727 matches
-
sceptrul la loc și făcu semn ca trupul solului să fie luat din sală. Însoțitorii acestuia rămăseseră Încremeniți, așteptând porunca de a fi decapitați. - Mai are cineva preferințe? Întrebă Ștefan, calm. Tocmai spusesem că sunteți liberi. Se mai consideră cineva jignit? Solii dădură din cap negativ și Îngenuncheară, cerând Îndurare. Știau că domnitorul Moldovei nu dă o ceapă degerată pe această solie și că Își dovedise curajul nebun Înfruntând Hoarda de Aur la Lipnic și oastea sultanului la Vaslui. Dar, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
un cititor (și un ascultător) atent, pătruns, al opiniilor despre poetul național rostite mai ales după 1989 încoace. Este un "de ce?" dureros prin luciditate, care se simte la fiecare pas în Dubla sacrificare a lui Eminescu. De ce este minimalizat, acuzat, jignit, înjosit Eminescu după Revoluție? Sunt citate grave în cartea lui Th. Codreanu care, strânse la un loc, dau o imagine de coșmar. Autorul încearcă (și reușește, pozitivist vorbind) să identifice o linie antieminesciană în cultura romană, o "galaxie Grama", o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
foarte incitant și adecvat profilului "cronicii" din rubrica de față. Prin urmare, e de văzut ce-i cu "teroarea istoriei" și cu ceea ce decurge de aici. Eseistul pornește de la o analogie: figura poetului îi evocă ceea ce Eminescu numește un "arheu jignit". Este pretextul de a identifica starea arheică, de singularitate și aceea de reprezentativitate (pentru spiritualitatea românească). S-a ivit momentul de a dezvolta o "temă" mult îndrăgită de Theodor Codreanu: tensiunile profunde ale ființei care trec în transindividual, în "matricea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Maestru Mihai Eminescu", cu notația din Exerga ce deschide volumul: "Eminescu-i Dumnezău/ iar eu mi-s Profetul său". Întoarcerea la eminescianism printr-o despărțire "sporitoare" (Noica) nu este pentru Cezar Ivănescu declarativă, ci esențială, mai ales pe linia arheului jignit, scos din istorie, ca și neamul românesc. Fertilitatea modelului eminescian e dovedită fără drept de apel, contrazicând cohorta detractorilor. Sunt deslușite, totodată, coordonatele "ființei abisale a neamului românesc", între care la loc de frunte se situează "omenia mioritică". Demonstrația este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de filosofie și religie" (p. 117). Transmodernismul pornește, pentru Cezar Ivănescu, "tocmai de la recuperarea Tradiției, prezență vie în toate modernismele" (p. 118). În Doina eminesciană, Cezar Ivănescu a descoperit arheul ființei românești. În termeni eminescieni, Cezar Ivănescu este "un arheu jignit". El și-a conturat un idiom poetic inconfundabil, greu de imitat. Intrarea sub "teroarea istoriei" (Mircea Eliade) e primul semn al eminescianismului său abisal care "l-a apropiat și de cel ce a dimensionat ontologia arheilor în arhetipuri, autor al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de trei-patru ori, nu? Vă dați seama că eu eram Închisă acolo fără nici o posibilitate, nici măcar să pun o cârpă rece pe piept... S-au Înroșit, s-a-nvinețit și era cât p-aci să Îi taie... Deci n-ați fost nici jignită, nici lovită În timpul anchetei? Nu, nu, nu. Doar la sfârșitul anchetei am Întrebat ce pedeapsă voi primi, că eram și eu curioasă, la 20 de ani, să știu ce pedeapsă Îmi vor da... și era șeful anchetelor acolo, mai târziu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
-l cunoșteai. Nu pierzi nimic, dar nici nu câștigi nimic. -Ba câștigi experiență, plăcere. -Ți-am spus să mă lași cu astea...Stinse țigara și se lăsă pe spate. -Oricum, nu vreau nicidecum să mă mărit cu vreounul. Avea o expresie jignită, privirea îi era ațintită pe perete, se uita când la mine, când la televizor. -Este destul de dificil...Ești o nefericită. -Desigur, sunt nefericită ori de câte ori constat că sunt ceea ce sunt. -Multor fete li se întâmplă asta. -Da, dar eu nu sunt
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
de vreme ce Mama nu se putea duce singură să-l viziteze pe Georgie, din cauza vederii ei slabe, trebuia s-o ducem și la capătul Cartierului de Vest. George era mai înalt ca mine, și uneori era cam necomunicativ și se arăta jignit, deși avea aceeași frumusețe a omului care nu era în toate mințile, un uriaș ce se mișca respirând greoi, cu o încetineală matură în mersul lui târșit pe picioarele lui nedezvoltate. Purta lucrurile pe care nu le mai îmbrăcam eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
vulturul care cade". Vroia să ne sugereze ― mi-am dat seama -să nu judecăm vechiul Mexic doar după pietrele de sacrificii sau după finalul crud din jocul de pelotă. ― Și să nu cumva să credeți că un mexican se simte jignit dacă-i vorbiți de cruzime, ne-a avertizat dr. Huerta zâmbind. Avea dreptate, mă gândesc acum. A vorbi despre ghilotină înseamnă, oare, a-i ofensa pe francezi? Ar trebui englezii să se rușineze de crimele sângeroase din tragediile lui Shakespeare
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
pe fată, prinsă de ritmul nervos al pantofului, dirijînd parcă aparatul de radio. Doar un surîs discret, parșiv, scăpat atenției șoferului, preocupat de șoseaua în curbă, lasă, fără urmă de îndoială, să se înțeleagă răspunsul ei: "Să vezi și restul..." Jignit că a rămas fără un răspuns, înfuriat de siguranța cu care fata și-a ocupat locul de favoare în cursa condusă de el, șoferul se gîndește să atace direct: Știi, domnișoară, uneori, cînd întîlnesc o imagine frumoasă, unor șoferi li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
asigur că nu vom începe o slujbă pe care s-o sfîrșim în zori, deși asta ți-i obsesia. Ochii ei, amețiți deja de băutură, rămași însă reci și aspri, se ridică spre Mihai: M-am simțit cu atît mai jignită mereu, cu cît tu, știindu-mă mama Doinei... Mama Doinei! exclamă Mihai furios. Mai degrabă aș fi jurat că-i ești soră, decît... Maria face un gest brusc, de fiară lovită. Mihai s-a oprit, înspăimîntat: în fața lui, stă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
uzina la Poiana Brîndușelor? Da, am fost cu Iftimie minte femeia, ridicîndu-se, roșie toată, înfuriată că nu are replică la insistențele directorului, pe care începe să le simtă în ultima vreme. Salută și iese, coborînd la parter să ia liftul, jignită adînc de apropo-ul cu cabana. "Deseară îi spun lui Iftimie. N-are decît să-mi găsească un post la el, ori în altă parte. Și să nu-l mai prind că-l invită pe Haralamb la noi, că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
acum încolo. În definitiv sunt în situația de a ști adevărul despre amândoi. Am rostit aceste cuvinte cu hotărâre, dar eram profund afectat de ceea ce-mi spusese și nu știam sigur dacă nu cumva ar trebui să mă simt jignit. Am făcut un pas înainte dându-i de înțeles că vreau să plec. Dar ea nu s-a clintit, și-a lăsat capul mult spre spate până a atins ușa și a privit în sus spre mine. — Adevărul în legătură cu această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Între sentimentul că aș fi deranjat și dorința de a ajuta În cazul În care ceva era În neregulă, m-am aplecat cu grijă și m-am chiorât pe sub ușă, Întrebându-mă dacă mă va zări și se va simți jignită. De Îndată ce-am văzut piciorul țintuit lângă perete Într-un unghi ciudat, am știut că nu era nevoie să-mi fac griji că mă va observa. După cum era așezat, trebuie că femeia avea capul aplecat peste marginea vasului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
n-o să mai strice nimic, ca atunci când... — M-am mirat întotdeauna de ce a preferat Adam un cățeluș ca ăsta, drăgălaș, de răsfăț, comentă Alex. Băieților le plac câinii mari. Și noi ne mirăm, răspunse Brian, conștient că Gabriel se simțea jignită și refuza, deliberat, să răspundă. Gabriel știa că Brian știe că e jignită, și se străduia să spună ceva. Alex îi înțelese pe amândoi și își regretă remarca, dar o irita faptul că erau așa, absurd de susceptibili. Cățelul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sunt câtuși de puțin obosit. De ce-aș fi? Atunci vrei să stai aici? Sau poate preferi să te cațări pe stânci? De ce ții neapărat să-mi faci un program? Te rog nu mă mai sâcâi. Gabriel făcu o mutră jignită (înnebunitor de enervantă pentru Brian) și continuă să despacheteze diversele obiecte rituale, care întotdeauna alcătuiau baza materială a excursiei familiei Brian McCaffrey. Brian se întrebă în sinea lui: „De ce nu țin să-mi fac plimbarea pe uscat, ca de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
acolo. Filosoful suspendării judecății și al îndoielii, fidel indolenței sale filosofice și indiferenței sale existențiale, l-ar fi lăsat pe Anaxarh cu necazul lui, continuându-și drumul ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat... în loc să se supere, să se simtă jignit ori măcar contrariat, Preafericitul elogiază impasibilitatea, flegma și marea înțelepciune a lui Pyrrhon, care a plecat de acolo - să-și spele purcelușii, așa cum făcea de obicei... Să convenim deci că hedonismul lui Anaxarh, ca și al multor eudemonisme grecești - cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
decât un pion. Gosseyn, în picioare, o privea șovăind dacă să se supere, sau să se amuze. Nu era încă pregătit să abordeze cu ea problema celor două corpuri într-unui singur, deși ceva idei tot avea. Dar se simțea jignit auzind-o tratându-l ca simplu pion, cu toate că într-adevăr asta și era. ― Ia zi-mi ― o luă el din scurt ― tu ce amestec ai în toate astea? Privirea fetei se îmblânzi. ― Iartă-mă, n-am vrut să te supăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
de a fi conceput o astfel de petrecere Îi păru dezgustătoare. Își reveni cu greu. Clopoțelul sună, dar, În timp ce toți ceilalți copii se grăbeau să intre În săli, cei doi din fața lor tăceau, nemișcați, În curtea școlii - amândoi dezamăgiți și jigniți. Trecură alte mame și alți tați. O salutară pe Maja cu zâmbete de complezență, iar Maja le răspundea tuturor cu un surâs artificial de supremă amabilitate. Le spunea tuturor: — Sper să ne revedem după-amiază, vă aștept. Recita. Emma și-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
adormi, căci risca mereu să cadă jos. — Hakuna matatta, Kevin, acum trebuie să plec, repetă Emma, desprinzându-se cu părere de rău din acea Îmbrățișare. Camilla realiză că mama lui Kevin pleacă, iar Kevin Buonocore urma să-și schimbe școala - jignit, supărat și fără să știe - și nu mai avea timp și totul era pierdut. O prinse de poșetă. O poșetă de catifea, puțin cam Învechită, cu siguranță mai Învechită decât cele pe care mama le dăruia săracilor de la Crucea Verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
sursă de inspirație - o idee, ar fi dat milioane pentru o umbră de idee prin care să-și lege poliloghia anterioară despre criza familiei de realitatea cruntă a ascultătorilor săi, pensionari și invalizi. Privirea lui rătăci peste auditoriul ostil și jignit. Pereții roșii ai sălii de dans, puzzle-ul acelor peisaje idilice care se țeseau pe peretele din spatele său și sfera aceea de sticlă Îi evocau discotecile anilor șaptezeci. OPTIMISM. VISE. Pupilele i se aprinseseră În spatele ochelarilor - o idee. Trase aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și el ar fi vrut să-și muște limba. Nu voia s-o acuze pentru ceea ce era ea și că Îl smulsese de lângă prietenii lui pentru a-l implica În toată șarada asta - dar o spusese. Iar Maja Îl privea jignită, iar arabul se dusese singur al angajatorul său. Iar asta iarăși era nedrept, rușinos, inutil. Nu se va schimba nimic, Aris, Îi spuse Maja Împăciuitoare. — Nimic? aproape că țipă el. Deja s-a schimbat totul. Ea se Înroși de parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
la Palazzo Lancillotti. N-am s-o răpesc. Nu Îi voi spune cât am iubit-o și nici ce fel de viață mi-aș fi dorit Împreună cu ea. Nici nu mai vreau s-o văd. — Fă cum vrei, spuse Maja jignită, și se strecură În Smart fără a privi Înapoi. Hoinărea cu scuterul În sus și În jos, pe strada Cavour, cu casca neîncheiată sub bărbie, ca să se simtă mai liberă, accelerând și Înclinându-se, pentru a-l depăși pe Fabrizio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o valiză, ca și cum ar fi venit dintr-o lungă călătorie. Dario se instala În garsoniera din Borgo Pio. Îl dădea jos de pe tron pe Godot, care Îl Întâmpina pe intrus zbârlindu-și părul și mieunând disprețuitor, pentru ca apoi să dispară jignit, până al plecarea lui. Dario Își Împrăștia pantalonii și cămășile pe fotolii, Își punea periuța de dinți În paharul din baie și pentru vreo două zile trăiau liberi, cu tabieturi ca doi soți. Fiecare Își avea ritualurile lui, mofturile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ar face Elio În clipa asta? S-ar Întoarce În partea cealaltă? Elio, care nu e cineva, și nici nu va fi vreodată, are totuși curaj. Elio de o sută de ori Înfrânt, de o sută de ori renăscut, insultat, jignit, atacat pe la spate și totuși gata oricând să se ridice iarăși și să atace din nou. Poate că asta am iubit la el. Îndrăzneala. Curajul. Lipsa de pudoare cu care crede În visele lui mincinoase. Nimic altceva. Voia să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]