959 matches
-
nu greșește nicodată? Groaznic de enervant. Dar îl iubesc. Mă inspiră. Aș vrea să schimbăm locurile - dacă s-ar putea, evident -, numai că banii tatălui meu nu ajung pentru asta. Sunt un dobitoc nețărmurit. Încet, înainte de a mă ridica din jilțul meu nubian, fredonez clasicul mod arab, poate sperând să-l impresionez pe Bogdan, poate sperând ca această clipă de neuitat să oprească în sfârșit timpul, așa cum îmi doresc de o viață, sau nici eu nu mai știu eu ce sperând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
societății înaintea binelui propriu. Este legătura puternică ce-l leagă pe individ de întreg. Și omul supus intereselor despre care s-a convins că sunt mai mari decât ale lui devine robul unui stăpân nemilos. Pe acesta îl plasează în jilțul de onoare. În cele din urmă, ca un curtean care se gudură pe lângă sceptrul regal ce-i atinge umărul, omul obișnuit se mândrește cu sensibilitatea conștiinței sale. Apoi nu găsește cuvinte destul de aspre pentru cel ce nu recunoaște domnia acesteia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cabina căpitanului se legăna ușor, ca și când cineva dinăuntru l-ar fi invitat să intre. Cabina era cufundată În Întuneric. În mijlocul careului, sub un candelabru de fier care le atârna deasupra capetelor, erau trei bărbați nemișcați, În jurul unei măsuțe, șezând În jilțurile lor Împodobite de parcă abia și-ar fi Întrerupt o conversație În fața câtorva cupe de vin, surprinși de un somn neașteptat. La picioarele lor, o grămadă de fragmente metalice, În mijlocul unei bălți de lumină. Dante se aplecă Într-acolo, cuprins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
el, trăgându-și capul Îndărăt cu un aer sfidător. Pentru o clipă, o tăcere Înghețată se coborî Între ei. - Așadar? zise din nou Cecco. Doar nu vrei să faci cârdășie cu gloata din orașul ăsta infam ca să Îți capeți un jilț mizerabil și să reprezinți clica negustorilor și a hoților de buzunare! Și apoi, mi-am consumat toate resursele și la Siena partidul meu e În război cu dușmanii. Și luptăm prost când o avem drept scut pe Doamna Sărăcia. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Înălțat pe un piedestal din lemn de stejar, Încrustat cu simbolurile corporației. Lăsă să se scurgă câteva clipe, cu un aer peste măsură de uimit. Părea bănuitor. Apoi Își Îndreptă ochii spre ceilalți doi meșteri vârstnici, care se ridicaseră din jilțurile lor ca să vadă mai bine, ca și când ar fi căutat susținere din partea lor. - Despre ce este vorba? - Asta aș vrea să mi-o spuneți voi. Este proiectul unui tip anume de edificiu, ceva a cărui construcție Începuse. Îmi puteți spune, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
a alcătui un lung coridor. În pragul ultimei uși se opri, dându-se la o parte. Dante păși spre mijlocul Încăperii, unde Îl aștepta un bărbat masiv, cu trăsăturile insolente ascunse Îndărătul unei măști de bonomie ipocrită. Ședea pe un jilț din lemn, purtând toate Însemnele funcției. Pălăria cu boruri largi, cu cordonul ei Împletit, Îi zăcea pe genunchi. - Așadar, ne revedem, messer Alighieri, murmură cardinalul cu glasul lui strident, schițând un surâs care Îi puse În mișcare bărbia dublă. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
camera alăturată. - Așadar, spune-mi ce vrei. Pe chipul cardinalului se lăți o expresie satisfăcută. - Să aflu de la dumneata care Îți sunt sentimentele politice. - Ce interes pot avea ele pentru voi? În loc de răspuns, prelatul Întinse o mână spre perna de lângă jilț, apucând un fascicul de foi. Aruncă o privire peste prima, dar apoi Își ridică din nou privirea asupra lui Dante, ca și când ar fi cunoscut prea bine conținutul acelor file. - Dumneata ești un iubitor al istoriei, nu-i așa? Îl Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
care dumneata ai Îmbogățit-o cu cânturile dumitale. Dar care, odată chemat la lumina Domnului, te-a pus În situația de a-ți câștiga pâinea altundeva. Cu greu, cardinalul se ridică, pufnind pentru a-și elibera trupul masiv dintre brațele jilțului. Apoi se duse la fereastră, invitându-și oaspetele să privească afară odată cu el. - Vezi cu câtă fervoare se construiește În orașul vostru? Câte edificii noi, câte străzi, câte prăvălii se deschid? Și pentru fiecare dintre ele, un permis, o licență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ai Întemeiat convingerile. Dante se făcu stacojiu. O furie surdă punea stăpânire pe el. Bășica aceea de slănină era o hazna În care se adunau toate bârfele din orașul acela blestemat. Acquasparta tăcu din nou, iar apoi se Întoarse spre jilțul său, ca și cum acea scurtă drumeție până la fereastră l-ar fi stors de puteri. Își dădu drumul cu toată greutatea În scaun. - Dar eu, messer Alighieri, nu sunt de acord cu secretarii miei... de data asta. Te-am observat și ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de biciuri! Explică stricte-acele glorii De căngi răspunse din victorii. DEDICAȚIE Falangele acelei oboseli De alge dezlegate către sud, A tâmplei umbră din străine seri: Cu drumul meu, atunci, le-am mai văzut. La Düsseldorf, o cadră-n Bolkenstrasse... În jilț adânc, Evreul Botezat. Și mâinile, cascada unei rase, Înfășurau cărbunele uzat. "Stinse flăcări. Arsă, struna S-a lăsat în arcul lirei. Cartea singură mi-e urna Cu cenușile iubirii."1 Tu, salt, tu, creșteri stângi, urzică-nalbă! Acestui scris valah, ca
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
în funduri, ca o moarte de Protei? Traducere din Heinrich Heine. - Neajunsă, precum lancea unor iaduri vegetale, Sub sărutul muștei Mima somptuos ca un manșon, Locuiește, cetluită, somnurile-i seminale În o rouă de poleiuri: Rașelica Nachmansohn. - O! vegheat din Jilțul Naibei al Pământurilor Nalte, De atlaz tulip în creștet încheiat cu cap de mort, "Mult" poesc, cioplirea unei rare și pierdute dalte, Pașadia își despoaie înnoptat semețu-i port. - O! scuipat de înverzita tuse-a spumelor putride, Cocoțat pe naufragii, nefiresc
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
23 februarie, acum 100 de ani. În lumina galbenă, aproape mistică, ce cădea din fereastră, simplicitatea lucrurilor din jur căpăta nu știu ce omogenitate, ce unitate severă. Orice podoabă ar fi fost de neîndurat, o incongruitate și o pată de stil. Iată jilțul în care a ațipit de veci; aici gherocul lung, descris de Dedekind, în care apărea studenților; mai departe, pupitrul alb, de mesteacăn, pe care supunea adevărul. Impresia e copleșitoare. Această cameră, ce a conținut, în putere, matematica unui veac întreg
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ceva ce merită discutat extrem de detaliat atât în sferele publică și mediatică, cât, mai ales, în cea a afacerilor murdare ale contemporaneității. Căci, ne întrebăm, de unde să mai scoată azi parale politicianul (abonat la nu știu câte mandate de stat degeaba în jilțul parlamentar) pentru campanii electorale pline de minciuni și ieftină teatralitate, dacă nu din cele mai simple zone de interes „economic” ale momentului: fundul câinilor și cel al oamenilor, evident. În cazul morții copilului de patru ani sfâșiat de câini într-
ALEGERI ELECTORALE CU IZ DE GONADE PRĂJITE CÂINEŞTI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364379_a_365708]
-
prea târziu m-am apucat de scris. Dac-aș fi fost o iotă mai precoce... Ar fi-nțeles, primeam și ajutor, Dar nu am har, chemare și... nici voce, Mi-a precizat... puțin iscoditor. Și plictisit, s-a-ntins în jilțul lui Fin, aurit și ‘nalt cât o cetate. Aș fi dorit să spun, dar n-aveam cui, Că mă simțeam jignit, fără dreptate. Am ridicat privirea și i-am spus; Prietene, ascultă-mă ce-ți zic, Vino mai jos, când
DE ASTĂZI NU MAI SCRIU ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364578_a_365907]
-
de cetini străin vânător adulmec-o ciută în fiece noapte... între rană și moarte tot zburdă nătângă din gleznă săgeata să-și smulgă alunecă-n noapte pe pleoapa-mi de os se-ntoarce-ntre ciuturi pe câmpu-i mănos i-i jilț vizuina ori slobod pripas? înmugure fuga-n colind părinții mei albi, nestinși fără glas vă văd câteodată venind și tresar- e-un vuiet surd pe la porți ca o rugă ciuta gonind vânătoru-și alungă... Referință Bibliografică: Vânătoare inversă / George Nicolae Podișor
VÂNĂTOARE INVERSĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361414_a_362743]
-
de Gerome. Gîndul materializat în frumusețe. Gata cu discuțiile astea lirice, a zis Thomas; treceți la epică, admirați fluturii, dormiți și visați cai albaștri, iubiți-vă în iarbă, știi tabloul lui Signorelli, “L'Éducation de Pan”? Pan stă pe un jilț, gol cum l-a făcut mă-sa; un tînăr efeb, în picioare, tot gol, cu spatele la noi, cu piciorul stîng flexat din genunchi, îi cîntă o melodie la fluier, doi bătrîni stau sprijiniți în toiege, iar în plin plan, în partea
IOAN LILĂ. UN PARFUM CUNOSCUT VENIT DE DEPARTE SAU VIAŢA CA O GUMĂ de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361540_a_362869]
-
oameni, pe animale și pe Prințesa Lalelelor. Și câțiva din frații noștri îngeri au rămas răniți, în Țara Lalelelor. Domnul le spuse: - Prima dată intrați înăuntru să vorbiți cu Mine. Și întorcându-se cu spatele, intră și se îndreptă spre jilțul Său. Îngerii intrară după El și-L înconjurară pe Domnul, care îi privi și le spuse: - Am să vă transform în Capete de Pisică. Când o să ajungeți jos în Țara Lalelelor, vreau să-i înghițiți pe ceilalți îngeri răniți și
PARTEA A II A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363740_a_365069]
-
din perioada dinaintea plecării lui în Austria, se stimau reciproc și în plus, el avea pentru bătrânul înțelept o adevărată venerație. Intră cu inima strânsă în camera audiențelor și, apropiindu-se cu respect, sărută mâna rabinului care trona pe un jilț cu spătarul înalt. La rândul lui, bătrânul îi acoperi cu palma creștetul capului și rosti câteva cuvinte de binecuvântare. Apoi, fixându-l cu ochi ageri, își trecu degetele prin barba albă și pătrată care-i ajungea până la piept și-i
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
s-au schimbat? Crezi că ne iubesc? N-ai ochi să vezi manifestațiile antisemite ale neonaziștilor, n-ai urechi să le auzi lozincile și strigătele de ură? Ce mai aștepți? bătu el nerăbdător cu încheieturile noduroase ale mâinii în mânerele jilțului. Când ieși în stradă, bătea un vânt dușmănos. Opri un taxi și ceru șoferului să-l ducă la malul mării. Coborî scările până la malul apei. Nisipul era ud de ploaie și lins de valurile care lăsau în urmă puzderie de
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
Acasa > Poeme > Devotament > PAȘI Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1504 din 12 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Mai fac un pas... și-n jilțul norilor, brațele tale mă-nveșmăntă-n fericire! Mai faci un pas... și frunza iubirii mele doar nervura emoției tale o mai poate hrănii. Mai facem un pas și lacrimile-mele-bucurie devin stele în ochii tăi calzi. Făcut-am mulți, mulți pași și doar
PAȘI de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363016_a_364345]
-
sunt ferestre duble în care fâlfâie perdele dantelate din mătase, de culoare roșie. Între ferestre sunt oglinzi mari. Pe jos este un covor roșu aprins. În capătul opus intrării se găsește o masă din aur în spatele căruia se află un jilț. Al doilea jilț se află undeva în lateral. Încăperea este invadată de lumină suficientă de la torțele aflate în colțurile camerei, dar și de cele care sunt prinse de coloanele ce susțin plafonul. În spatele mesei se află un bărbat puternic cu
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
în care fâlfâie perdele dantelate din mătase, de culoare roșie. Între ferestre sunt oglinzi mari. Pe jos este un covor roșu aprins. În capătul opus intrării se găsește o masă din aur în spatele căruia se află un jilț. Al doilea jilț se află undeva în lateral. Încăperea este invadată de lumină suficientă de la torțele aflate în colțurile camerei, dar și de cele care sunt prinse de coloanele ce susțin plafonul. În spatele mesei se află un bărbat puternic cu trăsături aspre ale
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
de cele care sunt prinse de coloanele ce susțin plafonul. În spatele mesei se află un bărbat puternic cu trăsături aspre ale feței care scrie ceva într-un manuscris. Cei doi tineri se opresc în mijlocul încăperii.De alături, se ridică din jilț CONTESA, o femeie frumoasă, dar cu o figură încruntată. Le iese în întâmpinare cercetându-l pe tânăr cu priviri scânteietoare. CONTESA: (cu voce gravă) Deci, tu ești alesul!? PRINȚESA: Mamă Contesă, acest cavaler este alesul inimii mele și se va
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
surâs) Soacră-Contesă! PRINȚESA: După surâsul afișat să înțeleg că nu-ți displace alegerea pe care am făcut-o!? Contesa își face vânt cu evantaiul. CONTESA: (cu blândețe) E un cavaler chipeș, vânjos și inteligent! Contesa merge și se așează în jilțul său.Contele continuă să scrie în manuscrisul său unde ține evidența împărăției pe care o stăpânește. Pentru câteva secunde se așterne o liniște apăsătoare. În cele din urmă CONTELE DRACULA se ridică și înaintează spre ei cu pași rari și
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
mai am nici un luptător în stare să lupte cu dușmanii mei? Unde sunteți voi, curajoșilor? Unde sunteți voi, lăudăroșilor? Unde ești tu, Uragan de Foc, nerăbdător să te lupți cu tâlharul? Unde te-ai ascuns? Cel numit se arătă de după jilț, cu gura moale: - Aici sunt, Măria Ta! - Încă mai ești aici? - Ce să fac, Măria Ta? - Cum ce să faci, neghiobule? Marș la luptă și ucide tâlharul! - Îl fac praf, Măria Ta, scrum îl fac! Se umflă, turbă și începu
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]