233 matches
-
dar toate au în comun un eșec sentimental. Felul în care este tratat eșecul stabilește și diferența, Matt este tipul extravertitului, Ryan cel al introvertitului, dacă acceptăm tipologia jungiană. Matt nu-și pierde nicio clipă controlul, ceea ce înseamnă ironie și jovialitate, chiar în împrejură rile cele mai dramatice, și atunci când se sacrifică o face fără niciun accent dramatic, continuând să își ofere suportul în timp ce corpul său se pierde în spațiu. Mai mult chiar, se reîntoarce în vis pentru a-i oferi
Zero și infinitul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2906_a_4231]
-
este identic cu Alex Ștefănescu din viața publică. Același mod de a observa și de a judeca lumea, autoironia, atenția admirativă arătată femeilor frumoase, un anumit ton declamativ, teatral, de care nu sunt scutite nici gândurile cele mai intime, permanenta jovialitate și bună dispoziție. Jurnalul secret este o carte lejeră, agreabilă, care se citește cu mare plăcere, dar care, trebuie spus din capul locului, nu aduce nici un fel de revelații majore privind eventualul eu ascuns al criticului. Este mai degrabă o
Secretul lui Alex Stefănescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8913_a_10238]
-
de parcă s-ar adresa unor ignoranți. Însă ignorantul n-ar face față, l-ar scoate din sărite considerațiile călinesciene, de intelectual subtil și sofisticat. Călinescu găsește la Macedonski „Ceva din solemnitatea străfulgerătoare a lui Dante, din sălbăticia lui Byron, din jovialitatea mistică a lui Blake”. Eu, cu anvergură mică, prefer știutele: „Veniți: privighetoarea cântă, și liliacul e-nflorit!”, „Clar azur și soare de-aur este inima mea toată”, „Sub a soarelui lumină / Șoapte umblă prin grădină, / Fluturi zboară sub cais, / Bătrânețea
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2394_a_3719]
-
sfătuia pe Iacob Negruzzi să nu o publice an Convorbiri literare), socotita a fi o corosiva de-a lui Creangă, odată an plus. Nuvelă va fi apreciată la valoarea ei mult mai târziu de Călinescu, Vianu, Vladimir Streinu, distingând aici jovialitatea și ironia, citând, ăn sprijin, teoreticieni literări notorii mai noi. Un studiu (articol?) concentrat din 1984 reia an discuție opera de istoric literar a lui N. Iorga. Cum se știe, ea este puțin prețuita poate și datorită lui G. Călinescu
Istorie literară cu intermitente by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17500_a_18825]
-
evoluție literară (și chiar accidentele biografice!). Așa încât îi face un portret plecând nu numai de la mărturisirile criticului, ci și, adesea, de la propriile sale mărturii: „Radu G. Țeposu a fost un melancolic profund care își înșela/juca melancolia prin accese de jovialitate. Încă de la primele sale eseuri, din anii de liceu, trecând prin mediul formator al Echinoxului, cunoscând toate posibilele atitudini ale intelectualului refuzat de societate, de la profesor de sat până la redactor de revistă de partid, Țeposu a cunoscut, a trăit ipostaza
Radu G. Țeposu, un portret empatic by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4332_a_5657]
-
instanță, de adevăr critic și de farmec livresc”. De altfel, eseistul - care e și poet, și prozator - redă, în multe locuri, cu plasticitate, această dublă calitate a criticului optzecist: pe de o parte, acuratețea metodologică, „tehnicismul”, iar pe de alta „jovialitatea” lui stilistică, marca stilistică inconfundabilă (și mască, ne spune Cosmin Perța, a unei melancolii de profunzime). Despre Istoria tragică și grotescă a întunecatului deceniu literar nouă - căreia eseistul îi dedică cel mai amplu capitol, „Tragica istorie și avatarurile ei” - el
Radu G. Țeposu, un portret empatic by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4332_a_5657]
-
a leului și veleitarismul genialoid nu fac nici o impresie pragmaticului editor european". Despre sentimentul tranziției la români: "Construim frecvent cu sentimentul că 'n-o să țină', iar cînd construcția ține, totuși, ne plictisim". Despre noi toți: "Din păcate, pasiunea demolării și jovialitatea parastasului, adică a monumentalizării postume, fac parte din firea românească și, e curios că uneori tocmai cei care vorbesc apăsat despre europenizare se comportă atît de parohial românește". l Din același număr din Ziua literară, recomandăm tinerilor autori "planul de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12124_a_13449]
-
îndemîna tuturor: a citit o sută de cărți complet lipsite de valoare literară și apoi a scris despre ele. Experimentul, derulat săptămînă de săptămînă, vreme de doi ani, în „Ziarul de duminică", a dobîndit consistența unui volum. Deloc încrîncenat, cu jovialitate și mult umor, Alex. Ștefănescu demonstrează în puține rînduri (pe baza unor citate semnificative din autorii în cauză), de ce unele texte rimate nu sînt poezii, altele epice nu sînt proză, iar comentariile aplicate operei altor scriitori nu reprezintă, întotdeauna, exegeze
Turnirul diletanților by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14163_a_15488]
-
mii de flori, ghiocei, lăcrimioare, viorele, brebenei și brândușele, un peisaj pastelat și plin de culoare, voioșie și extaz. Totdeauna în mintea mea acest anotimp este sinonim cu dorința nestăvilită din sufletul unui copil, senzația eternă a copilăriei, bucuria și jovialitatea prin care crede că totul și orice se poate împlini, fără opreliști sau imposibilități. Și atunci când neputincios și lipsit de experiență cade jos, se ridică neafectat și-aleargă bucuros mai departe, începe totul din nou și din nou cu-aceeași
ANTOLOGIE:poezie by Raluca Gavrilă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_678]
-
cravată albastră din material sintetic l-ai fi recunoscut pe lâncedul și buhăitul de odinioară Neculai. Doar privirile decolorate rămăseseră aceleași, de astă dată cu o adresă, sar zice, șmecherească. În locul unei înțepeneli solemne, chipul său căpătă o expresie de jovialitate. Din păcate, ca agitator, prima acțiune a lui Neculai a fost un eșec. Intrase cu o echipă de lămurire într-o ogradă țărănească. Gospodăria era pustie. Zbierau câteva oi în șandrama : o cloșcă cloncănea pe lângă prepeleacul cu trifoi. Dată de
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
pună lui Cayle următoarea întrebare, îi oferi lui Medlon o portiță de ieșire: - Îmi este permis, colonele, să aflu care a fost răspunsul dumitale? Ofițerul, nemișcat, asudase. Răspunse cu o voce liniștită, în care se ghicea chiar o nuanță de jovialitate: - Maiestatea voastră, l-am informat că o numire durează două săptămâni. (Râse disprețuitor.) Așa cum știți, avem o cantitate limitată de panglică roșie, pentru documentele oficiale. Cayle avu senzația că se află pe coama unui val, care-l ridică tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
au amenințat că opresc avionul la Bratislava și mă dau jos, perspectivă care m-a potolit imediat. Bratislava, doamne ferește. Max și Liza m-au așteptat la aeroport în Berlin și mi s-au părut de la început de o falsă jovialitate. Nu zic că erau într-adevăr falși, cu numele lor de spioni din romanele polițiste ale comunismului, dar așa mi s-au părut mie prin stresul primei ieșiri din țară și mai ales pentru că ceea ce venisem să fac mă plictisea
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
țol festiv“, cum se zicea-n junețea mea.) Chiar dacă au trecut 12 ani de când am fost adoptat, cât de cât, în familia ProTV, petrecând două ceasuri săptămânal „în Pache“, având mereu noroc de specialiști minunați și-o atmosferă de tandru-eficientă jovialitate, niciodată nu am ajuns să simt că fac efectiv parte din echipă. Nu există nici o vinovăție pentru asta, nici la ei și nici la mine. Zdrobitoarea mea anti-telegenie logopată, plus faptul că, pur și simplu, veneam dintr-o lume de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
a se transforma niciodată pe deplin în genul ca atare. Jiri Menzel reușește această extraordinară convertire a mijloacelor pionierilor cinematografiei la timpurile moderne, pentru a face un film de un comic sensibil cu reflexe dramatice păstrîndu-se întotdeauna în latura unei jovialități ironice și de o "insuportabilă" ușurătate. Rubedeniile îndepărtate ale filmului lui Jiri Menzel sunt filmele lui Charles Chaplin, Goana după aur (1925), Luminile orașului (1931), Timpuri noi (1936), Dictatorul (1940) cu acel amestec de ironie, cruzime și tandrețe, de o
Jan care rîde și Jan care plînge by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8793_a_10118]
-
cocoțate pe rezemătoare și capul pe o movilă de perne. Uneori, cînd se transmiteau știrile, li se alătura și soacra lui, Avigail, deși aceasta respecta cu strictețe perioada de doliu, în pofida faptului că fața ei de țărancă slavă radia o jovialitate frustă, inalterabilă. Cele două bătrîne doamne aveau întotdeauna grijă să așeze pe măsuța joasă băuturi reci și calde și un platou încărcat vîrf cu struguri, pere, prune și mere. Vara se apropia de sfîrșit. Pe parcursul serii, Yoel își turna vreo
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
N. Densusianu reciclau cu mare libertate dovezi istorice, construcția simbologică recurge la dovezile operei care sînt deschise la rîndu-le interpretărilor la nesfîrșit. Mai impenitente, desigur, decît interpretările aplicate istoriei celei atît de sensibile în implicațiile ei. Înzestrat nu doar cu jovialitatea ci și cu istețimea rurală, Creangă, ne închipuim, continuă a surîde din eteruri. Adrian Dinu Rachieru, Ion Creangă. Spectacolul disimulării, Ed. David Press Print, 2012, 218 p.
Creangă, un autor „epuizat“? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4340_a_5665]
-
mulțumire: "Ce frumoasă fată am!" VIII Gaittany sosi peste câteva zile la Ioanide, după ce se anunțase la telefon, într-un superb automobil, condus de un șofer în uniformă sobră. - Să trăiești! zise el deschizând brațele mari, cu expresiacelei mai sănătoase jovialități, adevărată cascadă de soare. Deși cunoștea foarte bine casa lui Ioanide, Gaittany privi interesat în toate părțile, aruncă ochii pe ușile întredeschise, se aplecă asupra gravurilor, în fine conchise: - E admirabil! Ești plin de gust. Domnule, ești un marebărbat, tot
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
asta m-a lăsat de două ori cu buza umflată, zise Duncan, după ce June luă comanda. — Și cînd s-a întîmplat asta, Duncan? îl întrebă Marjory părînd interesată. — O să-ți spun eu odată. E o poveste sordidă, adăugă Thaw cu jovialitate. îi plăcea să se vadă în postura de om de lume care putea glumi pe seama faptului că fusese lăsat cu buza umflată de o chelneriță. în vreme ce mîncau, Marjory își ridică privirea îl văzu cum se uită la ea concentrat, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o fi zicând... Deși era cu spatele la ea, Xtyn o simți pe Oksana cum tresare. - Și ce-avem aici? își continuă Bella fanfaronada. Un tânăr care parcă apără două femei. Ce-i cu hainele astea ciudate pe tine? îl întrebă cu jovialitate Bella pe Xtyn. Tânărul se încruntă, continuând să scruteze printre cei care intrau în sala mare a psiacului. - Probabil că ești un băștinaș... Asta explică lipsa de maniere, deși s-ar putea să nu te absolve de o corecție severă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
plăcea să-l sărut pe barbă... Parcă am și acuma pe buze senzația bărbii lui. Tatăl meu a fost un om voinic, curajos, bun și de o inteligență mijlocie. Avea un caracter admirabil, din care puțin am moștenit. Am moștenit jovialitatea, pe care mi-a împuținat-o boala și altă parte a caracterului meu. N-am moștenit egalitatea caracterului lui, răbdarea, optimismul. El, orice necaz cât de mare (pierderea averii, lipsa banului pentru ziua de mâine etc.) ar fi avut, rămânea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
într-un mare impas, rămase fie pe mâna unor amatori, fie pe cea a unor vedete obosite, care să redezbată vechile noutăți despre efectul de seră și codul roșu. Și, deodată, un prim-plan cu un reporter abia abținându-și jovialitatea, fremătându-și nările de carnasier. Începe victorios, cu aerul celui care a dat de apă în deșert: „Am o veste proastă!“. „Băi, să vezi că s-a accidentat și Bănel Nicoliță și n-o să joace în meciul cu Zaglebie“, îmi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
noi, nu-i așa?" Felix se lăsă în voia brațelor și se cufundă cu ele în visuri. II A doua zi, Felix fu trezit din somn de grindina repede a unui pian care răsuna prin apropiere. Cineva trecea mâinile cu jovialitate pe deasupra clapelor, cântând cu multă dexteritate un exercițiu complicat, care varia la infinit o temă. Felix își aminti numaidecât de mâinile lungi ale Otiliei și nu se mai îndoi că ea era cântăreața. Sări înfricoșat din pat. Soarele era sus
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nu vrei să mergem? făcea Ana numaidecât. Titi se întuneca și refuza cu o incăpățînare în care se ghicea o supărare ascunsă. - Bine, rezolva Ana chestiunea foarte simplu, dacă tu numergi, mă duc eu cu domnul Rațiu. Stănică primea cu jovialitate și plecau amândoi de braț. Titi refuza să meargă la cinematograf, la teatru, la berărie, având pentru toate aceste petreceri și o teorie. Ieși o singură dată, pe ger, și se obstină să asculte afară un concert militar gratuit, oferit
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Ashling își menținea caracteristica de a fi dreaptă de sus până jos. Lipsa taliei nu este cel mai rău lucru care i se poate întâmpla cuiva, o încuraja Ted de pe margine. Într-adevăr, nu este, aprobă Ashling cu o falsă jovialitate. Poți avea picioare oribile. Și, după cum mi-e norocul, fix așa le am. Nu e adevărat. —Ba da. Le-am moștenit de la mama... dar atâta timp cât astea sunt singurele lucruri pe care le-am moștenit de la ea, adăugă Ashling veselă, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
-o? Mike și-a luat ochii de pe șosea, pentru a se uita la ea cu o figură care exprima un amestec de reticență și inocență - el nu fusese un tată rău. Nu s-a întâmplat nimic, spuse el cu o jovialitate demnă de milă. Depresia este o boală, știi asta. Copii fiind, li se explicase că nu este vina lor că mama lor este cu capul. Evident, nici unul nu crezuse. — Da, dar cum ajungi să cazi în depresie? spuse ea, dornică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]