gata, fiindcă tocmai azi Îi făcuseră o pieptănătură Îngrozitoare la coafor. Ieșind pe poarta palatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și flori lingușitoare ! - I, p. 275). Tot astfel, când Ifigenia caută să-și înduplece tatăl să nu o jertfească, ea îi amintește momentele tandre din pruncie, iar termenii pledoariei sunt aproape identici la cei doi dramaturgi. Eroina lui Euripide se jeluiește : De ce n-am, tată, glasul cu har al lui Orfeu,/ ca stâncile să vină, smerite, să m-asculte,/ ca vorbele-mi să sune stăruitor în inimi/ și să înving prin vrajă ? [...] Întâia te-am chemat/ cu numele de tată și
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pentru ea măcar o dată pe pământ. De ce râzi? Nu crezi, ești ateu. Ce știi tu? De fapt, ai mințit, dacă tot zici că ai tras cu urechea. Nu m-am rugat numai pentru contesa Du Barry, uite cum m-am jeluit: „Odihnește, Doamne, sufletul marii păcătoase, contesa Du Barry, și pe toți cei asemeni ei“, iar asta-i cu totul altceva; căci multe sunt mari păcătoase ca ea și multe sunt felurile de schimbare a norocului, multe sunt jertfele care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Ele i-au povestit că Nastasia Filippovna juca în fiecare seară cu Rogojin „popa-prostu'“, „preferans“, „morarii“, „whist“, „atuurile mele“, jucau toate jocurile, iar cărțile apăruseră de-abia în ultimul timp, după revenirea de la Pavlovsk la Petersburg, pentru că Nastasia Filippovna se jeluia mereu că se plictisește, că Rogojin stă seara întreagă, tace și nu se pricepe să întrețină o conversație; din pricina aceasta plângea deseori; și deodată, chiar în a doua seară, Rogojin a scos din buzunar un pachet de cărți de joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mai prezintă probleme. Expansiunea înspre Elba și Dunăre necesită o prezență militară susținută. Din fericire, triburile de acolo sunt total dezbinate. Vede că bătrânul împărat își plimbă degetul pe birou ca și cum ar urmări o hartă. — Unde să duc armata? se jeluie. Îl iscodește din ochi. — Aici sau acolo? Secretarul tace prudent. Principele horcăie gutural. — În fiecare moment, granița e descoperită într-un punct sau altul. Izbește violent cu pumnul în masă. — Și asta numai datorită ție! Bietul Ianuarius face înfricoșat un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu untdelemn și oțet, și gata, facem economie la lemne. Libertul sesizează momentul prielnic și se grăbește să se arate de acord: — Așa e, luminate stăpâne, e o nesăbuință din partea cuiva să nu se preocupe de economie. — Iar începi! se jeluie principele. Îndeasă smucit un nou pumn de țelină în gură. Răbdător, se cretarul rămâne în picioare. După câteva clipe, se aventurează totuși: — Mai sunt și jocurile în onoarea victoriei... Bătrânul se oprește din ronțăit. Îi face semn din bărbie să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
puteri conferite pe viață. Regele Sacrificiilor este exact la polul opus. În mod intenționat a fost conceput ca un om de paie, pus să îndeplinească o funcție de protocol. Nu reprezintă nimic. Întruchipează doar spaima de trecut. M-am plictisit, se jeluie Asinia. O smucește nervoasă. — Mi-e rău... Refuză să-i asculte văicărelile. Se gândește la rex și la pontifex. Poporul a fost cel care - setos de libertatea proaspăt cucerită - a jurat să lupte pentru ea și să nu mai îngăduie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se știu, și-au fost reazăm una alteia. Nu te mai frământa fără rost, îi șoptește. Își dă seama că e un sfat banal și prostesc. Dar ceva mai in teligent nu-i vine în cap. Nu mă iubește! se jeluie tot pe șoptite Agrippina. Vipsania îi înconjoară umerii cu brațul fără să-i pese de ochii curioși care îi fixează. — Ba te iubește! șușotește la urechea celeilalte. Pufnește ușor în râs. — Că doar de aia ai rămas din nou grea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
unul s-a născut în Asia, iar celălalt, dincolo de Alpi! Toranius se apucă cu mâinile de păr și începe să tragă zdravăn. — Da’ cum crezi că mi-aș fi permis să cer un asemenea preț dacă aveau aceeași mamă? se jeluie în gura mare. Arată către marfă și susură cu glas numai lapte și miere: Cine s-ar mai minuna de asemănarea dintre ei? Mai face o temenea. — Descoperirea unor persoane de nații diferite cu înfățișări identice este însă neprețuită, continuă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de toate segmentele societății. Ceva este totuși neclar. Deci fiul lui Otacilius, Ofelus, parcă... — Da. — Ipochimenul refuză să-ți plătească cota-parte din afacere. Asta-i problema, nu? Scribonius Libo aprobă viguros din cap: M-aduce la sapă de lemn! se jeluie. De, îl ironizează Gallus. Pământurile tale s-au dus de mult pe tot felul de extravaganțe luxoase, iar veniturile astea fabuloase, în loc să le capitalizezi, le lași să ți se scurgă printre degete. Libo gesticulează agitat: — Gândește-te și tu! Chiar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
neîncrezător Libo. Face o mutră nedumerită. — Și el să se limiteze la rolul de arbitru? Clatină din cap. Nu prea cred. — Nici eu, consimte Asinius Gallus. Mai degrabă vrea să im plice statul... — Dar n-am făcut nici o crimă! se jeluie Scribonius. Bombăne furios. — N-am dat foc nimănui, deși poate ar fi trebuit. Lasă astea, îl întrerupe nerăbdător celălalt. Se scarpină în creștet. — O să avem probabil de-a face cu o anchetă... — Condusă de Nato? — Da, în calitate de pretor urban. Pufnește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Face economie, nemernicul! Ganymedes continuă cu o voce surdă: — Păzim chiliile de sub noi, în care dorm gladiatorii. Fornăie înfundat. — Să nu fugă cumva vreunul. N-ar avea cum, scrâșnește Rufus din dinți. — Nu ne putem sprijini nici măcar în lance, se jeluie în con tinuare veteranul, căci pe cei ce se reazămă îi ia de obicei somnul și - dacă te prinde - tortura te mănâncă. Glasul i se voalează: — Atunci chiar că ți se pare moartea un vis frumos. — N-are de ce să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
chiar și pe cei ce nu acceptă cultura și dominația Romei. Alături de oase apar acum arme rupte și oseminte de cai, iar în trunchiurile copacilor vede înfipte capete de oameni. Când ajunge lângă ele, prind viață și încep să se jeluiască amarnic. „Aici au căzut legații“, se vaită unii, „colo au fost smulse acvilele“, le răspund alții. „Iată unde a primit Varus cea dintâi rană“, se ridică o șoaptă ca un geamăt. Toate căpățânile, cu găvanele ochi lor golite, par să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se zice că Numa se-ntâlnea la miez de noapte cu nimfa lui, a ajuns astăzi al nimănui... — Și ce-ai vrea să fac eu? se impacientează gazda. Asta e treaba edililor. — Grădinile Capenei sunt un cuib de cerșetori, se jeluiește în continuare omul. Ce să zic, te doare-n cot de trecutul nostru istoric, se uită chiorâș Germanicus la el. Tu pari a fi din soiul celor care se pricep să facă alb până și din ce-i negru. Un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de scris, spune Silvanus, dar l-am sfătuit să lase ocupația asta pentru mai târziu, la bătrânețe, când va avea timp berechet să-și povestească memoriile... Se întrerupe brusc și arată cu mâna întinsă către Câmpul lui Marte: — Măiculiță! se jeluiește, cum o să ajungem noi prin mulțimea asta până la Ara Pacis? Încruntat, Tiberius Nero contemplă la rândul său fosta mlaștină din preajma Tibrului transformată de Augustus și Marcus Agrippa într-o promenadă monumentală. Pe pajiștea verde care se întinde de-a lungul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
biată ființă nenorocită. Le-a explicat părinților că este androgin, dar se îndoiește că au înțeles semnificația acestui cuvânt grecesc. Glasul lui Silvanus se înalță din nou: — Să fie o intervenție directă a zeilor? — S-au mâniat pe noi! se jeluiește soția sa. — Cred mai degrabă că Marte ne transmite un mesaj, mor măie descurajat Velleius Paterculus. — Nu pare să accepte sacrificiul nostru, se ridică nefiresc de ascuțit glasul Urgallaniei. Tiberius clatină nedumerit din cap. Se răzgândește după aceea. Tot ce
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o jumătate de oră de pierdut, se abătu să-l întrebe de urât. Căpitanul citea în Biblie, cu ochii înlăcrimați, ca și când ar fi căutat să-și aline o durere mare. ― Ce-i, ce s-a întîmplat? întrebă Apostol uimit. Ce jeluiești așa... Ai vreun necaz?... Ceva de pe acasă? ― Eu sunt copac fără de rădăcini, zise Cervenko amărât, adăugând cu o privire disperată: Bologa, auzi tu, în noaptea aceasta o să ne atace rușii! Apostol păli, parcă l-ar fi pălmuit. Adineaori a vorbit
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
dragoste se poate muri oricând. Aplaudăm, aplaudă și ceilalți, apoi, de la altă masă, înaintează spre chitariști o doamnă coaptă, vopsită blond, cu pantaloni și sacou negru, care mie-mi pare că seamănă cu mătușa Fira de la Beiuș. Dar când se jeluiește despre despărțirile timpurii cu glas gâtuit, mă ia cu fiori. Iar aplauze. Apoi altă doamnă blondă, tot în negru, își dă drumul cu patos. Se învârte jucăuș printre mese, ne face cu ochiul și nici nu ne vine să credem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
ei la masă și să mănânce, astfel Încât să fie pregătită și fortificată pentru cina din seara aia. — Scumpa mea, abia ciugulești, parc-ai fi o pasăre. Să nu-mi spui că nici măcar n-o să guști din manti-ul meu! s-a jeluit mătușa Varsenig cu un linguroi În mână și cu o dezamăgire atât de adâncă În ochi, Încât a făcut-o pe Armanoush să se Întrebe dacă nu cumva era vorba despre ceva mult mai vital decât un castron de manti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
oprim, își ridică ea glasul cu îngrijorare. Ana făcu semn cu ochii: nu. Paznicul intră în sanie și întrebuință de două ori biciul. Încet, băiete. Culi întrebuință biciul și a treia oară, și a patra oară. —Of! Dumnezeule Doamne! se jelui maică-sa. Culi întrebuință biciul a cincea oară și se uită spre dealuri cu fălcile strânse, scrâșnind. Calul se poticni iar în mlaștini de izvoare. Așa au mai mers un ceas și încă unul. Cătră ceasul al unsprezecelea, soarele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
geografice sau culturale? Pe americani - iertați-mi pleonasmul - nu-i interesează decât... americanizarea. Cu alte cuvinte, instalarea de baze militare și negustorești în lumea întreagă. Cei rămași pe dinafară din motive economice - Bulgaria, România (cu Basarabia?), Iugoslavia, Croația, Albania - se jeluiesc pe la porți, pe la ferești, își trimit cerșetorii, hoții și prostituatele ca pe o redutabilă avangardă în lupta lor pentru ocuparea ultimelor camere ale hotelului paradisiac. Și cum să nu-i înțelegi! Vor și ei să se bucure de civilizația care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
introdusă povestea regelui din Kan. Incapabil să se consoleze după moartea iubitei sale, nobila doamnă Ri, regele pune să-i fie pictat chipul pe un perete al pavilionului Izvorului Liniștit. Petrecându-și zilele și nopțile în fața acestei imagini, el se jeluiește neîncetat, tot mai nefericit în dragostea lui, căci imaginea se îndărătnicește să nu rostească o vorbă. Pentru a-l scoate pe rege din starea de disperare, prințul îi sugerează să invoce spiritul doamnei Ri; atunci, în miez de noapte în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
un automobil uzat ce trecuse prin mâinile prea multor proprietari. Îi atârna creasta și scotea un țipăt oribil: „auuuc“! — Du-l, te rog, de aici, Darlene și de diseară treci din nou la locul tău în bar. — Vai, Lana, se jelui Darlene. Ce s-a-ntâmplat? A mers bine la repetiții. Așteaptă numai să pun la punct număru’. O să fie o adevărată bombă. — Să-ți spun drept, Darlene, mi-e frică de tine și de papagalu’ ăla. — Stai să-ți arăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ăla ar fi fost în stare să scrie o astfel de scrisoare? Poate, răspunse Gonzalez. Nu-mi dau seama. Îmi pusesem mari speranțe în el înainte să încerce să-i incite pe muncitori să-mi zboare creierii. — Întocmai așa, se jelui doamna Levy. Încearcă să dai vina pe tânărul idealist. Fă să-l închidă, ca să nu te mai împiedici de idealismul lui. Oamenii ca tânărul acela nu se pretează să facă pe furiș asemenea lucruri. Dacă ar auzi Susan și Sandra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]