894 matches
-
camera vecină îl împiedica să fie firesc, să dea curs ca altădată gândirii lui libere, să vorbească cu un timbru normal?... Deodată lăsă cartea și se întoarse: intrase ea. Chipul lui Petrică înflori brusc și de astă dată bucuria lui jenată fu înlocuită de o bucurie plină și spuse: "Matilda, bine că ai întîrziat, ne-am plimbat prin oraș, am cumpărat vin, am fost prin librăria din centru... Credeam că o să găsesc cele două cărți... vezi, asta e, când trăiești în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
grasă și bătrână, duduie. La noi se mai spune și domniță!" Ion Micu clipea des, un semn la el de indecizie: să-i placă sau să nu-i placă ceea ce auzea? Și cum indecizia era la el rară, mă simții jenat. Ne așezarăm în fotolii și acest sentiment se accentua în cele câteva minute cât mai stătu cu noi Matilda, înainte de a se scuza ca să pregătească masa: încîntarea, care n-o părăsea (și care acum nu mai avea o justificare precisă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se revoltă nimeni, ce se întîmplă?" "Ce să se întîmple? zise Micu, îl ascultă pe troglodit, zice da, tovarășe, și scoate din program cursul despre scolastici." "Ai dreptate, zise Vaintrub cu același glas științific. M-a chemat rectorul și deloc jenat mi-a spus că ar fi bine să-i dăm dracului de scolastici și să ne mulțumim cu grecii vechi și cu marxismul. Asta a doua zi după ce mă chemase la telefon I. C. Nici vorbă, i-am spus. L-am
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Silvia e bolnavă și cu asta să încheiem. M-am săturat de misterele astea cu care mă umilești, n-are nici un rost..." Între timp m-am interesat și eu de ce putea fi, dar mi s-a răspuns printr-o tăcere jenată. M-am înfuriat, adică cum, faptul de a fi așa cum ești..." Matilda se opri și începu să-și dreagă rochia pe genunchi, care n-avea nimic, și să respire greu, ca sub imperiul unei mari furii. Degetele îi tremurau vizibil
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
șmecherașilor ăstora cu ofertele, la ei mă gândesc: plachetele acelea onorifice sunt chiar frumoase, nicidecum kitschoase, au un design onorabil, parol. Am văzut una aievea pe perete, în biroul unui amic poet. Dar, ca prostul, m-am simțit, un pic jenat și m-am făcut că n-o văd. Când - nu-i așa? - normal și cuviincios ar fi fost să-l felicit...
Titluri cu tarif by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/9199_a_10524]
-
măiastră care linse tușa câștigai setul cu 21-11. Pe la unu noaptea sunam la ușa lui moș Francisco. Îmi deschise „fetița“ pe care moșul o „adoptase“ (înțelegeți ghilimelele cum vreți) cu câteva luni în urmă. Era mai mult goală. Văzându-mă jenat, o luă la fugă și se ascunse în beci. Francisco apăru din sufragerie. - Are totuși cinșpe ani, cred, zise. Dar e cam copilăroasă, nu? - Mhm, am încuviințat. - Nu-i nimic, o să-i treacă. Să mergem. Am ieșit în stradă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
o deranja - și spre plăcerea ei o mângâie pe piciorul expus vederii și atingerii de o rochie emoționant de scurtă. Dar nu asta o interesa. Mângâindu-i și ea piciorul, Angelica descoperi o umflătură tare și de care el părea jenat. Îi deschise pantalonii, iar el gemu comic și închise ochii. Sărutându-l în continuare, îi băgă mâna în chiloți. El gemu din nou. Angelica îi luă pula, din care deja se scurgea un lichid cleios și limpede, în mână și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
acolo intră În scenă banul. În mod uimitor, basul cu accent al lui Farkas străpunge liniștea: — Pot fi de acord cu chestia asta! Capetele se Întorc către Frakas, ale cărui opinii asupra oricărui alt lucru decît matematica sînt complet necunoscute. Jenat, murmură un „Hmmmm“, apoi un „Scuze“ și Își Încrucișează brațele pe piept. Diavolul pufnește pe nas. Îi detestă pe buddhiști. E o chestie personală. Buddhiștii nu Îi recunosc importanța. În ceea ce-i privește, el nu este decît una dintre multele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de serviciu al lui James.) — Deci toată lumea știe, am spus eu cu voce pierită. A urmat o pauză. Judy arăta de parcă-i venea să moară. Atunci înseamnă că e adevărat, am continuat eu. Cred că da, a zis Judy evident jenată. —Știi cine e femeia asta? am întrebat-o simțindu-mă superpenibil că o puneam într-o poziție atât de stânjenitoare, dar trebuia să știu și fusesem mult prea șocată ca să-l întreb pe James înainte să plece. —Ăăăă, da, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
asta? am întrebat-o simțindu-mă superpenibil că o puneam într-o poziție atât de stânjenitoare, dar trebuia să știu și fusesem mult prea șocată ca să-l întreb pe James înainte să plece. —Ăăăă, da, a răspuns Judy și mai jenată. E Denise. Mi-a luat cam un minut să-mi dau seama la cine se referea. —CUM? am urlat. Nu vrei să spui Denise cea drăguță de sub noi, nu? Judy a dat din cap abătută. Bine că eram așezată. —Curva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cu o senzație umilitoare de déjà vu. Dar exista și o modificare majoră. Acum aveam un copil. Un copil perfect, frumos și minunat. N-aș fi vrut să schimb situația asta pentru nimic în lume. Săritorul preot homosexual păru foarte jenat atunci când m-a văzut plângând fără să mă pot opri. —Ghinion, m-am gândit. Să-ți fie jenă! Ești bărbat. Probabil că nenumărate femei au plâns așa din cauza ta. Avusesem și zile mai raționale. După aterizare, omul a plecat rapid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Of, Dumnezeule, de ce e viața plină numai de greșeli?) Am botezat-o după bunica Maguire, nu după bunica Walsh. — A, am înțeles, a răspuns tata pe un ton puțin cam rece. — Dar al doilea nume o să fie Nora, am promis jenată. În nici un caz! ne-a întrerupt Helen. Pune-i un nume drăguț. Știu! Ce zici de Elena? Elena e varianta grecească a lui Helen, știi? —Taci din gură, Helen, a admonestat-o mama. E copilul lui Claire. Întotdeauna ne-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
situația: „Pe bune, cum să le îndosariem fișele după zodie când nici nu le știm ascendentul?“), hârtia de concediere a fost redactată numaidecât. Iar Anna s-a trezit, din nou, fără o slujbă plătită. Tata a fost furios și îngrozitor de jenat. Ce naiba are fata asta în cap? a tunat el. Să știți că mă bate gândul că se droghează. Sincer vorbind, pentru un bărbat inteligent, tata avea momente când era îngrijorător de naiv. Singurul contact real al Annei cu ideea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
trebuie să fie obraznică), și-a luat o revistă (de fapt, era un număr din Hello - cum de mi-a scăpat din năvod? m-am întrebat) și a citit tot timpul. —Helen, lasă revista, i-a spus tata tăios, evident jenat. —Taci din gură, tată, i-a răspuns Helen pe un ton egal, fără măcar să ridice ochii din revistă. Dar din când în când scotea capul de după revistă, se uita la Adam și-i arunca un zâmbet de mică vrăjitoare. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
un băiat minunat, a zis mama pe un ton aprobator. Da? i-a răspuns Helen distantă. —Minunat, a spus mama cu emfază. —Of, nu mai începe cum faci tu de obicei, a sărit Helen iritată. A urmat o pauză cam jenată. După care am vorbit eu. Câți ani are Adam? am întrebat-o pe Helen ca și când n-ar fi fost ceva important. De ce? m-a întrebat ea fără să-și ia ochii de la ecranul televizorului. Îți place de el? Nu, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Helen a urmat: — Iar tu arătai de parcă erai în limbă după el. Ai chicotit și i-ai zâmbit. Ești mai rău ca Anna. Mi-a venit să mor de rușine. — Am fost politicoasă, am insistat eu. Eram chiar enervată. Și jenată. — N-ai fost politicoasă, mi-a spus Helen cu o voce ștearsă și continuând să privească la televizor. Îți place de el. —Helen, pentru numele lui Dumnezeu, voiai să-l ignor și să nu vorbesc deloc cu el? am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
studiază acum“. Numai că Adam i-a stricat scenariul. Se părea că chestia asta era un obicei al lui. —E în regulă, i-a zâmbit el Laurei. Nu-i nevoie să mă întrebi ce studiez. A, a exclamat ea nițel jenată. În cazul ăsta, n-o să te întreb. A urmat o mică pauză. —Ei, a zis Laura, acum chiar sunt curioasă. Nu asta a fost intenția mea, a râs Adam. Dar de vreme ce m-ai întrebat: sunt în primul an la engleză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
final părând absolut șocat. Ce naiba tot spui tu acolo? — Știi tu, i-am răspuns. Mă simțeam foarte ridicol, dar mai mult decât atât, mă simțeam ușurată. Nu, mi-a spus el nițel cam rece. Nu știu. —O, am zis îngrozitor de jenată acum. Deci tu crezi că sunt prietenul lui Helen? m-a întrebat el glacial. —Păi, m-am gândit că s-ar putea să fii... am spus venindu-mi să mor de rușine. Și cam ce crezi tu că făceam când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
plăcut ca și prima dată. S-a retras, iar eu l-am tras înapoi, spre mine. S-a uitat la mine aproape minunându-se și a spus: Doamne, ești atât de frumoasă! — Nu, nu sunt, am zis eu un pic jenată. —Ba ești, a insistat el. Ești într-adevăr frumoasă. Nu, am spus. Helen e frumoasă. —Uite ce e, mi-a zis el râzând. Cu riscul de a suna ca un californian: ești o persoană frumoasă. —Sunt? —Ești. A urmat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pierdut îndemânarea. În drumul către pat, Adam mi-a ușurat trecerea peste podeaua curată ca oglinda sărutându-mă. Așa, ca să nu fiu nevoită să mărșăluiesc pân-acolo și să mă așez pe pat, pentru ca apoi să-l privesc în expectativă, jenată. Nu, Adam m-a sărutat, călăuzindu-mă în felul ăsta prin cameră, până când am ajuns la pat. Și cum patul era acolo, ne-am gândit că n-ar fi fost o idee proastă să ne întindem pe el. Nu aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mine, eram gata să urlu. Nu vreau să mă opresc, i-am șoptit. Cred că nu era nevoie să șoptesc. Nu voiam să exagerez cu rolul fetiței emoționate. În regulă! Venise timpul să iau taurul de coarne. —Ăăăă, am făcut jenată. Mi-am lăsat geanta jos. La ce-ți trebuie geanta? N-ai nevoie să-ți refaci machiajul, mi-a spus el zâmbind. Nu vreau să mă machiez, prostuțule. Atunci de ce ai nevoie? Mă tachina. —Claire, relaxează-te, te rog, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
eu am rămas cu sentimentul unei mari pierderi. —Claire! a zis James încruntându-se ca un patriarh din perioada victoriană. Acoperă-te! Uite cum te privește chelnerul! M-am înroșit. Acum, îmbrăcată în rochia mea scurtă, mă simțeam caraghioasă și jenată, în loc să mă simt sexy și provocatoare. Du-te naibii, James, că m-ai făcut să mă simt așa! Se comporta ca un nenorocit de amish. Să știți că nu fusese întotdeauna așa. Îmi aduceam aminte de o vreme în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nu aveam cum să nu recunosc că într-adevăr urmărea meciurile. Însă era un om bun. Îmi plăcea de el, iar soția lui, Aisling, era foarte haioasă. Toți patru ne îmbătaserăm împreună de multe ori. —Bună, George, am spus ușor jenată. Era prima oară când vorbeam cu el de la despărțirea de James și am descoperit că nu știam ce să spun. Ar fi trebuit să mă refer la separare sau nu? Sau trebuia oare să mă prefac că nu se întâmplase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
faptul că pofta ta de viață venea în completare (din nou exprimare emfatică) cu calmul lui, a zis George, care vorbea de parc-ar fi citat dintr-un manual de psihologie. Dar din criza asta puteți evolua - o pauză ușor jenată - puteți să vă redefiniți parametrii relației. —Hei, George, am exclamat eu disperată să-l fac să închidă telefonul. Nu eram sigură cât mai eram în stare să susțin conversația asta. Chiar că ai început să-ți iei în serios sentimentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
vina ta că te-a părăsit și că dacă nu te comporți așa cum vrea el, o să te părăsească din nou. Tipic! —Judy, am intervenit. Vreau să te calmezi o secundă. E foarte important. —Ăăăă, bine, a zis ea părând puțin jenată. Ascultă, când am zis că James e un plicticos nenorocit, n-am vrut... —E OK, Judy, am spus cu blândețe. Știu ce-ai vrut să spui, dar n-are nici o importanță. —Știi cum e, a continuat Judy. M-am înfierbântat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]