176 matches
-
franceze, e o problemă deschisă meditației. Traducerea noastră s-a făcut după ediția Examen du "Prince" de Machiavel, Ed. Henri-Albert Gosse (Geneve), 1759. Ediția era prefațată de Amelot de la Houssaye, autor al versiunii franceze a Principelui. Ediția publică, în formă juxtapusă, pe capitole, Principele și Anti-Machiavel, eseul lui Frederic al II-lea. În 1740, Voltaire motiva apariția textului pe care i-l încredințase princiarul său prieten, "prea tînăr" în anii cînd concepuse eseul. Intenția declarată era aceea de a face publice
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
figura țăranului. Țăranul reprezintă eroul central al faptei istorice, prezența sa legitimează tăcerea. Prezența sa, esențială, reprezintă o modalitate de a ocoli complexitatea demografică a formării poporului român, de a tăinui invaziile, migrarea populației, de a șterge diferențele dintre comunitățile juxtapuse, caracterul plurietnic al poporului. Istoria României se desfășoară într-un spațiu al frontierelor: granița extremă a Imperiului roman, granița Imperiului bizantin, frontiera expansiunii rusești ori a celei turcești; frontiera dintre expansiunea rusească și hegemoniile occidentale impuse de Berlinul și Viena
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
incompletă. Se cunosc totuși suficiente date pentru a putea vorbi despre această gîndire. La o primă vedere, pot fi distinse două procese: suprapunerea și proiecția. Suprapunerea asociază la întîmplare ideile-imagini care se încheagă laolaltă pe temeiul unor indici superficiali. O dată juxtapuse, ele capătă aparențele unui raționament care sare cu rapiditate de la premise, la concluzii, de la parte, la întreg, fără a mai trece prin etape intermediare. Merită să cităm aici in extenso exemplul lui Le Bon, căci ne furnizează multe date despre
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
cel raportat, din segmente scurte, foarte explicite, care nu lasă nici un dincolo care ar putea capta interesul cititorului. Timpul verbal predilect este prezentul, obiectivant, astfel că rareori familiile de personaje sînt dispuse ierarhic, la fel ca și componentele tramei narative, juxtapuse conform succesiunii constante a frazelor. Personajele trăiesc, astfel, situații liminare În modul cel mai banal cu putință. Aici devine ostentativă originalitatea Mariei Redonnet. Pentru că, În cazul romanelor de la Minuit, este vorba despre personaje care traversează agonic, sau brutal, situațiile cele
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ei înghesuire în făgașele sale reprezentative. Ce să faci cu limbajul obișnuit? Și ce să faci cu învățarea? Și încă ce să faci cu invenția? Nici una din aceste trei întrebări nu-și găsește răspuns în raționalitatea limitată a micilor pași juxtapuși. Nici Newton, nici Einstein, n-au inventat în acest mod. Nu poți să nu fii surprins cînd problema este redusă la o reprezentare localizată în spațiu, exterioară obiectului pe care ea îl reprezintă, rațională (sîntem oare întotdeauna raționali, chiar aproximativ
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
le face ușor de definit. Comparând una dintre picturile lui Chardin (figura 108) cu natura moartă discutată anterior și aparținând lui Matisse, se evidențiază o diferență. Matisse și-a distribuit cele cinci obiecte mai ales în planul frontal, ele fiind juxtapuse însă pe o suprafață bidimensională. La Chardin aranjamentul tridimensional făcut pe tăblia mesei apare cel puțin la fel de evident ca și cel din plan frontal. Ce vedem atunci când examinăm compoziția lui Chardin ca pe un aranjament în spațiu? Raportând obiectele unul
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
servește decît pentru a mărgini o organizare rațională printr-o organizare suprarațională foarte precisă. Ea nu ne servește decît pentru a vira de la un sistem la altul". Și Bachelard continuă: "O filosofie a lui nu care nu vizează decît sisteme juxtapuse, sisteme care intră în raport de complementaritate într-un punct precis, are grijă să nu nege niciodată două lucruri deodată. Ea nu se încrede nicicum în coerența a două negațiii. Filosofia negației nu s-ar ralia deci opiniei, de fapt
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
chiar miezul dificultății de a gîndi Europa în momentul în care sîntem obișnuiți cu modul clasic de gîndire, unde ideea de unitate diluează ideea de multiplicitate și de metamorfoză, unde ideea de diversitate are drept rezultat un catalog de elemente juxtapuse. Dificultatea de a gîndi Europa este întîi de toate dificultatea de a gîndi unicul în interiorul multiplului, multiplul în interiorul unicului: unitas multiplex. Este în același timp dificultatea de a gîndi identitatea în interiorul non-identității. De aceea, pentru a putea concepe modul în
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Natură a centrului de interes al cu-noașterii, sentimentul proaspăt că totul trebuie descoperit și, în sfîrșit, utilizarea mijloacelor intelectuale (matematica) și tehnice pentru observații, experimentări și teoretizări. Nu era de-ajuns ca toate acestea să existe separat sau în mod juxtapus. Era necesară mai cu seamă o fierbere, istorică, socială și culturală, la temperaturi înalte, pentru ca în aceleași spirite să se întîlnească și să se combine curiozități diverse și adverse, precum artele de a reflecta, de a calcula, de a observa
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
sertar, povestirea în povestire, povestiri în ramă, jurnal comentat, roman epistolar etc.). Ordinea narativă se referă la construcția narațiunii, la modelul diegetic în care secvențele narative, pauzele descriptive sau explicative, secvențele dialogate ori monologurile se înlănțuie, alternează, sunt inserate sau juxtapuse etc. Modelele diegetice principale sunt: Narațiunea cronologică este modelul primar al eposului, structurat pe principiul cronologic: episoadele/secvențele narative/întâmplările se succed linear pe axa temporală, în cronologie directă sau, mai rar, în cronologie inversă. La nivelul discursului, modelul este
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
atitudini largi și dezordonate, cu impulsuri lipsite de continuitate. Este tipul dezechilibratului în gesturi, atitudine și activitate, fizică și psihică. Este totodată și tipul intuitivului, adesea iluminat, cu țâșniri geniale. Caractere morfofiziologice Individ cu oase dense, groase, deformate și prost juxtapuse, cu sistemul venos foarte dezvoltat și mai ales cu o foarte mare laxitate articulo-ligamentară. Pentru aceste motive, statica sa este instabilă și flexibilă, atitudinea corectă pentru el este pentru el o constrângere, nu stă niciodată drept, ci mai întotdeauna îndoit
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
a acestei variabile sau o tratează într-un cadru comparativ. De altfel, chiar reprezentarea campaniei se transformă. Analiza clasică era focalizată pe actanții patentați ai jocului politic oamenii, forțele și coalițiile -, descriind dispozițiile, manevrele și luările de poziție ale acestora. Juxtapus analizei strategiilor, conținutul mijloacelor de informare este descris uneori, iar rolul lor este limitat la o intercesiune între candidați și alegătorii lor. Noile analize redistribuie rolurile și recompun o altă scenă electorală, inspirată nu numai de juxtapunere, ci și prin
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
psihologică, ci una ontologica, virtuală, condiția existenței celei dintâi, fondul existenței noastre, i.e., conul universal memoriei, în care toate nivelele de existență coexista 22 - "veritabilă vale". Aici - mai corect ar fi să spunem, în acest interval de timp, reprezentările divizate, juxtapuse , ale percepției comune, pragmatice, a lumii ("alfabetul prismatic"23) se topesc (sunt "comprima[te]") într-un fel de nebuloasa primară ("aburii", asemeni "cămărilor de bura" din "Margini de seară"), eterogena, în care entitățile componente se întrepătrund, sfârșesc ("expia[za]") prin
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
lucru în detrimentul altuia (a prefera o plimbare unui film la televizor) înseamnă că, într-o situație dată, valoarea care conduce către o alegere o exclude pe alta. Sistemele de valori Valorile unui individ sau ale unei colectivități nu sunt izolate, juxtapuse sau în dezordine. Dimpotrivă, ele sunt legate unele de altele, interdependente, formează un sistem. Când o valoare nouă este adoptată sau o valoare este pierdută, când se întărește o valoare sau este slăbită, tot sistemul este afectat. Un astfel de
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
delirului în sindroamele paranoide și paranoiace”. fig. pg. ms. 341 Reprezentarea schematică a structurii elementelor constitutive ale delirului în sindroamele paranoide și paranoiace Sindrom paranoic pur Sindrom paranoic Sindrom parafrenic sistem Sindrom parafrenic nesistem Structură polarizată paralogic sau delirant-nesistematizată Structură juxtapusă sau autistă logic-neorganizat paralogic-organizat logic-organizat Elementele constitutive ale delirului Interpretări Amintiri false Trăiri-rigide Disestezii Intuiție delirantă Idei de influență Transitivism Negarea persoanei Iluzii Halucinații Fabulații A. Porot preferă o clasificare a delirurilor, după criteriul evoluției clinice și a originii acestora
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
dar fără nici un drept politic și civil în afara cetății sale. Pictografică (scriere). Cea mai mare parte a reprezentărilor gravate pe ceramică au o valoare decorativă. Dar, în anumite cazuri, dispunerea lor se face după serii ordonate în panouri cu desene juxtapuse și uneori abstracte. Totalitatea acestor semne are deci o semnificație care depășește simpla noțiune ornamentală: pot fi considerate un mijloc de exprimare și o primă formă de scriere, ceea ce André Leroi-Gourhan numise picto-ideografie. Poliptic. Document care dă descrierea unui mare
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Ted Hopf, pe de altă parte, consideră mai importante decât regulile și normele oficiale practicile sociale și obiceiurile concrete pe care acestea le antrenează. Numai practicile agenților sociali ne pot oferi o autentică înțelegere a proceselor de socializare complexe, suprapuse, juxtapuse și nu rareori conflictuale care structurează comunitățile politice moderne. Parțial, sunt de acord cu argumentul lui Hopf, în ciuda faptului că este relativ dificil de înțeles unde se termină practicile și încep normele, apoi regulile sociale. În plus, așa cum am observat
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
aplicative de o durată mai scurtă sau mai lungă. Problema conceperii, organizării și derulării de cursuri și programe de educație pentru adulți este însă cvasisimilară. Datorită similarității problematicii manageriale pe care o comportă, de multe ori, acești termeni sunt folosiți juxtapuși. De aceea, îi vom trata împreună, semnalând, acolo unde estecazul, elementele diferențiatoare. Noile tendințe existente în educație sunt centrate pe educabil, pe adultul care devine un client din ce în ce mai avizat al ofertelor educaționale, cu interese și așteptări tot mai clare de
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
aplicative de o durată mai scurtă sau mai lungă. Problema conceperii, organizării și derulării de cursuri și programe de educație pentru adulți este însă cvasisimilară. Datorită similarității problematicii manageriale pe care o comportă, de multe ori, acești termeni sunt folosiți juxtapuși. De aceea, îi vom trata împreună, semnalând, acolo unde estecazul, elementele diferențiatoare. Noile tendințe existente în educație sunt centrate pe educabil, pe adultul care devine un client din ce în ce mai avizat al ofertelor educaționale, cu interese și așteptări tot mai clare de
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
soluția: să-i zăpăcească el nevasta, ca regizorul să scape de chinuitoarele remușcări în amorul lui extraconjugal. La care acesta, perplex: "Cum să fac un asemenea tîrg!" Buuun. Și urmează scena, picanta scenă, în care naturile celor doi sînt net juxtapuse. Una din frumoasele de la bar, "înger albastru", se apropie de masa celor doi și i se adresează vedetei, recunoscînd că a pus pariu cu amicele ei (numai ochi și urechi la scenă) că va obține pe loc ceva scris. Și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
scenariului. Care ar putea începe cu evocarea cavalerismului cruciat, circumstanță supremă pentru etalarea pieptoșilor juni în fața nu mai puțin pieptoaselor castelane, rămase într-o pe cît de lungă, pe atît de virtuoasă așteptare. Redevenite fecioare. Și ar avea în vedere, juxtapus, o cu totul altă vitejie, una ce se consumă chiar sub ochii noștri, nu atît de pretabilă madrigalului cavaleresc, oricum consemnabilă. Se petrece în artele vizuale eufemism larg tolerant un fenomen, defel regional, răscolind straturi adînci ale ființei tinere cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
economia politică, științele juridice și de a lucra multidisciplinar, prin eforturi de cooperare între specialiști cu formații diferite. Dar așa cum bine observă H.H. Stahl (1971, 80-81), el nu va fi satisfăcut de soluția franceză a cooperării diverselor specialități prin eforturi juxtapuse, fiecare concentrându-se asupra punctului de vedere al specialității, urmând ca post festum să se conecteze rezultatele, eventual prin elaborarea unor culegeri de studii asupra temei în cauză. O altă moștenire franceză se referă la valorizarea cercetărilor monografice zonale asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
e rostită. Așa cum spunea criticul Eliot, poezia "comunică înainte de a fi înțeleasă". Pornim de la haosul emoției exacerbate și încheiem pe nota de împăcare, cu care poetul se îmblânzește și ne eliberează de disperare. Pe scurt, povestirea înaintează prin scurte episoade juxtapuse, fără o narațiune explicită, dar înecată adânc într-o stare de spirit de o intensitate inimitabilă. De la sentimentul de libertate ratată în copilărie (episodul saniei pe zăpadă în munți), la ratarea iubirii în imaginea fetei cu zambile din grădina adolescenței
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cum ușor scoate cureaua.; c) pronume relative - care, cine, ce, cât, cel ce - Nu l-ai văzut ce trist era?. „Propoziția dublu subordonată simultan prin joncțiune - Eu te văd cum îngâni cântecul - este sinonimă sintactic cu propoziția dublu subordonată simultan juxtapusă”. Regentul, în frază, poate fi o întreagă propoziție - se înțelege o subiectivă sau completivă directă: Să vie sănătoși cei ce pleacă, cei care au fost dojeniți au plecat rușinați. Raportul de dublă subordonare simultană este marcat de prezența simultană a
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
face mumă, iară el devine tatăl (M. Eminescu, op. cit., p. 100) Propoziția atributivă circumstanțială - mai puțin frecventă decât atributul circumstanțial și mai greu de identificat datorită lipsei unor indici formali specifici - poate fi joncțională cu propoziția regentă sau poate fi juxtapusă acesteia. Elementele de relație subordonatoare în frază prin care se realizează joncțiunea dintre atributiva circumstanțială și regenta ei pot fi: a) Conjuncțiile subordonatoare universale că, dacă, de, ca ( + conjunctivul). Exemplu: Acolo, sub ocrotirea munților, își întocmi tabăra, așezând streji ca să
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]