233 matches
-
nu vrei să mergem? făcea Ana numaidecât. Titi se întuneca și refuza cu o incăpățînare în care se ghicea o supărare ascunsă. - Bine, rezolva Ana chestiunea foarte simplu, dacă tu numergi, mă duc eu cu domnul Rațiu. Stănică primea cu jovialitate și plecau amândoi de braț. Titi refuza să meargă la cinematograf, la teatru, la berărie, având pentru toate aceste petreceri și o teorie. Ieși o singură dată, pe ger, și se obstină să asculte afară un concert militar gratuit, oferit
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
face din dragoste o forță capabilă să miște astrele. Alecsandri o privește ca un fenomen natural, capabil să producă durere sau beție drăgăstoasă. Cel mai sincer, el este În idile. Rodica este, În fond, arhetipul eroticii sale. Ea este simbolul jovialității și al sănătosului realism al vieții. Rodica este fata nubilă, dar poate simboliza și freamătul materiei tinere. La celălalt capăt se află Steluța: durerea ce se izbăvește În poezie. * Ce Înseamnă, Încă o dată, pentru Alecsandri, a seriei Două lucruri În
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mulțumire: "Ce frumoasă fată am!" VIII Gaittany sosi peste câteva zile la Ioanide, după ce se anunțase la telefon, într-un superb automobil, condus de un șofer în uniformă sobră. - Să trăiești! zise el deschizând brațele mari, cu expresiacelei mai sănătoase jovialități, adevărată cascadă de soare. Deși cunoștea foarte bine casa lui Ioanide, Gaittany privi interesat în toate părțile, aruncă ochii pe ușile întredeschise, se aplecă asupra gravurilor, în fine conchise: - E admirabil! Ești plin de gust. Domnule, ești un marebărbat, tot
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
efort susținut pentru autodepășire, o docilitate salutară și un respect proverbial (condiții propice asimilării și dezvoltării de sine), se pare că, din ce în ce mai mult, eșuează în introvertiri și interacționări agresive cu sine, cu celălalt, pradă fiind unui imediat consumist și concurențial. Jovialitatea specifică acestei vărste devine mutantă, se traduce în jigniri care, prin repetare, iau forma unei normalități clinice. Te înjuri cu colegul doar să te amuzi. Jignirea e condiment al bunei-dispoziții, repetarea ei devine o condiție. Reperele sunt de astă dată
Profesorul, interfaţă la un nonsens – apologii, frustrări şi nostalgii subiective. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Daniel Murăriţa () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2312]
-
non-verbale ale comunicării este parțial compensată de unele elemente ale discursului: cuvinte de întărire, așezarea în pagină, semne de punctuație, elemente iconografice, simboluri. Totuși, uneori subiecții trebuie să explice sensul celor afirmate în mesaje anterioare tocmai pentru că nuanțe ca ironia, jovialitatea, sarcasmul sunt greu accesibile fără latura non-verbală a comunicării. În acest context, participanții interpretează unele mesaje ca fiind ostile, și este nevoie de precizări, reeditări, explicații etc. Diversitatea mesajelor din materialul analizat se manifestă nu numai în ceea ce privește tehnoredactarea, ci și
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
se bucurau de ea în realitate. Cam scunzi dar reali. Statura, care nu-i prea avantajau, simpatia, cu care se priveau reciproc, buna dispoziție, pe care o răspândeau permanent în jurul lor, precum și o predispoziție, foarte rar întâlnită, de bonomie și jovialitate, ce se citea pe fețele amândurora ca într-o carte deschisă, îi aminti de soarta unei fete pe care a cunoscut-o cu mulți ani în urmă. Foarte aproape de casa părintească, unde și-a petrecut copilăria și adolescența, locuia o
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
frumos era pe vremea când mă băteam cu Haimovici Mandy și-i aruncam în față că "ei au omorât pe Domnul Nostru Isus Christos..." Temă analoagă într-o parodie de G. Topîrceanu: Testamentul unui poet cunoscut, după Mihai Codreanu. Alteori, jovialitatea discretă are atingeri cu Miron Radu Paraschivescu ale cărui Cântice țigănești erau din 1941 și căruia i se dedică un poem. Non-academismul, mai puțin izbitor la nivel lexical, frapează la nivel sintactic; deliberat, autorul Libertății de a trage cu pușca
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
așa mi-am amintit eu că la pantofi se mai pot pune și pingele... și că unele toalete se pot transforma ca să pară noi... N-am vrut. Dar și de data asta el îl uitase pe noi. Alex: (cu o jovialitate făcută) Imediat ce se va rezolva conflictul între un ful și un careu, reprezentantul vecinilor va veni să discute cu noi în vederea unei mai bune cooperări și înțelegeri între popoare. Ha! Ca să vezi, domnule, ce înseamnă un text bine redactat! Se
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
el vine cu un stil propriu în poezie scoțând la iveală partea ridicola, caricată a existenței. De fapt, Marin Sorescu ne învață spaima de ridicol. Suntem ridicoli și în partea noastră gravă sau sublimă, și atunci când devenim hilari și absurzi. Jovialitatea în acest caz devine aparentă, pentru că de fapt ea ascunde fața tristă a noastră. Numai de nu ar ajunge la manieră, pentru că l-am simțit de foarte multe ori fals, facil, într-un limbaj prea direct și fără podoabe. Adrian
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
surprinzător pentru un adevărat creator de univers uman, un "univers paralel" adesea de neînțeles pentru unii dintre contemporanii săi. De neînțeles și în alternanța stilistică a operei. După anul 1889, temele profund tragice iau locul celor tragicomice din comedii, a jovialității din Claponul sau alte periodice, ocupând, pentru aproape un deceniu, prim-planul creației sale, în nuvele precum O făclie de Paște, Păcat..., În vreme de război, schița Inspecțiune sau drama Năpasta. În cele mai multe dintre aceste texte, un om normal își
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
în călătoria sa care este un necontenit prilej de inițiere. El capătă experiență în cunoașterea speciei umane și în urma întâlnirii celor cinci personaje supranaturale, cu elemente grotești, cu viciile lor pe care feciorul de crai le privește cu înțelegere și jovialitate. Știind, după filosofia străveche, că omul nu poate trăi singur, Harap-Alb reușește să-și facă prieteni buni, este altruist, are un suflet mare, iubind albinele și furnicile, milos, respectă ritualurile țărănești (ale pețitului). Un mijloc de caracterizare este dialogul dintre
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
păgubite de cireșe și cânepă le creionează astfel: ―Moș Vasile era un cărpănos și un pui de zgârie brânză ca și mătușa Mărioara. Vorba ceea: a tunat și i-au adunat. Comicul e dat de plăcerea de a spune, de jovialitate și umor, de exprimarea mucalită. Pentru a stârni râsul, autorul folosește ironia, zeflemeaua, scene comice, citate, expresii, vorbe de duh, tratarea comică a unor situații dramatice. Sursele umorului sunt susținute și prin zicători rostite în versuri: ―La plăcinte Înainte, La
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
comunicării cu oamenii. Nu realizează ca Petre Ispirescu sau alți culegători de basme contemporani o prelucrare de basme populare, o îndreptare a acestora. Creangă rămâne aproape de izvorul folcloric, dar îl supuse unei prefaceri radicale care poartă pecetea originalității sale, a jovialității care îl caracterizează. Pornește de la schemele narative statornicite prin tradiție, dar nu se afundă în fantasticul celor mai multe dintre basmele poporului. Altfel spus, el umanizează fantasticul sau, când împinge prin hiperbolă realul spre fantastic, realizează mai degrabă grotescul, în maniera pe
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
datorită străvechii, autohtonei vorba ceea, prin apropierea tărâmului fabulos de cel real. Toată această operă e scăldată de umor care nu are nimic forțat, fiind izvorât din inimă, ceea ce conferă o notă optimistă, fortifiantă. Spre deosebire de alți autori care fac satiră, jovialitatea lui Creangă și umorul său provin din zona clasicismului structural și nu sunt deloc optimism superficial, ci mai degrabă nostalgic disimulată. El e înțeleptul care, pătruns de stabilitatea celor omenești, în ciuda aparențelor schimbătoare nu se simte ispitit să reia experiențe
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
la marginea unui taluz pe care se află un vas decorativ. În fundal, o menadă dansează cu un tirs în mână. Iese în evidență pântecul proeminent al lui Silen, ca și aspectul său grotesc, totul menit să sublinieze exuberanța dionisiacă, jovialitatea etilică, impudoarea dezinhibată, bucuria vieții și, ca expresie a lor, senzualitatea. Tema dansurilor menadelor va fi reluată în grafica pictorului, asociată uneori temelor macabre pe măsură ce simbolismul său se va colora sumbru, decadent. De altfel, există și aici o tensiune a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ispitește chiar bărbații cu familie; 98 p. 175, r. 12 13 : „Bată-l focu de urât! Urâtu-i posomorât.” lipsa calităților fizice atrage cu sine și o stare de spirit anostă, posomorâtă, spre deosebire de frumusețe, care merge în tandem cu veselia, cu jovialitatea. ROSTIRI, ZICĂTORI, CUVINTE p. 176, r. 17 : „Gura lui era clopot.” unele persoane, prin locvacitatea lor luată drept viciu, sunt cele ce dau de știre tuturor despre orice eveniment, transformându-se în mijloace de transmitere a informațiilor; p. 177, r
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
nu la aceia. Fiind îngrozit de numele germanilor, a răspuns: «Nu sunt de-al vostru, dar am venit printre voi cu dorința de a vă cunoaște și nu cu intenția de a pleca cu voi». Însă Palmerio, biruindu-l prin jovialitatea sa, l-a reținut și trăgându-l la pământ pe cel ce se opunea prin gesturi și cuvinte, l-a constrâns să se așeze împreună cu el în mijlocul celorlalți. Între timp, pe când se întâmplau acestea iar acel frate curios era reținut
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
de libertate în concepția lui Paulus și a opozanților, gândind, poate cel puțin la început -, că întoarcerea libertății antice ar trebui să se întâmple prin intermediul său. Și în viața reală existau interferențe, dar și diferențe sensibile: în ciuda aspectului său de "jovialitate", care apare la Horațiu, Paulus rămâne întotdeauna nobilis et decens (Horațiu) în timp ce Ovidiu exagerează și aici, devenind de-a dreptul, potrivit propriei sale confesiuni "doctor în adultere". Augustus, cu aproape douăzeci de ani mai în vârstă, demonstrează o mai mare
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
lasă impresia unui "joc" de societate, de farsă (intriga e declanșată de un "rămășag", ca și în Bălăuca, unde "soarta" poetului e prescrisă de hotărârea unui "divan" instituit ad-hoc). Frapează, apoi, discrepanța dintre premizele "tragice" ale dramei și nota de jovialitate livrescă în care o tratează de fapt scriitorul (ca în Scenete și fantezii). 208 Ileana Vrancea, E. Lovinescu, artistul, E.P.L., București, 1969, p. 43. După Eugen Simion, Lulù ar fi "singurul personaj ce se ține minte", "o Otilie mai perversă
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Fără acces la zâmbet, gândirea se zaharisește. O anecdotă potrivită frăgezește expunerea. Pe bolnavi îi doare mijlocul, pe filozofi - scopul. Timpul este cel mai mare umorist. El știe să râdă de toți și de toate. Râsul - un dans în jurul fricii. Jovialitatea zeflemistă ne-a salvat pe noi, românii, de multe hăuri. Dar și de piscuri. Campaniile electorale salvează umorul lumii. Râsul nu este sănătos, dacă nu te pune pe gânduri. Umoriștii cei vechi au spus totul. Ceilalți - restul. S-a constatat
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
umorul este fertilizat de imperfecțiunile epocii. Gluma bună flirtează, nu se dezbracă. Este din ce în ce mai greu de deosebit zâmbetul posac de rânjetul amabil. Angajăm actori de comedie. Rugăm - foarte multă seriozitate. Zâmbetul e un semn că viața are totuși un sens. Jovialitatea imbecilă nu este rudă cu umorul. Umorul - această mirodenie a artei. Zeflemeaua pare a fi un concubinaj al aroganței cu prostia. Umorul se luptă cu radicalii liberi ai răutății umane. Zâmbetul trebuie citit și pe verso. Trivialitățile pretind că sporesc
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
crească și să se dezvolte armonios după legile Mele ale iubirii. Îl mai privit o dată fix și prelung după care S-a retras. Totodată începuse forfota și activismul entităților răspunzătoare de întrupări. Sufletul său a fost cuprins atunci, de o jovialitate nestăpânită. Apoi îi apare Isus, radiind de lumină și strălucire, comunicându-i: Vei evolua în funcție de îndeplinirea misiunii pe care ai primit-o. Vei avea entități și îngeri, arhangheli specializați care îți vor facilita, te vor sprijini, îndruma, în funcție de liberul tău
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
Ashling își menținea caracteristica de a fi dreaptă de sus până jos. Lipsa taliei nu este cel mai rău lucru care i se poate întâmpla cuiva, o încuraja Ted de pe margine. Într-adevăr, nu este, aprobă Ashling cu o falsă jovialitate. Poți avea picioare oribile. Și, după cum mi-e norocul, fix așa le am. Nu e adevărat. —Ba da. Le-am moștenit de la mama... dar atâta timp cât astea sunt singurele lucruri pe care le-am moștenit de la ea, adăugă Ashling veselă, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
-o? Mike și-a luat ochii de pe șosea, pentru a se uita la ea cu o figură care exprima un amestec de reticență și inocență - el nu fusese un tată rău. Nu s-a întâmplat nimic, spuse el cu o jovialitate demnă de milă. Depresia este o boală, știi asta. Copii fiind, li se explicase că nu este vina lor că mama lor este cu capul. Evident, nici unul nu crezuse. — Da, dar cum ajungi să cazi în depresie? spuse ea, dornică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
În uniformă sau fără. Era un bărbat masiv, gălăgios, care emana o afecțiune fizică brută, ce trezea În copii, femei și chiar În bărbați dorința de-a fi Îmbrățișați de el. Semăna puțin cu actorul Anthony Quinn. Afișa Întotdeauna o jovialitate grosolană. Avea obiceiul să atingă tot timpul oamenii cu care vorbea, bărbați sau femei, Împungându-te În burtă sau Înconjurându-ți umerii cu brațul sau odihnindu-și pe genunchiul tău mâna enormă, plină de pistrui. Dacă era binedispus, putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]