582 matches
-
Am avut talente, dar atîta tot" (Arta pentru artă și arta cu tendință). Chiar și la 1901 opinia nu i se schimbase vizibil, iar literatura română era privită din aceeași perspectivă nihilistă: "... acum cîțiva ani, prevedeam criza literară de azi", jubila Gherea. "N-am avut încă o mișcare literară, nici o literatură propriu-zisă. Am avut cîteva talente remarcabile, dar atîta tot. Nu numai că n-am avut o perfecție literară, dar, repet, n-am avut încă nici o literatură în înțelesul adevărat al
De la Marx citire by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6907_a_8232]
-
preoții din Roma și chiar a poruncit alegerea unui preot pentru Africa. Divergențele dintre arieni și niceeni s-au intensificat. A murit în 361 în timpul campaniei din Persia, nefiind regretat nespus de mult nici de niceeni, nici de păgâni, care jubilau la alegerea lui Iulian Apostatul ca împărat, ce a avut succes în alungarea germanilor de dincolo de Rin. Senatul chiar l-a trecut pe împăratul decedat în rândul zeilor vechi. Imediat după urcarea sa pe tron, Iulian a emis un edict
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
stăteau însă câtuși de puțin așa. Regele, într-adevăr, era furios pe comportarea fenicienilor pe care contase cel mai mult și se temea ca restul flotei sale să nu facă o defecțiune. Înfrângerea sa era cunoscută în toată Grecia, care jubila de bucurie, iar din Ionia soseau vești îngrijorătoare. Practic, Xerxes își atinsese țelul urmărit; acum regele căuta să-și asigure drumul de întoarcere în vreme ce nu abandona câtuși de puțin planul său de subjugare a Greciei Balcanice. Socotea însă că în
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
comerciale și meșteșugărești, au pirit sute de oameni și nenumărate obiecte de valoare. Comerțul constantinopolitan, și așa departe e a fi prosper, i s-a dat o lovitură, în urma căreia nu și-a mai putut reveni. Concurenții italieni ai grecilor jubilau, privind deșertul de scrum. Toamna, plătind cavalerilor nu mai mult de jumătate din suma cuvenită, potrivit acordului, și văzând că nu va fi în stare să achite restul, Alexios IV Angelos a început să se eschiveze și să umble cu
Alexios al IV-lea Angelos () [Corola-website/Science/316627_a_317956]
-
juca doar. Da, și n-ar trebui s-o facă. — E băiat, și mai este și fiul meu. Găsești că-i chiar așa de rău? Dă-i spada! Onaka privi cu uimire spre fereastră, mușcându-și neputincioasă buzele. „Am câștigat!” jubilă Hiyoshi, bucurându-se de victorie, dar numai pentru o clipă. De cum văzu lacrimile șiroind pe obrajii mamei sale, victoria i se păru găunoasă. — Of, nu mai plânge! Nu mai vreau spada. Mă duc s-o ajut pe sora mea. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Trebuie că-i un mesager de la Zeul Maimuță. Hideyoshi întoarse capul, pentru a-i zări pe copiii ascunși după gard. În timp ce el fusese absorbit de desenul de pe ibric, cei doi copii îl observaseră în secret. Lui Hideyoshi îi veni să jubileze. Nu se îndoia că erau doi dintre cei patru copii ai lui Nagamasa - băiatul, Manju, și sora lui mai mare, Chacha. Le adresă un surâs. — Uite! Zâmbește! — Domnul Maimuțoi a zâmbit. Cei doi copii începură imediat să șușotească. Hideyoshi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
mine. Acest gest pios era adresat parcă sfintei fecioare, într-o implorare mută, să-i salveze copilul. Dar numai în amintire, în viața mea ulterioară, a început să tresară acest gest, în clipele acelea însă eu simțeam cum încep să jubilez, dîndu-mi seama cum crește în mine o furie rece și orgolioasă... "Ce e, mamă, am spus eu când tata s-a oprit. Mă adresam ei, care suferea cu adevărat, și nu lui, care era doar jignit și înspăimîntat că lumea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
sufletul meu ca o arsură: era al ei sufletul care mă tulburase atât de adânc, dezgolit, intens, fierbinte, cu trăire prezentă și fatală, fără grijă de catastrofe, împotriva cărora găsise un remediu total, acel tub de care îmi vorbise parcă jubilând. Nu era ceea ce credea tata și ceea ce crezusem și eu la început în sensul propriu, o prostituată. Era mai puțin grav, adică nu era cuminte, după formula celor îngăduitori, ceea ce e cu totul altceva. Într-adevăr, părăsise orașul, atunci sau
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
care urmară, ținînd-o în brațe pe Matilda, și nici în anii care veniră. Ea mă întrebă doar, atunci, dacă am încetat s-o dau uitării, așa cum spusesem în pădure, și dacă furia mea s-a topit. "Bineînțeles, i-am răspuns jubilând în teritoriul meu cucerit și în care mă întorceam stăpân, bineînțeles, te iubesc și nu te-am dat o clipă uitării..." Astfel am cunoscut-o pe Matilda, cu care mă căsătorii abia peste doi ani, căci Petrică se opuse cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ne lega si să tragem de el cu toate puterile până îl vom rupe. Fiindcă simțeam că altfel n-o pot părăsi, deși ieri mi se păruse că eram liber. Plecând, rămâneam înlănțuiți, iar ea, cu fetița alături, ar fi jubilat de ura mea neputincioasă, mai liberă decât mine. Iar dincolo de toate acestea ar fi stăruit în mine, devenind obsesie, întrebarea încăpățînată: ce era de fapt în inima acestei femei? Fiindcă nu puteam admite - și întrebarea aceasta mi se punea nealterată
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
părea o emanație a voinței ei deliberate - de a trăi în el și de a mi-l transmite, ci ceva străin, cu care ea nu putea să lupte. Împreună, mi se părea că se confunda cu natura ei intimă și jubila trăindu-l, așa cum jubilează cei ce iubesc, cu Silvia mi se părea că maică-sa e nefericită și că suferea urîndu-și bărbatul. Asta mă făcea să uit, ca să tresar totdeauna la întoarcere, când descopeream că nici vorbă de suferință la
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
voinței ei deliberate - de a trăi în el și de a mi-l transmite, ci ceva străin, cu care ea nu putea să lupte. Împreună, mi se părea că se confunda cu natura ei intimă și jubila trăindu-l, așa cum jubilează cei ce iubesc, cu Silvia mi se părea că maică-sa e nefericită și că suferea urîndu-și bărbatul. Asta mă făcea să uit, ca să tresar totdeauna la întoarcere, când descopeream că nici vorbă de suferință la Matilda, și nici un caz
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Erau evenimente eterne puțin importante. Nou și pasionant era ceea ce se petrecea într-o ședință. Nu vroia să mă impresioneze și nici nu mă impresiona (avea în glas un soi de modestie simplă și nesimulată de om înțelept care nu jubila de o mare victorie, deși se speria în adâncuri de o înfrîngere) când îmi spuse că la ședință luaseră parte președintele Consiliului de Miniștri și președintele Marii Adunări Naționale, bătrânul zimbru al prozei românești... Că Gheorghiu-Dej trimisese ca observatoare două
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
strânse cu același optimism afișat ca și al poetului, nu fără un gând, desigur nereciproc, dar poate că reciproc totuși, că împăcarea n-ar fi imposibilă. D.D.-Dolj nu se împacă cu tradusul prozator, care era destul de inteligent să nu jubileze, dimpotrivă, părea sincer mâhnit și afectat. Interveni președintele Consiliului de Miniștri, popular, și, în virtutea vârstei, le zise: mă, eu sânt bătrân, voi sînteți încă tineri, mai aveți încă timp să vă împăcați, că pe urmă n-o să mai aveți și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
clipe groaza cea mare. Da, ni se poate răspunde, dar am văzut virtuoși chinuindu-se pe patul morții și ticăloși murind fericiți în brațele unei femei sau în toiul unui chiolhan... E adevărat, există și virtuoși chinuiți și ticăloși care jubilează o viață întreagă și mor fără chinuri în câteva secunde. Dar cine îți garantează că vei avea acest rarisim noroc să fii mereu ferit de chinurile conștiinței și să închizi ochii pentru totdeauna strângând în brațe o muiere? Dimpotrivă, infinit
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
accept ca domnul Mircea să îndrepte ceva din eroarea pe care n-a putut să n-o comită față de mine! Vezi ce înțelegător sînt! Nu sânt absurd!" Și izbucnii în rîs! Mă credeam, ca altădată, soțul ei, puteam râde și jubila stăpân, așa-zicînd, pe situație. Reacția ei însă fu de o brutalitate totală și absolută. Atunci, pe loc, nu zise nimic, urmă o tăcere înghețată și străină, ne ridicarăm de la masă și ne despărțirăm. Aparent goală de sens sau dătătoare de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Da, îmi spusei apoi după ce ea, ca și prima oară, adormi și îi priveam chipul destins și trupul care, fără știrea ei, tindea, ca să zic așa, instinctiv, spre al meu, după ce abia se desprinsese de el (și asta mă bucură, jubilam chiar), da, nu trebuie spus ceea ce n-ai gândit mai înainte că poți face. O iubesc? Bineînțeles că nu... Sau mai bine zis, nu încă?... Da, poate!" Și un gând îmi flutură parcă dinainte ca o fantasmă, o bănuială, dar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fără șovăială acea protecție și în același timp plecîndu-se în fața ei umil, nu umilit de ea, ci parcă de conștiința că, așa cum îmi spusese mie mai înainte, puterile acestei lumi îl pot pedepsi dacă, asemeni îndepărtatei Niobea, regina Frigiei, ar jubila că nimeni printre pământeni n-a mai fost atât de iubit ca el. " Ah, Petrini, gândii în clipa aceea, este sigur că ai jubilat totuși și ai sfidat, poate nu în dragoste, ci în trufia gândirii, și anume că poți
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mie mai înainte, puterile acestei lumi îl pot pedepsi dacă, asemeni îndepărtatei Niobea, regina Frigiei, ar jubila că nimeni printre pământeni n-a mai fost atât de iubit ca el. " Ah, Petrini, gândii în clipa aceea, este sigur că ai jubilat totuși și ai sfidat, poate nu în dragoste, ci în trufia gândirii, și anume că poți smulge fericirea chiar dacă nu ți-e dată. Fiindcă, iată, nu pierderea libertății ar fi chinul tău, ci pierderea acestei ființe de care nu te
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
totală a conștiinței mele de ceea ce am trăit. Am fost ispitit, o clipă, să-l arunc pe foc. Și totuși, mi-am spus, trebuie să-i dau drumul să meargă. Mulți dintre semenii mei au gândit poate la fel, au jubilat ca și mine, au suferit și au fost fericiți în același fel. Mitul acesta al fericirii prin iubire, ai acestei iubiri descrise aici și nu al iubirii aproapelui, n-a încetat și nu va înceta să existe pe pământul nostru
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
care s-a încercat întimidarea lui; care nu au simțit formidabila tărie de caracter și voința Președintelui de a fi la înălțimea momentului, ci doar eficiența tentativei de a coborî momentul și persoana șefului statului, în derizoriu; care nu au jubilat că Vasile Paraschiv, Marcel Petrișor, Doina Cornea și Majestatea sa, Regele Mihai, au putut să trăiască acest moment, ci s-au îngrozit de cei cincizeci și patru la sută dintre români care cred că atitudinea huliganică a președintelui PRM a
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
al XX-lea. (20, 1, pp. 15-16) Adversarii săi estici citau încântați afirmația acestui filosof britanic: "Mai există încă o filosofie ce poate fi considerată, în principal, un vlăstar al liberalismului: cea a lui Marx" (20, 2, p. 115) și jubilau pentru includerea în "liberalismul pragmatic" atât a lui Marx, cât și a lui Stalin, rezervându-i un loc și lui Hitler în "liberalismul sentimental". (20, 2, p. 156) La varianta filosofică a liberalismului se adaugă semnificațiile economice, politice și ideologice
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Dar zilele noastre cum sunt? Complicate și înfricoșătoare, își spune el cel mai adesea, când face o pauză în timpul vizitei sale săptămânale. Dar acum nu simte asta. Se apleacă în față, lăsându-și greutatea pe palmele sprijinite de pervaz, și jubilează dinaintea peisajului pustiu și clar. Vederea lui - care a fost întotdeauna bună - pare a i se fi ascuțit și mai tare. Observă fragmentele de mică scânteind în dalele scuarului, excrementele porumbeilor pe care distanța și frigul le-au întărit, preschimbându
Ian McEwan - Sâmbătă by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/10336_a_11661]
-
Culisele! Nu pricep. Pentru că tu, după câte îmi dau seama, nu faci parte din casandre. E drept, eu nu mă amestec în discuții care ar putea degenera în clevetiri. Uneori, fără voia mea, am fost atrasă în cercul celor care jubilează când găsesc un subiect spumos pentru a fi savurat. Nu fabric și nu colportez știri de acest gen. Și eu vreau să mă țin departe de bisericuțe, dar uite că sunt pusă uneori chiar la mijloc. În afară de tine, Vali, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ecranul televizorului. Am și uitat să mai mănânc (am făcut economie? un prânz) am fost atent la cifrele ce se comunicau privind situarea celor doi candidați. Diferențele mari - voit afișate se tot diminuau, dar vine momentul fatal... când dl. Geoană jubilează și se bucură, exact „ca un copil care primește un dar nesperat de mare”, sare, în sus, țopăie în văzul lumii strigând repetat - am învins, am câștigat - se bucură copilărește, fără a încerca o minimă reprimare a puternicelor emoții ce
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]