271 matches
-
Care-i baiul?” Tocmai am citit aici ceva ce seamănă leit cu necazul călugărițelor de la mănăstirea Socola. „Să auzim!” Uite ce spune vodă: „Io Radul voievod,...Iată au venit înaintea noastră...rugătorii noștri, călugări de la...Balica...și ni s-au jeluit cu mare plângere și au spus că privilegiul de danie și miluire ce l-au avut, pe locul sfintei mănăstiri în semne, de la sfântrăposatul unchiul domniei mele Petru voievod, acel privilegiu a putrezit în pământ cu totul, a rămas numai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
noiembrie 1667 (7176), Iași” „Adică noi, vornicii de Poarta măriei sale domnu nostru lui Iliiaș Alexandru voievoda...Facem știre cu această adevărată mărturie a noastră cum au vinit înaintea măriei sale...Istratie staroste de mișii...din târg din Iași...de s-au jeluit cu mare jalobă înaintea măriei sale...pentru locul ce leau dat vodă Rareș și cu doamnă-sa Ileana în capul Târgului din Sus, despre Zidiu. Deci măriia sa vodă...au trimis pre noi, vornicii de poartă...și am strânsu oameni buni
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
domnii mele și a tot Svatul nostru dumnealui Ion Neculce biv hatman de s-au pârât de față cu dumnealui Iordachi vel căpitan de Codru, ficiorul răpoosatului Lupul Costachi biv vel vornic, pentru un sat anume Boianul de la ținutul Cernăuților, jeluind Ion hatmanul precum acel sat este a dumisale drept ocină de moșie. Și tâplându-să de au lipsitu...din țară, de au fostu înstrăinat 9 ani, de pe vreme ce au venit țariul moschicescu cu oștile aici în țară, din văleatul 7219
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
tâplându-să de au lipsitu...din țară, de au fostu înstrăinat 9 ani, de pe vreme ce au venit țariul moschicescu cu oștile aici în țară, din văleatul 7219 (1711) până acum la văleatul 7228 (1720)... Deci, viind...acum în țară, au jeluit la domnie mea, ...cum că i-au luat Lupul vornicul acel sat Boianul de l-au ținut până acmu fără nici o dreptate, și-ncă i-au mai luat multe ce au mai aflat la casa dumisale la Prigoreni și di
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
vinit înainte domnii mele și denainte alor noștri moldovenești boieri, a mari și a mici, rugătoriul nostru, Ioanichie egumenul și cu tot săborul de la sfânta mănăstire ...Danco, de aice din Iași...care iaste închinată la Sfânta Gora... și ne-au jeluit...precum această mănăstire iaste la slabă stare, fără moșii sau alte vinituri, și având o moșie aice lângă Iași, în Codrul Iașilor, care se numește Buciumi și Poiana lui Păun...” „ Până aici nu sunt prea lămurit de ce te pune pe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
prizele palatului și, cum de data asta se lăsase seara, tot palatul se cufundă În beznă. — Electricienii ăștia! blestemă Juan Lucas. — Să-i ia dracu’ cu morții lor cu tot!... Nu mai văd unde mi-e paharul de whisky, se jelui rotofeiul. O oră mai tîrziu, Bobby, În smoking. ieșea pe poarta palatului la volanul Jaguarului, În drum spre casa lui Rosemary, care Încă nu era gata, fiindcă tocmai azi Îi făcuseră o pieptănătură Îngrozitoare la coafor. Ieșind pe poarta palatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
N´om jelui ce e vremelnic De plâns, n´om plânge ce-i vremelnic Și nici Prezent înselător C´a fost odată doar un vis Rămas și-acum în manuscris
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93380]
-
aud glasul Chinuri îmi sunt vis, Fericirea-mi râde Ceriul mi-i deschis. 26 Piatră de-ai fi, te-ai preface Și spre milă te-ai întoarce, Întoarce-te și te uită, Ce mă jălesc ascultă; Ascultă-mi să-ți jeluesc Câte trag și pătimesc, De la toți împrotivire, Pismă și nelegiuire. 27 Moriu, moriu, moriu, moriu, Moriu, puiule, moriu - Te-am ținut că-mi ești amoriu - Mi-ai fost șarpe mușcătoriu Moriu, puiule, moriu. (9 ori ah! ) Pentru tine le-am
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
APROPIERE. Se scăldă în mare, iar apoi pe linia orizontului urmări coborîrea soarelui galben în apă. Noaptea se lăsă brusc și aduse cu ea o singurătate mai intensă decît cunoscuse vreodată în spațiul cosmic. În tot cursul nopții, marea se jelui pe plaja neînsuflețită, un fel de bocet etern al apei care întîlnește pămîntul. Iar dimineața, în timp ce se înălța din nou pentru a-și continua călătoria, planeta se desfășură îndărătul lui prin pustiul acela întunecat din jurul soarelui ei, încă o odraslă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
un automobil uzat ce trecuse prin mâinile prea multor proprietari. Îi atârna creasta și scotea un țipăt oribil: „auuuc“! — Du-l, te rog, de aici, Darlene și de diseară treci din nou la locul tău în bar. — Vai, Lana, se jelui Darlene. Ce s-a-ntâmplat? A mers bine la repetiții. Așteaptă numai să pun la punct număru’. O să fie o adevărată bombă. — Să-ți spun drept, Darlene, mi-e frică de tine și de papagalu’ ăla. — Stai să-ți arăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ăla ar fi fost în stare să scrie o astfel de scrisoare? Poate, răspunse Gonzalez. Nu-mi dau seama. Îmi pusesem mari speranțe în el înainte să încerce să-i incite pe muncitori să-mi zboare creierii. — Întocmai așa, se jelui doamna Levy. Încearcă să dai vina pe tânărul idealist. Fă să-l închidă, ca să nu te mai împiedici de idealismul lui. Oamenii ca tânărul acela nu se pretează să facă pe furiș asemenea lucruri. Dacă ar auzi Susan și Sandra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ei la masă și să mănânce, astfel Încât să fie pregătită și fortificată pentru cina din seara aia. — Scumpa mea, abia ciugulești, parc-ai fi o pasăre. Să nu-mi spui că nici măcar n-o să guști din manti-ul meu! s-a jeluit mătușa Varsenig cu un linguroi În mână și cu o dezamăgire atât de adâncă În ochi, Încât a făcut-o pe Armanoush să se Întrebe dacă nu cumva era vorba despre ceva mult mai vital decât un castron de manti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
te mușcă, Nici nu șade noaptea-n cușcă. Deși au același nume De când au venit pe lume, Numai unul este floare; Celălalt poate să zboare. Deși sare, nu-i sărat, Cu trăistuță e dotat. Ziua în amiaza mare El se jeluie de zor: „Mor, mor, mor”, și iarăși „mor”, Însă de murit nu moare. Câte-o dată, pasămite, El atacă chiar și vite. Prin copaci și prin păiș, Se strecoară pe furiș Și îți șuieră-n urechi Doar un cântec foarte
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
lăsat să intre. Vorbea foarte înțepat fiindcă îi dispăruse pipa. Era prima dată că-l vedeam fără pipă, prima dată când îmi arăta cât de mult depindea liniștea lui de această pipă. Era atât de agitat încât tot timpul se jeluia. Mi-a luat-o cineva sau cineva a scăpat-o în spatele cine știe cărui obiect... nu-mi imaginez la ce i-ar folosi cuiva pipa asta, se tângui el. Se aștepta ca Helga și cu mine să-i împărtășim supărarea, să considerăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
salvarea automată împiedica pierderea vreunei... idei. Dacă nu cumva însăși această ipoteză conform căreia un aparat poate să aștearnă propriile idei în format word rămânea doar o altă aberație. * Afară fulgeră, un tunet făcu din nou alarmele mașinilor să se jeluiască, prelung, iar Scriitorul își spuse da, acest Magician dorește al dracului de tare să-mi fie frică de propria viață, numai că Iepurele strânge din dinți, indiferent, și merge mai departe. Îl așteaptă o grădină cu zarzavaturi... Nu. Eroare. Mă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
învălmășeală de gânduri. Tot mai greu, prin somn își aducea aminte... ocolea în vis gândurile, în somnul care se lungește în beznă. își simțea sufletul plutind printre nori, cătând lumina... Tace și ascultă. Inima îi bate să se spargă, parcă jeluindu-se, ca trântită de-o piatră... își blestămă întunericul și nenorocul. -Trăiesc și mor, vreau să mă trezesc... dar, nu mă pot trezit...! Tot asa muncindu-se, s-a trezit nădușit de sudoare, morfolind între buze: ”Iartă-mă, Fată... Iartă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
transmisă urmașilor, urmașilor, până în zilele noastre. Să vă aduc pe lume n-a fost nimic, cu mult mai greu e să vă fac să fiți mulțumiți!” Astfel de vorbe pare să fi rostit Dumnezeu, adresându-se oamenilor, care întruna se jeluiau. - De ce ne-ai făcut asta... Adame?!... repetă, Iorgu îndurerat. Suntem materie îndurerată, carne care urlă măcinată de gânduri... până și tăcerile noastre sunt văicăreli înnăbușite. Omul, convins că e în stare să-l ajungă din urmă pe Dumnezeu, și să
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
albit, un al doilea bărbat, ce se înfățișa treptat din interiorul primului, cu un aer jigărit, două palme mai scund, umil, mustăți rare, îmbătrînit prematur, fața acoperită de-o erupție alburie de coji de săpun. - Nu se poate acum, se jelui capul nou apărut, jigărit. Nu vreau să intru încă peste el, mai patrulăm pe aici. Acuma-i somnoros... să nu ne iasă apoi vorbe că l-am fi surprins în nedeplinătatea facultăților fizice și mentale. - Arăți ca un rahat... Să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
către pendulul ce atârna bleg, ca un vrej uscat, deasupra cursului schițat al unei ape. Rămâne nesculată!... Nu ni se încuviințează accesul, o drese el, repetând o frază pe care, se vedea, o înghițise cu greu. 322 DANIEL BĂNULESCU "Doamne-Dumnezeule, jeluiam, fă-o iar să adoarmă în patul nostru comun!", iar glasul cel blajin mă ridica frumușel de urechi, mă transporta până la dormitor, mă ostoia și-mi șoptea: "A adormit!" "Ei bine, atunci îndrăzneam eu, Doamne-Dumnezeule, fă-o și să uite
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
greci și romani trebuiau săltați de urgență, din mormânt, pentru a fi reeducați cu romînă-engleză. D-aia nici nu se prea mirase Sinistratul când se trezise încă din prima noapte, de 10 aprilie, cu madam Nicolici lângă pat, dârdâind și jeluindu-se că întrezărise la dânsul niscaiva semne rele: 342 DANIEL BĂNULESCU Deci patru. Împinse-se la patru, numărul paharelor de vermut pe care era nevoit să le toarne, în noaptea aceea, pe esofag! Unul pentru Otilia-Fiola. Altul pentru Iarba-Fiarelor. Unul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de fiecare dată chinuitoare (adică profundă) și neprefăcută. Și are, pînă la un punct, dreptate: obiectul, indiferent de natura lui, provoacă o pasiune care se manifestă mereu În același fel. Ea Îl somează să scrie, cu alte cuvinte: să se jeluiască. Stihurile, indiferent de adresa lor, constituie un singur, neîntrerupt monolog. Un discurs lung, o confesiune eliberatoare. O eliberare care-l duce Însă mereu, se va vedea, pe marginea prăpastiei. A trăi la hotarul neantului a devenit pentru poetul erotic un
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
prestidigitatori. Complicitatea, legea tăcerii, favoritismul înfloreau în umbra turnurilor carcerii cu o iuțeală pe care niciun paznic n-ar fi putut s-o stăvilească; corupției îi revenea restul. Iar când Viceregele afla de la un trimis al lui Filip, cum se jeluia călugărul sau cum erau în general tratați deținuții și nebunii, se înfuria amenințând că-l scufundă pe acel "berbec funest" în măruntaiele pământului. "Rege generos și luminat, îi scria Tommaso lui Filip, sunt ținut într-un soi de ghețărie, bântuită
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
chiar dacă acum îl curățau ori de câte ori le pretindea acest lucru. Ațipi, în somn deveni un călător ce bătea la porți pentru a cere de pomană. Tocmai urca o stradă în pantă și plină de pietre la capătul căreia o vrăbiuță se jeluia. Era o stradă nesfârșită, și totuși vrabia nu putea să fie departe dacă putea să-i audă încă ciripitul. XVI Zilelor de zbucium și tristețe, de tăcere, de meditație, în timpul cărora punea în discuție persoana sa și se apleca asupra
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
îndemnat de solidaritatea de familie să salveze pe Hangerliu, cu intenția leală de a ușura de asemeni situația lui Tudorel, în măsura posibilităților. În aceste pelerinaje diplomatice, fața lui își păstra mereu masca surâzătoare. Instinctul îi spunea că a te jelui e discreditant și fără efect. Și când solicita, Gaittany își păstra ascendentul, făcând parcă o favoare de a cere un serviciu. Vizită și pe Pomponescu, a cărui intervenție ca neutru putea să aibă o șansă de succes. - Să trăiți, zise
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
le înpresoară ocina și moșia, cu tăria lor”, adică cu forța. Pentru un necunoscător al acestor locuri, ușor s-ar putea crede și interpreta că ceea ce scrie și este dat ca fiind „satul Torceștii, nepoții lui Bilăiu”, care s-au jeluit domnitorului, ar fi o comunitate distinctă de obștea Umbrăreștilor, identificându-o, posibil, cu satul Torceștii de pe stânga Bârladului. Lucrurile nu stau așa. Cei care s-au plâns domnitorului reprezintă o fracțiune ruptă din obștea Umbrăreștilor, având ca protagoniști pe nepoții
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]