368 matches
-
ajuns la mai puțin de un pas de mine, și am scrâșnit din dinți ca să nu-mi trag mâna înapoi. Când lumina palidă din spatele meu l-a focalizat, i-am deslușit fie și pentru o clipă fața. Descărnată de boală, jupuită parcă; buzele topite dezveleau cei câțiva dinți rămași întregi; ochii erau ca două globuri lipsite de pleoape, ieșite în afară, ca și cum ar fi fost gata-gata să-i cadă din orbite. A întins brațul. Îi lipseau două degete, și un al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
unui trecător, ca să-i fure umbra acestui nou Peter Schlemil; iar trestia era aruncată în temelie. Cel care suferise această răpire murea, se zice, în patru zile. era tot o înzidire. Umbra a fost înlocuită cu un cap de miel jupuit, deoarece trecătorii se împotriveau și mai curând îi omorau pe zidari decât să-și cedeze umbra. Iată cum a supraviețuit vechea tradiție a lui Manole. În Danemarca se jertfește un miel sub altarul fiecărei biserici noi. În Grecia se ucide
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
al evaziunii în reverie străbate obsedant întreaga carte): „Am mers cu dimineața pe trotuarele sonore și pașii mei sunau în minutele clare ca niște gonguri ale soarelui unanim. Prin curți, rufele întinse chemau o albeață distinctă și, între sărăcia zidurilor jupuite, cearșafurile păreau obrajii reveniți la suprafața unei ape de pace. M-am oprit la fiecare poartă și la fiecare poartă am trăit un destin”. De la prima intrare în scenă „vizitatorul” ia contact cu o lume descoperită simultan în cele două
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
contact cu o lume descoperită simultan în cele două registre amintite: unul al luminozității muzicale și transparenței (dimineața, minutele clare, albeață distinctă, apă de pace, trotuarele sonore, gonguri ale soarelui unanim), celălalt al închiderii, obscurității, izolării, mizeriei (curțile, sărăcia zidurilor jupuite); iar între aceste coordonate spațiale, câteva evenimente verbale sugerând apropierea / aspirația (am mers, pașii mei sunau, rufele chemau) și unul nominal, cu sens ambiguu - poarta - marcând deopotrivă închiderea și promisiunea unei deschideri, a unei comunicări. Trăirea (poetului) ca asumare a
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
imaginea unui animal. Treptat însă, această imagine se denaturează, deoarece textul însuși o transformă în ceva ireal: în societatea creată de autoare, animalul este folosit la instaurarea ordinii de către dispozitivul de urgență instituit la începutul erei: "când a apărut pisica, jupuită, dar numai pe jumătate, răstignită, dar numai pe jumătate, umplând jumătate de zare, am înțeles că s-a produs un eveniment fără precedent. Iar pisica miorlăia. Zic "miorlăia", dar nu, era altceva. La fel de bine fluiera sau mugea sau de ce nu
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
meu? Femeia care-mi aduce apa, mi-a ridicat partea de sus a trupului. A spus: Ești ușor ca un fulg. Hai să vedem. S-a uitat la spinarea mea și a spus: Ia te uită. Spinarea ta e complet jupuită. Carne crudă. Tot spatele zemuiește. Aflasem întocmai ce era cu senzația aia ciudată și femeia m-a lăsat să cad din nou pe spate. Cînd femeia și-a apropiat o dată din nou foarte mult urechea de gura mea i-am
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
superbul poet homosexual care se trădase pe sine cu ea vreme de zece nopți. Și n-am ajuns la Montevideo. Nu știu, poate n-a vrut drumul sau... Așadar ne urcăm în tren, un tren cu compartimente deschise și scaune jupuite, cu bătrîni muzicanți cîntînd tangouri la acordeon, un tren în care ne hurducăm ca într-o roabă. Prin fața ferestrelor trec case deasupra cărora se sprijină acoperișul pe colonade zvelte, formînd bolți arcuite discret, case mici cu balconașe, case galbene sau
... și la doi pași, Patagonia by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/6607_a_7932]
-
orice turist un posibil client de lungă durată. Cu minime excepții, în România domină obsesia "tunului", a loviturii pe care "investitorul" vrea, musai, să o dea în cele trei-patru luni de exploatare intensă. Turistul trebuie nu doar umilit, ci și jupuit. După zece zile sau două săptămâni petrecute cu nervii întinși la maximum, a-i mai vorbi turistului frustrat de ce-a pățit la frumoasa Mare Neagră despre "turismul național" înseamnă o sfidare vecină cu nesimțirea. Dar hai să zicem că
Jungla lichidă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10365_a_11690]
-
nesfîrșit. Condamnată să tragă după ea memoria unui trecut, stihia lui Marsyas se afla în puterea zeilor. Vladimir Tismăneanu reprezintă ilustrarea contemporană a poveștii lui Marsyas. Prins în peștera contemporană a luptei dintre stînga și dreapta, politologul este precum un jupuit care, deși și-a dat pielea de pe el numai ca să scape de greșelile trecutului, constată cu stupoare că semenii țin morțiș să-i aducă în urechi sunetele de coarde ale eșecului marxist. Oricîte dezmințiri și mărturisiri ar face, la oricîte
Un Marsyas contemporan by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8326_a_9651]
-
zgomotul de fond al tinereții sale neo-marxiste. Și, la fel ca în incinta peșterii din Frigia, unde repertoriul melodiilor nu poate fi ales, nici Tismăneanu nu are o marjă de mișcare prea mare. Este atacat din toate părțile și, precum jupuitul Marsyas căruia nu i se dădea posibilitatea de a ieși din peșteră, nici Tismăneanu, neputînd părăsi scena războiului dintre dreapta și stînga - pe care și-a asumat-o prin cariera de politolog din ultimele decenii - nu are deocamdată o soartă
Un Marsyas contemporan by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8326_a_9651]
-
căciuliță din lînă bleumarin. Încerc să încropesc cu ea o conversație, răspunde rar, monosilabic ( apatie?), lucrează în continuare, atentă să nu sară ochiuri". Totul pare părăsit, părăginit, stigmatizat de ruină: "Atelierul e situat într-o clădire interbelică, neîngrijită, cu tencuiala jupuită, proprietate a statului, firește". Ori vidat: "Drum pînă la «Cartea Românească». Pustiu în Editură". Redacția venerabilului mensual Viața Românească se prezintă "înghesuită toată într-o încăpere întunecoasă, strîmtă, n-au căldură". Librăriile sînt și ele "aproape goale". Pînă și Biserica
Conotațiile libertății (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13927_a_15252]
-
netraduse în act, izvor al tuturor posibilităților, așa cum apare în poetica mallarmeană, e un soi de mîntuire inversă, retrospectivă: "Arătînd fără rest, / întregind ceea ce suntem cu de unde venim / și spre Cine ne ducem, fără margini, fără punct, / în traiectorii, în jupuitul de piele volum. / Ca să fim cum ne-a vrut Dumnezeu, trebuia să nu ne fi oprit din a nu fi" (Litanii la diferențele magice). Meditația poetei încearcă a aprofunda diferența dintre gol și plin, dintre vremelnicie și eternitate, "necontenind / a
“Memoria inimii“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7520_a_8845]
-
Covrig Roxana Jurnalistul Radu Banciu a făcut, în plin scandal al maidanezilor, o declarație șocantă. El a spus, în cadrul emisiunii "Lumea lui Banciu" că oferă câte 250 de lei pentru fiecare blană jupuita de pe un câine. Modelul său a fost mult copiat în online de către persoanele care susțin uciderea în masă a maidanezilor. Însă, afirmațiile lui Radu Banciu au fost taxate de către iubitorii de animale și urmează să fie sesizată procuratura. Va avea
Coaliție anti-Banciu. Va fi sesizată procuratura by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/68032_a_69357]
-
Fântâneru și Mihail Sebastian - autoarea Regăsirii intimității lansează provocarea unor concluzii parțiale privind o listă similară, cu adevărat contemporană, alcătuită integral din romane apărute după 1990. Femeia în roșu (Adriana Babeți, Mircea Mihăieș, Mircea Nedelciu), Coaja lucrurilor sau Dansând cu Jupuita (Adrian Oțoiu), Pupa Russa (Gheorghe Crăciun), Orbitor (Mircea Cărtărescu), Exuvii (Simona Popescu) și Fric (Ștefan Agopian) candidează tacit, cu drepturi egale, la un număr neprecizat de poziții canonice. Verdictele, în această perioadă tulbure ca și în aceea aparent mai cristalină
Încurcate sunt căile verdictului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7781_a_9106]
-
ai încă mult drum înaintea ta, chinuri multe; mănâncă, să prinzi putere, să înduri. Îi rupse încă un colț de pâine, îi dădu încă două măsline; își legă în grabă basmaua care îi alunecase de pe cap și-i dezvelise fruntea jupuită. - Încotro cu bine, flăcăul meu?, întrebă ea. - În pustiu. - Unde?, vorbește deslușit! - În pustiu. Bătrâna încreți gura știrbă, privirea ei se-ncruntă. - La mănăstire?, strigă cu mânie neașteptată. De ce? Ce cauți acolo înăuntru? Nu ți-e milă de tinerețea ta
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
plămînii soarelui negru,/ gură ta e o lună roșie de garoafa,/ capul îl ții la picioare și te-nchini/ în fața lumii acesteia fără glorie./ Vino să decapitam păpușile care au fost prea mult regine lăuntrice!/ Viața mea e o leoaica jupuita,/ ghearele ei ți le dăruiesc că jucării./ Cîndva, am fost și eu rîvnita așa,/ mama ținea zahărul candel pe burtă și mă chema:/ - hai mînza, călărește spre lumea noastră,/ am aprins candelabrele,/ ia metroul rosu-albastru,/ ceilalți călători au par din
"Îndrăcirea" Ruxandrei Cesereanu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18115_a_19440]
-
noi, cu atâta putere!, de parcă nu se vor opri decât în inima Africii; iar tu te-ndrepți spre Split, spre ceea ce fost-a cândva Iugoslavia. PESAH (după o narațiune de V. Neumark) Întunecată, masa aceea din lemn masiv de stejar jupuit (subțiat cu multă grijă la rindea și dat apoi cu lac francez), ștearsă de praf întotdeauna, mereu întinsă în sufrageria noastră tăiată-n mobilă de frasin cu tente cenușii, masă ce-o folosim și azi la Pesah, e cea de
RODY GORMAN by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7441_a_8766]
-
o ironică dezaprobare: parcă-s o gloaba bătrînă care a făcut odată, în junețe, mofturi la circ, a ajuns la saca și cînd aude o arie de patefon, pe o fereastră deschisă, începe să valseze uitînd sacaua de la spate, pielea jupuita de ham, încheieturile anchilozate de reumatism și destinul la care se resemnase". Urmează implorarea celui ce se căiește de erorile trecutului, nevoind cu nici un chip a se întoarce în "abisurile" tenebroase în care l-ar fi proiectat refuzul ființei iubite
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
pânze înfășurate mimând corpuri gata cremate Trec prin ochiul mitralierei ruginite sprijinită de singurul gardian În poarta orașului jinduit Talăngi și clopote, claxoane, hohotul Shivei hrănit De la răsărit la apus cu uleiuri și petale carnale Lustragii de sandale și tălpi jupuite, câini hămesiți Bărbați urinând de mii de ani pe marginea aceluiași drum Burdușit cu vieți fără număr reîntrupate Cuceritorii au fugit învinși Nu e umilință mai mare decât fericirea condamnaților Așezându-și tăcuți suferința la rând În așteptarea focului doar
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/7990_a_9315]
-
am povestit încă! Voi mai avea timp? Și clipa se dilată, e uriașă, e cît toată viața... Plutesc, aparent inutil, în balonul străveziu de spumă irizată feeric... Mint!!! Mă tîrîi în mocirla groasă, grețoasă, înaintez totuși, chiar dacă murdar, cu palmele jupuite, cu obrazul învinețit de rușine, distrugînd aerul proaspăt din jur. Mă înșurubez, transpirat, în realitate...
Rabla ideală by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16210_a_17535]
-
fără ieșire. Numai poezia mai poate aduna fărâmele trupului și mai poate da un sens unei existențe din care neantul mușcă adânc". Poezie de intensă fervoare a vizualității, în pregnanța imaginilor și desenul de o precizie atroce a detaliilor, Boul jupuit abordează tema tanatică din unghiul raportului dintre fluxul vital și materialitatea trupului căzut, dintre idealitate și realitate. Infernul trupului deposedat de semnele vieții e reprezentat într-un desen de o tulburătoare concretețe a liniilor și culorilor, într-o înscenare lirică
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
raportului dintre fluxul vital și materialitatea trupului căzut, dintre idealitate și realitate. Infernul trupului deposedat de semnele vieții e reprezentat într-un desen de o tulburătoare concretețe a liniilor și culorilor, într-o înscenare lirică de maximă pregnanță imagistică: "Boul jupuit atârnă cu picioarele în sus,/ Pielea nu mai învelește carnea lui cea muritoare/ O lumină dinăuntru și-o lumină dinafară/ Lasă coastele să facă cercuri albe de răcoare.// Locul inimii așteaptă însemnat cu cheag de sânge/ Capul cel cu stea
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
blănuri carnea ta e foarte departe nici cu vreo cange nu te-aș putea apuca de pielițe inima ta e mai aproape dar ea bate doar laolaltă cu surioara moarte mereu purpurie mă gândesc la tine ca la un animal jupuit nu te-aș atinge decât cu pene de păun crescute în unghii nu te-aș atinge decât cu mănuși uleioase și tropicale întotdeauna purpurie am să doresc să fii blana mea un osuar simplu de jaguar doar cât să nu
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/8489_a_9814]
-
din locul în care mă aflu jur împrejur de mine cresc pietre galbene pietre galbene lîngă pietre galbene dese și fragile ca firele de iarbă hai dă-ți jos pielea cea roșie și strălucitoare de pe tine și iubește-mă așa jupuit cum ești cu sîngele tău și cu carnea ta șiroind de pe tine și scrie-mi pe dedesubtul pîntecului poemele care nu se vor pierde niciodată de pe suprafața pămîntului și scrie-mi pe măduva albă a oaselor cum plămădești tu din
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/9986_a_11311]
-
un negustor își sporește șansele străbătînd Calea Victoriei cu covorul în spate, ca o mantie lungă pînă în pămînt, cu pălăria de paie pe cap și cu ochii sfredelind mulțimea în căutarea fizionomiei cumpărătorului de covoare. Înainte de Paște, se vînd miei, jupuiți și duși în spate, iar de Crăciun castane calde. Fiecare vînzător are un public bine delimitat: negustorii de dulciuri sînt înconjurați de copii mari care țin de mînă alți copii, mai mici, vînzătorii de păsări sînt chemați, pe fereastra deschisă
Fețe cunoscute ale necunoscuților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13934_a_15259]