485 matches
-
Elementele acvatice - marea, limpezimile sfinte - simbolizează permanenta regenerare spirituală. Trimiterea biblică la momentul traversării Mării Roșii de către poporul evreu este evidentă și denotă idealitatea, perfecțiunea. Elementele acvatice predomină și în poezia naturii, la Petru Lascău. „Pădurile ude de ploile verii/ jilavele temple cu umbrele verzi/ te cheamă în taină visarea să-ți pierzi/ o pecete de vânt pe aripa serii.” („Pădurile„) Metafora „pe aripa serii” sporește misterul, taina. La fel ca și Magda Isanos, care își dorește să simtă „beția plantației
„SEMNĂTURA IUBIRII”, VERSURI CREŞTINE DE PETRU LASCĂU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355990_a_357319]
-
ca nechezoli potențial virtuali, deosebim cu mâhnire între Cărturar, Diplomectual, Microintelectual și Intelectual. Cărturar este iubitorul de zăbava cetitului. Desigur, ispitit el este să adauge-n raft și vreo cărțulie personalizată cu numele său, adesea o carte moartă, o mortăciune jilavă dovedind deontologic lipsă de caracter și comportament ecologic ca virgulă om, carte ilizibilă și necitită ce va îngălbeni la domiciliu sau pe la amici și cel mult în depozitul legal, iară nu în focarul canonic, de să-și dea filologii masteratele
POSTROMÂNISMUL (2) – NECHEZOLII DE AMBE SPEŢE ŞI POSTACUL INTELECTUAL PUBLIC de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355287_a_356616]
-
odihnindu-se, fiind moleșit de atmosfera de toamnă. Respir intens aerul încărcat de emoția toamnei. Frunzele îngălbenite s-au desprins din pomii triști, vântul hoinar îmbrățișându-le și purtându-le în pași de vals, în dansul ritmic al Naturii. Pământul jilav e acoperit de un covor stacojiu țesut cu măiestrie din frunze galbene și ruginii. Descopăr în mine un covor de alese sentimente ce-mi acoperă inima. Copacii se simt părăsiți, trăindu-și demn momentele de singurătate. Simt o stare accentuată
EMOŢIE DE TOAMNĂ de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356877_a_358206]
-
nu-i mai respira prin umeri, cum odinioară platanul cel tânăr închina răcoare frunzei. Atunci nu ar fi auzit nicicând zvârcolirea nopților pe la colțurile patului așa cum le implora acum să își spargă nălucirea în pieptul aproape viu, pierdut între așternuturile jilave. Suntem atât de singuri în noi. Referință Bibliografică: Singuri în noi / Daniel Dăian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 294, Anul I, 21 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Daniel Dăian : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
SINGURI ÎN NOI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356516_a_357845]
-
copitele le aveam de cal, când te duceam la izolare, ești totul, dar totuși nimic, ca o perdeauă pusă în geam, la matematici, algoritmic, gaz la chimie, te ardeam, tu ești nebună pasăminte și ciripești în tomberoamne, mormânt, fără de oseminte jilavă moarte prin anale, se scorbură iar roșii focuri, nu calc pe umbra nimănui, la noapte iar te bag în șocuri, apoi te atârn, ca zdreanța în cui. Referință Bibliografică: tu ești o blondă esnțială / Stejărel Ionescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
TU EŞTI O BLONDĂ ESNŢIALĂ de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368821_a_370150]
-
Imponderabila. Trupul ei fizic vine, pleacă... de la o relicva la alta. Acum le recunoșate pe toate. Unele dintre exponate o bucură, altele o înfurie. Cele mai multe, nu-i creează emoție. A atins poala unui veșmânt grosolan, de lâna primitivă. Stofă e jilava, cu iz de mucegaiuri, rece că un lințoliu. Ra îi recunoaște mirosul, - unul de pielărie, cocleala de bronzuri și transpirație de bărbat tânăr. Mărțina nu mai are timp de pus întrebări și mai ales, nu așteaptă răspunsuri. Marcu este acolo
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
Acasa > Versuri > Istorie > VALEA PIERSICILOR- JILAVA Autor: Elena Armenescu Publicat în: Ediția nr. 2345 din 02 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Nu credeam să-nvăț a trăi vreodată Clipa condamnaților, ziua devastată Aici s-a revărsat jalea cea mai multă Copacii nu cresc, păsări nu mai
VALEA PIERSICILOR- JILAVA de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370551_a_371880]
-
MAI RABDĂ TRĂDĂRI SAU SAMAVOLNICE FĂRĂDELEGI ALE CIOCOILOR CE NE BÂNTUIE, SUB IUDE, PREȘEDINȚI ȘI REGI ! JURAM, PE LIMBA NOASTRĂ SFÂNTĂ, PE VECHII CTITORI ȘI CAZANII, PE SFINȚII TEMNIȚELOR CRUNTE, PE HRISOVUL SFINTELOR LITANII ! JURAM, PE AIUD, GHERLA, TÂRGȘOR, PITEȘTI, JILAVA, MISLEA ȘI CANAL, SĂ PUNEM IARĂȘI ROMÂNIA MARE SUB SCEPTRUL EI CREȘTIN ȘI VOIEVODAL ! JURAM, PE CALDE SFINTE MOAȘTE, PE CEI PLECAȚI FĂRĂ DE CRUCI, PE CEI DIN GROPILE COMUNE, PE CEI RĂMAȘI PE LA RĂSCRUCI: CĂ VOM VEGHEA SFANȚUL DRAPEL CU
LEGĂMÂNT DE NEAM ŞI CREDINŢĂ – CREZUL ROMÂNILOR PENTRU ROMÂNIA UNITĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370273_a_371602]
-
Acasa > Stihuri > Semne > ROMAN TRE Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1360 din 21 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Roman tre Am pus eu inima pe tavă, Bot de vițel, limba jilavă, Sângele abur se făcea, Puteam iubi? Nu se putea. Ce-mi pasă? Dar la vernisaj Au venit vii și morți, grupaj. Ei s-au pupat politicoși, Curcani, curcane și cocoși. Un om nu este doar un gnom, Cum adenomul nu
ROMAN TRE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1360 din 21 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354409_a_355738]
-
hârtiei bolnav de cataractă ca niște albatroși ce trag cu parâme o barcă ne simțim aripile grele de apă cristaliza(n)ta se migrează spre Sud în ultima halta doar vulturi cataleptici rămân și buha nopților eretice de tavanul peșterii jilave atârnă un liliac cu ascuțite gheare și-o inima ce laic se dilată Referință Bibliografica: Ochii păunului / Angi Cristea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1315, Anul IV, 07 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Angi Cristea : Toate Drepturile
OCHII PĂUNULUI de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353772_a_355101]
-
Rostul întregului orășel intrase de mult în preocupările lui zilnice. Altădată, a venit vopsit pe spate cu un „V”, dintr-o vopsea roșie pe bază de „thinner”. S-a dus în fundul curții și a început să se tăvălească pe pământul jilav și răcoros, de durerea pielii arse de diluant. M-am așazat jos, lângă el și i-am luat capul în poală, privindu-i ochi expresivi și plini de tristețe, care mă întrebau, parcă, „de ce lui îi fac rău unii oameni
URSU” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358287_a_359616]
-
Și cum flăcăul își luase gândul de la vreo-mplinire cu codana cea fudulă, hotărî să-i plătească indiferența cu vârf și îndesat. Prinsese cu greu, după o zi de răscoliri pe malul Ghilahoiului, o broască din acelea râioase, mari și jilave. O prinse cu năduf și o ținuse dosită până ce se ivi momentul. Într-o seară, fata ce trebuia răsplătită dupa inima ei nesimțitoare ieșise la poartă, ca să schimbe vorbe dulci cu ceilalți doi flăcăi, Ion a' lui Nică Ionașcu și
ŞOTIILE TINEREŢII ŞI NĂLUCA RĂZBOIULUI (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358437_a_359766]
-
când, se vedeau rotocoalele unde sărise în joacă, vreun pui de chefal. O pupază zbura din păduricea de molid din spatele nostru spre malul celălalt. Probabil că își avea cuibul în găurile dintre pietrele de pe țărmul stâncos de vis-à-vis. Prin iarba jilavă din jurul lacului săreau nenumărate broscuțe verzi, iar Cristian mă exaspera, cerându-mi să-i prind una. I-am promis că-i voi cumpăra de la magazinul de specialitate o broscuță țestoasă cu acvariu cu tot, să o crească acasă și așa
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357522_a_358851]
-
ET3, de Nuța Istrate Gangan, publicat în Ediția nr. 709 din 09 decembrie 2012. pata de mucegai desenează o hartă ciudată un singur continent imens verde gri pe care sunt adunate toate națiile se întinde de la un etaj la altul jilavă scorojită ca un obraz de femeie tânără plesnit de un pumn nemilos o privesc îndelung încercând să deslușesc alte înțelesuri ca și cum aș fi ghicit în palma peretelui dramele ascunse între ziduri un gândac de bucătărie rătăcit printre ruine ... Citește mai
NUŢA ISTRATE GANGAN [Corola-blog/BlogPost/359683_a_361012]
-
Istrate Gangan Publicat în: Ediția nr. 709 din 09 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului pata de mucegai desenează o hartă ciudată un singur continent imens verde gri pe care sunt adunate toate națiile se întinde de la un etaj la altul jilavă scorojită ca un obraz de femeie tânără plesnit de un pumn nemilos o privesc îndelung încercând să deslușesc alte înțelesuri ca și cum aș fi ghicit în palma peretelui dramele ascunse între ziduri un gândac de bucătărie rătăcit printre ruine se chinuie
BL.15, SC.A, ET3 de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359242_a_360571]
-
bătrîn Afrodita trebuia să fie ca un portocal înflorit, iarba era udă de rouă, nopțile erau reci, iar el ieșise turbat din căldura casei și se înfiorase de răceala care îi sporea tensiunea interioară, se proptise cu fruntea de gardul jilav, ca să urineze, imaginîndu-și cum o să sară peste trupul ei plin de moliciuni și blestemîndu-se pentru încăpățînarea cu care refuzase să-i repare gardul, de parcă ar fi trebuit să-i dreagă onoarea pe care i-o terfelise porcul lui cînd își
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
numai o ruptură în spațiu, ci un loc în care timpul însuși regresează, un loc al splendorilor precambriene. Brusturi gigantici, praguri de șiroire, bușteni smulși și îngrămădiți de torenții de primăvară, păsări vorbărețe, un pat de albie secat, dar încă jilav, șerpării, pereți de loess intens însoriți în care se cască grote inaccesibile, crengi care se mișcă spasmodic în adierea neîntreruptă a celui mai misterios curent de aer. FOTO: Niculae Ardelean Chiar și scufundat în această vale a uitării de sine
Elogiul maidanelor () [Corola-blog/BlogPost/338233_a_339562]
-
la rând trecură, pieiră generații / Cotețul și ghârliciul le înghiți pământul / Un geamăn plin de carii, îmbătrânit de timp / Se prăvăli în scrâșnet, lovit aprig de vânt / A mai rămas doar unul să țină adăpost / Unui cățel plăpând în scorbura jilavă / Cu Cerul nu-i de joacă! Și-agudul știe asta! O cărucioară plină cu paie, trasă de un cal sur, opri pe podul de pământ, înțelenit de iarbă, din fața unor porți înalte, proaspăt văruite. Era ultimul drum. Bătrânul coborâ cu
Sub aripi de agud () [Corola-blog/BlogPost/339933_a_341262]
-
șitar, fără al doilea ș. ibric, ibrice, s.n. - în cazul de față denumire atribuită unei căni de tablă, de jumătate de litru. ciuvei, ciuveie, s.n. - obiecte casnice ; în cazul de față: șiștarul, ibricul, moșoaica, strecurătoarea etc. reavăn, adj. - 1. v. jilav. 2. răcoros, rece, (înv.) răcoare. (sursa D.E.X.)
Calea lactee () [Corola-blog/BlogPost/339946_a_341275]
-
Fiindcă, altfel, iau chelfăneală și muștruluială, iau pasul și lovitura de la bunica Maria, mama lor văduvă și demnă până la sfârșit. Nu prășesc alandala. Măsoară, din ochi, câte o postață, o duc până la capătul stabilit...și tot așa. Deoarece țărâna-i jilavă, sapele se încarcă, se îngreunează, trebuie scuturate. Adică, doi câte doi, oamenii de câmp își lovesc muche în muche aceste unelte fundamentale până când lutul cade, până când se aude pe dealul celălalt, până când se simte ecoul amestecându-se cu fratele lui
Ţâncul pământului şi hectarul cu păpuşoi (I+II) () [Corola-blog/BlogPost/340001_a_341330]
-
peste ele fără să le atingă. Atunci am vrut să-mi privesc mâinile și ducându-le în fața ochilor am văzut că păreau bolnăvicioase și pline de sânge. Acestea nu erau mâinile mele. Nu erau nici ude, nici uscate. Un aer jilav părea că se desprinde în permanență din ele subțiindu-le. Din ce în ce mai deconcertat, l-am oprit pe primul trecător și m-am uitat atent în ochii lui. Era la fel de uscat ca și mine și mergea pe stradă gesticulând vorbind singur despre
PUNTEA de ION UNTARU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340730_a_342059]
-
Rostul întregului orășel intrase de mult în preocupările lui zilnice. Altădată, a venit vopsit pe spate cu un „V”, dintr-o vopsea roșie pe bază de „thinner”. S-a dus în fundul curții și a început să se tăvălească pe pământul jilav și răcoros, de durerea pielii arse de diluant. M-am așezat jos, lângă el și i-am luat capul în poală, privindu-i ochi expresivi și plini de tristețe, care mă întrebau, parcă, „de ce lui îi fac rău unii oameni
URSU de MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342277_a_343606]
-
o terasă cu proprietari matinali la o cafea și un mizilic. Peste drum de terasă, stabilopozi și prima imagine a zilei: un braț de mare numai spumă și abur, sub soarele scarabeu din spatele colinelor din Ceșmé. Aerul strălucește străpuns. Sarea jilavă din hainele de peste noapte se face carapace. Explodează arșița. În spate, lumina se sparge de un masiv, aproape vertical, „cuib de piatră”. Da, suntem în Chios, stâncoasa Chios, paipaloessa. Pe la vreun opt ne urnim din nou bagajele spre port și
„Sorosul” meu: un miliardar grec m-a dus trei ani la rând pe o insulă minunată să citesc texte vechi () [Corola-blog/BlogPost/337967_a_339296]
-
undeva - ecoul degetelor mele - bătând un ecou de marș - pe un ecou de margine de masă viața mea s-a jucat la zaruri - și toți câți au pariat pe ea - au pierdut stafiile degetelor mele au înconjurat - în horă tăcută jilavă și rece - stiloul - și l-au silit să se miște - în sensul celor scrise aici ...ferestrele s-au înfundat - negre - cu liniște: pe sub pragul inimii mele - se scurge către plămânii mei - învinși istoviți - care de mult s-au predat - gazul
SOLUTIA de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 149 din 29 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344167_a_345496]
-
povară la abator toți măcelarii miros a minciuni sau a boală între noi caii aleargă ultima cursă nu există final învingătorul sigur se împușcă cu nările umede calul aleargă iubiri de o vară ard la foc mocnit trotuarul scuipă lavă jilavă setea orașului fără cai cere o mie de ani ca o mie de stropi în ocean calul îmi linge mâinile drept am ochii deschiși de mărgean/pești coloranți în ocean/ mută întâi tu mai aștept un veac o cursă un
ZECE FUNDE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340154_a_341483]