286 matches
-
în 1169. În acest timp, populației varege și, prin extensie, celei slave care populau regiunea i se spunea "rhos", "rus", sau "rusi (iar mai târziu rusini)". Între secolele al al X-lea și al XI-lea, statul cunoscut ca Rusia Kieveană era cel mai întins din Europa, prosperitatea lui datorându-se comerțului dintre Europa și Asia și dintre nordul continentului și Orientul Apropiat. Poporul turcic nomad kipciak ("polovții") a cucerit sudul Rusiei de azi la sfârșitul secolului al XI-lea și
Rusia () [Corola-website/Science/297410_a_298739]
-
bine de trei secole. Cunoscuți și cu numele generic de tătari, acești cuceritori au stăpânit zonele sudice și centrale ale Rusiei de azi. În același timp, zonele vestice ale teritoriilor rusești fuseseră încorporate în statul lituaniano-polonez. Disoluția politică a Rusiei Kievene a dus la separarea rușilor din nord de belarușii (rușii albi) și ucrainienii în vest. Partea de nord a Rusiei, inclusiv Novgorodul, a reușit să-și mențină un anumit statut de independență în timpul numit și "al jugului mongol " și de
Rusia () [Corola-website/Science/297410_a_298739]
-
Germania. Ea a reușit să mărească teritoriul imperiului prin dezmembrarea Poloniei. În momentul în care Rusia a început să stăpânească părți din Polonia, sub coroana imperială au ajuns teritorii cu populație de etnie ucraineană și belarusă, foste provincii ale Rusiei Kievene. Ca rezultat al războaielor ruso-turce victorioase, granițele imperiului au ajuns să atingă țărmurile Mării Negre, iar noul țel pe care și l-au propus țarii a fost acela al protejării populației creștine balcanice, aflate încă sub jugul otoman. În 1783, Rusia
Rusia () [Corola-website/Science/297410_a_298739]
-
Principatul Vladimir-Suzdal/ Marele Ducat Vladimir-Suzdal/ (în limba rusă Влади́миро-Су́здальское кня́жество), sau Rusia Vladimir-Suzdal (Влади́мирско-Су́здальская Русь) a fost unul dintre cele mai importante cnezate care au apărut după destrămarea Rusiei Kievene, în secolul al XII-lea fiind cel mai puternic stat al slavilor răsăriteni până în secolul al XIV-lea, când a dispărut, devenind parte a Cnezatului Moscovei. Cnezatul Vladimir-Suzda este considerat ca fiind leagănul limbii Rusiei Mari și a naționalității ruse
Cnezatul Vladimir-Suzdal () [Corola-website/Science/302209_a_303538]
-
răsăriteni până în secolul al XIV-lea, când a dispărut, devenind parte a Cnezatului Moscovei. Cnezatul Vladimir-Suzda este considerat ca fiind leagănul limbii Rusiei Mari și a naționalității ruse. Principatul a ocupat un teritoriu întins în partea de nord-est a Rusiei Kievene, având ca granițe (aproximative) râurile Volga, Oka și Dvina de Nord. În secolul al XI-lea, principatul își avea capitala la Rostov Veliki, printre orașele importante numărându-se Suzdal, Iaroslavl și Belozersk. Vladimir Monomahul, după ce și-a câștigat dreptul la
Cnezatul Vladimir-Suzdal () [Corola-website/Science/302209_a_303538]
-
fost cel care a dus Vladimirul pe culmile puterii politice. Andrei cel Pios a tratat vechile centre de putere (printre ele aflându-se și Kievul) cu dispreț. După ce a atacat și incendiat Kievul în 1169, a refuzat să accepte tronul kievean, în schimb l-a numit la conducerea cnezatului rival pe fratele său mai mic. El s-a arătat mai preocupat de capitala Vladimir, pe care a împodobit-o cu minunate catedrale și mânăstiri din piatră albă. În 1117 a fost
Cnezatul Vladimir-Suzdal () [Corola-website/Science/302209_a_303538]
-
unul dintre schiturile Sf. Romuald din Ravenna. A fost expulzat de fratele său vitreg Mieszko al II-lea Lambert după moartea tatălui lor. În 1031, a devenit conducătorul unei zone mari din Polonia în urma atacului simultan al forțelor germane și kievene care au dus la fuga regelui Mieszko al II-lea în Boemia. Domnia sa a fost de scurtă durată și, potrivit unor surse, extrem de crudă. El a fost ucis în 1032 și Mieszko al II-lea a revenit pe tronul Poloniei
Bezprym () [Corola-website/Science/327692_a_329021]
-
misionară contrareformistă, iar biserica locală ortodoxă a fost supusă unor mari presiuni. Pe de altă parte, Biserica Ortodoxă locală se afla sub puternica presiune a Marelui Ducat al Moscovei încă din 1448. Rusia căuta să ocupe teritoriile sudice ale Rusiei Kievene, proclamându-se succesorul de drept al acestui din urmă stat. După Căderea Constantinopolelui, mitropolitul Moscovei a fost proclamat Patriarh al „Moscovei și al tuturor rușilor”. Presiunea expansionistă a catolicismului a culminat odată cu Uniunea de la Brest din 1596, prin care s-
Răscoala lui Hmelnițki () [Corola-website/Science/317578_a_318907]
-
și în principatul care se întind până la Lviv, Chełm și Halici”. Pentru delagația poloneză a devenit clar că Hmelnițki se erijase nu doar în poziția de lider a cazacilor zaporijieni, ci al întregii Ucraine și prezenta pretenții pentru moștenirea Rusiei Kievene. Într-un panegiric în onoarea lui Hmelnițki se subliniază că „Atâta vreme cât în Polonia este rege Jan al II-lea Kazimierz Waza, în Rusinia este hatman Bogdan Hmelnițki”.. După bătăliile de la Zbaraj/Zbaraż și Zboriv/Zborów, Hmelnițki a câștigat numeroase privilegii
Răscoala lui Hmelnițki () [Corola-website/Science/317578_a_318907]
-
Manuel, cu scrisoarea patriarhală de recunoaștere a Mitropolitului Moldovei, Iosif, rudă de a lui Alexandru cel Bun. Erau vremuri grele pentru ortodoxie: căzuse statul bulgar sub turci, în anul 1400 fusese asediat Constantinopolul, iar Lituania catolică avea pretenție asupra Rusiei Kievene. După încheierea misiunii, Manuel se întoarce la Constantinopol, iar Grigore Tamblac rămâne în Moldova până în anul 1414, când va urmă unchiului sau, la scaunul mitropolitan al Kievului. În Moldova primește titlul de presviter al Marii Biserici Moldovlahe, este monah predicator
Grigore Țamblac () [Corola-website/Science/312397_a_313726]
-
est-europene le-a permis să controleze comerțul dintre zonele scandinave-baltice și succesorii Imperiului Roman, (în special Imperiul Bizantin și coloniile grecești de la Marea Neagră). Slavii au întreținut relații comerciale atât cu vikingii cât și cu bizantinii. Kievul, viitoarea capitală a statului kievean rus, a fost fondată cel mai probabil prin secolele al V-lea-al VI-lea (probabil din inițiativă hazară, numele fiind probabil amintirea unui antroponim hazar), fiind inițial o fortăreață care controla traficul pe Nipru prin vama pe mărfurile către
Slavi estici () [Corola-website/Science/299150_a_300479]
-
sud al fluviului Volga și în Caucaz. Din secolul al IX-lea, războinicii și negustorii scandinavi cunoscuți cu numele de varegi sau vikingi, au început să se infiltreze în teritoriile locuite de slavii de est. Pentru continuare, vezi și Rusia Kieveană. Popoarele și grupurile etnice slave estice moderne includ:
Slavi estici () [Corola-website/Science/299150_a_300479]
-
de multe ori raidurilor acestora. Împăratul bizantin Theophilos le-a consemnat abilitățile războinice, și i-a invitat să facă parte din garda lui personală, cunoscută ca garda varegă. Vikingii suedezi, denumiți "rusii" (sau "varegii rus"), sunt considerați și fondatorii Rusiei kievene. Călătorul arab Ibn Fadlan i-a descris pe vikingi cum urmează : „"I-am văzut pe ruși cum vin în călătoriile lor de negoț, făcându-și tabără pe Itil. Nu am văzut indivizi cu o" "mai bună construcție fizică, înalți precum
Suedia () [Corola-website/Science/297388_a_298717]
-
Termenul „mic” este folosit, în acest caz, cu același sens folosit pentru Asia Minor ori Malopolska (Polonia Mică), adică „apropiat”. În conceputul geopolitic elen, prin „mic” se înțelege centrul teritoriului, iar prin „mare” sunt denumite teritoriile colonizate mai târziu. Rusia Kieveană a fost primul stat puternic din Europa Răsăriteană, cel care poate fi considerat leagănul statelor naționale de mai târziu Ucraina, Belarus și Rusia. De vreme ce capitala Rusiei Kievene a fost Kievul, teritoriile înconjurătoare au primit numele de „Rusia Mică”. Termenul „Malorusia
Rusia Mică () [Corola-website/Science/318960_a_320289]
-
înțelege centrul teritoriului, iar prin „mare” sunt denumite teritoriile colonizate mai târziu. Rusia Kieveană a fost primul stat puternic din Europa Răsăriteană, cel care poate fi considerat leagănul statelor naționale de mai târziu Ucraina, Belarus și Rusia. De vreme ce capitala Rusiei Kievene a fost Kievul, teritoriile înconjurătoare au primit numele de „Rusia Mică”. Termenul „Malorusia” a fost introdus, în Rusia, prin secolul al XVII-lea. Prima atestare scrisă a folosirii termenului „Rusia Mică” este atribuită lui Boleslav Iuri al II-lea al
Rusia Mică () [Corola-website/Science/318960_a_320289]
-
Regatul Ungariei și a fost încoronat rege, după ce l-a înfrânt pe Petru Orseolo. Se presupune că ea este cea care l-a convins pe Andrei I să ctitorească mănăstirea ortodoxă de la Tihany pentru pustnicii veniți împreună cu Anastasia din Rusia Kieveană. Anastasia nu a dat naștere unui fiu decât în 1053. Acest fiu, Solomon, avea să fie încoronat încă din minorat de tatăl său ca rege, într-o încercare de a-i asigura succesiunea la tron. Fratele mai tânăr al regelui
Anastasia a Kievului () [Corola-website/Science/329803_a_331132]
-
he], cu două tăieturi orizontale semnificând stabilitate: Situații similare le întâlnim la simbolurile (¥) yen și (€) euro. În limba ucraineană, grivna se abreviază „грн.” (hrn.) Simbolul pentru grivnă a fost introdus în Unicode în 2004, cu codul U+20B4. În Rusia Kieveană, "grivna" / "hryvnia" era o monedă de cupru de "2,5 kopiyki" (copeici), iar "hryvenyk" era o monedă de argint de "10 kopiyki", în secolul al XI-lea. La Novgorod cuvântul desemna o bară de argint de circa 200 de grame
Grivnă () [Corola-website/Science/298007_a_299336]
-
În anul următor ungurii suferă o înfrângere decisivă în bătălia de la Bugul de Sud. Împreună cu toată Dobrogea, localitatea este cucerită de forțele ruse ale Țarului Sviatoslav I al Kievului în 969. După doar doi ani, în care orașul aparținu Rusiei Kievene, acesta este asediat de către bizantini, care îl denumesc "Theodoropolis", după sfântul militar Teodor Stratilat, despre care se spune că a venit în ajutorul împăratului Ioan Țimiskes în timpul luptei. În anul 976, Samuil, țarul Bulgariei, recucerește Dobrogea pentru cinci ani, când
Silistra () [Corola-website/Science/301501_a_302830]
-
conducători. De exemplu, Zbigniew a obiectat la incursiunile militare ale lui Boleslav în Pomerania. Zbigniew și-a aliat provinciile sale cu Boemia și nu-și dorea nici un conflict cu Pomerania, în timp ce Boleslav și-a aliat provinciile cu Ungaria și Rusia Kieveană. Căsătoria lui Boleslav cu Zbysława, fiica lui Sviatopolk al II-lea de la Kiev, a sigilat alianța lui Boleslav cu Rusia Kieveană. Amenințat de această alianță consolidată, Zbigniew i-a cerut lui Borivoj al II-lea al Boemiei să invadeze terenurile
Zbigniew al Poloniei () [Corola-website/Science/330728_a_332057]
-
Boemia și nu-și dorea nici un conflict cu Pomerania, în timp ce Boleslav și-a aliat provinciile cu Ungaria și Rusia Kieveană. Căsătoria lui Boleslav cu Zbysława, fiica lui Sviatopolk al II-lea de la Kiev, a sigilat alianța lui Boleslav cu Rusia Kieveană. Amenințat de această alianță consolidată, Zbigniew i-a cerut lui Borivoj al II-lea al Boemiei să invadeze terenurile lui Boleslav. Boleslav a reacționat prin devastarea și jefuirea regiunilor de frontieră. Incursiunile au distrus relația pașnică a lui Zbigniew cu
Zbigniew al Poloniei () [Corola-website/Science/330728_a_332057]
-
cu distragerea atenției Poloniei, înainte de aderarea la forța mongolă principală de invadare a Ungariei. Armata, sub conducerea lui Baidar, Kadan și Orda, au început operațiunile de recunoaștere la sfârșitul anului 1240. Un tumen mongol, de la recentul cucerit Volodimir-Volinski din Rusia Kieveană, au prădat întâi Lublin, apoi au asediat și jefuit Sandomierz (care a căzut pe 13 februarie). În această perioadă ei și-au împărțit forțele. Forțele lui Orda au devastat centrul Poloniei, au înaintat spre Wolbórz apoi înspre nord, spre Łęczyca
Invazia mongolă a Poloniei () [Corola-website/Science/329509_a_330838]
-
recenzorilor. Primele descoperiri arheologice privind locuirea teritoriului Mordoviei sunt din perioada neoliticului. În secolul al VI-lea apar primele însemnări care îi menționează ca poporul fino-ugric mordvin. Mai târziu, mordvinii au ajuns sub controlul Bulgariei de pe Volga și a Rusiei Kievene. În ciuda acestei relații de subordonare feudale, conducătorii mordvini au atacat și jefuit în repetate rânduri suzeranii protobulgari sau ruși. Mongolii au cucerit zone vaste în Europa răsăriteană în secolul al XIII-lea. Ei au înființat Hanatul Hoarda de Aur în
Mordovia () [Corola-website/Science/305930_a_307259]
-
Saltovo-Maiațk creată de slavii răsăriteni. Obiectele de aur precum cele de la Dinogeția-Garvăn, podoabele de la Ciumbrud (jud. Alba) sau Șiclău (jud. Arad), ceramica fină și armele erau importate din Bizanț, din Imperiul Carolingian, din Regatul ceh al Moraviei sau din Rusia Kieveană. Arealul cuprinde așezări fortificate de pământ: Calfa, Morești, Alba Iulia, Dăbâca, și de piatră: Capidava, Dinogeția, Slon, fără ca acestea să poată fi în mod cert atribuite culturilor spuse „Dridu”.
Cultura Dridu () [Corola-website/Science/334980_a_336309]
-
d. 13 mai 2002, Zaporojie) a fost un jucător și antrenor de fotbal ucrainean. Lobanovski a început să joace fotbal la Dinamo Kiev, club la care a debutat în Liga Superioară a URSS în anul 1957. A evoluat pentru formația kieveană 7 ani, timp în care a strâns 144 de prezențe în tricoul alb-albastru și a marcat 42 de goluri. Atacant de meserie, Lobanovski a fost aproape să prindă lotul URSS la Campionatul European de Fotbal 1960, când Uniunea Sovietică a
Valeri Lobanovski () [Corola-website/Science/330320_a_331649]
-
la acel sezon, iar Surkis a fost și el iertat de comisiile UEFA. Astfel începea a treia „Epocă de Aur” pentru Dinamo Kiev. Cele cinci titluri consecutive de Campioană ale Ucrainei au fost însă eclipsate de participarea senzațională a formației kievene în UEFA Champions League, în sezonul 1998-1999, an în care Dinamo Kiev, cu Shevchenko, Rebrov sau Kaladze, reușea să ajungă în semifinalele competiției, unde era eliminată de Bayern Munchen. În finala din acel sezon, Bayern avea să piardă dramatic cu
Valeri Lobanovski () [Corola-website/Science/330320_a_331649]