1,484 matches
-
arhaice, fonetismele și construcțiile populare moldovenești. Adevărul e că despre Eminescu nu se mai poate spune nimic esențial decât din perspectiva totalității. Este ceva ce a făcut Ioana Em. Petrescu, raportând universul operei la cele două modele cosmogonice, platonicean și kantian, lucru ce trebuie făcut și pentru Macedonski, deoarece, cele două "fețe de Ianus" ale acestuia, au fost greșit interpretate, tendențios spunându-se, împotriva lui Eminescu, dar ele, în fapt sunt îndreptate "către trecut" și, respectiv "către viitor", așa cum apare în
COMPLEMENTARITATEA OGLINZILOR PARALELE -EMINESCU-MACEDONSKI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359532_a_360861]
-
tradiționale, este prima formă de materie, despărțită de ape. În Evanghelia Tăcerii, citim o frumoasă și concentrată compoziție lirică despre geneză și extincție: „Pământul din Tăcere s-a născut! Și în tăcere se va duce în pământ!” Convins de apriorismul kantian al formelor intuiției sensibile, de subiectivismul timpului și al spațiului, poetul se întreabă: „Gol e pământul și acum fără tine. Ce cauți, mărite, în grădina mea?” Regenerarea spirituală se produce ori de câte ori se reîntoarce (fie și numai cu gândul) la pământul
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
decisiv la trecerea Chinei la comunism. “Propaganda angajează presa în totalitate, modelează industriile culturale, impregneaza școala, armata, biserica, arhitectura, întreaga opinie publică. Cultura și civilizația sunt cucerite de propagandă: propaganda este totală, propaganda devine o politică” (p.249). Manipularea Morala kantiană avea ca unul dintre deziderate refuzul absolut de a transforma omul din scop în mijloc. Din această perspectivă, manipularea este profund anti-kantiană: manipulatul constituie mijlocul de bază în realizarea unui scop ce-i este nu numai necunoscut, dar și străin
Book Review: ŞTEFAN VLĂDUŢESCU: Compendiu de „Comunicare jurnalistică negativă”, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339580_a_340909]
-
ceva implica cunoașterea de o anumită formă, măcar intuitivă, a acelui lucru. Hegel își propune să-l continue pe Kant, care a rămas blocat în regimul opozițiilor dintre lucru în sine - lucru pentru noi, spirit - lume, suflet - corp, etc. „Filosofia kantiană se oprește, simplu, la opoziție și face din identitatea acesteia sfârșit absolut al filosofiei, adică pură limită, care este o negație a filosofiei; dimpotrivă sarcina adevăratei filosofii este depășirea absolută a opozițiilor”. Hegel susține că Ființa în sine nu poate
METAFIZICA (1) – „CUNOAŞTEREA” 60X80 CM de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341975_a_343304]
-
Eminescu. Cum se cunoaște, Eminescu scrie poezie filosofică sprijinindu-se pe lecturi întinse și aprofundate și chiar pe o reflecție metafizică proprie. Poetul este conștient de limitele filosofice care sunt chiar limitele intelectualului uman, înțelegerea cât mai riguroasă a apriorismului kantian devine pretext de vis și, efectiv, se prelungește în visul fantastic al lui Dionis-Dan din "Sărmanul Dionis", scoțând posibilitatea desprinderii complete de schemele intuiției spațiului și timpului din chiar faptul transcedentalității lor. În extremis, iată și întrebarea fundamentală pe care
COMPLEMENTARITATEA OGLINZILOR PARALELE -EMINESCU-MACEDONSKI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342564_a_343893]
-
arhaice, fonetismele și construcțiile populare moldovenești. Adevărul e că despre Eminescu nu se mai poate spune nimic esențial decât din perspectiva totalității. Este ceva ce a făcut Ioana Em. Petrescu, raportând universul operei la cele două modele cosmogonice, platonicean și kantian, lucru ce trebuie făcut și pentru Macedonski, deoarece, cele două "fețe de Ianus"ale acestuia, au fost greșit interpretate, tendențios spunându-se, împotriva lui Eminescu, dar ele, în fapt sunt îndreptate "către trecut"și, respectiv "către viitor", așa cum apare în
COMPLEMENTARITATEA OGLINZILOR PARALELE -EMINESCU-MACEDONSKI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342564_a_343893]
-
nu ți se poate naște în suflet decât o percepție complet atipică în raport cu arta ca formă de redescoperire a sensurilor multiple ale umanității, anume aceea că timpul ca „realitate foarte reală”, dacă e să ne apelăm la tipicul de gândire kantian, are constant tendința să își oprească, în acest caz, secunda în loc. Motivul e unul fără precedent: marele artist al Rusiei a știut să comunice mereu dincolo de cuvinte cu lumea căreia i se adresează și căreia îi caută, necontenit, rostul. Plisetskaya
IA LIUBLIU MAIA! (Я ЛЮБЛЮ MAЙЯ) de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344049_a_345378]
-
mic toată perfecțiunea de care este susceptibil. Gimnazistul devine capabil de conexiuni interșanjabile doar prin educație, doar prin interdisciplinaritate. Astfel omul devine om doar prin ceea ce face educația pentru el , ceea ce face demarcația între el și celelalte creaturi, căci astfel , kantian remarcând, are loc prefacerea animalității în umanitate. Transdisciplinaritatea o văd ca o igienă necesară, aplicabilă conștientului și inconștientului. Atenția e musai a fi supusă unui instructaj controlat. De asemenea, prográmele de educație socială și emoțională trebuie sincronízate spre a se
TOCHITURĂ PLASTICĂ SAU UN COCKTAIL CU LITERE ȘI IDEI? de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2246 din 23 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372387_a_373716]
-
FI ȘI ETC-UL) Autor: Nicolae Bălașa Publicat în: Ediția nr. 3 din 03 ianuarie 2011 Toate Articolele Autorului Mă învârt încoace, încolo, în timp și spațiu, și, cu sau fără voia mea, câtă vreme, cu toată știința modernității, întrebările kantiene sunt la fel de actuale (și la mine la Bulzești, și la Craiova, Washington, Moscova, sau Paris), ca acum, aproape 250 de ani, pe vremea gânditorului german, mă tot întreb, asemenea lui, „ce este omul?” Mă tot întreb și mă frământ și
EU -TU (IDENTITATEA, DIFERENŢA ÎN A FI ŞI ETC-UL) de NICOLAE BĂLAŞA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345030_a_346359]
-
de muncă (productivă) și societate de consum(at) (surogate) dizolvat ireversibil în gloata deasupra căreia sunt doar EU. Tu?!... Mă învârt încoace, încolo, în timp și spațiu, și, cu sau fără voia mea, câtă vreme, cu toată știința modernității, întrebările kantiene sunt la fel de actuale (și la mine la Bulzești, și la Craiova, Washington, Moscova, sau Paris), ca acum, aproape 250 de ani, pe vremea gânditorului german, mă tot întreb, asemenea lui, „ce este omul?” Mă tot întreb și mă frământ și
EU -TU (IDENTITATEA, DIFERENŢA ÎN A FI ŞI ETC-UL) de NICOLAE BĂLAŞA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345030_a_346359]
-
tuturor cauzelor, conceptualizare aprofundată ulterior în teologia creștină a veacurilor care au urmat. Ființă accidentală, Ființă în act, dar și Ființă în stare potențială, omul, de la scolastici încoace, a fost definit prin intricarea categoriilor substanței și spațio-temporalității. Ființa filosofiilor medievale, kantiene și postkantiene, în virtutea ontologiei (Ființa nu este un predicat real, la Kant) a fost succesiv Ființă a ființării (fapt de a fi ceva, essentia; sau simplă prezență, existentia), Ființă a naturii (res extensa) și Ființă a spiritului (res cogitans), ca
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]
-
tradiționale, este prima formă a materiei despărțită de ape. În Evanghelia Tăcerii, citim o frumoasă și concentrată compoziție lirică despre geneză și extincție: „Pământul din Tăcere s-a născut! Și în tăcere se va duce în pământ!” Convins de apriorismul kantian al formelor intuiției sensibile, de subiectivismul timpului și al spațiului, poetul se întreabă: „Gol e pământul și acum fără tine. Ce cauți, mărite, în grădina mea?” Regenerarea spirituală se produce ori de câte ori se reîntoarce (fie și numai cu gândul) la pământul
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
filozofii înșiși trebuiau să se instruiască, adică să învețe o nouă logică, o nouă metodă, înainte de a putea asimila un nou conținut de idei ce veneau de pe acel tărîm, mai fascinant ca niciodată. Se considera, în general, că în criticismul kantian erau deja prezenți germenii spirituali ce au dus la revoluția romantică. În ceea ce ne privește, nu sîntem deloc de aceeași părere: Kant, orice s-ar spune, calcă, în linii esențiale, pe urmele gîndirii tradiționale occidentale, creștine, în care există distincții
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
întoarcem în cochilia noastră, dar și să ne strecurăm în orice cochilie spre a trăi acolo adevărata retragere, viața încolăcită, viața repliată asupră-ți, toate valorile odihnei."9 Modelul "cojilor" la Eminescu este cel al alternanței dintre expansiunea și contracția kantiană, un interval athanor în care, ca în tr-un cip, stă înscris codul lumii, un "punctam saliens, care apare în mii de oameni, dezbrăcat de timp și spațiu, întreg și nedespărțit, mișcă cojile, le mână una-nspre alta, le părăsește, formează altele
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
corecte sau greșite prin ele însele și consideră că aprecierea acțiunilor se face prin prisma consecințelor acestora 20. Teoriile etice care au exercitat cea mai puternică influență în istoria filosofiei moralei în epoca modernă post-carteziană sunt kantianismul și utilitarismul. Morala kantiană dezvoltă notele specifice ale unei gândiri deontologice, fără să facă abstracție de implicările interioare care fac posibilă fericirea. Criticând hedonismul, pentru care plăcerea este determinată sensibil, și eudemonismul, pentru că depinde de o voință eteronomă, Immanuel Kant susține că acțiunile valoroase
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
în sine", care ne cere să considerăm "omenirea atât în persoana noastră, cât și în persoana altuia, întotdeauna ca scop și niciodată numai ca mijloc"23. Acest principiu reprezintă "o versiune extrem de articulată a cerinței respectului pentru individ"24. Teoria kantiană a datoriei distinge între datoriile față de sine și față de alții, care la rândul lor pot fi datorii perfecte și imperfecte. Datoriile perfecte sunt complete, adică nu admit nicio excepție în favoarea înclinației, și sunt valabile pentru toți agenții în toate acțiunile
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
mai cunoscută critică la adresa eticii kantiene se referă la formalismul exagerat și la lipsa de substanță a imperativului categoric. Singura condiție impusă maximelor universale este ca principiile noastre fundamentale să fie adoptate de toată lumea. Onora O'Neill crede că teoria kantiană de universalizare se distinge de principii înrudite cum sunt prescriptivismul universal sau Regula de Aur prin două aspecte importante: în primul rând, nu se referă la dorințe sau la preferințe, chiar dacă acestea ar putea avea valoare universală și, în al
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
pe care a dat-o Kant dreptului natural l-a determinat pe G. del Vecchio să afirme că: "prin Kant, se sfârșește școala dreptului natural (Naturrecht) și începe școala dreptului rațional (Vernunftrecht): Dreptul natural devine drept rațional"106. Filosofia juridică kantiană oscilează între iusnaturalism și pozitivism, principalele idei ale pozitivismului juridic găsindu-și fundamentarea în scrierile lui Kant. 1.2.2. Pozitivismul juridic Pe parcursul istoriei sale, dreptul natural a avut mulți contestatari: în antichitate pe sofiști și epicureici, în Evul Mediu
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
atunci nu acționez din datorie. "Nu acționez din datorie atunci când sunt animat numai de filantropie sau de grija de a nu mă degrada în ochii mei. Nici un sentiment, oricât de nobil ar părea, nu determină acțiunea morală"168. Acest rigorism kantian are, cel puțin aparent, ceva dur, deoarece nu face nicio distincție între motivele superioare și cele inferioare. Morala cere depășirea oricărei pasiuni, autonomia pură. O acțiune morală se autojustifică, în sensul că voința se supune ei înseși. Dreptul ține cont
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
-se doar cu statul. Astfel, Hans Kelsen consideră că, din moment ce regula de drept a fost elaborată de stat, ea are caracter de obligativitate, iar analiza corespondenței sale cu principiile moralei este irelevantă 177. Autorul teoriei pure a dreptului urmează distincția kantiană a dreptului de morală pentru a releva specificul normelor juridice față de cele morale. Dreptul și morala sunt ordini sociale normative, dar de tip diferit. O diferențiere între drept și morală nu se poate referi la comportamentul pe care cele două
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
3.4. Relația drept-morală în gândirea juridică românească Gândirea juridică românească a cunoscut o puternică efervescență în perioada interbelică, două personalități de marcă lăsând-și amprenta asupra dezvoltării ulterioare a acesteia: Mircea Djuvara și Eugeniu Speranția. Bun adept al sintezei kantiene, Mircea Djuvara a susținut existența unei strânse conexiuni între drept și morală, iar E. Speranția a arătat că, deși sunt domenii diferite, dreptul nu se poate îndepărta niciodată de morală. Grupul moralei și al dreptului se prezintă ca un tot
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
care au menirea de a asigura egalitate de tratament pentru toți indivizii. Pentru Rawls indivizii contează din punct de vedere moral nu pentru că își pot face bine sau rău unul altuia, ci pentru că sunt "scopuri în sine". Potrivit acestui principiu kantian fiecare persoană contează și are dreptul la tratament egal. Pentru a asigura tuturor un tratament egal, fiecare persoană trebuie să ia în calcul nevoile celorlalți considerați "indivizi liberi și egali". Dar în realitate, contractele nu se încheie între indivizi liberi
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
sancțiunea morală se situează la nivelul conștiinței individuale (regret, căință, remușcare) sau se materializează în reprobarea din partea altora, în blamul public. 2.2.2. Relația dintre trebuie și este (I) Există o tradiție în gândirea etică, inaugurată de filosofia morală kantiană și continuată de neokantieni, care conferă normelor un caracter autonom, separat de orice realitate empirică. Autonomia logică a eticii este teza potrivit căreia trebuie nu poate deriva din este sau, altfel spus, nicio concluzie morală nu poate deriva din premise
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
doi gânditori continuă să suscite un puternic interes, multe dintre ele fiind preluate de teoriile retributiviste moderne. În lucrarea sa Metafizica moravurilor, Kant aduce importante argumente în sprijinul ideii pedepsei ca retribuție, respingând totodată orice interpretare utilitaristă a acesteia. Opera kantiană referitoare la dreptul penal este susținută de două idei majore: respectarea demnității umane și principiul egalității. În ceea ce privește respectul demnității umane, trebuie amintit că, pentru Kant, întotdeauna omul trebuie considerat ca "scop în sine" și nu poate fi folosit ca instrument
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
de lege și din împuternicirea cuiva de a-l constrânge pe un altul la respectarea unei obligații stabilite prin bunul său plac..." pentru că "dreptul și împuternicirea de a constrânge reprezintă deci unul și același lucru"94 . Prin urmare, în teoria kantiană nu există contradicție între noțiunile de "libertate" și "constrângere", ele fiind de fapt noțiuni complementare în justificarea conceptului de "drept", iar "pedeapsa", ca instrument de constrângere, nu se opune libertății persoanei, fără de care nu putem vorbi despre demnitatea umană 95
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]