637 matches
-
O înviere din morți. Un bal de fantome. Poze vechi, istorii vechi, funcționari de odinioară, profesiuni de demult: o adevărată „înviere” a unei lumi. Un cimitir Spoon River regăsit, repus în drepturi, resacralizat. CORNEL UNGUREANU SCRIERI: Poeme, București, 1957; Pietre kilometrice, București, 1963; Miracole, București, 1966; Alte poeme, București, 1968; Arheologie blândă, București, 1968; Melancolii inocente, București, 1969; O casetă cu șerpi, București, 1970; Orologiul, București, 1970; Bunica se așază în fotoliu, București, 1971; Sufletul obiectelor, București, 1972; Trecătorul de demult
STOICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
pref. trad., București, 1975; Cântece africane, pref. trad., București, 1975; Roza vânturilor. Poeme din lirica secolului XX, îngr. și postfața trad., București, 1977; Nikolaus Berwanger, Trăiesc printre rânduri, pref. trad., București, 1981. Repere bibliografice: Petroveanu, Pagini, 273-276; Nicolae Manolescu, „Pietre kilometrice”, CNT, 1963, 16; Georgescu, Păreri, 240-243; Felea, Dialoguri, 226-237; Felea, Reflexii, 116-121; Sorianu, Glose, 134-137; Rusu, Utopica, 203-207; Nicolae Manolescu, Poezia sentimentală și ironică, CNT, 1970, 26; Ion Pop, „Orologiul”, ST, 1970, 8; Constantin, Despre poeți, 116-119; Felea, Poezie, 138-144
STOICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
la începutul lunii mai și care ne-a oferit perspectiva de a vedea deja așezarea, turnul bisericii și chiar primele case ale satului. Drumul era mărginit pe ambele părți de un fel de pietre de hotar pereche, asemănătoare cu bornele kilometrice, dar dispuse una lângă alta, formând un fel de perete continuu. Vom afla ulterior, din poveștile localnicilor, că aici, de multe generații, stau seara tinerii îndrăgostiți și își fac jurăminte pentru toată viața. Foto 1. La intrarea în satul Trifești
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
acest sens, spiritul de partid - Înțeles ca principiu activ - formator la nivelul conștiinței, conduitei și faptei analitice - mai era Încă, deși suntem În anul 1949, insuficient asumat, deși era preluat și Învățat din sursele cele mai autorizate, cum aflăm din kilometrica demonstrație Lenin și critica literară de OVID S. CROHMĂLNICEANU 80: „Lenin spulberă cețurile În care se Învăluie pretinsa imparțialitate burgheză. El demonstrează că tocmai datorită refuzului ei de a-și recunoaște apartenența de clasă, ideologia burgheză nu poate avea conciziune
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
problemele limbii sunt atinse numai tangențial, În câteva fraze generale. Ocolind problemele limbii literare, criticii lipseau pe scriitori și pe cititori de un ajutor prețios. Mai mult Încă. Criticii Înșiși folosesc adesea În studiile lor o limbă greoaie, cu fraze kilometrice și termeni dificili ( În această greșeală a căzut adesea și autorul acestor rânduri). Exemple de acest fel se pot da multe. Ne vom opri la unul mai recent. În Viața românească nr. 2-1951, Horia Bratu critică pe bună dreptate «Tratarea
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
las pradă buzelor tale de necrofil am gust de pământ și frunze și nu te pot iubi decât pe contrasens fără centura de siguranță ca bonnie & clyde într-o poveste urbană în care sfârșitul are mai multe variante câteva borne kilometrice pietre funerare o altfel de împărțire la doi e doar vina ta că a venit toamna și ne petrecem împreună singurătatea ca o apocalipsă învățată pe de rost moartea e un graffiti scris pe inimă moartea nu are profil de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
fel și fel de înfățișări. O începuseră părinții noștri, răbdaseră de foame pentru ea, își chinuiseră viețile pentru ea. Până să o desăvârșim, noi ne treceam visurile, viețile în pulberea de file înghesuite în milioane de dosare stivuite pe rafturile kilometrice din subsolurile Idealului Suprem. Discutam așa, aiurea, în molcomeala nopților când, sfâșiați de îmbrățișări înrobitoare, ne prindea abureala gândurilor în zadar. Am privit-o dintr-odată cu un aer prefăcut speriat. Mi-am aplecat capul spre ea, făcându-i semn complice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
acestui subiect și să ne facă să rîdem o țîră cu versiunea lui În versuri la Căderea cîrdășiei iudeo-masonice. Două luni. Opt săptămîni. Șaizeci de zile. Puteam să tot Împart timpul pînă la secunde și să obțin astfel o cifră kilometrică. Mai aveam la dispoziție cinci milioane o sută optzeci și patru de mii de secunde de libertate. Poate că don Federico, care, după cum spunea tata, era În stare să fabrice un Volkswagen, Îmi putea face un ceas cu frîne de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și trecând prin Podu Iloaiei și Târgu Frumos, pe unde totuși pașii săi călcau arareori. Unul din aceste două adevăruri, ce exprimau În aparență același lucru, fiind totuși atât de diferite În esența lor, Îl transforma pe pictor În piatra kilometrică, tocmai pentru a putea reface drumul Îndărăt ce duce de la universul viu la cel cu desăvârșire mort. Piatra kilometrică, pentru a putea călca mai ușor pe asfalt, primise drept dar de la adevărul ultim, pentru efortul depus fiecare zi, o pereche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
adevăruri, ce exprimau În aparență același lucru, fiind totuși atât de diferite În esența lor, Îl transforma pe pictor În piatra kilometrică, tocmai pentru a putea reface drumul Îndărăt ce duce de la universul viu la cel cu desăvârșire mort. Piatra kilometrică, pentru a putea călca mai ușor pe asfalt, primise drept dar de la adevărul ultim, pentru efortul depus fiecare zi, o pereche de adidași Nike uzați de-atâta umblat mereu pe-același drum... Ca să poată păși mai ușor pe asfaltul spart
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de ispite de orice fel. Ele se țineau mult timp În urma lui, unduindu-și coapsele și sânii mari ca niște clopote, ce se clătinau amețitor În bătaia vântului de seară. Pentru a scăpa de sâcâială, Bikinski se metamorfoza În piatră kilometrică, călcând cu pași mari și crucea ridicată deasupra capului pe mijlocul șoselei, surd la zgomotul claxoanelor și la Înjurăturile pe care șoferii i le aruncau din goana automobilelor pe geam. Adevărul ultim al unei astfel de ființe se ascundea fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
poate fi perceput și sub forma asta”, conchidea el, suflând din buzele-i umede fumul spre tavan. „Adevărul dumneavoastră”, Îi răspundea Bikinski, „nu și al meu...” „Al dumneavoastră”, replica inginerul, scoțând rotocoale de fum pe nări, „seamănă cu o piatră kilometrică sau cu un adidas Nike pe care, adulându-l, nu faceți decât să-l tăvăliți prin praf, călcându-l În picioare...” Drept replică, pictorul, făcându-și din mâini pâlnie la gură, imita una din trâmbițele Apocalipsei lui Ioan, care, cică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
n-a mai rămas decât o vagă amintire... Noimann Își scutură capul, căutând să scape de aceste imagini ce i se perindau prin fața ochilor, degete amestecate cu costume. Gândul Îl duse la salonul În care se afla Oliver, la piatra kilometrică și șinele de cale ferată pe care Înainta, pufăind din toți rărunchii, vecinul masterandului, omul-locomotivă... Oare unde era Mathilda? Unde era draga lui Lilith? Mâinile lui Noimann se acoperiră de sudoare albă, rece, lipicioasă. Degetele sale galbene, subțiri, se jucau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În mai multe ipostaze. Și tânăr, și bătrân. Privit din față și din spate, cu și fără barbă. În chip de stâlp de afișaj, Încălțat cu adidași Nike și cu vraful de icoane sub braț sau În chip de piatră kilometrică, alergând pe străzi de unul singur... Unul din Bikinski privea absent pe geam, altul se uita cu ochi pierduți la Noimann. Compartimentele cu sutele de Bikinski se perindară unul după altul și În curând, din loc În loc Începu să apară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
te duci nici un acasă ! spun Îngrozită și Încerc să-i apuc hainele din mână. Lissy, o să fie bine ! Pe bune, gândește-te și tu un pic. De câte ori a trebuit să stai În sala de judecată și să ții nu știu ce discurs kilometric În fața a tone de oameni, gândindu-te că, dacă greșești, poți trimite la pușcărie un om nevinovat ? Lissy se uită la mine ca la nebuni. Da, dar acolo e ușor ! — Ei... Îmi arunc ochii În jur, disperată. Ei, dacă fugi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
broscoi ghemuiți confortabil În propria stagnare. SÎnt așezate-n semicerc, acoperite cu iarbă și sînt conectate Între ele cu o funie bine gudronată pe care o poți găsi la orice furnizor. Un capăt al funiei este legat de orice bornă kilometrică sau de orice alt obiect bine Înfipt În pămÎnt, iar restul este lăsat să atîrne peste drum și este acoperit. Autoblindatul supraîncărcat era de tipul În care șoferul se uită prin niște crăpĂturi și mitralierele de calibru mare sînt poziționate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
un discurs parlamentar. Avu o clipă de decepție. Altceva râvnise dânsul. Ce are-a face acum? Pentru început... Acasă se așeză să citească Drapelul de la titlu până la girantul responsabil, ca să se familiarizeze cu atmosfera. Pe când se lupta cu un studiu kilometric, semnat de un senator, îi bătu în ușă Jean: ― Vino, monșer, nițel, să te cunoască și soră-mea, că ți-a făcut Lenuța o reclamă, de parc-ai fi moaștele de la Mitropolie! Doamna Alexandrescu, dorind să fie agreabilă familiei lui
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
drepturi egale la judecata tuturor, iar, la acest aspect, se adaugă faptul că niciunul dintre finalurile textelor nu e marcat de vreun semn de punctuație: lucrez ca un sclav în românia / zi de zi construiesc / fiecare pagină scrisă e bornă kilometrică. / zi de zi sunt invadat de europa / oră cu oră pierd betonândumi versurile / înălțând baricade în propriul sânge. Este un volum manifest, în care poetul, ancorat dureros într-o realitate ostilă - atât înainte de ’89, cât și după (întreagă-mi putere
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
altceva am venit. Am venit să cer, cum a făcut anterior o altă doamnă, retrocedarea Palatului Culturii unde un străbunic de-al nostru a cultivat hasmațuchi și trei metri lineari din șoseaua europeană la kilometrul 14, unde scrie pe piatra kilometrică “Țuky”, un diminutiv de la hasmațuchi, plantă cultivată, cum pot să declar cu martori, de un străbunic de-al nostru numit... G. Hasmaț... N. Ași ! Aliodor Popescu. G. Dar ce relație poate fi între Popescu și Hasmațuchi ? N. Relație nu, dar
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
a eșuat în umilință. Într-o zi, cum mergeam foarte mândru de mine pe bicicletă, undeva în afară de oraș, am simțit o lovitură puternică în spate, m-am trezit zburând prin aer și am aterizat la câțiva centimetri de o bornă kilometrică de pe marginea șoselei. Eram, cum se spune la box, complet groggy. M-am ridicat de jos fără să-mi dau seama ce se întîmplase, când am văzut un camion îndepărtîndu-se și, de la fereastra cabinei șoferului, cineva făcîndu-mi un semn batjocoritor
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
au luat de pe chei să se oprească în Piața Ovidiu, la muzeul de arheologie. Dar autobuzul în care m-am suit iese din oraș și merge pe o șosea pe care n-o recunosc. După câtva timp, pe o bornă kilometrică, descopăr direcția: ne îndreptăm spre Călărași. Așadar, programul a fost devansat. Se începe cu degustarea de la Murfatlar. Când coborâm din autobuz, ne întîmpină o formație de lăutari în costume naționale. Întotdeauna mi-a displăcut folclorul dubios utilizat pentru "distrarea" străinilor
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
duci nici un acasă ! spun Îngrozită și Încerc să-i apuc hainele din mînă. Lissy, o să fie bine ! Pe bune, gîndește-te și tu un pic. De cîte ori a trebuit să stai În sala de judecată și să ții nu știu ce discurs kilometric În fața a tone de oameni, gîndindu-te că, dacă greșești, poți trimite la pușcărie un om nevinovat ? Lissy se uită la mine ca la nebuni. Da, dar acolo e ușor ! — Ei... Îmi arunc ochii În jur, disperată. Ei, dacă fugi acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
și aruncă pietricelele în apă. Sclipiră și ele, o clipă, traversând urzeala de raze. - Și când ne-am întors, continuă ea, dispăruse totul. Nici stejar, nici cruce, nimic. Erau trei straturi mari cu flori și, în mijlocul lor, semnul acela, piatra kilometrică, cu distanțele scrise pe ea. De unde or fi scos-o și pe aia? - Poate era, dar nu ați observat voi borna. - Cum să fie, pufni ea. Treceam aproape săptămânal prin cătunul lor. Nu era decât stejarul și crucea. Acolo murise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ea face superfluă orice altă pedeapsă. miercuri, 10 septembrie Astăzi, la editură, am avut o "reuniune de lucru" (cinci-șase persoane) în biroul meu. Am făcut greșeala să-l invit și pe "Vladzo" ― așa îl strigă colegii pe Zografi pe coridorul kilometric de la "Casa Scînteii", ca să îl deosebească de "celălalt Vlad", Vlad Russo. Vlad Zo este copilul răsfățat al Editurii. Citește enorm în toate direcțiile (literatură, științe, filozofie) și când face fișa de prezentare a unei cărți simți subit nevoia să citești
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
dacă va fi cazul, asupra subiectului. mai, 1998 Eminescu în „ediție” basarabeană În ultimul timp, unul dintre subiectele exploatate cu multă vervă de „patrioții” de la Chișinău este legat de numele lui Eminescu. Condeie vigilente, vitriolant-polemice i-au desființat în articole kilometrice (uneori desfășurate în foileton) pe „cosmopoliți”, „masoni”, „europeniști”, pe „agenții plătiți”, „nepatrioții amărâți și inconștienți” etc., care l-au „atacat „pe poetul național”. Ținta principală a blestemelor a fost revista bucureșteană Dilema, care a provocat disputa printr-un număr consacrat
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]