1,357 matches
-
stîngace și neaderente la spiritul creației sale mature. E drept că specialiștii care le-au contemplat în fotografiile tipărite de "descoperitori" neagă că mîna maestrului s-ar simți în ele, mai ales in figurinele că de turtă dulce atît de kitsch, pe care nici un om cu mintea întreaga nu i le-ar atribui. Sever cu sine, cei-ar fi rămas de facut sculptorului ajuns la Paris, în 1907, decît să le dea uitării? Dar să ne uităm bine la fotografii. Nu
Cazul Brâncusi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17580_a_18905]
-
o poetica profund baroca. Sub mască veselă, colorată, inteligență există spleen autentic. "Poantele" finale argheziene, întotdeauna memorabile, anihilează furia, frustrarea, melancolia din corpul poemului: "Aș vrea să scriu un poem care să fie o gafă imensă /.../ // nu pur și simplu kitsch, nu doar ridicol, nicidecum ceva bestial / ci ceva absolut penibil, mama / ceva fără nici o șansă // ceva fără nici o șansă // ceva personal, iremediabil de /personal // cei amici să dispere, unul rău să se-nfurie, într-o față iubire să nască / în
O recreatie cu Ghergut by Radu Gârmacea () [Corola-journal/Journalistic/17626_a_18951]
-
sau la acel accident mortal cu un gros-plan care surprinde zâmbetul fericit al lui May, o tăietură sobră, impecabilă, pe care filmul o are până în acest moment. Însă regizorul simte nevoia să fie popular, agreabil și strică finalul coborând în kitsch și melo povestea. La mormântul simplu al lui John May, cufundat într-un anonimat deplin, se prezintă fantomele celor dispăruți, le recunoaștem din fotografii, decedați ale căror servicii funerare au fost asigurate de funcționarul omenos, cu alte cuvinte o mântuire
Natură moartă cu funcționari publici by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2475_a_3800]
-
-lea apare ca o figură cardinală a rezistenței anticomuniste, ceea ce nu-l obligă pe regizor să facă din Walesa un mistic. Există un moment în care importanța sa crește atât de mult încât devine o vedetă; un tablou de un kitsch enorm, un portret flatant unde liderul pozează grandilocvent, confirmă o viziune de sine ușor ridicolă și înduioșător de naivă. Dorește Wajda să-l caricaturizeze puțin pe liderul Solidarității? Sau să-l aducă la parametrii normali, să-l „umanizeze”, să confere
Minunatul Lech Walesa by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2509_a_3834]
-
Dragodan ținând uneori de simple calcule menite să-i ușureze existența, așa cum se întâmplă cu Tenzi și mai ales cu tovarășa Sandra - scena consumării actului erotic e de un comic nebun, cu Dragodan urmărind peste umărul partenerei sale amănuntele interiorului kitsch al garsonierei acesteia: „între timp puteam explora pozele de pe pereții camerei și cele câteva cărți din spatele vezei roșii, de cristal polonez, cu imortele pietrificate și prăfuite, mai mult broșuri cu cotor subțire și alb, din seria de «Dezbateri ideologice», dar
Dragostea în vremea comunismului by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2518_a_3843]
-
impus de dictatură asemeni unor valori autentice este fără de folos. Rezultatul acestui proces îl cunoaștem cu toții iar astăzi, la 10 ani de la începutul schimbării în România constatăm că "omul nou" este încă majoritar. Conspirativismul este la el acasă în România, kitsch-ul este în floare, morală uitată, limba română împărăginită, credința pierdută, "toți ne urăsc" și de aceea îi urîm pe toți! Din cauza atîtor necazuri care ne vin din propriul nostru trecut sîntem tentați să credem că "nașterea din nou" ar
Chiar trebuie să descoperim apa caldă? by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/18178_a_19503]
-
patroană mustăcioasă și mașini de cusut carnivore; peste cabaretul de lux cu simpaticul jazzman negru descins tocmai din New Orleans și o Marlene Dietrich versiune dâmbovițeană sublimă și perversă; peste cartiere desfigurate de bombardament; peste case de mahala cu interioare kitsch; peste cinematografe proletare și filme cu "gerarfilip". Demnă procreatoare a lui Mircică, "mămica" este și ea posedată de demonul fantasticului. Purtându-și imprimat pe trup, ca pe un destin, emblema pigmentată a fluturelui omniprezent, Maria plutește deasupra banalității meschine a
Bucureștiul lui Cărtărescu by Andreia Roman () [Corola-journal/Journalistic/16667_a_17992]
-
fost izgoniți din gări - și în primul rând din Gara de Nord a Capitalei, unde erau cunoscuți ca "aurolacii". Ei dorm, noaptea, prin "boschete" ori, mai ales, în "canale" sau pe unde apucă; apar, ziua, răzleț, spunând câte o rugăciune - de obicei kitsch - în metrouri, ca să colecteze bani (adesea, pentru pâinea bandei), ori se adună cuminți în câte un loc unde se dă masa "zilnică" sau în piețe - "Obor" din București, ori altele, din Timișoara de pildă -, se mai strecoară prin gări, ziua
Copiii străzii by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16677_a_18002]
-
venite ca la o răspântie de timp și spațiu." În acest limbaj care seamănă cu o lentilă aburită, pentru că nu poate să distingă nuanțele, este evocată o femeie plină de temperament și farmec, ca Maria Tănase. Ceea ce rezultă este un kitsch. Iată, ca exemplu, cum ne este înfățișată idila dintre Sandu Eliad și Maria Tănase: " Într-un fior de bucurie negrăită, două pahare s-au umezit atunci de roua vinului, iar prin fereastra larg deschisă pătrundea aerul înmiresmat din Grădina Cișmigiu
BIOGRAFIE ȘI APOLOGIE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16696_a_18021]
-
despre echipele din teren. Cazurile de dopaj au fost folosite drept ocazii de proteste naționaliste, cu lume scoasă în stradă, ca să ia apărarea sportivului penalizat. Ba chiar cineva cerea României să se retragă din mișcarea olimpică! În acest spectacol (destul de kitsch, sub raport stilistic) de interese pecuniare și de orgolii naționale, sportul abia dacă se mai vede.
Deriva spiritului olimpic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16709_a_18034]
-
va sosi. Poate că o asemenea prezentare e prea abstractă și paradoxală ca să fie explicită. Aciman e un virtuos al paradoxalului, scrisul lui se află mereu la limita periculoasă dintre elegiac discret, reflecție subtilă și manierism de suprafață, sau chiar kitsch. Nu știu exact în ce măsură limita aceasta e căutată, pentru că Aciman mizează aproape total pe efectele stilistice și retorice ale nostalgiei, topos atît de generos și riscant deopotrivă, prin caducitate. Născut la Alexandria, în Egipt, într-o familie de evrei, Aciman
Viitorul amintirilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16723_a_18048]
-
lor legitim de a trata chestiunea cu responsabilitate și competență. În ceea ce privește cel de-al doilea subiect, lucrurile sînt departe de a fi fost clarificate. Obiectele atribuite lui Brâncuși, care nu sînt decît niște falsuri grosolane și produse frauduloase de artizanat kitsch, au fost puse în circulație de către un oarecare Stanciu, consilier juridic la institutul de Sociologie, cu ajutorul mai mult sau mai puțin ambiguu al unor oameni cu activitate publică, ba chiar, unii dintre ei, implicați direct în fenomenul artistic. Pe lîngă
Ce se mai întîmplă cu Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16757_a_18082]
-
2.000.000 de exemplare, titra: "Ceea ce alții reușesc numai cu echipament de tone și milioane, o mică trupă a putut cu cele mai simple mijloace: să creeze o atmosferă zguduitoare, fără să se căznească să răzbată prin patos și kitsch pînă la genunchi." Și, în continuare: "Oana Pellea este o Ioana emoționantă, care cîntă cu virtuozitate pe claviatura stărilor sufletești. Spectatorii au în fața ochilor mai puțin o sfîntă transfigurată, cît mult mai mult un om viu, cu spaime și viziuni
Ioana d'Arc la KlangBogen Festival Wien 2000 by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/16809_a_18134]
-
el, în Europa răsăriteană, librăriile erau pline de clasici subvenționați: Goethe, Schiller, Dostoievski; serile, șase concerte de muzică de cameră, două opere clasice, Shakespeare, Ibsen. "Ce a rămas din toate acestea? Am fost recent la Weimar, a devenit un Hollywood kitsch". Borges, pe cînd refuza sugestiile de a-și părăsi țara pentru a scrie în condiții de libertate: "Despotismul este mama metaforei". Joyce, à propos de cenzura catolică care-l hărțuia: "Sînt o măslină. Storceți-mă." Și totuși, și totuși... Epoca lui
Lecția lui George Steiner by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16830_a_18155]
-
modă. (Dar, se știe, nici în modă, nici în cinema, nimic nu e definitiv). Cert este că, de ani buni, producătorii nu s-au mai arătat interesați de superproducții plasate în Roma antică; zona părea pîndită de pericolul facilului, al kitsch-ului, al dezinteresului public. Eroare! Pe unde a fost lansat, Gladiatorul s-a bucurat de primiri triumfale. Marea idee a inițiatorilor - firește, americani - ai acestui colosal (la propriu) proiect a fost să încredințeze regia unui cineast britanic de clasă, Ridley
Un gladiator australian by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16828_a_18153]
-
e cea mai proastă prefață ce poate fi făcută unei țări cu pretenții - nu-i așa?! - europene. Ultimul sătuc dintre Budapesta și Mako e de sute de ori mai primitor decât acest, cândva, oraș al bunului gust, căzut pradă mușuroaielor kitschului, murdăriei și întunericului. Nici drumul spre Timișoara nu e cu mult mai îmbietor. După ce înoți, cu chiu cu vai, prin bezna neliniștitoare a două-trei sate, înfricoșat să nu calci vreun bețiv ieșit din prea-multele bodegi înșiruite de-a lungul șoselei
Ungaria se termină la Szeged, România începe la Babadag by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16835_a_18160]
-
mare clasă ce oferă certitudinea unui spectacol de calitate. Un spectacol cinematografic care uzează de procedee cunoscute, ca și de teme comune, dar o face cu virtuozitate, descriind volute ample, complexe și abrupte, nesfiindu-se să atingă deopotrivă sublimul și kitschul. Astfel superba coregrafie ultrastilizată este brusc înlocuită de fruste grosplanuri ale unor nuntași rurali care enunță pe note muzicale "morala" filmului. Știut fiind atît gustul pentru contraste violente cît și simbioza cîntec - dans - poezie. În cazul de față, pentru cinefilul
De doi bani NIRVANA! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16848_a_18173]
-
renovat (Luceafărul), cum filmul nu a reușit să adune decît 5 (cinci) spectatori! În sala goală, filmul suna sinistru, ca un prohod grotesc al Lumii noi... Contestația, în Omul din lună (ca și în Larry Flynt) e, în esența ei, kitsch, stridentă și superficială - ca însăși lumea la care se raportează. Protestatarul e un măscărici, și totul nu e decît o farsă. În afară de moarte. În preajma morții, e răvășitoare fața albă, de clovn trist, a lui Jim Carrey, bolnav pe ultima sută
Mașini de război by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16866_a_18191]
-
și-a imaginat că simpla descindere la Cotroceni îi va netezi miraculos căile și va dărâma voinicește obstacolele. Prin autohipnoză, portretul abia schițat în cărbune s-a metamorfozat într-o statuie monumentală. Mi-l imaginez trecând val-vârtej prin sălile (cam kitsch, după gustul meu, dar asta e situația!) ale Cotroceniului, urmat de o cohortă solemnă de consilieri, sepepiști, chelneri și scribi, perorând sonor și pleznind de importanța propriei posturi de "lider regional". Al doilea mare semnal de alarmă: cine se înconjoară
La adio (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16888_a_18213]
-
umorul negru, duritatea și tragismul cuvintelor se traduc în imagini ale prozaismului și banalității alienante, imagini ce amintesc de Ezra Pound și de alte influențe de peste ocean. Cu o mai profundă și mai clară raportare a sinelui la universul de kitsch postmodern al zilei de astăzi, Traian Coșovei scrie în metaforele deriziunii despre temele mari ale morții și alienării, punându-le punct: "E și viața asta un mod de întrebuințare". Mahalaua de azi pe mâine. Poeme trăite, Dan Mircea Cipariu și
Poeme de mahala by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16947_a_18272]
-
la rândul ei cuprinsă în depresiunea cea mare... mai departe nu se putea vedea nimic din cauza spinării ondulate a acestui gigant dinozaur ce părea că face baie în pământ de o veșnicie". Amintind - în mod intenționat sau întâmplător - tehnicile artei kitsch, autorul îngroașă uneori trăsăturile adolescentului naiv și înflăcărat, în detrimentul prospețimii narațiunii: "Îmi amintesc cum ne revoltam împreună împotriva războiului colonialist al Portugaliei și cât simpatizam poporul vietnamez", sau, cu ocazia unei excursii de 23 august, "festivitatea zilelor acestora de sărbătoare
Vârsta și scriitura inocenței by Roxana Pană-Oltean () [Corola-journal/Journalistic/17053_a_18378]
-
uneori stângaci, cartea lui Daniel Pișcu își lasă cititorul să ghicească, în același timp, figura poetului care explorează limitele limbajului și jocul halucinant al realităților. O carte indecisă parcă între tentația unei narațiuni "inocente" în cheie realistă și o compoziție kitsch a realității, Mă chemau păsările trezește cu siguranță interesul cititorului pentru opțiunile viitoare din proza lui Daniel Pișcu. Daniel Pișcu, Mă chemau păsările, Ed. Augusta, Timișoara, 1999, 72 p., f. preț.
Vârsta și scriitura inocenței by Roxana Pană-Oltean () [Corola-journal/Journalistic/17053_a_18378]
-
vitalitate care începe din stradă. Cel mai american și, totodată, cel mai puțin american dintre orașele americane este teribil de viu, în el întîmplîndu-se mereu cîte ceva, deloc obositor sau stresant (nu e nici măcar un oraș periculos!), elegant, jegos, splendid, kitsch, însorit și ploios, primitor și respingător. Partea proastă este că New Yorkul își înhață vizitatorii cu toate că nu pare a-și da osteneala: odată prins în mrejele lui, nu-ți mai vine să pleci.
New York by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17117_a_18442]
-
lui nu lipsesc nici nebunia, nici revolta, nici jemanfișismul, nici sexul afișat în exces în toate ipostazele posibile; e greu să distingi cît este mimare și cît ardere autentică. E adevărat că în cartea lui N.Ț. există uneori și kitsch și stridențe, impurități care zgîrie urechea esteților. Oare numai subtilitatea, numai rafinamentul dau culoare poeziei? Pun și eu întrebări stupide, compromițătoare, dar mă gîndesc că alăturarea galbenului de roșu face simțurile să zbîrnîie și asta nu e puțin lucru. Cam
La început a fost poetul by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/15816_a_17141]
-
70: nefumător, sărac, singur, există oare/ persoana care poate să spună "îmi pasă, George!"". Textul nu rămîne un simplu colaj, pentru că îl destructurează comentariile subiective și deraierile ficționale: monotonia unui limbaj (autenticitatea mesajelor în ton patetic sau cinic, în notă kitsch) e întreruptă de insinuarea cîte unei voci diferite. Acolo unde textele sînt rescrise, metamorfoza e și mai interesantă: limbajul e barochizat de jocul de cuvinte și mai ales de complicarea sintactică, adesea și de perturbarea ordinii temporale (din păcate, spațiul
Poezie si limbaj jurnalistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15906_a_17231]