369 matches
-
fi putut fi jucat după plac, când le-ar fi venit lor, eventual, cheful de o incursiune în stranietatea unor noi roluri, și numai dacă ea i-ar fi întâmpinat ca un câmp de posibilități lipsit de îngrădiri. Altfel spus, jinduiau fără știință după un sens forte, aproape religios, al cuvântului domn. La el erau îndreptățiți doar "barosanii", adică membrii ajunși și invidiați ai comunității, care își permiteau să facă pe domnii cât pofteau, fără însă a-și fi pierdut mare
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
dar tocmai această precaritate îi ajuta să aprecieze mai intens fragmentele încă fumegânde de tihnă de-abia smulse din focarul incandescent al devenirii. Își doreau ei sincer liniștea de netulburat a unui cămin stabil? În definitiv, cât puteau fi de jinduite deliciile ei, de vreme ce ea strângea ghem omul, nemailăsându-l să scape de sine, tăindu-i parcă suflarea chiar cu cordonul ombilical al propriei renașteri? Simțeau vag că sufletul revendică în primul rând puterea de a expira, asemeni foalelor de fierărie
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
făcut țăndări de vreun argument infailibil, ce astfel l-ar fi ajutat să se regăsească pe sine în poziția de începător neștiutor într-ale vieții, gata s-o ia de la capăt cu rătăcirile și tatonările primei tinereți, la care uneori jinduia. Ah, întoarcerea la planșeta de proiectare a vieții lui, dinaintea unei pagini matinale! Să-și fi dorit mai mult decât își dădea seama intrarea în criză a modelului gospodăresc, colapsul lui catastrofic și, mai departe, cotitura în întunericul unui spațiu
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
dacă vor merge cu viteza melcului. Le fac o destulă onoare incluzându-i în rubrică pentru că tot organismul județean n-a dat niciun semn de viață. Vom vedea ce Cărări va mai urma. Adio "prag iubit/ Că mult te-am jinduit !". PNG Pricăjiții Neamului Gigi cel creștin (cu crucea furată ?) și mai democrat (ca orice SRL) se dau tari pe motocicletele gonflabile bazați pe vreo altă danie a lui Gigi. Mă intrigă lipsa lor în media pe care o vor aservită
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
funcționar (un ,,învățătoraș’’, cum se exprimă unii cu trimitere spre derizoriu). El, învățătorul, educatorul, trebuie să fie o personalitate cu înalte răspunderi sociale și morale. Nu-i este permis așadar să se compromită sprijinind pereții cârciumilor, sau rezemând gardurile sătenilor jinduind după fete frumoase și sprințare. Timp de peste treizeci de ani, mi-am desfășurat activitatea profesională la școala generală din satul Tarnița, comuna Oncești, dintre care 26 de ani ca director-învățător. Înainte de a ajunge la Tarnița, am funcționat ca învățător pe la
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
noaptea / Prin câmpiile Dunării.” (A.E. Baconsky, 70) • substantive: „De săptămâni un roșu cerb / prigoana și-o-ntețește.” (L. Blaga, 313) „La plecare, dl. Pandele Vasiliu îl chemase la el în odăi și-i dăduse un scaun.” (E.Barbu, 14) „Jinduiesc la tine coapte / Guri sosite-n miez de noapte.” (L. Blaga, 175) • forme verbal-nominale: „Înainte de a-i condamna pe azteci s-ar cuveni să ne punem nouă înșine câteva întrebări. Oare pietrele de sacrificii sunt atât de curate acum?” (O.
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fereastră fetița știrbă Cornel C. Costea Sigur că putem rezuma satisfacția noastră suficientă la faptul că observăm și savurăm un joc facil de cuvinte referitor la dantură. E la fel de ușor să ne și emoționăm de biata fetiță, poate bolnavă, poate jinduind să iasă la joacă Încrezătoare În rînjetul Îmbietor al soarelui (căci gîndul nostru matur și chibzuit nu mai știe să dea crezare unui gest plin de candoare și generozitate). Și totuși, cu puțin mai mult discernămînt, vom sesiza că tîlcul
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
transfugii lucidității, am să-i jefuiesc de secrete și chiar de speranțe, fericit să mă agat împreună cu ei de josniciile ce duc înspre viața. M-am săturat de nu, da-ul mă ispitește"31. Că și Nietzsche, Cioran pare să jinduiască după experiență după care traim mai bine cu minciună decât cu adevărul și putem să duram atât cât durează provizia noastră de ficțiune, capitalul nostru de minciuni. Doar petele, opacitățile lucidității ne salvează, spune Cioran; dacă ar fi transparență, l-
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Sahara se află așezată pe un nisip uscat, lipsa apei având în zonă o prezență abundentă"; În pădurile Amazoniei trăiește o junglă fioroasă"; Descoperirea Americii s-a produs într-un moment de neatenție a pazei de coastă". Către Litere vor jindui împătimiții de lectură și mari subtilități interpretative: În cunoscuta baladă Miorița sunt descrise câteva întâmplări în care sunt implicate doi criminali, o oaie turnătoare, și un cioban ce șochează prin prostia lui"; "În nuvela La vulturi sunt descrise aventurile unei
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
Oradea de Timișoara. Pe drumuri de la o margine de lume Nimic nu îndemna străinul a se aventura în ținuturile noastre aflate în acest colț uitat de lume. Era pândit, chiar la drumul mare, de tâlhari mărunți, puși pe căpătuială, care jinduiau la averile lui. Ticăloșii visau să ascundă în peșteri, neștiute de nimeni, avuții închipuite. Tânjeau să fure trăsuri cu domnițe frumoase și fandosite chiar..., dar rătăcite în promenade prin poienițe. Străinul era nevoit să înainteze pe la umbra codrilor, în urlete
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
au într-adevăr puțin de a face cu ideile sociale. În plus ar trebui menționat că el și Lady Macbeth nu sunt cu adevarat soț și soție, cu atat mai puțin îndrăgostiți; ei sunt cruzi, în mod evident conspiratori politici, jinduind pătimaș după putere. Aceasta este cauza pentru care simțim puțin sau deloc un sentiment de milă pentru ei. Mulți dintre criticii lui Verdi au văzut în Macbeth un punct de cotitură în creația marelui compozitor, de la primele sale lucrări, măi
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
suspină. Azi n-ai iubi, de n-ar fi fost să gemi, de n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumină. Și dacă singur rana nu-ți legai, cu mâna ta n-ai unge răni străine. N-ai jindui după frânturi de rai, de n-ai purta un strop de iad în tine. Că nu te-nalți din praf dacă nu cazi cu fruntea jos, în pulberea amară. Și dacă-nvii în cântecul de azi, e că mureai în lacrima
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
zeu a regizat întru totul existența mea, încă de la bun început. Firește, au mai existat și alte rațiuni. Simplitatea fățișă a vieții părinților mei, fixitatea și calmul din casa noastră m-au făcut să zbor către amăgirile și magia artei. Jinduiam după scânteiere, mișcare, acrobație, vacarm. Am devenit specialist în scenografii cu mașini zburătoare, în regizarea luptelor, și, așa cum afirmau criticii mei, încercam întotdeauna o încântare puerilă, aproape excesivă, față de tehnica trucajelor în teatru. Am început chiar să și joc, conștient
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și dacă da, avea „să se explice“? Și eram eu în stare, eram capabil pur și simplu să aștept, poate că să aștept și să tot aștept scrisoarea aceea și, supunându-mă dorințelor ei, să nu acționez în nici un fel? Jinduiam cu atâta intensitate să „mă explic“ pe mine, să-mi revărs toată bogăția sentimentelor, toate gândurile, tot ce nu izbutisem să spun în acele jalnice, meschine întâlniri! Să-i scriu o scrisoare lungă? Dacă i-aș scri-o, de bună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ani: "... reorientarea mea spre cercetări de teren a început doar în 1961 - mărturisea Mihail Cernea. Atunci, împreună cu colegii mei, am inițiat pregătirile pentru un model de studii nou pentru noi: investigații de teren. Eram sătui de a repeta generalități și jinduiam să facem ceea ce se numea sociologie. Aceste noi începuturi aveau să devină, în 1964, prima carte de cercetări sociologice empirice publicată în țară după lunga întrerupere de 15 sau aproape 20 de ani, cauzate de interzicerea Școlii sociologice. Nu știam
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
tremur de inimă te întrebi... „Oare, nu tot Iașul ar fi trebuit îngrădit ?!” Gândurile ne rătăceau tulburi, neostoite, răscolind amintiri... izgonind liniștea din suflet. Printre noi a trecut amintirea anilor când abia așteptam Duminica, cu întârzieri în fața vitrinelor de cofetării jinduind la bomboneturile colorate din borcanele de sticlă, rotunde, străvezii, dar mai ales.. „turul” pe Lăpușneanu. Încercarea aducerii aminte, cu semne de bătrânețe și oboseală, ca o minune, din ochii proaspeți ai copilăriei.. Eh !.. S-au schimbat multe... multe s-au
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
primi un mesaj din partea vechiului inamic, Rusia: „Luați-vă Basarabia!“. Nu vă impacientați, cu gândul la trecut. Nu sunt filorus, dimpotrivă. Dar sunt pragmatic, dovadă că acum mă las pradă unui vis: România Mare... Să vedem Însă scenariul. Rusia a jinduit dintotdeauna Constantinopolul, dar mai abitir de când s’a numit „Strâmtori“. În paranteză, să lăudăm ochiul ager al grecilor care, În secolul VII Î.e.n. au fondat Bizanțul, căci nu erau atunci nici ruși, nici turci, nici „Europa“. Nu erau interese Nord-Sud
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
să îndrume un atelier la Casa pionierilor. Singur și-a încropit sculele și materialele. Noroc că, lăsându-i să facă ce vor, pentru copii, activitatea s-a dovedit atractivă. Nici de data asta bătrânul n-a fost ocolit de necazuri. Jinduindu-i uneltele, un coleg l-a pârât că profesorul îi lasă pe elevi să facă icoane. Fapt extrem de grav pe vremea educației atee. Speriată, directoarea instituției i-a făcut moșului inspecție. I-a văzut pe copii că pirogravează tablouașe: un
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
partid a URSS, în frunte cu Stalin (mai ales în perioada 1932-1948) a preschimbat scena politică în bordel și patul în tribună de afirmare inclusiv... artistică. Davâdova, femeie măritată, prim-solistă la Bolșoi Teatr, era, se zice, o frumusețe răpitoare, jinduită de întreg nivelul I al nomenclaturii de la Kremlin. Cum arăta Stalin în pat? Ni-l descrie amanta: "mic de statură, corpul foarte urât, osos, cu claviculele ieșite în afară, vertebrele rare, torsul îngust și scurt, mâinile și picioarele excesiv de lungi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
în adevărate eseuri, depășind cu mult dimensiunile textului supus aprobării. Cantitatea de muncă investită este impresionantă, dar eficiența trudei rămâne incertă, câtă vreme se îndoiește chiar Antonescu: "...se înmormântează și această rezoluție, ca atâtea altele" (oct. 1942). Pentru nostalgicii ce jinduiesc "un pic de Antonescu", așez câteva dintre rezoluțiile mareșalului într-un vizavi cu realități ale zilelor noastre. Sigur că-i mai degrabă un joc; nu se pot compara mere cu prune, nici nu-i putem acorda atât credit lui "dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Ni s-au golănit ochii, ni s-a birjărit limba. Ne declasăm voluntar, cuprinși de o ciudată voluptate a degradării. Coborâm! Mentalitatea contemporană e dominată de trivialitate. Aceasta începe de la a crede că totul e accesibil și totul e permis. Jinduim mult și la prea multe pentru a rezista să nu fim și grosolani". Cu uimire, dar și cu elegantă delicatețe, sunt așezate într-un elocvent vizavi costisitoarele strădanii ale femeii zilelor noastre, dornică să țină pasul cu chisnovatele exigențe ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
să scrii și despre un nasture"... Da a sărit Deșliu "cu condiția să oglindească problema construirii socialismului". Un nasture! După vestejirea apolitismului, a urmat fixarea liniei juste. Novicov înfierează o nuvelă în care secretarul de partid și un alt pretendent jinduiau la aceeași jună. Fata n-a preferat organul de partid, ci pe celălalt amorez, iar secretarul se retrage generos și organizează fericita nuntă a tinerei perechi. "De ce? întreabă Novicov adică nu există un secretar de partid de care să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
noțiune scoasă din mentalul meu”. Iată cum preocuparea pentru frumos și trăirile înalte îi aduceau pe adevărații trăitori în atemporal și aspațial, adică în lumea în care numai Dumnezeu și sfinții Săi pot trăi, o lume spre care și noi jinduim, cu toate neputințele noastre, dar și cu multă nădejde în marea milostivire a bunului Dumnezeu. Aspazia Oțel Petrescu afirmă: „Era un fel de împărtășire din propria suferință. Era calea prin care puteai să trăiești frățietatea creștină, sentimentul exprimat frumos de
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
sentiment de frățietate”. Poeziile din temniță ne arată complexitatea oamenilor care le-au compus, oameni de regulă intelectuali, majoritatea studenți în momentul arestării, medici, juriști, dar și preoți, care au reușit să țină vie în temnițe viața spirituală după care jinduiau atât de mult cei oprimați. Credința le-a dat tuturor o seninătate de 56. neînțeles pentru oprimatorii incapabili să priceapă cum niște oameni puteau îndura atâtea și chiar merge senini la moarte. În afară de rugăciune, un rol important l-a avut
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
dualitatea omului: N-ai dezmierda de n-ar fi să blestemi, Surâd numai acei care suspină, Azi n-ai iubi de n-ar fi fost să gemi, De n-ai fi plâns, n-ai duce în ochi lumină. N-ai jindui după frânturi de rai De n-ai purta un strop de iad în tine. Dar în toate aceste încercări teribile susținerea se găsește la Dumnezeu și de acolo vin și bucuriile, ca de exemplu în „Sărac sunt, Doamne”: Sărac sunt
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]