858 matches
-
altfel, un umanoid ne urmează de-a lungul vizitei. Este vorba de robotul Berenson, creat în 2011 de către un robotician și un antropolog. Un robot capabil să înregistreze reacțiile celor printre care se deplasează. Mulți vizitatori îi vorbesc, în timp ce alții, jenați, încearcă să-l evite. Printre întrebările la care expoziția Persona își propune să ne ajute să răspundem, cele mai importante mi se par a fi: „În ce măsură asemanarea fizică influențează relația noastră cu un mecanism?” și „Trebuie oare ca obiectele pe
PERSONA la Musée du quai Branly din Paris [Corola-blog/BlogPost/93014_a_94306]
-
altfel, un umanoid ne urmează de-a lungul vizitei. Este vorba de robotul Berenson, creat în 2011 de către un robotician și un antropolog. Un robot capabil să înregistreze reacțiile celor printre care se deplasează. Mulți vizitatori îi vorbesc, în timp ce alții, jenați, încearcă să-l evite. Printre întrebările la care expoziția Persona își propune să ne ajute să răspundem, cele mai importante mi se par a fi: „În ce măsură asemanarea fizică influențează relația noastră cu un mecanism?” și „Trebuie oare ca obiectele pe
PERSONA la Musée du quai Branly din Paris [Corola-blog/BlogPost/93011_a_94303]
-
ă... a început să se bâlbâie... ă, îmi cer iertare coană preoteasă, dar, copii... ă... voi trebuie să știți că doamna... ăă...(și a evitat să-i mai pronunțe numele) este doamna voastră învățătoare. - Lăsați, domnule director! A zâmbit, vădit jenată, coana preoteasă. Ne descurcăm noi! - Să știți că sunt copii buni. Puțin cam zburdalnici, dar să fiți mai severă cu ei, și... . Și am rămas cu îngerul în clasă, care ne transmitea cu vocea sa blândă și zâmbetul luminos un
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
totul!” Magistratul le-a vorbit de parcă pregătea o revoluție. Sau o încheia. S-a întrecut pe sine; târgoveților, brusc, viața de mai înainte le-a devenit și mai urâtă; îmbrăcați ca în urmă cu cincizeci de ani, s-au privit jenați. Bucuroși. Fericiți. Li s-a deschis o cale. Simbrii onorabile, cont personal, profesori, pensii! Gărzile vor aduce la ordine pe oricine se va abate de la contract, pentru că era vorba de o înțelegere: „Eu vă conduc, voi mă ascultați!”. Vicleniei rafinate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
pumnal îndoit pe care-l ascunse repede înapoi, povârnindu-se deasupra mesei mai-mai să se răstoarne și alte și alte mișcări convulsive de care e cuprins îndeobște un om de peste 70 de ani ce tușește din copilărie. Oaspeții plecară privirile jenați, pironindu-și ochii în farfurii, unde borșul grecesc începea să capete o patină maronie. — Termină, dragă! - șopti nervoasă, din dreapta, Ruxăndrița. Ca prin minune Sima-Vodă se opri, reveni la verticală și-și mângâie barba. Cei din față, în frunte cu Husain
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
întâmplat ceva? — Aici nu prea avem apă răspunse Gacel fără să pară supărat. O folosim doar pentru băut și pentru udat plantele. Dar am fost asigurați că puțul ăsta are un debit foarte mare tot timpul anului, zise celălalt, destul de jenat. — Cine ar fi putut să spună așa ceva? Din câte știu eu, nimeni în afară de noi nu știe de existența lui. — Acesta nu e puțul Sidi-Kaufa ? — Nu. Acesta este puțul Ajamuk. Sidi-Kaufa se află la patru zile de mers spre nord-est. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
leneș În jurul gîtului alături de soții lor impozanți: Domnul Daniol și Domnul Teodorovici, Domnul Marcoff și Savoff și Cutzifidi și Nebunelii, sonorități caraghioase, blazoane derizorii, azi Înghițite de o apă cețoasă, tremurătoare, prelingîndu-se pe geamurile vitrinelor de pe Lipscani, tulburînd liniștea ușor jenată a manechinelor goale. Altă lume Împărătește acum peste aceste locuri. La recepții se pot citi pe tăvița de argint cărți de vizită: Domnul și Doamna Puradel, Domnul și Doamna Procopsitu, Domnul și Doamna Crăpelniță, Domnul și Doamna Oatu. Fata aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
SÎnt cadouri impure, obiecte În care s-au impregnat respirațiile și transpirațiile, ticurile, infirmitățile, frivolitățile unor ființe străine. Mă bucur ca și atunci pentru că Îmi plac lucrurile materiale și tot ce-mi răsfață simțurile, dar În același timp sînt ușor jenată, am senzația unui adulter, ca un bărbat care s-ar culca cu nevasta altuia și de cîte ori pătrunde În ea simte că dă peste urmele celuilalt. După cîteva luni această barieră dispare. Amintirea primului ocupant se estompează În memoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
vară-mea care se bagă mereu în seamă când fac cunoștință cu o tipă bine - ca și cum eu nu pot să-mi fac singur o intrare triumfală. —Aha. —Pot să te întreb ceva? — Da, am spus eu simțindu-mă mai degrabă jenată. îmi plăcuse conversația de până atunci, iar acum parcă el urma să se dea la mine și nu era deloc momentul potrivit. Eu aveam până la urmă pe altcineva în cap. îmi citise gândurile. Bărbatul ăla de la galerie - înalt și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
am îmbrâncit. Reacția a fost imediată și șocantă. S-a trezit într-o secundă, rezemându-se de canapea într-o poziție defensivă, cu palmele deja făcute pumn. —Dumnezeule, Nat, ce e cu tine? — Am uitat unde sunt, a bolborosit, părând jenat. S-a așezat și și-a întins mâinile, descleștându-și degetele. Apoi a căscat lung, ca o pisică; puteam să îi văd cerul gurii roșu și dungat. Pielea jachetei de pe el a pârâit. Mi-a zâmbit. —Ai avut o cină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ceainicul în care „dușmanii“ puseseră otravă. - Nu ești în toate mințile, i-a spus Charlie. Hai să bem amândoi din ceainicul ăsta otrăvit! S-au așezat și au băut câte o ceașcă de ceai, după care Noah a întrebat puțin jenat: - Vrei să spui că toate astea sunt închipuiri? - Gelozia, i-a spus Charlie răspicat. O boală a naturii omenești. - Dar nu iese fum fără foc! L-am văzut cu ochii mei pe blestematul de japonez mergând cu pas de gâscă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
trebuie să vii așa, pe nesimțite? Mă bagi în toate boalele! Taci! îi șopti bătrânul în ureche. E aici! Unde? nu se putu Toma să întrebe. Chiar în fața ta. S-a strecurat lângă tine la adăpostul ceței. Cristian se simțea jenat. Îl certase degeaba pe Calistrat. Acesta fusese vigilent, intuise perfect că vâlva va profita de apariția negurii și va încerca să îi ia prin surprindere. Veghease de sus și intervenise exact la țanc. Îi era ciudă că se lăsase cuprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
patru și un sfert când intră la ziar. Secretara era deja la recepție, Domnul director vă așteaptă, spuse ea. Nu adăugă cuvintele Domnule Providențial, poate că îi spuseseră că, până la urmă, numele lui nu era acesta, iar acum se simțea jenată de greșeala în care, de bună credință, o făcuseră să cadă. Trecură prin coridorul de mai înainte, dar de data asta au mers până în fund, acolo au cotit, pe a doua ușă la dreapta era o mică plăcuță pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Nu purta nici barbă, nici mustăți și fața lui mare, bine rasă părea despuiată. Avea părul roșcat, tăiat foarte scurt, și ochii mici, albaștri sau cenușii. Avea o înfățișare banală. Nu mă miram acum că dna Strickland se simțea puțin jenată de el. Nu era deloc o carte de vizită frumoasă pentru o femeie care voia să-și croiască un drum în lumea artelor și literelor. Era evident că nu e câtuși de puțin înzestrat pentru viața mondenă, dar un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Dirk se întoarse către mine ca să-mi explice: — Vezi tu, l-am poftit într-o zi să vină aici și să se uite la tablourile mele. Ei bine, a venit, i-am arătat tot ce făcusem. (Stroeve șovăi o clipă jenat. Nu știu de ce începuse povestea aceea care nu-i era deloc favorabilă. Acum simțea o oarecare ezitare s-o mai continue. Totuși o reluă.) S-a uitat la... la tablourile mele și n-a zis nimic. Am crezut că-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ca ea... Eu nu prea mai știam unde să mă bag, gândiți-vă, cei doi erau transportați, se închiseseră undeva, pierduți unul în ochii celuilalt, fata nici nu clipea, îi tot zâmbea, nu se uita deloc în jos, nu părea jenată, nici timidă, iar eu eram în plus în toată povestea asta... Căutam ceva de care să mă agăț, care ar fi putut justifica prezența mea și care să nu mă facă să par un intrus, așa că m-am refugiat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
el se uită numai la fața ei, nici un rid, Dumnezeule!, ce copil!, crede că povestea lor e la început și-i propune repede: tu o știi pe nevastă-mea?... puțin... și, nu ți-ar plăcea o pizdă?, Maestrul e puțin jenat, dar vorbele i-au ieșit, i-a propus un ménage à trois, că vroia să-i facă și Loredanei o bucurie, în virtutea obișnuinței dintre cei doi soți, că mai aduseseră la ei fetițe, întâmplările astea mai atenuau din trista lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Doar să îl oprești? Ce ținteai, lobul urechii? Ascultă, Becker, când încerci doar să oprești un om, cu excepția cazului în care ești Buffalo Bill, țintești la picioare, nu încerci să-i faci afurisita de freză. M-am uitat în jur, jenat, aproape așteptându-mă să se fi adunat o mulțime de oameni, dar aleea rămase goală. Am dat din cap spre pistol: — Și ce e cu tunul ăsta? Becker își ridică arma: — Parabellum de artilerie, domnule. — La naiba, n-ai auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
păreți de treabă, cred. Aruncă o privire la țigara din mâna mea: Pot să mă răzgândesc în legătură cu țigara aia? — Sigur, i-am zis și i-am întins pachetul. Primul fum păru să o învioreze. Se ambală pe măsură ce povesti, un pic jenată și probabil un pic speriată. — Acum vreo lună, am avut, într-o seară, un client. I-am făcut un masaj și când l-am întrebat dacă voia să-i ofer mai mult, el m-a întrebat dacă poate să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
n-ar putea să fie ceva ce ar putea să fi făcut fiul dumneavoastră de unul singur, fără să vă spună. Ca și cumpărarea acelei reviste despre care mi-ați povestit. Cum se numea oare? Urania. Era în mod evident jenată și chipul ei începu să se înroșească. Frau Lange înghiți cu greu înainte de a răspunde: — Reinhard are drept de semnătură asupra unui cont bancar limitat care este prevăzut să acopere cheltuielile lui ca director al firmei. Însă nu vă pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
nu poate fi nici un rău în a recurge la neobișnuit. — Eu credeam că de-asta am apelat la dumneavoastră din capul locului, zise Hildegard pe un ton înțepat. Obișnuitul, cum ziceți dumneavoastră, era ceva ce așteptam din partea poliției. Vogelmann zâmbi jenat: — M-am exprimat prost, zise el. Poate că ar fi trebuit să vorbesc în termeni de ordinar și extraordinar. Celălalt bărbat, Otto Rahn, veni în ajutorul lui Vogelmann: — Ceea ce încearcă Herr Vogelmann să sugereze, cu atâta bun-gust cât poate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
doarmă, deoarece erau obosiți după o astfel de zi plină de emoții. A doua zi, Eva a dorit să plece la ea acasă. Se gândea tristă la dezordinea pe care o lăsase, când o luaseră la ei și se simțea jenată că o găsise în starea aceea. Sofia a zâmbit în sinea ei, dar nu i-a spus nimic. Aveam o surpriză pentru Eva. Cât timp aceasta a locuit la ei, Isac a vorbit cu zugravul lor Camil, să-i zugrăvească
DREPTUL LA VIATĂ......UN ALT FRAGMENT de SILVIA KATZ în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364434_a_365763]
-
copil sărac... - Pai, de ce nu spui așa, mamaie?, se lumină doamna îmbrăcată cu haine elegante. Se întoarse către bărbatul înalt care o însoțea și-i spuse: - Costel, mai scoate, dragă, încă două pachete, să-i dăm femeii! Sofica se simți jenată și-și îndreptă privirea albastră în asfalt. - Mulțumesc, dar nu trebuie..., încercă ea să riposteze. - Stai liniștită, mamaie! Nu-i problemă. Că doar de asta am venit aici, să dăm de pomană... Să fie de sufletul fratelui meu, Mihai! Că
UN DRUM FĂRĂ ÎNTOARCERE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364044_a_365373]
-
decât acasă. Decizia era luată, curajul era suficient pentru a pleca la drum, numai să-l găsească pe Condurache acasă. Ce va spune el despre gândul său va vedea la fața locului. Acum când actul se consumase, parcă se simțea jenată de prezența nudă a lui Condurache întins lângă ea fără nimic pe el. Stătea rezemat într-un cot și o privea cu ochii mari, admirând-o. Simțea că o plăcea, că doar nu are asemenea oferte în fiecare zi. Să
ROMAN , CAP. TREISPREZECE/EROTIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363431_a_364760]
-
mieroasă care nu se potrivea deloc cu alura lui de om serios, chibzuit și excesiv de irascibil, ori poate melancolia care nu-l caracteriza deloc sau poate cuvintele astea frumoase cărora tocmai le dăduse drumul. În clipa imediat următoare se simți jenată de propria izbucnire și căută să-l împace: - Scuză-mă, dar... cred că ceva ai pățit... Nu spui lucruri de-astea prea des... - Nu am voie să fiu și eu romantic uneori?, se bosumflă Ari deodată. - Ba da, ba da
ARISTO de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362483_a_363812]