489 matches
-
În picioare, dar și o „barbă“: „Gura“ plantei e În pământ, cu barbă cu tot; pe care o speculez În rădăcini. Uneori o și vedem, ca la orhideele epifite care, atârnate de crengile vreunui copac, și-o flutură În vântul jilav... O altă, tot cu ghilimele, barbă hrănește, de astă dată În fundul mării, un animal: actinia, a cărei gură e ascunsă În mănunchiul de tentacule frumos colorate dar otrăvite care-i adună hrana. Și, rămânând În domeniul ghilimelelor, alte bărbi regenerează
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
trebuie și când Îi trebuie. Tocmai asta e „perla“, căci comoditatea a fost dublată de o recomandare: nu se udă planta, căci cică pământul formează crustă și se Înnăbușă rădăcina... La ea acasă, planta Își ia apa dintr’un pământ jilav și imens. Asta Înseamnă atenuarea fluctuațiilor umidității atât În timp cât și În spațiu. Dar glastra e minusculă... Iar sursa principală a jilăvelii e ploaia, altfel spus - la casa omului - stropitul. A doua sursă e pânza freatică, dar În măsură
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
hotărât să văd cine stătea tolănit în el, dar când am ajuns în locul unde trebuia să fie, șezlongul dispăruse. M-am uitat cu atenție să văd dacă nu lăsase urme pe cărare. M-am aplecat și am văzut, în pământul jilav, două linii egale, paralele deci fusese acolo. Poate în el se legănase cineva privind casa și fereastra din sufragerie; mi-am dorit atunci o ploaie torențială de vară, încât, șezlongul să rămână îngropat în terenul moale. Am instalat o cameră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
un teanc de bancnote. Păreau flamanzi sau elvețieni, sedentarismul îi înfășurase în straturi călduțe de osînză și ridicaseră niște priviri scandalizate spre silueta de cocostîrc plouat care aștepta în spatele lor să schimbe... un dolar. În hainele mele muiate, cu dolarul jilav în mînă, pentru nimic în lume nu aș fi făcut schimb cu privirea blazată a acelor ochi lipsiți de entuziasm și de voioșie. Imperturbabil, funcționarul din spatele ghișeului a schimbat atît teancul de bancnote din fața mea, cît și dolarul subsemnatei, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
altă direcție decît cea care mă interesează. Iată-mă obligată să cobor și să iau un alt tren spre Geneva. Pe peronul din Lausanne simt din nou prezența oboselii. Este aproape miezul nopții, am impresia că hainele îmi sunt încă jilave și reci, iar gara mi se pare de-a dreptul ostilă. Aflu aproape îndată că peste cîteva minute sosește trenul de Geneva, ce număr are, la ce peron trage. Sunt doar în Elveția, informațiile sunt clare, precise și sigure. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
oră, iar restul de bani Îmi vor ajunge să mă Întorc În București cu un tren care pleacă seara la opt din Constanța. E Începutul lui iulie, dar oasele mele bătrâne simt frigul de la cinci dimineața. Nisipul e rece și jilav. O să se usuce și o să se Înfierbânte, eh, numaidecât o să iasă soarele din mare și-mi va fi din ce În ce mai bine privindu-l cum urcă peste cazemata asta plantată În țărm, cu cătări pentru mitraliere Îndreptate spre mine și spre larg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
fotbal mecanic. Șiruri de juc)tori metalici lovesc o minge de oțel, doar cu puțin mai mare decât o alice. Al)turi, Într-un mic alcov, sub un bec electric, zace un pui cu capul ț)iat și cu pielea jilav), așteptând s) fie g)țiț pentru cin). Al)turi, o sal) pentru atleți. Pereții sunt acoperiți cu fotografiile unor b)rbați puternici, cu colanți și piei de leopard. Unii sunt Înf)țișați singuri, etalându-și umerii, coapsele și brațele. Alții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
frumusețea fluturi și albine, bondari catifelați și libelule cu aripi străvezii. Am uitat de pescuit. M-am așezat cu fața în sus, cu palmele sub cap . Pe iarba moale , sub cerul albastru , învăluit în miresme de flori și de pământ jilav, alintat de clipocitul apei și de foșnetul frunzelor, am adormit. - Trage undița, băiete! Se pare că ai noroc.Ai prins cu siguranță un pește. Am tras undița ușor și, într-adevăr, de cârligul metalic atârna un peștișor. L-am scos
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
rufelor de corp era o altă problemă, care se rezolva folosind ca vas de spălat gamela și o cojiță de săpun. Uscatul rufelor în atmosfera umedă din celulă se făcea în câteva zile așa că de cele mai multe ori se îmbrăcau încă jilave. La intervale neregulate erau scoși la baie cu picioarele goale în bocanci și zeghea pe cap, deși din nici un unghi al redutului nu puteau fi văzuți, dar „banditul” nu trebuie să meargă altfel decât în pas alergător și fără să
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
impresionat determinându-l să o evoce, mai târziu, într-o operă literară - Ion: ”Ei bine, Ion își trage originea dintr-o scenă pe care am văzut-o acum vreo trei decenii. Era o zi 16 de început de primăvară. Pământul jilav, lipicios. Ieșisem cu o pușcă la porumbei sălbatici. Hoinărind pe coastele dimprejurul satului, am zărit un țăran, îmbrăcat în straie de sărbătoare. El nu mă vedea...deodată s-a aplecat și a sărutat pământul. L-a sărutat ca pe o
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
câte o gâză. Peste tot predomină verdele ierbii și galbenul holdei de grâu. Se aude foșnetul spicelor de grâu legănate de mișcarea aerului și clipocitul apei curgând și chiar foșnetul frunzelor. Peste tot e o mireasmă de flori, de pământ jilav, de fân cosit. Pe câmp, lanurile aurii de grâu așteaptă combinele. Iar după muncă oamenii se odihnesc la umbra pomilor rotați. E căldură ca de cuptor. Arșița ne gonește pe malul râului, la pădure, la ștrand, la munte sau la
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
în spinare și noi după el ne-am oprit la moș Danilov pentru a-i înapoia furca și am continuat drumul spre viitoarea noastră locuință. Am ajuns. Tata a golit sacul. Deoarece nu toate resturile aduse erau perfect uscate, fiind jilave și ude, le-a lăsat să se mai zvânte la soare, iar noi am făcut rost de vreascuri și de crengi, de capete de lemne, de bucăți de ziar și de hârtie pentru aprinderea focului. Am cărat tot materialul în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
à toi! 1 16 decembrie 1954 Vreau să-mi dovedesc că omul poate fi Om. Că sunt Om! E numai o încăpățânare? Nu, în momentul acesta e o necesitate! 17 decembrie 1954 Oboseală în tot corpul. Din pricina timpului, pesemne. Pământ jilav, lapoviță, umezeală... Am fost scutit de colocviul de marxism. Presimțeam. De aceea nici nu m-am pregătit. Dar nici altceva n-am făcut. Ba 201 1. Singurătate... Singurătate dorită... Singurătate consimțită... Mă las în seama ta! (fr.) da: am luat
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de ea. Imposibil! Și, într-adevăr, n-a trăit! La scurtă vreme, măcinat de o suferință ascunsă, a plecat pentru totdeauna. Cortegiul funerar a oprit pentru câteva momente și în fața școlii noastre... Apoi, în aceea zi mohorâtă și rece, lutul jilav l-a înghițit pentru totdeauna... Toamne peste toamne au plouat frunzișuri însângerate peste ETERNITATE... Dar, atâta vreme cât măcar unul dintre învățăceii săi își va aminti de albastrul-oțelit al privirilor sale și îi va închina un gând de recunoștință, dascălul va continua
Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Gabriela Muscaliu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1849]
-
le ducă la cireadă. Caii i-am hrănit eu înainte de a pleca cu juncanii, acasă am să le dau tain și lor și cailor apoi am să plec să boronesc cu caii lotul din Trauș, unde, după arătură brazdele rămăseseră jilave. Am să-l iau și pe Mihăiță cu mine că are 9 ani și e bun de treabă. A învățat să țină coarnele plugului, acum o să vadă cum se boronește ogorul”. Costache știe că Maria este ocupată până peste cap
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
partea baricadei din care privea raportorul. Ca ’n cronicile medievale, unde gâlceava bodyguarzilor a doi seniori căpăta dimensiuni apocaliptice ori dimpotrivă, caricaturale); dar faptele rămân fapte. Mai modestă, o știre din județul Ialomița denunța trei tone de pește mort la Jilavele. Cauza invocată? În ambele cazuri, proliferarea fără măsură a algelor, care consumă noaptea oxigenul din apă. Tot atunci, la Mitocul Dragomirnei, În acumularea ce aprovizionează cu apă Suceava, proliferau algele. De la sud la nord, aceeași cauză. Iar dacă nu le-
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
de menționat și faptul că apa curgătoare este apă vie sau vioară, forme fără consoana lichidă, ca bios, vivus, živ. În legătură cu aceste forme stau cuvintele românești jivină, Jiu, Jijia, iar cu prezența lichidei, dar fără ideea de curgere, avem pe jilav, vlagă, mlaștină etc. Privită în context istoric larg, forma vin se prezintă ca anterioară formei vie. Forma cu n o au limbile slave (vino), albaneza (venë și verë), latina (vinum), greaca (oinos), armeana (gini), gotica (wein), gruzina (γvino), araba (waynum
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
islam, 74 Italia, 48 iță, 95 a se iți, 95 a iubi, 102 iute, 95 iuțeală, 95 înalt, 56 a încăpea, 95 a începe, 95 a îngrădi, 43 a îngurzi, 134 între, 46 întru, 43 a învăța, 135 jale, 45 jilav, 129 Jiu, 129 jivină, 129 jos, 145 jupân, 66 a jupi, 135 a jupui, 135 jur, 145 la, 44 labă, 48 lacăt, 131 lamură, 48 laș, 45 latin, 46 Latium, 46 laț, 45 laudă, 46 lauruscă, 129 a lăsa, 45
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
scară. Luna strălucea și acum o puteam vedea mult mai clar prin fereastră. Pe la jumătatea scărilor am văzut arătarea țâșnind pe holul de deasupra noastră. Ne-a urmărit pe trepte. Îi auzeam gura deschizându-se și închizându-se, producând plescăituri jilave. Sarah și-a întors capul și a început să zbiere când a văzut-o gonind spre noi. Biroul meu părea cel mai aproape. Ușa era deschisă. Ușa de la intrare nu era. În birou aveam arma din seif. Ne-am adăpostit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
hula marină, de-acum acoperită de întuneric. De jur împrejur, nici țipenie de om. Niciun zgomot, afară de amenințarea surdă a mării. Omenirea era invizibilă, ca înainte sau după o catastrofă. Dintr-odată se făcu foarte întuneric. Noaptea, ieșită din trunchiurile jilave ale salcâmilor, îl adună sub aripa ei înghețată. Un fior îi trecu pe șira spinării. Se întoarse bâjbâind pe propriile-i urme, în direcția unei lumini vagi care, presupunea el, era locul de unde venise. Ajuns pe peronul gării, se apropie
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
sfârșit, sună la ușă, era întuneric. Îi deschise mama Margaretei. Aceasta nu-și ascunse surprinderea. Nu mi-ați primit telegrama?" "Ce telegramă?" Margareta nu se întoarse decât peste o oră, cu pomeții îmbujorați și părul lipit de frunte din cauza suflului jilav al nopții. Se opri în prag și ochii îi străluciră brusc, de o bucurie vecină cu delirul. Arcadie se apropie de ea și o sărută pe amândoi obrajii: Miroși a burnița orașului ăstuia..." Își petrecură noaptea discutând. Dimineața, el puse
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
și dau drumul robinetului de apă rece. Șuvoiul îmi lovește cu putere ceafa, încrețindu-mi pielea întregului corp, făcîndu-mi-o ca de găină. Și ce bine-i! Mă frec apoi îndelung cu prosopul pe cap și pe față, aranjîndu-mi părul încă jilav cu pieptenele Liviei. Gata, iubito! strig, ieșind din baie. Cînd crede că sînt gata îmbrăcat, mă strigă: Te rog! Vino să ne bem cafeaua, că după băutura de-aseară... Dacă-ți mai aduce cineva vreo sticlă, dă-l afară din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
parcă de botul umed, căscat, al unui monstru nevăzut. Același monstru care, uneori, face tumbe în valuri și apoi se rotește străveziu pe nisip, învârtejindu-l în dâre adânci de cercuri strâmbe. Eduard studiază încruntat, cu privirea lui cenușie, movilițele jilave pe care le for mează talazurile purtate de vânt - mai ales de vântul și de ploaia din ultimele zile; de-abia azi a ieșit soarele, azi când au plecat cu toții, de parcă soarele ar fi vrut să le joace o festă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pentru câteva minute, să bea o cafea și să se încălzească. Era ciuciulete. Spre ușurarea ei, hotelul o primi luminos și cald. Nici o urmă a ploii din afară nu pătrunsese înăuntru - decât ea, cu ja cheta ei udă, cu pantalonii jilavi și cu botinele mustind a apă. Se relaxă imediat. Se așeză pe o canapea de piele, la o măsuță de bar, și îi surâse recunoscătoare fetei care îi aduse cafeaua și îi luă jacheta roz de lână, ducându-i-o
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
fiu deranjată până la ora trei. Ajunsă în cameră, aruncă o privire scurtă și constată cu ușu rare că totul era în regulă. Se descălță rapid de botine și și le puse sub calorifer, să se usuce. Se dezbrăcă de hainele jilave și se vârî sub duș, lăsând să curgă peste ea multă, foarte multă apă fierbinte. Apoi se înfofoli într-un halat de baie alb și gros și se vârî tremurând sub pătură. O apucase un tremur incontro labil. închise ochii
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]