149,721 matches
-
p. 109). La o scară mai largă este exact poziția adoptată de puterea instaurată în 1996 față de arhiva fostei securități, iar rezultatele acestei politici se văd astăzi. Nu cred că Liviu Ioan Stoiciu are foarte mulți prieteni în lumea scriitoricească. Judecățile sale sînt uneori nedrepte, adesea excesive și ele nu îi ocolesc pe cei care i-ar putea fi prieteni de idei. În mod sigur Liviu Ioan Stoiciu este un om incomod. Atitudinea sa morală este însă fără cusur!
Stoicism postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14249_a_15574]
-
două săptămîni. Personaj greu, care pînă la cutremurele stîrnite de președintele Iliescu părea de neclintit. Ziarista n-a putut să-l înregistreze pe demisionat. Și chiar dacă l-ar fi înregistrat, în cazul că furiosul mofluz ar fi dat-o în judecată că i-a publicat declarația la ziar, ea ar fi pierdut pentru că la tribunal înregistrările audio nu sînt considerate probe. N-ai martori, înfunzi pușcăria sau plătești, dacă ai cu ce, despăgubiri de miliarde și ca să te consolezi poți asculta
Spînzurarea de limbă a ziaristului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14266_a_15591]
-
ești plătit. Din păcate, asemenea reacții golănești venite din partea înalților funcționari care își pierd scaunul nu sînt o noutate. Cei mai mulți înjură presa care și-a permis să-i "încondeieze". Și nu puține sînt cazurile în care acești "debarcați" dau în judecată ziariști și au cîștig de cauză la tribunal, pentru că li s-au adus daune morale. Tu, ca ziarist, îți răcești gura degeaba la judecătorie că acuzatorul tău și-a pierdut funcția nu din cauza ta, ci a isprăvilor lui, de notorietate
Spînzurarea de limbă a ziaristului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14266_a_15591]
-
sunt exuvii, iar gândul nerostit din jenă îl țin încă sub lacăt. Exceptându-i pe tinerii talentați (și nu-s puțini), vestmintele noi (!) le asigură mai vârstnicilor evidența, nu și credibilitatea. Mai cred că dacă altele ar fi criteriile de judecată în aprecierea travaliului artistic (renunțarea la "dosar", de pildă), câștigul pentru fenomenul cultural ar fi mai relevant. La o adică, ce e adevărata literatură? Nu e cumva permanenta selecție individuală dintr-un noian (imensitate? ocean cosmic?) de scrieri de pe varii
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14265_a_15590]
-
limbă străină exotică). Nu trebuie să ai neapărat studii de filologie pentru a citi și a comenta literatura, pentru a-ți exprima o opinie în legătură cu o carte, "decretând" astfel în privința valorii sale. (Până la urmă, după o argumentație oricât de solidă, judecata de valoare, luată în sine, sună tot ca un decret.) Bine, asta nu înseamnă că toți neaveniții sunt în măsură să comenteze și să evalueze o literatură. E ca și cum eu ți-aș explica ție cum e cu chimia, care sunt
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
ori procuror moral. Dar dacă textul din față mai e și revoltător de prost, atunci chiar că autorul care l-a produs nu mai poate conta pe prețuirea criticului. Disocierile sunt însă întotdeauna necesare, pentru că altfel planurile se confundă și judecata de valoare e perturbată. De Paul Cernat, tocmai asta îți spuneam: că fac o distincție între el și spiritul încarnat de directorul său. Căci fiecare răspunde pentru ceea ce face el. Numai că alții s-au mai și săturat de asemenea
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
mult decât i-ar fi recunoscut Noica (pentru care, fatalitate!, critica nu se putea ridica la "etajele" silogismelor și conceptelor). Se vorbește, acolo, de o critică literară mare, și se dă ca exemplu strălucita Istorie a lui G. Călinescu. Prima "judecată" pe care o citezi se referă la o anumită specie a criticii: la cea curentă, de întâmpinare. Vizați sunt mai degrabă cronicarii literari, a căror autoritate în anii '80, la noi, putea într-adevăr să-l irite pe orgoliosul discipol
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
referă la o anumită specie a criticii: la cea curentă, de întâmpinare. Vizați sunt mai degrabă cronicarii literari, a căror autoritate în anii '80, la noi, putea într-adevăr să-l irite pe orgoliosul discipol al lui Noica. Celelalte două judecăți sunt mai "largi" și se poate discuta mult și bine pe marginea lor. Rezumativ: de ce ar trebui să fie critica o specie a teoreticului și să aibă reușite sau nereușite în acest sens? Teoria criticii se încheagă din însăși materia
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
chichițe, legate, de pildă, de primirea citației direct de la portărel, sau de ora primirii, sau de statul în care se desfășoară procesul; se știe, legislația americană diferă, de la un stat la altul, așa încît aceeași "acțiune", în funcție de locul unde e judecată, se poate solda cu sentințe extrem de diferite. Un personaj mitologic (deși pururi secundar) al filmului american, pe care l-am remarcat în atîtea filme vechi, e "omul cu citația", silueta grăbită care apare în fața personajului principal, ca un emisar al
Servicii complete (pentru Sara și Tinu) by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14258_a_15583]
-
metodele. Lasă-mă fără speranță, fără catedrale, fără radio, fără cercetările mele. Mi-e greu să renunț la ele, dar la rahatul din mine mi-e și mai greu. Da, da, renunț până și la metoda renunțării. În sala de judecată faianțată, un om ghemuit încearcă în zori o mie de jurăminte. Lasă-mă să depun mărturie! Lasă-mă să dovedesc Ordinea! Lasă-mă să fac și eu umbră! Te rog, golește-mă, căci dacă sunt gol, pot primi și dacă
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
cultural, social și politic specific unei epoci anterioare existenței sale, revelarea unor aspecte inedite, în măsură să nuanțeze chipurile unor mari personalități și să dea o semnificație nouă, lipsită de echivoc, unor fapte controversate, calitatea artistică a stilului și profunzimea judecăților. Poate fi considerat jurnalul un gen literar? Philippe Lejeune, unul dintre specialiștii recunoscuți în acest domeniu al " scriiturii sinelui" îl consideră, în cel mai fericit caz, un gen literar secundar. Chiar dacă, în timp, a produs capodopere (să amintim doar, cu
Casa cu pereții de sticlă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14303_a_15628]
-
după opt luni de chin, lectura romanului, copacii se dezbrăcaseră de frunze; moarte, ele se prefăcuseră în paginile acestei cărți". Verdictul dat de Friedrich Sieburg în urmă cu peste patru decenii romanului Halbzeit a alimentat de-atunci și pînă azi judecățile critice stereotipe pe marginea lui Martin Walser, despre care se spune că este un maestru al discursurilor echivoce. Oricum, opera sa favorizează receptări derutante și din pricina dezechilibrului dintre calitățile retorice și cele narative ale discursului, dintre vehemența limbajului și fragilitatea
Furtună într-un pahar cu apă tulbure by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15007_a_16332]
-
despre care se spune că este un maestru al discursurilor echivoce. Oricum, opera sa favorizează receptări derutante și din pricina dezechilibrului dintre calitățile retorice și cele narative ale discursului, dintre vehemența limbajului și fragilitatea structurilor epice sau cea a personajelor. Nici judecățile critice ale lui Marcel Reich-Ranicki despre cărțile lui Martin Walser, emise de-a lungul a patru decenii, nu s-au îndepărtat în esență prea mult de verdictul dat de Friedrich Sieburg. Ciudat este că personajul din Moartea unui critic, Andre
Furtună într-un pahar cu apă tulbure by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15007_a_16332]
-
fan al muncii cu generația. Consider că e mai degrabă un concept ordonator în istoriile literare sau în studiile de morfologie literară. A fi �optzecist" e un plasament temporal sau de sintaxă literară. De abia de aici încolo vine obligatoria judecată de diferență sau de individualizare. Așa că generația �optzeci", dacă mai are ceva de spus în literatură, nu o poate face în bloc, precum o armată romană aici la porțile Orientului, ci prin fapte de eroism (literar) individuale. Dar asta e
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
Filantropicii pentru a arăta, dacă mai e nevoie, că au și ei faliții lor. Revoltător nu e faptul că omului nu i-a plăcut filmul, ci modul în care "operează" acest cinema care nu i-a plăcut, cu instrumente străine judecății estetice și cu extrapolări aberante. Dacă n-ați văzut încă Filantropica, merită să mergeți și să verificați cît e de nostalgic cu comunismul, cît e de complezent cu mafia și cum ne sabotează aderarea la Uniunea Europeană. Vă asigur: cu un
Unora le place cerșitul by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15032_a_16357]
-
liberă, dar argumentată - și acele analize oportun menite să descâlcească întrucâtva problemele etice ridicate de colaborarea cu poliția politică și de accesul la dosarele Securității. Există deci o împletire, cu atât mai interesantă cu cât mizează total pe autenticitate, între judecăți morale, precizări procedurale, evocări ale unor evenimente ale istoriei recente și, în fine, anecdotica bogată și intens colorată (și uneori plină de umor) - care fac din aceste dezbateri o lectură aplicată și cu deosebire captivantă. La finalul dezbaterilor se va
Despovărați de "moșteniri" by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15106_a_16431]
-
adevăr are nevoie omul. Deci, de cît adevăr avem nevoie azi? R.S.: În primul rînd, avem nevoie de mult mai puține informații decît cele care sunt vînturate prin lume cu pretenția că ar conține adevăruri. Fără ele, am ajunge la judecăți care ar fi mult mai aproape de adevăr. Ce vreau să spun prin această afirmație? Vreau să spun că noi trebuie să ne putem apăra și debarasa la nevoie de balastul, de gunoiul de informații care aproape că ne sufocă zi
Rüdiger Safranski - Să cugetăm înainte de a da sentințe by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15095_a_16420]
-
de a accepta ori nu laurii. Nominalizarea nu se poate însă refuza. Ea este o propunere, nu un rezultat, este un proiect, nu încă o lege. Ca opțiune, nominalizarea nu aparține decît celui care o face. E forma lui de judecată critică. Și ar fi cel puțin ciudat să ceri nominalizatului permisiunea de a fi nominalizat. În al doilea rînd, mă tem că poetul Geo Dumitrescu nu a înțeles exact rostul nominalizării, ca procedeu curent, de la o vreme, în aproape toate
Semnificația unui gest by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15101_a_16426]
-
volumele de eseuri, studiul insistă asupra artei poetice a Anei Blandiana; citatele privilegiază frazele care reliefează viziunea despre menirea și valoarea efectivă a artei. Demersul este fericit întrucît coincidența de poetică explicită și implicită în cazul dat permite formularea de judecăți pertinente despre creația lirică în discuție și despre sevele ei plurale. Cum există un consens general în privința locului ocupat de Ana Blandiana în literatura noastră actuală, și nu numai, insistînd ar însemna să vrem să forțăm uși deja deschise. în
Poeți români în antologii italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/15096_a_16421]
-
dezvăluiri de-o gravitate excepțională. Chiar oamenii care s-au regăsit pe "lista scurtă" a telefoanelor interceptate nu se sinchisesc de abuzul atroce comis de ființele întunericului aflați sub comanda lui Măgureanu și la cheremul lui Iliescu. în loc să acționeze în judecată această instituție complet inutilă, bugetoforă și al cărui rol constă în menținerea stării de panică în rândul populației, ei se prefac că nu pricepce se întâmplă. Dar acesta e doar începutul. Cu noile legi trecute prin parlament cu viteza acceleratului
Îngerii din tura de noapte by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15102_a_16427]
-
al său, să evite profețiile (" Nu putem prezice schimbarea lingvistică, putem doar să o recunoaștem odată ce s-a produs", p. 22) și mai ales prescriptivismul deghizat în descriere. O singură previziune își face apariția pe parcurs - dar e deja o judecată întemeiată pe fapte prezente: că dezvoltarea Internetului va permite integrarea a tot mai multe dintre trăsăturile normale și diverse ale comunicării umane, cu întreaga lor varietate de texte și stiluri: de la cele intens familiar-argotice pînă la cele solemne și formale
Stilurile Internetului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15135_a_16460]
-
oral, să nu respecte formulele tradiționale, eventual nici punctuația și ortografia. Crystal observă, cu oarecare amuzament, dogmatismul unei poziții manifest antidogmatice: realitatea comunicării dovedește că în Internet e loc destul și pentru limbajul solemn, ceremonios, atent stilizat, ca și pentru judecățile asupra gradului de cultură a vorbitorilor. Volumul sintetizează o perspectivă lingvistică, încercînd să răspundă la întrebarea fundamentală - care e chiar cea asupra existenței sau nonexistenței unui limbaj caracteristic Internetului, a unui Netspeak (termen deja creat, după modelul orwellianului Newspeak). Răspunsul
Stilurile Internetului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15135_a_16460]
-
dlui Șerban Mihăilescu. (Pentru cititorii mai puțin informați, reamintim că dl Mihăilescu e autorul faimoasei sintagme adresate opoziției: "Ciocu' mic!" atunci cînd opoziția a atacat guvernul și PSD-ul, acuzîndu-le de corupție. Același d. Mihăilescu a anunțat că dă în judecată ziarul LE MONDE pentru un articol în care i s-a spus "Miki le bacshish", echivalentul formulei autohtone de presă "Michi șpagă".) A doua torpilă a dlui Mihăilescu a fost sfatul său adresat premierului să nu candideze la prezidențiale, fiindcă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15143_a_16468]
-
Apoi s-a preluat în CURENTUL o dată și apoi în Le Monde. Culmea e că n-am vorbit în viața mea cu ziaristul francez. N-a venit niciodată să-mi ia un interviu. Din acest motiv l-am dat în judecată." Cu alte cuvinte, dl Mihăilescu nu a dat în judecată Adevărul sau pe redactorul șef al ziarului, dl Cristian Tudor Popescu, autorul dacă nu ne înșeală memoria, și nu ne înșeală, al pîrdalnicei porecle. S-a abținut și atunci cînd
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15143_a_16468]
-
Le Monde. Culmea e că n-am vorbit în viața mea cu ziaristul francez. N-a venit niciodată să-mi ia un interviu. Din acest motiv l-am dat în judecată." Cu alte cuvinte, dl Mihăilescu nu a dat în judecată Adevărul sau pe redactorul șef al ziarului, dl Cristian Tudor Popescu, autorul dacă nu ne înșeală memoria, și nu ne înșeală, al pîrdalnicei porecle. S-a abținut și atunci cînd Curentul a preluat-o. Dar cînd un corespondent de la Le
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15143_a_16468]