278 matches
-
64), e numai "critică și iar critică, și tot critică". Vezi și dl Panu ("Săptămîna", anul 1901, 6, și anul 1903, 49). VII Primul junimist: Costache Negruzii Costache Negruzzi a fost primul junimist. Mă voi încerca să dovedesc acest lucru. Junimismul a avut pretenția, cum am arătat aiurea 1 , că asistă, ca conștiință, la fenomenele politice, sociale și culturale și că le definește din punct de vedere obiectiv, al adevărului pur. Am arătat atunci că pretenția de conștiin-ță-oglindă este nefundată fiindcă
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
definită. "Junimiștii" nu sunt toți acei care au făcut patre din societatea literară din Iași sau din partidul politic cu acest nume; și, dimpotrivă, mulți care n-au făcut parte din gruparea literară sau cea politică sunt în realitate "junimiști". Junimismul este, mai înainte de toate, recomandarea de a ne feri de importarea civilizației sau, mai degrabă, recomandarea unei precauțiuni exagerate când e vorba de 1 Note și impresii, Foiletoanele lui Caragiale. a importa această civilizație. Este nerecunoașterea utilității de a transforma
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
de a transforma România într-o țară cu caracter curat european, după asemănarea celor din Apus și mai ales după asemănarea Franței, care a zguduit din temelie toate așezările politice și sociale din Europa - atitudine hrănită la primii corifei ai junimismului și de cultura lor germană ("germanismul" junimist). Dar junimiștii n-au fost cu totul împotriva introducerii formelor noi de viață în țara noastră. Ce să ne introducă, cum, în ce măsură - aceste lucruri n-au fost lămurite de junimiști niciodată. Dl Maiorescu
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
junimiștior, peste tot lipsă de iluzionare și avânt. Această răceală a dat naștere "zeflemismului" (și nu spiritului critic, cum voiesc să ne asigure unii: dovadă A. Russo, din care nu putea lua naștere zeflemismul). De aici, în spiritul publicului, identificarea junimismului cu zeflemismul și invers. Dacă C. Negruzzi e împotriva luptătorilor de la 1848, apoi aceștia îi plătesc cu vârf și îndesat. În ziarul Bucovina, care după 1848 ajunge tribuna revoluționarilor din principate și mai ales din Moldova, C. Negruzzi e acuzat
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
p. 583 ăConstantin Negruzzi. Introducere la scrierile lui, IIIÎ. În Muza de la Burdujăni C. Negruzzi, ca și Alecsandri în "teatrul" său, se arată critic, șarjând însă ca și Alecsandri (care a fost puntea de trecere între școala veche critică și junimism), pentru că Negruzzi nu înțelegea fatalitatea fenomenului pe care îl zugrăvea, pentru că nu avea încredere în efectele civilizației introduse pe pământul românesc - pentru că era junimist. Acest critic în toată puterea cuvântului, acest fenomenalist în privința limbii, care nu admite îndreptări ori creațiuni
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
recunoscute), cu atât tendința junimistă din el crește în dauna celeilalte: acum, societatea românească îi acordase lui și clasei sale tot ce dorise; era vorba să se acorde și mulțimii, și atunci el începe să ridiculizeze pe partizanii drepturilor mulțimii: junimismul este, cum am mai spus, pentru ținerea mulțimii departe de viața publică, împotriva participării ei la trebile statului. Și de aceea Alecsandri reușește atât de bine să ridiculizeze, când scrie pe Clevetici, Ultrademagogul 1 (compus în aceeași vreme cu Sandu
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
împotriva prostuluigust 1 . * Vasile Alecsandri are un loc special între criticii din Moldova. El stă în mijloc între A. Russo și M. Kogălni-ceanu, de pe o parte, și C. Negruzzi și dl Maiorescu, pe de alta. De A. Russo îl deosebește "junimismul", de C. Negruzzi îl deosebește "patruzecioptismul". Patruzecioptismul lui Alecsandri are, cum am văzut, mai mulți factori, dar factorul principal al patruzecioptismului său e naționalismul. În Românii și poezia lor Alecsandri laudă pe țăran și-l idealizează tocmai din acest punct
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
ales pe socoteala limbii ceea ce ar fi trebuit să pună pe socoteala ciocnirii formelor noi cu obiceiurile vii ale pământului. * Dar toate direcțiile în care s-a manifestat, și toate contradicțiile chiar, pe care le-am relevat, patruzecioptismul, ca și junimismul său, țărănismul său patriarhalist, cântarea trecutului, ca și reformismul său, critica sistemelor lingvistice și a literaturii, ca și activitatea sa politică - toate se reduc, la urma urmei, și se conciliază în tendința lui permanentă și dominantă: naționalismul, și naționalismul așa cum
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
aici s-a născut, în această clasă, un curent împotriva "relelor" politice, rezultate din noua stare de lucruri. Să se observe bine: un curent împotriva relelor politice, și nu economice! Teoretizarea cea mai conștientă a acestui curent s-a numit junimism. La acest curent s-au alipit câțiva mandarini ai păturii intelectuale, câțiva aristocrați ai profesiunilor liberale, dintre care cel mai însemnat a fost dl Maiorescu. Dacă dl P. P. Carp a fost reprezentantul boierimii conservatoare, dl Maiorescu, al doilea corifeu
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
în privința intereselor sociale ce au vorbit în satira sa, căci între junimiști, cum am văzut aiurea, pe lângă reprezentanții claselor boierești, au fost mulți care reprezentau clasele de jos, lovite de noua stare de lucruri și care au fost atrași de junimism nu din pricina soluțiilor junimismului, ci din pricina criticii ce o făcea junimismul stării noi de lucruri. Între aceștia am văzut că a fost și Eminescu. Caragiale, cândva după 1890, a cochetat puțin cu socialismul. Mi se pare că a ținut și
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
au vorbit în satira sa, căci între junimiști, cum am văzut aiurea, pe lângă reprezentanții claselor boierești, au fost mulți care reprezentau clasele de jos, lovite de noua stare de lucruri și care au fost atrași de junimism nu din pricina soluțiilor junimismului, ci din pricina criticii ce o făcea junimismul stării noi de lucruri. Între aceștia am văzut că a fost și Eminescu. Caragiale, cândva după 1890, a cochetat puțin cu socialismul. Mi se pare că a ținut și o conferință la clubul
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
junimiști, cum am văzut aiurea, pe lângă reprezentanții claselor boierești, au fost mulți care reprezentau clasele de jos, lovite de noua stare de lucruri și care au fost atrași de junimism nu din pricina soluțiilor junimismului, ci din pricina criticii ce o făcea junimismul stării noi de lucruri. Între aceștia am văzut că a fost și Eminescu. Caragiale, cândva după 1890, a cochetat puțin cu socialismul. Mi se pare că a ținut și o conferință la clubul socialist din București. Aceasta ne-ar spune
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
o fericită sinteză. Vorbesc, bineînțeles, în general, căci în unele din reformele sale a fost nevoit să facă concesii, împotriva convingerilor sale. După aceea, aceste două tendințe se separă. Liberalismul muntean, în manifestările lui extreme, rămâne să reprezinte spiritul novator; junimismul moldovenesc rămî-ne să reprezinte spiritul critic, negativ. Această ruptură a fost o nenorocire pentru istoria contemporană a Romîni-ei. Unii merg fără discernământul trebuitor; ceilalți neagă necontenit utilizarea întregii opere a celor dintâi. Unii merg fără un plan bine definit; ceilalți
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
urmă era prozator). Iar dacă am adăuga și pe alții, munteni și moldoveni, proporția ar fi încă și mai favorabilă tezei noastre. (Pe Duiliu Zamfirescu nu l-am pus la socoteală, pentru că, fiind din Focșani, nu știu cum să-l clasific, deși "junimismul" lui l-ar atașa de Moldova.) Acum, să băgăm de seamă că genurile literare în care se redau mai bine și mai mult relațiile specifice ale unui popor sunt nuvela, romanul și teatrul - epopeea fiind astăzi un gen mort. Într-
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
p. 149. Spiritul critic în cultura românească, opera lui Ibrăileanu, este o carte scrisă cu vervă sclipitoare, cuprinzând întîia reabilitare de răsunet adusă literaturii de la 1848. Ea repară nedreptatea care se făcuse acestei literaturi, disprețul interesat cu care o acoperise junimismul. Oricât ar fi de discutabilă schema volumului, oricât am găsi aici concesii față de liberalismul burghez, el marchează un moment de seamă în luptele de idei de la noi (...) Scrierea lui Ibrăileanu rămâne o pledoarie strălucită pentru integrarea în cultura noastră a
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
debarasa de ziaristul de la Timpul, chiar cu prețul internării în spital și, în același scop, i-a editat în 1883/1884 placheta de versuri, cu gîndul ,,malefic“ ca poetul să-l înlocuiască, înmormîntîndu-l efectiv, pe ziaristul devenit extrem de periculos pentru junimismul politic. M-am întrebat în comentariile mele la cele două cărți și mă întreb și acum de ce trebuia Maiorescu să se debaraseze cu atîta cruzime sălbatecă de ziarist și nu-l putea licenția pur și simplu de la Timpul, cum mai
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
deceniul de după revoluție.” Inovatoare și din această perspectivă, gruparea Junimii impune, prin cenaclul omonim, coagulat în funcție de afinități literare, solidar prin idealuri și democratic prin primatul recunoscut al esteticului, un mijloc de dezbatere culturală și de promovare a unor noi valori. Junimismul inaugurează un adevărat model instituțional, care, perpetuându-se, își va proba și ulterior, în mod repetat, eficiența. Formula c.l. junimist - emblematică pentru debutul procesului de modernizare a culturii și literaturii române, ancorat într-un mirific illo tempore al unei
CENACLU LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
scopuri culturalizatoare de cinci tineri ieșeni proaspăt întorși de la studiile urmate în străinătate: Titu Maiorescu, Petre P. Carp, Theodor G. Rosetti, Iacob Negruzzi și Vasile Pogor. În istoria grupării sunt perceptibile o „perioadă ieșeană”, aceea care dă adevărata măsură a junimismului și a c.l. patronat de Titu Maiorescu, și o „perioadă bucureșteană”, începută în 1876 și definitivă din 1885, perioadă treptat coincidentă cu eterogenizarea, funcționarea inerțială și decăderea lentă a societății, pe măsură ce solidaritatea de început slăbește, iar nonconformismul inițial este
CENACLU LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
o doză de snobism) și performanța intelectuală. Nimic din toate acestea nu va împiedica însă Junimea să se instituționalizeze ea însăși, iar pe membrii ei să adopte ipostaze și poziții dintre cele mai pline de răspundere în spațiul public. Deși junimismul reprezintă un curent estetic, critic și literar dominant pentru o lungă perioadă în cultura românească și imposibil de circumscris doar la existența acestei societăți, a cenaclului omonim sau la activitatea membrilor ei, notorietatea grupării se datorează, într-o bună măsură
CENACLU LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
răscolind climatul literar de sfârșit de secol și conducând la modificarea conceptului de poezie, istoricii literari îl consemnează tocmai pentru curiozitatea alurii sale voit neconvenționale (posibilă replică și deriziune la adresa cenacului junimist, dat fiind că în epoca afirmării lui Macedonski junimismul își trăia deja declinul și începuse să echivaleze cu conservatorismul): într-un salon drapat în catifea roșie, ornat cu obiecte de artă, la lumina lumânărilor și în fum de țigară, zece fotolii aliniate în dreptul unui tron așteaptă „societatea secretă” a
CENACLU LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
Simion). „Sburătorul” își constituie treptat un program, pe măsură ce în cenaclul omonim se definesc valorile unei noi generații, iar Lovinescu își publică lucrările de sinteză: Istoria civilizației române moderne (1924-1925) și Istoria literaturii române contemporane (1926-1929). Criticul combate ideologia socială a junimismului, dar preia principiile estetice maioresciene. Sub stindardul modernismului, gruparea din jurul „Sburătorului” ajunge, în perioada interbelică, continuatoarea, susținătoarea și reprezentanta, pe noi baze, a autonomiei esteticului. Iar teoria sincronismului și a diferențierii, subiectivizarea poeziei, evoluția prozei de la rural la urban și
CENACLU LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
G. Călinescu, Ist. lit. (1941), 343-456, passim; Antologia ideologiei junimiste, îngr. E. Lovinescu, București, 1942; Panu, Junimea, I-II, passim; Cioculescu-Streinu-Vianu, Ist. lit., 149-336; Vianu, Studii, 136-203; Bote, Simbolismul, passim; Adrian Marino, Viața lui Alexandru Macedonski, București, 1966, passim; Ornea, Junimismul; Adriana Iliescu, Literatorul, București, 1968; Mănucă, Scriit. jun., passim; Pompiliu Marcea, „Convorbirile literare” și spiritul critic, București, 1972, passim; Crohmălniceanu, Literatura, I-III, passim; Ist. lit., III, 31-78, 507-521, passim; Junimea și junimiștii, îngr. Ion Arhip și Dumitru Văcariu, Iași
CENACLU LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
C. se declară, în spirit maiorescian, un adept al artei netendențioase (izvodită în „uitare de sine”) și un partizan al revizuirii continue a valorilor, „în perspectiva nesfârșirii”. Alte „observări” au în vedere poveștile lui I. Creangă, poezia lui O. Goga, junimismul și sămănătorismul, rolul imaginilor în literatură. Impresionist în fond, C. se amăgește a fi un spirit teoretic. Ca poet, C. este, în îngânările lui epigonice, de un eminescianism impenitent (Din taina vieții, I-IV, 1915-1935). Versificând lejer, el se menține
CIUCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286283_a_287612]
-
concepțiile despre reformă și modernizare ale unor „antemaiorescieni”, precum Gh. Lazăr, Dinicu Golescu, Gh. Asachi, Ion Heliade-Rădulescu, Alecu Russo, Mihail Kogălniceanu, Ion Maiorescu, Ion C. Brătianu, George Barițiu, Ion Ghica, Dionisie Pop Marțian și B.P. Hasdeu. Tranziția de la pașoptim la junimism, care reprezintă o schimbare de paradigmă și de strategie a modernizării, apare astfel ca fiind pregătită de un mediu germinativ național și de un lung șir de predecesori. Cum era și firesc, capitolul cel mai consistent este dedicat lui Titu
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
de psihologie și pedagogie, semnate de I. Popescu, fost membru al „României june”, eseuri ale lui I. G. Sbiera despre limba română și despre unitatea intereselor naționale, precum și un studiu de estetică al lui St. Velovan. Marcând pătrunderea definitivă a junimismului în Transilvania, almanahul editat de Societatea „România jună” reprezintă un moment important în evoluția periodicelor literare românești, oferind un model de selecție severă, călăuzită de un gust artistic superior. D.M.
ALMANAHUL SOCIETAŢII ACADEMICE SOCIAL-LITERARE „ROMANIA JUNA”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285295_a_286624]