307 matches
-
în întârziere cu aproape o oră când se năpusti pe ușile clădirii Mowbray Steiner, și numai faptul că Joe, gardianul, știa că eu îl aștept l-a salvat de la a fi dat afară imediat cu forța. Purta o haină kaki jerpelită cu buzunare ireal de umflate, cu câte trei aparate atârnând de fiecare parte a corpului său îndesat, și duhnea a bere. M-aș fi uitat la el cu dispreț chiar dacă nu ar fi întârziat atât de mult. —Tu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
unică regulă era continua schimbare. Pe podea era ceva ce arăta ca o adunătură de saltele, dând impresia unei gigantice suprafețe de stat pe jos, pe care deja erau întinși câțiva oameni. De-a lungul marginilor camerei erau așezate canapele jerpelite, câteva dintre ele ocupate. O muzică de visare, ambientală, inunda sala în surdină, ca o maree. M-am plimbat puțin în jurul formațiunii din saltele, uitându-mă după Tom și Alice și simțindu-mă în plus; nu era genul meu. Clientela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
lor spune că chiar a fost în Mozambic, a condus o firmă acolo și angajații năpăstuiți au vrut să-l împuște. E furioasă mai ales de neputințele ei, boli, privațiuni, frustrări. În autobuz intră în discuție cu un bătrânel amărât, jerpelit. Schimbă între ei vorbe în doi peri. Îl alintă cu „boșorogule“. Mi-l prezintă: coleg de serviciu ieșit la pensie. Pe mine mă recomandă: coleg de liceu care vrea să iasă la pensie. Îi spusesem că nu mai suport nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
știu eu ce povești cu Mașa și Sașa. Când, la o sărbătorire a numelui meu, un băiat, mai mare cu câțiva ani, mi-a adus în dar o cărțulie, Borna 327, ai mei au sărit în aer. Era o carte jerpelită, fără coperte, cu pagini mototolite sau chiar rupte. O găsise F., acel prieten, în podul casei lor și sperase că-mi face o surpriză. Titlul cărții era scris pe prima pagină de text, cu creion chimic, umezit, cu litere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
din oboseli și pătimiri, ridicându-se abia atunci, chemată de buzele și răsuflarea orbului, spre lumina celor câtorva lumânări. Bastonul orbului, atârnat de o grindă deasupra tarabei, se legăna încet, nehotărât, părelnic, mișcat de șoptita cântare a bătrânului cu cărțulia jerpelită și a orbului cu muzicuța lui. Toiagul acela alb, lucind stins în zvâcnetele de lumină ale lumânărilor, părea că, atârnat de fir pogorât din cer, cadența în balansul lui dusul unei minuni, când Însuși Pescarul aruncase nada și chema sufletele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu resturi, se afla acum o pălărie de pai cu boruri largi, plină cu bucăți de prescură stropite din belșug cu ulei și vin. Acum masa Înainta spre el cu pași hotărâți. Picioarele ei erau Încălțate cu adidași Nike, destul de jerpeliți. Încălțămintea Îi aducea aminte de cea purtată de Bikinski. Numai că pictorul purta de obicei doi adidași, or, aici se mișcau Încolo și Încoace patru. Poate că văd dublu, Își spuse medicul. Scena părea desprinsă din tablourile lui Bosch. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se află În hotarele Imperiului Otoman! - Posibil... O bătaie la ușă Îi Întrerupse. Unul din oamenii de gardă intră, se Înclină În fața Marelui Maestru și spuse, puțin stânjenit: - Un negustor din port cere să intre la Înălțimea voastră. E cam jerpelit. Dar are o hârtie legată sul. Spune că e un cadou pentru Marele Maestru. - Să intre, spuse Ștefănel. În Încăpere intră un bărbat ce părea a avea În jur de cincizeci de ani. Era slab, avea obrajii scofâlciți, iar hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
către partea de Răsărit a țării. Capul familiei, un domn Îngrozitor de aspru, cu mustăți stufoase, dăduse câțiva mărunței de pomană unui fost lucrător de la căile ferate care-și pierduse amândouă picioarele de sub genunchi și care cerșea, Îmbrăcat Într-o uniformă jerpelită și cu un chipiu cu bandă roșie pe cap, târându-se pe un peron de gară prăpădită de bombe. Milostivul domn cu mustăți stufoase primise din partea ologului o ofertă de afaceri: În schimbul a câtorva bănuți - sumă ridicol de mică - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
încă destul de greu, l-am urmat. Prima oprire a fost în sufragerie. Ca tot restul clădirii, și camera asta se afla în plin proces de redecorare. Dar aici reușiseră să distrugă aproape totul. Toată mobila fusese mutată, cu excepția câtorva canapele jerpelite. Pe covor zăceau bucăți mari de tencuială care căzuseră probabil din tavan. Ferestrele urmau să fie și ele înlocuite, dar până atunci prin cameră șuiera un vânt năprasnic. în sufragerie nu era decât o singură persoană. Eram destul de surprinsă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
picioarele, dar ar fi ceva elemente, fă-l și pune-un exemplar În mapa mea și pe ăsta! Capitolul 16 Telemac În regatul lui Hades Am tras perdeaua ajurată peste vederea cu plopi, antene de televizor, balcoane pline cu rufe jerpelite, butoaie de varză și murături, tot ce se vede de la etajul șapte al blocului din Militari. Am făcut o cursă până la cutia de scrisori, nu venise nimic de la Rectorat, deși Casandra Pisăloagă i-a dus săpunurile FA și deodorantul NIVEA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
În curte, mama s-a repezit să mă tragă la adăpost, dar n-a mai avut timp: câinele s-a năpustit la noi și, scheunând jălalnic, s-a culcat la picioarele noastre, după ce s-a tot Învârtit În jurul cozii, acum jerpelită, plină de scaieți. Când plecasem În pădure, Îl lăsasem În lanț - cine se putea apropia de fiara sălbatică? După ce-au căzut multe bombe și plunghi, Moș Iacob a băgat de seamă că Osman a dispărut cu lanț cu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să se miște așa de nostim în sus și în jos, de câte ori râd. Duminica, tata se scula mai târziu. Abia la ora nouă își scotea haina de pijama și se ducea în baie. Eu mă luam după el. Baia era jerpelită și întunecoasă. Lângă o fereastră micuță, avea o gură îngustă de aerisire. Tata se bărbierea cu spumă. Storcea pasta albă din tub pe pămătuf și și-o întindea pe față. Pasta făcea spumă și se umfla, tata arăta atunci ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
II-lea scruta mulțimea smulgându-și mustața cu un aer aferat. Cu perseverență și șerpuire insistentă, am reușit să ajung mai aproape de catafalc. De fapt cel mai de folos mi-au fost diverși indivizi în salopete muncitorești, dotați cu serviete jerpelite și șepci proletare tip Gheorghiu-Dej. Ipochimenii ăștia străpungeau talazurile de admiratori cu aerul încruntat al unui spărgător de gheață, șuierând amenințări printre dinți: dați-vă la o parte, mai sunt și oameni care muncesc în țara asta, nu doar gură-cască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
când voiam să înhaț de guler borcanul de muștar și să-i propun să-mi vândă jumătate din afacere contra salariului meu de profesor debutant, întrunirea de business a fost spartă de un individ în salopetă muncitorească, dotat cu servietă jerpelită și șapcă proletară, care ne împrăștie ca pe niște popice, mârâind teribil de supărat: ia faceți loc, mai sunt și oameni care vor să muncească în țara asta, nu doar gură-cască! C XXV Deschise mail-ul. Erau două mesaje, unul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
E mândră de orașul ei. Traversăm Parcul Tăbăcăriei și, urmând linia trenulețului de vacanță, ne îndreptăm spre Mamaia. Malul mării e pustiu. Gheretele care vara umplu miile de burți cu mici, bere și gogoși sunt acum prada vântului puternic. Hotelurile jerpelite aduc și ele cu niște blocuri bucureștene vopsite ca de carnaval, înaintea alegerilor. Litoralul e deprimant și asta îmi face bine. Nisipul, altă dată galben, e plumburiu, valurile înalte par de păcură. Albi au rămas doar pescărușii, dar și ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mare viteză nea Fane înjurând și ținându-și palma peste ochi. A ieșit din curte val-vârtej. Poarta greoaie din lemn putred s-a trântit în urma lui. Tabla verde a gardului s-a cutremurat, salcâmul din străduță a clămpănit din crengile jerpelite. Copacul ăla întotdeauna îmi păruse o cobe. C XXXIII Îl trezi o bufnitură, urmată de un zgomot de sticlă spartă. Motanul cenușiu sărise pe poliță, alunecase, iar în cădere dărâmase Sfânta Treime și fotografia. Acum cărămida zăcea peste fața zdrobită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
încremenit, doar bâțâind din pumn din când în când. Eu cu Cristina tremuram din toate balamalele să nu sară bătrînul din sicriu și să se ia cu țiganii, așa cum făcuse toată viața. Șatra, însă, satisfăcută de umilința îndurată de alaiul jerpelit, se milostivi să ne facă loc de trecere: ia lasă-i șî pă jegăriții ăștia să treacă, mânca-ț-aș! Să fie dă sufletu’ lu’ Solimanu’, că altfel nu trecea ei nici până mâine! Omul revoltat trecu vânturându-și pumnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
forță de la Drept, încercam să plutesc. Apoi scrisorile Sabinei au devenit jalnice - mă implora să mă duc la ea. Destul de agasat, am luat drumul Buzăului prin februarie. Mi s-a părut cel mai urât, mai insipid oraș din lume: blocuri jerpelite, case tupilate între magazii de lemne putrede, oameni cenușii cu priviri arțăgoase. După ce m-au dirijat greșit de câteva ori, am reușit să ajung la periferia de unde trebuia să iau autobuzul spre Măgura. Doar că în stație nu era țipenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
o fotografie cu două bătrâne. Una avea țeasta alungită, ca o minge de rugby, cealaltă purta ochelari cu lentile groase cât fundul unei sticle de whisky. Cea cu capul țuguiat ținea în brațe un pechinez cu privire fixă și blană jerpelită. De fapt nu-l ținea propriu-zis în brațe pe el, ci o scândură pe care băbuțele păreau lipite cu aracet. Făcu click pe butonul de zoom in și, mărind imaginea, putu vedea că pe muchia exterioară a scândurii scria cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
el urmele cârligelor!), cu inscripția Forza Petrolul! își ridică ritualic palmele, către ei, plecându-și maiestuos, cu o gentilețe exagerată, fruntea lui lucie și netedă. Apoi, rostește: Sunt Arhanghelul Uriel. Pace și împlinire vouă, tuturor, dragii mei prieteni! Ciudat, arătarea jerpelită, aplecată în onctuoasa reverență, radiază în efluvii un parfum seducător difuz, ca de paciuli. Sile nu percutează, cum era și normal, horăind netulburat și uniform, de-a-mboulea, cu capul său cât o baniță, scăpat pe ceafă. Vierme se sforțează să nu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
bietul sau doar spiritul său, proaspăt decorporalizat, păstrând reminiscențele firii omenești, urmându-și Călăuza, își mai răsucea capul către foștii săi amici de-o viață, prelungind la extrem năuceala și tristețea de neîmpăcat, de la debutul unei despărțiri ireversibile. Apoi, blugii jerpeliți Dolce & Gabbana și tricoul galben, se contopesc cu decorul cel argintiu, fabulos. Poetul face și acesta un pas, în lateral, schimbându-și fulgurant unghiul de observație. Mai mult decît suficient, pentru ca aglomerarea holografică ordonată, de edificii marmoreene clasice, să dispară
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de coadă! Cățelușul mic, mic, mic, ce-avea el pe sub buric? o alintă Dan. Potăița se rostogolește pe jos, printre foi veștejite de brusture, beată de fericire că i se acordă atâta nemeritată atenție, după care țâșnește jucăușă pe lângă manșetele jerpelite ale blugilor Îngerului și-și saltă bucuroasă, un picior din spate. Să nu-ndrăznești! țipă Fratele. Pizdeluș fuge consternat, schelălăind. Înapoi, pierzându-se, evaporându-se printre uluci și printre casele pocite și estropiate ale mahalalei, care se îndesiseră, înconjurându-i
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
un lornion care se plia lentilă peste lentilă, niște păpuși rusești... Băieții s-au repezit la secțiunea pentru discuri a bibliotecii, unde se aflau cel puțin două sute de bucăți, atât muzică clasică, în mari cutii elegante, cât și discuri rock jerpelite și lipite peste tot cu scotch gălbui. Mera a mai adus niște saleuri, apoi a pus la maximum o muzică insuportabil de violentă și ne-am apucat de votcă. Aproape că trebuia să strigăm ca să ne auzim. Cu toate astea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
a înnegrit în basmaua ei verde cu desene roșii, în haina bărbătească și cu fusta creață, roșie cu flori albastre și portocalii, cu picioarele goale, ca de catran. Pe la cincizeci de ani era o cotoroanță într-un fel de fulgarin jerpelit, cu buzunarele rupte. Avea o mână în ghips legată după gât cu o fașă de tifon împuțit și înainta crăcănată, frântă din șold, o cioară. A crăpat înainte să atingă șaizeci de ani. Toate s-au regăsit însă alături de noi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Numărului de Aur, ajunsese acum să fie reinventată de un maniac care o cânta la infinit, ca un disc zgâriat. Ajuns acasă, în cămăruța sa de doi metri pe un metru și ceva, cu pereții plini până sus de cărți jerpelite și cu un colaj reprezentîndu-l pe Sfântul Augustin privind sânii goi ai unei femei din cine știe ce revisțtă obscenă, agățat pe ușa murdară, Profesorul își notă în jurnal câteva rânduri despre cele discutate la restaurant. Dar se opri la jumătatea unei
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]