229 matches
-
relaționale, numai locuțiunea conjuncțională în caz că se constituie în marcă absolută distinctivă pentru circumstanțiala condițională. Relația de dependență dintre circumstanțiala de condiție și regenta ei se lipsește uneori de elemente de relație; termenii sintagmei, singurii constituenți sintactici, propoziționali, ai frazei se juxtapun. Identitatea specifică a circumstanțialei de condiție este marcată în aceste enunțuri prin topică; propoziția care ocupă primul loc, reliefată și prin intonație, actualizează funcția de circumstanțial de condiție: „Ai carte, ai parte.” „Banul trebuie să meargă; îl strângi, îl furi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
să prindă pe Tudor și să-l omoare la miezul nopții...” (Galaction, I, 114) Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" Relația de dependență din care rezultă funcția de complement de excepție se exprimă, în general, prin elemente relaționale. Se juxtapune direct termenului regent complementul de excepție dezvoltat, realizat pe baza formei de gerunziu a verbului a excepta: Exceptând ziua de marți, el stătea toată săptămâna în bibliotecă. Când are structură simplă, complementul de excepție este marcat de: • locuțiuni prepoziționale; acestea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
întors obosită acasă. Articularea Rolul hotărâtor în marcarea identității distinctive, în planul expresiei, a complementului predicativ îl are gradul de determinare prin articol a substantivului sau adjectivului. Realizând funcția de complement predicativ, substantivul nu primește articol hotărât, nici când este juxtapus verbului, nici când este precedat de prepoziția ca: „După doi ani s-a întors doctor.” Se distinge, prin aceasta, de subiect: „După doi ani s-a întors doctorul.” sau de complementul comparativ: • complement predicativ: Vorbește mai bine ca doctor. • circumstanțial
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cel Atotputernic, o ființă care este creată pentru perfecțiune și care este chemată de Dumnezeu pentru a perpetua viața în paradisul pământesc: Creșteți și vă înmulțiți și stă‑ pâniți pământul 40. Lucrarea este pe cât de simplă pe atât de ingenioasă juxtapunând caracterul uman al lui Adam cu puterea divină: cele două figuri nu se ating, cu toate acestea aproape că poți simți scânteia divină trecând din degetul lui Dumne‑ zeu spre degetul lui Adam exprimând conexiunea spirituală dintre Dumnezeu și om
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
acesta descrie o afinitate simbolică elocventă cu imaginea impasibilă a peisajului marin supus evocării. Factorul armonic îndeplinește o funcție decisivă în contextul circumscrierii secțiunilor constitutive. Astfel, armonia preludiului ce gravitează aproape în întregime într-o zonă exclusiv hexatonală se va juxtapune configurației pentatonice a părții intermediare, determinând o structură formală tripartită: A (măsurile 1 - 41), B (măsurile 42 - 47), Av (măsurile 48 64). La nivel interpretativ, indicația de tempo Modéré Dans un rythme sans rigueur et caressant (Moderat - într-un ritm
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
al acesteia. Astfel, se observă cum primele două măsuri evoluează spre acordul de treapta a II-a coborâtă () a tonalității de bază, amplificând tensiunea prin nerezolvarea acestuia și abandonarea sa într-o senzație de suspendare. Ulterior, acestuia i se va juxtapune intervalul de cvintă mărită (fa#), pentru a-și afla apoi detensionarea la cvarta perfectă descendentă (do#). Dar, deși acest ultim sunet reprezintă terța acordului de la major, aportul pedalei de rezonanță îl va mixa într-un efect comun cu acordul de
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
mf). Caracterul liber al afirmației rubato, precum și aspectul vocalmelodic al traseului descris indică o posibilă afinitate cu natura muzicii de cabaret, recunoscând în expresia arpegiului languros o aluzie la fredonările improvizatorice ale unei cântărețe. Acest tip de evoluție discursivă, ce juxtapune entități tematice diferite, ridică o problemă esențială la nivel interpretativ, în sensul realizării unității în pofida unui pericol evident cauzat de natura fragmentată a exprimării. În acest sens, echilibrul avansării se va obține prin respectarea riguroasă a contrastului de atmosferă, caracter
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
asamblare a diferitelor elemente tematice, prezentând evidente afinități cu tehnica concepției de colaj vizual, întâlnită în pictura lui Picasso și Braque. În acest context, structura compozițională ne apare într-o vădită asociere cu frânturile de imagini complet disparate, ce se juxtapun într-o formă aparent aleatorie în cadrul aceluiași tablou. În același timp, Paul Roberts nu exclude și posibilitatea unei adaptări muzicale a tehnicii de îmbinare specifică clișeelor cinematografice, a căror apariție fascinase, de altfel, întreg mediul cultural de la sfârșitul secolului XIX
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
revelator al unei iluminări în contextul unei atmosfere predominant statice. Ineditul modalității de avansare decurge din multiplele modificări ce se percep la nivelul parametrilor de limbaj: încetinirea tempo-ului solicitată prin indicația Plus lent (Mai lent); alternanța registrelor opuse care juxtapune astfel efecte sonore contrastante; prezența formulei ritmice ; nivelul dinamic amplificat prin indicații, precum p marqué, en dehors, mf; fluctuațiile dinamice indicate prin < >. Momentul de climax al preludiului nu presupune amplificarea excesivă a nivelului dinamic, indicat fiind ca pedala de surdină
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
anilor 1906 1909). Alături de Bruyères și Feuilles mortes, preludiul La Puerta del Vino va fi interpretat în primă audiție de Claude Debussy, la 12 martie 1913. Printr-o tehnică similară celei întâlnite în preludiile La sérénade interrompue sau Minstrels, care juxtapune imaginile în maniera secvențelor cinematografice, La Puerta del Vino surprinde prin naturalețea cu care se înlănțuie izbucnirile pasionale și exaltate ale dansului cu lirismul frazării vocale din cante jondo, originea străveche a stilului flamenco. Indicația de început mouvement de habanera
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
coerența logică și fluentă ce o presupune rememorarea unei experiențe trăite. Muzica acestor pagini pare să ne transforme în martorii unui joc de „puzzle”, ce asamblează cu dezinvoltura inspirației simplele frânturi ale unei ficțiuni. Astfel, o nouă reprezentare sonoră se juxtapune în șirul nesfârșitelor caractere proiectate pe scena acestui spectacolul fantastic. Apariția sa va produce o diversificare subtilă a expresiei sonore, operată prin multiple modificări ce survin la nivelul detaliilor de scriitură: indicația dinamică p marqué care determină sublinierea cu elocvență
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
anterior. Redarea interpretativă a indicațiilor dinamice ce vizează intensificarea sonoră (marcată cu pp succedat de cresc.) va trebui apreciată în raport cu amplificarea implicită a sonorității de discurs generată de aglomerarea țesăturii (dublarea acordurilor). Reeditarea unității tematice conservă structura anacruzică a motivelor, juxtapuse de această dată unei pedale armonice inițiale de do# major cu septimă mică. Paul Roberts indica înlocuirea penultimului sunet - fa# -, conținut de linia melodică a arabescului măsurii 6, cu , argumentând modificarea solicitată cu mărturia unei copii a primei ediții de
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
estetice. Astfel, asistăm la o reală corespondență cu imaginea vizuală a „oglindirii”, atribut esențial al mediului acvatic. Aluziile la apă, la valurile și ondulările acesteia le recunoaștem deopotrivă în ascensiunea amplă a acordurilor măsurilor 3 și 5, căreia i se juxtapune mersul descendent al unor motive melodice în zig-zag, îmbogățite de multiple iluminări politonale, ca sugestie sonoră a lumii acvatice supuse permanentei metamorfoze dictate de circuitul natural. În același plan noțional, asocierea acordurilor cluster cu rezonanța cvartei mărite produce o sonoritate
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
al cărei prim sunet este extras din contextul apogiaturii originare. De altfel, ultima reapariție tematică coincide cu debutul codei ce înlănțuie apoi văpăile strălucitoare ale spiritelor apei, semn al reîntoarcerii definitive a Ondinei în lumea sa acvatică. Arpegiul bitonal ce juxtapune culori armonice îndepărtate (re major și fa# major) suprapuse unei pedale a sunetului re plasat în registrul grav, nu mai devine pretextul unei efuziuni pline de optimism, în pofida unui final în ton major (re major). El se cufundă în pianissimo
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
ridiculizarea personajului dickensian. De altfel, acest detaliu de limbaj se înscrie printre modalitățile consacrate ale muzicii debussyste de a plasa acest gen de imagine sonoră în categoria estetică a comicului. O melodie amabilă (aimable - p expressif) în acorduri descendente se juxtapune acestei introduceri pline de afectare, ironizând atmosfera gravă inițial statornicită, printr-o îngânare zeflemitoare a celor din urmă sunete ale imnului, ce le regăsim în registrul grav al țesăturii. O nouă etapă în desfășurarea narativă ne propune un moment de
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
discurs al preludiului, se observă lipsa profilării unor materiale tematice în sensul consacrat al analizelor muzicale, receptându-se în exclusivitate agregate armonice schimbătoare ce evoluează într-un ritm frenetic. Alternanța continuă a terțelor evidențiază concepția unei voci ce produce avansarea, juxtapunându-se cel mai adesea pedalei statice a unui alt plan staționar. Dar, acesta din urmă nu presupune ideea unei inactivități, creând conflicte cu terțele în mișcare prin explorarea timbrală a registrelor, opoziția consonanță-disonanță sau prin sensul ascendent sau descendent al
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
cel Atotputernic, o ființă care este creată pentru perfecțiune și care este chemată de Dumnezeu pentru a perpetua viața în paradisul pământesc: Creșteți și vă înmulțiți și stă‑ pâniți pământul 40. Lucrarea este pe cât de simplă pe atât de ingenioasă juxtapunând caracterul uman al lui Adam cu puterea divină: cele două figuri nu se ating, cu toate acestea aproape că poți simți scânteia divină trecând din degetul lui Dumne‑ zeu spre degetul lui Adam exprimând conexiunea spirituală dintre Dumnezeu și om
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
q cu valoare de act de discurs A3 ASERTIV(constatare). • e5: Hai că vă iert! Introdus printr-o marcă tipică a oralității (Hai), acest enunț concluziv ia forma unui performativ explicit. Act de discurs A4 DECLARATIV. Actele succesive nu sînt juxtapuse, ci legate între ele astfel încît să formeze un segment textual coeziv și coerent. Cele două acte de discurs asertiv-constatativ sînt legate printr-un act înglobant de concesie, marcat prin conectorul ÎN CIUDA: A2-Constatativ <OR.Arg. CONCESIVĂ> A3-Constatativ. Pe această structură
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
gură frumoasă [pd4], Sabine Azema este de o grație infinită [pd5]. Construcțiile nominale corespund, așa cum am spus-o în cap. 2, § 3.3, unor propoziții-enunțuri descriptive, conectate aici de un concesiv: pd1 ȘI TOTUȘI pd2 (T20) sau pur și simplu juxtapuse paratactic în T19 și T66. Banda desenată din T67 prezintă dublul avantaj de a lega o proprietate direct de întreg (pd1) și pe următoarea la o parte a întregului (pd2): T67 un tip destul de înalt [pd1], cu părul roșcat [pd2
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
măresc o întreagă categorie a amintirilor mele? Nu este o simplă iluzie retrospectivă, ca și cum aș găsi o scrisoare de la el pe care aș fi putut s-o citesc și cînd trăia, încît noile amintiri, corespunzătoare unor impresii recente, s-ar juxtapune celorlalte fără să se amestece într-adevăr cu ele. Dar amintirea tatălui meu în ansamblul care-l cuprindea se transformă și mi se pare acum mai conformă cu realitatea. Imaginea pe care mi-am făcut-o despre tatăl meu de
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
figureze la începutul unui tablou sincronic al evoluției națiunilor. Apoi, pînă la Hristos, și chiar pînă în secolul al V-lea după Hristos, autorul s-a limitat să decupeze istoria Greciei și istoria Romei, istoria evreilor, istoria Egiptului și să juxtapună aceste fragmente. Este prezentată doar o mică parte a lumii. Este vorba de regiuni destul de apropiate încît să fi resimțit toate, adesea, efectele tulburărilor care se produceau într-una dintre ele. Între aceste cetăți sau grupări de cetăți, care formau
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
narațiunea contestă în același timp ritualul romanesc tradițional și cauzalitatea care pare a-i fi asociată: nu putem reconstrui o serie coerentă de comportamente care să fi dus la gestul ucigaș al lui Meursault, în măsura în care formele de perfect compus se juxtapun pe actele sale, în loc să le includă. În aceste condiții, ajungem la concluzia că pentru a nara la persoana întâi, fără a recurge la perfectul simplu, se utilizează adesea "prezentul narațiunii", și nu perfectul compus. 2.10. Tentative de depășire Cel
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
m.]/ Și prin vecini s-aud mici pregătiri de masă,/ însă produsele au început să dispară -/ Și mulți au plecat [din orașul ocupat de nemți - n. m.], și noaptea se lasă”. De un aspect sibilinic, strofa a treia a poemului juxtapune zvonuri, opinii și profeții deseori clamate atunci despre evoluția postbelică a lumii. Bacovia le înregistrează cu obișnuitul său zîmbet sceptic: „Cu toții spun că bine le-a făcut [cine, cui? - n. m.]/ Sau că un geniu se va naște -/ Iar studiul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de acelea pe care tradiția constituționalismului clasic le lasă moștenire democrațiilor liberale naționale. Dacă în acestea din urmă principiul legalității și principiul de separare a puterilor erau pilonii ordinii Statului constituțional, într-o governance democratică a Uniunii Europene ambele sunt juxtapuse unei viziuni "participative" a puterii (European Commission, 2001). Legitimarea este concepută ca efect al exercițiului puterii prin cunoașterea, interpretarea regulilor și deliberare, dincolo și independent de existența granițelor teritoriale. Tema legitimării prin comunicare, schimbul de argumente, idei, informații se afirmă
Construirea democraţiei : la frontiera spaţiului public european by Daniela Piana [Corola-publishinghouse/Science/931_a_2439]
-
ceea ce cunoscusem eu în România. Îmi amintesc că am fost foarte mirată de ideea că după tranziția spre democrație votanții est-europeni ar fi fost neinformați și oarecum incapabili să proceseze abundența de informații la care erau expuși sub noile democrații. Juxtapunând această observație cu numărul mare de întâlniri pe care le-am avut în România în 1993 și din nou în 1996 și 1997, când am stat acolo câteva luni de zile, am simțit prăpastia dintre prezentările academice ale informației politice
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]