324 matches
-
deschiderea oficială a stagiunii. întârzierea o datorăm unei finanțări întârziate venite de la ministerul de resort. Totul e bine când se termină cu bine. Așa e oare? Nici nu mă pot gândi la vechea înfățișare! Vetustă, cu o pardoseală de linoleum jerpelit. Acustica era, însă excelentă. Acum sala arată civilizat. Are un aspect ce o situează la nivelul sălilor bune din Europa. Spațiile sunt, în general, bine rostuite. în schimb sonorizarea interioară a sălii a devenit inegală. Sper că nu definitiv. Este
S-a redeschis Studioul de Concerte Radio by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6764_a_8089]
-
calea unui tren. Doi tineri discută în gura mare, făcându-se auziți de toată lumea, și folosesc cu nerușinare cuvinte deocheate, dintre acelea pe care numai Emil Brumaru știe în țara asta să le folosească cu grație. Câini famelici, cu blănuri jerpelite, cerșesc mâncare cu un mârâit amenințător sau se împerechează grotesc, angajați în trăiri frenetice cărora trupurile lor schilodite nu le fac față. În plus, miliarde de bacterii se trezesc la viață din praful Bucureștiului și emigrează în gurile și nările
Vine primăvara. Păcat! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13094_a_14419]
-
Ea stătea nemișcată sub privirea lui fixă. Uneori ochii ei îi întorceau o clipă privirea, apoi se uita șmecherește spre Drummond. — Ești ca o floare sub o talpă, Janet, spuse Thaw. — Ce vrei să spui, Duncan? — Ești frumoasă, neglijată și jerpelită. — N-o încuraja, zise Drummond mohorît. Nu-ți dai seama că-i o poză? Probabil că vrea ca fetele de la școală să creadă că o bat. De ce trebuie să fii agresiv? îl întrebă Janet. — De ce...? De ce trebuie să fii agresiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
întrebat dacă Ritchie-Smollet se poate dispensa de mine? — îmi cer scuze. — Nu mă deranjează. Da, depinde de mine, acest bătrîn Smollet. Și Sludden. îmi aleg șefii cu atenție. Tipul ăla mi-a fost șef cîndva. Jack arătă spre un afiș jerpelit care acoperea capătul unui bloc ruinat. Fața bărbatului din spatele biroului plin de telefoane era prietenoasă. Dedesubt erau următoarele cuvinte: CĂUTAȚI UN LOC DE FABRICĂ, O FABRICĂ SAU FORȚĂ DE MUNCĂ? SUNAȚI LA 777-7777 ȘI VORBIȚI CU TOM TALLENTYRE, PREȘEDINTELE CONSILIULUI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
era trecută de patruzeci de ani. O arătau cearcănele de sub ochii sticloși și înțelepți, sânii cu boturile ușor lăsate spre pământ și cu pocalul alburiu brăzdat de vinișoare albastre, pântecul brăzdat de câteva cute adânci. Păru-i crescuse până la podeaua jerpelită a liftului și-și împrăștia pe jos ultimii cârcei, după ce-i înfășurase pulpa dreaptă în bucle și șuvițe despletite. Un parfum subțire, repede dizolvat în vertijul dulce al primăverii, adia dinspre icoana femeii cu fluturele-n brațe. Un mare Omega
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de Mircișor, - să fi avut vreo... aproape trei ani pe-atunci... (stăteau deci încă-n Silistra) - când îi spusese deșteaptă de Mărioara: "Puișor, ai vrea să se facă tăticu ziarist?", el începuse să plîngă: ziarist însemna pentru el un bețiv jerpelit care vinde ziare. Pe-atunci (ba chiar și acum mai vezi câte unul) umblau pe străzi, cu un top de ziare în cîte-o matriță de carton roz prinsă cu o chingă de umăr: "Informația! Informația!" Ziarist sau măturător era totuna
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de sfinx al prințesei din fereastra ovală, al feei în malacov de satin albastru, așezată în fața spinetei cu capacul decorat cu intarsii de sidef... Langoarea din ochi și oribila, jupuita tumoare de pe ceafă... Ea era, deși acum într-un fulgarin jerpelit, deși cu buzele palide, însemnate de un herpes cețos, deși în ghete bărbătești cu galoși de cauciuc pe deasupra. Prezentatorul urla ceva în microfon și din boxele butucănoase nu ieșea mai mult decât un huruit ca de camion greu. Lângă el
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Ungariei și Maliției, căci altfel bieților orășeni rămași în urbe pe căldurile cele mari nu le-ar mai fi rămas ca loisir decât vulgarele grădini cu guriste și mititei - tot ți-ar fi sărit în ochi de pe zeci de afiș jerpelite chipul roșu ca sfecla, încadrat de barbeți, al lui Mr. Swan, un american care uimise lumea cu performanțele lui. Intra, de pildă, îmbrăcat, într-un mare acvariu unde, cu pești galbeni și albaștri în jurul său, mânca, bea și fuma, ba
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
iar pe tatăl lui Lumpă și-al lui Mimi îl auzisem de nenumărate ori răcnind și jucând, pe când se-ntorcea de la bodegă cu țambalagiul după el. Când ieșeam cu mama la cumpărături vizavi de blocul nostru, vedeam mereu câte cinci-șase jerpeliți stând în picioare în jurul unei măsuțe de tablă din fața patiseriei, cu grămezi de sticle cafenii de bere în față, bând și certîndu-se. Mă uitam la ei pe când stăteam la rând la aprozar, și Herman era mereu în mijlocul lor. Cum decăzuse
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
atât de subțiri, atât de pline de inele cu care-i ciocănea-n cap din când în cînd!) era trimis la tablă, așa că-n curând un șir de băieți nefericiți, "pletoșii", abia depășind cu capetele pervazul tablei, unde zăceau bureții jerpeliți și bucățelele de cretă, se-nșirau umăr la umăr, spre veselia celor rămași. Tovarășa scotea atunci un forfecoi uriaș, uns cu grăsime, îl clănțănea fioros pe sub nasul lor și le făcea apoi cîte-o cruce-n cap fiecăruia, înțepîndu-i înadins și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cârciumărese. Mergeai de ți se ura. De-o parte și de alta erau case prăpădite, putrede, cu mese acoperite de mușama scoase-n curte, cu copii în pielea goala printre straturi de flori, cu femei nemaipomenit de șleampete în capoate jerpelite, torul puțind într-un fel anume, nu ca la Tîntava, puțind a săpun de casă și-a corcodușe strivite. Din fiecare curte lătra cîte-o javră, și oamenii, rufoși, nebărbieriți, cu albeața pe ochi sau cu cîte-o mână chircită, ieșeau să
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
avem alte convingeri!", ceea ce-i plăcea lui Mircea foarte mult, i se părea cumva nobil. Dar mamei, dacă era singură acasă, îi era rușine să nu deschidă, așa că de vreo câteva ori Mircișor, doar în chiloți și-ntr-un maieu jerpelit, cum stătea prin casă, trebuise să pupe și el cruciulița și să primească-n creștet stropii de apă cu miros de busuioc. Un popă într-un apartament de bloc era curios și nelalocul lui, copilului i se făcea și frică
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Dumnezeu nici nu există!" Hă, hă, hă, râseră toți copiii: cum să spună însuși Dumnezeu că el nici nu există? Jean de la opt spunea cele mai haioase bancuri. În rest, nu era mare lucru de capul lui, era murdar și jerpelit, nici nu-nvăța la școala lor... Dar fiindcă spunea mereu cântece și bancuri, uneori copiii îl căutau și făceau roată-n jurul lui, mai ales când șefii grupului, Mimi și Vali, nu erau pe-acolo. Tatăl lui Jean lucra la
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
așezau nu doar colivii cu papagali și păsări cântătoare, lădițe cu porumbei, acvarii cu peștișori, genți din care scoteau capul căței fătați de-o lună, ci și undițe și lansete, piese unsuroase de la diferite motoare, unelte, șuruburi și balamale, cărți jerpelite și pătate, discuri vechi. Sărăcia tuturor sărea-n ochi și, dacă nu erai din aceeași lume, te lăsa fără suflare: haine vechi de decenii, dinți de metal, ochi tulburi de țărani îndobitociți de trudă. Femeile stăteau pe vine ca și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
enigmei legate de tine. Altfel cum ar fi aflat cei interesați adevărul despre cum s-a metamorfozat Potaie de-a lungul tristei sale derive, și cum rătăcește el după moarte exact la fel cum a făcut-o și în timpul vieții, jerpelit și bolnav? — Te punem pe picioare cît ai zice pește, Curistule, spune Gulie, venindu-i inima la loc, respiră? îl întreabă pe Dendé care încă stă aplecat deasupra trupului aflat în leșin, cu capul spart și mandibula dislocată, aduceți-mi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
că n-ar fi simțit niciodată plăcerea. Aruncă un ochi la ceas. — Hai să mergem, spune ea. Le prindem la fix. Se ascund într-un șanț de pândă părăsit, chiar când se lasă amurgul. Se așază pe o prelată veche, jerpelită, pe care o avea ea în portbagaj - ea, îmbrăcată tot cu rochia de mătase verde a lui Bonnie, el, cu haină și cravată. L-a dus într-un adăpost pe care-l știu doar localnicii - o fermă particulară, o proprietate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să se miște așa de nostim în sus și în jos, de câte ori râd. Duminica, tata se scula mai târziu. Abia la ora nouă își scotea haina de pijama și se ducea în baie. Eu mă luam după el. Baia era jerpelită și întunecoasă. Lângă o fereastră micuță, avea o gură îngustă de aerisire. Tata se bărbierea cu spumă. Storcea pasta albă din tub pe pămătuf și și-o întindea pe față. Pasta făcea spumă și se umfla, tata arăta atunci ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și tainic, pui la cale, cu unul din prietenii tăi, fuga voastră În URSS. La explorări. Ești fascinat de mlaștinile Înghețate ale Iakuției și de numele acelea cu sonoritate sălbatică, Obi, Ienisei, Amur, Angara, Semipalatinsk. Tot ascundeți Într-un rucsac jerpelit, o hartă ruptă dintr-un atlas, o busolă, o lupă, timbre, de ce naiba?, niște chei vechi, chibrituri și o conservă de mazăre extrafină. Este primăvara anului 1964. Halal elevi de liceu! Ar mai fi o problemă. Problema unui aparat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
roz pal și un sacou albastru vechi sub o geacă de blugi la fel de spălăcită. Arăta de parcă în dimineața aia le-ar fi adunat pe toate de pe jos la întâmplare. îmi place genul de bărbați neîngrijiți, dar ăsta depășea limita înspre jerpelit, ca o pereche de teniși uzați. Am lăsat nivelatorul deasupra Irișilor nr.3, care se sprijinea de perete la nivelul taliei. Felul în care se uita la mine mă făcea să-mi pierd cumva echilibrul. —De ce întrebi? am spus. Spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
a scos amândouă jachetele aruncându-le la nimereală spre cuier. Au ajuns deasupra și au rămas acolo. S-a întins pe spate, cu mâinile sub cap, acum doar într-un tricou negru și blugii care erau susținuți de o curea jerpelită. Avea mâinile la fel de albe ca și gâtul și neașteptat de musculoase având în vedere că era slab. Ochii îi străluceau în continuare. Cred că ar trebui să îți scoți și tu cizmele, a spus gânditor. —Aici ai dreptate. Am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
fereastră. Toate persoanele din anturajul celor doi Hammond- adică ei, Judith Frank, Laura Archer, Walter- ar fi fost mult prea evidenți la petrecere. M-am jucat puțin cu imaginea lui Clifford Hammond deghizat, cu o perucă răvășită și un tricou jerpelit, făcându-și de cap. Nimeni nu părea să se potrivească. Poate ar trebui să încerc din alt unghi; poate moartea lui Lee chiar a fost un accident sau cel puțin nu era legată de aventura ei cu Catherine Hammond. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
fiul lui Constantin cel sugrumat și al Elenei. — Ridică-te, fiule, răspunse tot turcește mitropolitul și vocea-i părea spartă. Aduci scrisori de departe de la înalt prea fericirea sa al Ierusalimului, așa am înțeles, continuă grecește conversația. Monahul cu haine jerpelite se ridicase în picioare și de sub potcapul decolorat, care din negru cum fusese avea acum culoarea sângelui închegat, îl priviră cercetător pe mitropolit ochii ageri ai Cantacuzinilor. Ah, da, își spuse vlădica, este chiar marele spătar Mihai, Doamne, ce s-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
portofelul părinților. Un grup de soldați germani beți își fac apariția din interior urlând un cântec cu versuri porcoase, din care se aude Gröfaz107 și Arschloch 108. Așezat pe bordură, cu mâna întinsă, un ins ce poartă un veston militar jerpelit îngână cu voce căzută într-un falset slugarnic, de cerșetor profesionist: "Aveți milă ... Domnul să vă dea sănătate ... Cât vă lasă inima ... Pentru o bucată de pâine". Poartă ochelari rotunzi cu lentila neagră, de orb, dar ochiul versat al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mai auzisem până atunci cuvântul destoinic, așa că i-am dat voie să mă mângâie și să mă vorbească de bine și după ce-a terminat am dat fuga la dulapul din hol, unde știam că ține un dicționar cu coperți jerpelite. Am luat cartea și m-am refugiat în dormitor. Am găsit cuvântul destoinic, am citit încet, savurând fiecare literă de parcă dicționarul mă lăuda și el, apoi am remarcat că următorul cuvânt era destoinicie, iar după destoinicie venea destrăbălare. Am izbucnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
într-o zi, Ioana îi făcu semn Elenei să privească pe geam. Mușcând dintr-o pară verzulie și pădureață, Elena îl văzu pe Liviu îmbrățișând-o pe Erika în curtea facultății. Era un tip complet banal, cam pămpălău, cu blugi jerpeliți și chică; personajul fantasmelor se prăbuși din lumea închipuirii în marmita cotidiană, iar în cădere chipul angelic i se desprinse ca o coajă. Anul universitar își intră în drepturi. Prezența la fiecare curs era obligatorie și controlul asupra fiecărui student
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]