306 matches
-
Lista arabă unită”, de opoziție, si Meir Cohen din partidul de centru Yesh Atid (Există un viitor), de opoziție. În calitate de parlament, Knessetul este deținătorul puterii legislative, dar deține și puterea de control asupra executivului. Astfel "Knessetul": Limbile de lucru în "Knesset" sunt ebraica și arabă.
Knesset () [Corola-website/Science/303194_a_304523]
-
sau Mișcarea pentru drepturile cetățenilor a fost un partid politic israelian, fondat de Șulamit Aloni înainte de alegerile din Israel, din anul 1973. În alegerile din 1973 partidul a introdus în Knesset 3 deputați, în 1977 și în 1981 un singur deputat (Șulamit Aloni), în 1984 3 deputați și în 1988 5 deputați. La alegerile din anul 1992 Raț s-a prezentat pe un front unit cu partidele Mapam și Șinui, sub
Raț () [Corola-website/Science/327175_a_328504]
-
s-a distanțat de stalinism tardiv, abea după dezvăluirile lui Hrușciov. Partidul MAPAM s-a micșorat de la o alegere la alta și dacă nu ar fi luat parte la fondarea partidului MEREȚ, nu trecea minimum pentru a primi reprezentare în Knesset.
Hașomer Hațair () [Corola-website/Science/319831_a_321160]
-
Hacohen Maimon (în și în ) (n. 11 decembrie 1875, satul Mărculești, raionul Florești, gubernia Basarabia - d. 10 iulie 1962, Tel Aviv), a fost un rabin, publicist și om politic israelian originar din Basarabia, care a deținut funcția de deputat în Knesset-ul (Parlamentul) statului Israel și ministru al problemelor religioase și victimelor de război (1949-1951). s-a născut la data de 11 decembrie 1875, în satul Mărculești din districtul Soroca (astăzi raionul Florești), pe atunci aflat în gubernia Basarabia (parte componentă
Yehuda Leib Maimon () [Corola-website/Science/312170_a_313499]
-
în gubernia Basarabia (parte componentă a Rusiei), numindu-se la naștere Yehuda Leib Fishman. Fratele său, Zaharia Fishman (1891-1926), a fost pamfletar, arhivist și bibliotecar la Ierusalim. Sora sa mai mică era Ada Maimon (1893-1973), aleasă ulterior ca deputat în Knesset (1949-1955). Fishman a făcut studii la o școală evreiască (yeshiva) din Lituania, obținând titlul de rabin. El a lucrat ca rabin în satul natal și apoi între anii 1905-1913 a fost rabin în târgul Ungheni din districtul Bălți. În anul
Yehuda Leib Maimon () [Corola-website/Science/312170_a_313499]
-
problemelor religioase și victimelor de război în guvernul provizoriu format de David Ben Gurion și apoi în primele două guverne conduse de către același lider israelian (14 mai 1948 - 8 octombrie 1951). De asemenea, a fost ales ca deputat în primul Knesset (Parlament) al statului Israel (25 ianuarie 1949 - 30 iulie 1951) din partea Frontului Religios Unit (o alianță între partidele Agudat Israel, Laburiștii Agudat Israel, Mizrahi și Laburișii Mizrahi). El și-a pierdut funcțiile de deputat și ministru la alegerile din anul
Yehuda Leib Maimon () [Corola-website/Science/312170_a_313499]
-
Goldberg". O cercetătoare de la Universitatea din Haifa, dr.Ifat Weiss, a găsit că tatăl scriitoarei a murit în Holocaust. Primul rând din ultima strofă a poeziei ei, „Copacul”, este înscris pe monumentul Flăcării veșnice de la intrarea principală în Parlamentul israelian - Knesset -„Dimineața se va înălța prin sângele lor”.(Ubedamam haboker yaalé") Potrivit cu spiritul timpului, poezia lui Lea Goldberg e mai puțin emfatică și înfrumusețată față de cea a generației de poeți ebraici dinaintea ei, ca de pildă Bialik și Tshernichowski apucând în
Lea Goldberg () [Corola-website/Science/314790_a_316119]
-
perioada 18 iunie 1996 - 6 iulie 1999, fiind atunci cel mai tânăr și al nouălea premier din istoria Israelului. De asemenea a fost în trecut ministru de externe (1998 și 2002-2003,2012-2013, 2015-) și ministru de finanțe (2003-2005). Deputat în Knesset din partea partidului conservator Likud, este lider al acestui partid (din 2005, între 2012-2015 al blocului Likud Beitenu) și a fost șef al opoziției parlamentare din aprilie 2006 până în martie 2009 S-a născut la Tel Aviv la 21 octombrie 1949
Beniamin Netaniahu () [Corola-website/Science/306043_a_307372]
-
media din lume. În preajma alegerilor parlamentare din 1988 Netanyahu s-a întors în Israel și s-a alăturat partidului de centru-dreapta Likud. Ca unul din favoriți în alegerile interne preliminare din partid, el a fost ales în al 12-lea Knesset pe lista Likudului și numit ministru adjunct de externe, pe lângă titularul ministerului, Moshe Arens, iar ulterior David Levy. Cu acesta din urmă, ce se distinsese mai ales ca activist de partid și sindical, s-a înțeles mai puțin bine și
Beniamin Netaniahu () [Corola-website/Science/306043_a_307372]
-
măsoare cu un val fără precedent de proteste sociale mai ales ale păturii mijlocii. În urma alegerilor parlamentare din 2013 în care partidul condus de el, Likud Beitenu, a pierdut un număr de mandate, deși a rămas principala formațiune politică din Knesset, Nethanyahu a format o nouă coaliție guvernamentală împreună cu liderii mai tineri și carismatici ai noului partid de centru Yesh Atid („Avem viitor”)(condus de ziaristul și moderatorul de televiziune Yair Lapid) și al partidului național religios „Vatra evreiască” (condus de
Beniamin Netaniahu () [Corola-website/Science/306043_a_307372]
-
David Ghiladi a murit la Țel Aviv în anul 2009, la vârsta de 100 ani și a fost înhumat la cimitirul Kiryat Shaul din acest oraș. Nepotul său,Yair Lapid este un politician, publicist și om de televiziune, deputat în Knesset și ministru de finanțe al Israelului în anii 2012-2014 David Ghiladi a efectuat redactarea literară a mai multor cărți - cartea tatălui său, rabinul Shlomo Zalman Klein, despre Shmuel Shmelke Klein - "Sipur toldotav shel rav gaon",(Povestea unui rabin de geniu
David Ghiladi () [Corola-website/Science/333981_a_335310]
-
(în ebraică:יולי-יואל אדלשטיין, născut la 5 august 1958 la Cernăuți) este un politician israelian născut în Bucovina, președintele Knessetului (parlamentul israelian), începând din martie 2013. În tinerețe, în Uniunea Sovietică, a fost "refiuznik" ,disident și activist sionist. În Israel, unde a reușit să emigreze, după o perioadă de detenție, în anul 1987, el este deputat din partea partidului de centru-dreapta
Yuli-Yoel Edelstein () [Corola-website/Science/328881_a_330210]
-
Șciaranski) ,îndeplinind în continuare, funcții de conducere în câteva școli. A condus o vreme secția de noi imigranți a institutelor de studii iudaice și sioniste, create cu sprijinul lui Joint Distribution Comittee. În alegerile din 1996 a fost ales în Knesset din partea partidului Israel ba'aliyá de sub conducerea lui Sharanski și a fost,apoi, ales și într-a doua cadență, ca unul din numai două mandate ale acestui partid, alături de Natan Sharanski. În cele din urmă amândoi au aderat, cu fracțiunea
Yuli-Yoel Edelstein () [Corola-website/Science/328881_a_330210]
-
partid, alături de Natan Sharanski. În cele din urmă amândoi au aderat, cu fracțiunea lor, la partidul Likud. Între 1996-1999 și 2001-2003 Edelstein a fost ministru al integrării imigranților în guvernele Binyamin Netanyahu și Ariel Sharon. În 2007 a revenit în Knesset ca deputat al partidului Likud, iar în februarie 2009 a fost reales. A devenit în continuare între 2009-2013 ministrul pentru informare și Diaspora, fiind un timp scurt reponsabil și pentru radioteleviziune. La 14 martie 2013 a fost ales președinte al
Yuli-Yoel Edelstein () [Corola-website/Science/328881_a_330210]
-
ca deputat al partidului Likud, iar în februarie 2009 a fost reales. A devenit în continuare între 2009-2013 ministrul pentru informare și Diaspora, fiind un timp scurt reponsabil și pentru radioteleviziune. La 14 martie 2013 a fost ales președinte al Knessetului în locul lui Reuven Rivlin. În anul 2015 Knessetul l-a reales în unanimitate. Ca legislator a promovat un amendament la legea protecției animalelor, care obligă la plata cheltuielilor de înteținere și tratament veterinar etc persoanale care au abandonat animale ce
Yuli-Yoel Edelstein () [Corola-website/Science/328881_a_330210]
-
2009 a fost reales. A devenit în continuare între 2009-2013 ministrul pentru informare și Diaspora, fiind un timp scurt reponsabil și pentru radioteleviziune. La 14 martie 2013 a fost ales președinte al Knessetului în locul lui Reuven Rivlin. În anul 2015 Knessetul l-a reales în unanimitate. Ca legislator a promovat un amendament la legea protecției animalelor, care obligă la plata cheltuielilor de înteținere și tratament veterinar etc persoanale care au abandonat animale ce se aflau în grija lor, de asemenea un
Yuli-Yoel Edelstein () [Corola-website/Science/328881_a_330210]
-
generalul Moșe Yaalon a condus Departamentul de Informații Militare (AMAN), apoi între anii 1998-2000, a fost comandant al Armatei de Centru a Israelului. După trecerea în rezervă a început să activeze în cadrul partidului Likud, fiind între anii 2009-2016 deputat în Knesset. În anii 2009-2013 a fost viceprim-ministru și ministru pentru probleme strategice într-un guvern condus de Binyamin Netanyahu. Moshe Yaalon s-a născut și a crescut la Kiriat Hâim lângă Haifa, sub numele Moshe Smolinski, ca al doilea dintre cei
Moșe Iaalon () [Corola-website/Science/310174_a_311503]
-
practică a autonomiei interne în "Gaza", "fâșia aferentă" și "Ierihon". Ca urmare a acordurilor de la Oslo, celor trei protagoniști, Yasser Arafat, Itzhak Rabin și Shimon Peres, li s-a decernat Premiul Nobel pentru Pace, în anul 1994. În anul 2004, "Knessetul" a decis evacuarea unilaterală a coloniștilor israelieni din Fâșia Gaza, care s-a încheiat în anul 2005. Spațiului aerian și accesul maritim au rămas sub control israelian. Dupa sfârșitul valului de atentate (multe din ele executate de sinucigași) din cadrul celei
Fâșia Gaza () [Corola-website/Science/299041_a_300370]
-
al Israelului, Muftiul Ierusalimului, Custodia catolică a locurilor sfinte, patriarhii ale mai multor biserici - romano-catolică (latină), ortodoxă, greco-catolică, armeană,etc. La Ierusalim se află principalele instituții politice, administrative și juridice ale Israelului:sediul primului ministru, majoritatea ministerelor, sediul președintelui statului, Knessetul (parlamentul israelian), Curtea Supremă a Israelului. Orașul găzduiește și alte instituții însemnate ca Agenția Evreiască ,Universitatea Ebraică, Muzeul Israel, Muzeul Rockefeller, Biblioteca Națională a Israelului, Memorialul Yad Vashem și Memorialul Herzl. În anul 1981 Orașul Vechi din Ierusalim a fost
Ierusalim () [Corola-website/Science/297829_a_299158]
-
arabilor palestineni. În iunie 1967, în cursul Războiului de Șase Zile armata israeliană a ocupat partea de est a orașului, inclusiv orașul vechi, realizând reunificarea teritorială a localității. La 30 iulie 1981 Ierusalimul de acum întregit a fost proclamat de Knesset drept capitala Israelului. Însă în ultimele decenii mișcarea națională arabă palestiniană reprezentată de Organizația pentru Eliberarea Palestinei, și după 1994 Autoritatea Națională Palestiniană revendică și ea Ierusalimul, cel puțin partea lui de est, drept capitală a statului arab palestinian viitor
Ierusalim () [Corola-website/Science/297829_a_299158]
-
evrei și cca. 329.000 arabi. În partea de vest a capitalei și în cartierul evreiesc din Orașul Vechi populația este formată din evrei. Ierusalim-ul este capitala oficială a Israelului și sediul președintelui Israelului, al guvernului și al parlamentului (Knesset) acestui stat. De asemenea aici se află Curtea Supremă a Israelului și Șef Rabinatul țării. Totuși, în prezent practic toate țările, (în trecut au fost aici ambasadele a 17 state, dar ele au fost închise sau mutate începând din anul
Ierusalim () [Corola-website/Science/297829_a_299158]
-
fost dizolvată și dezarmată și în zona Ierusalim de către autoritățile israeliene, în urma asasinării de către membrii ei a mediatorului ONU, contele Folke Bernadotte din Suedia. Unul din comandanții grupului, Nathan Yalin Mor, a fost ales în 1948 ca deputat în primul Knesset din partea fracțiunii parlamentare Reshimat Halohamim (Lista Luptătorilor) În anul 1980 contribuția grupului Lehi și a veteranilor săi la întemeierea Statului Israel a fost recunoscută oficial în această țară. În acel an a fost instituită o „Medalie a Lehi” cu care
Lehi () [Corola-website/Science/336100_a_337429]
-
vremea respectivă o contribuție majoră la organizațiile de apărare Haganá și Palmah. Membrii lor au o pondere mult peste proporția lor din populație în rândurile corpului ofițeresc al armatei israeliene, între soldații combatanți și aviatori. În primul parlament israelian, primul Knesset,în 1948, au fost aleși 26 membri de kibuț din totalul de 120 locuri, de trei ori mai mult decât proporția de atunci a kibuțnicilor în populație. În guvernul israelian din 1955 făceau parte 5 membri ai kibuțurilor. Două kibuțuri
Kibuț () [Corola-website/Science/307689_a_309018]
-
în populație. În guvernul israelian din 1955 făceau parte 5 membri ai kibuțurilor. Două kibuțuri au fost mai prolifice în a ridica lideri politici:Mishmar Haemek și Ein Harod. Din fiecare au provenit în cursul anilor câte cinci membri ai Knessetului. Din kibuțul Merhavia au fost aleși cu vremea, trei membri ai Knessetului. În Israel în anul 2012 existau un număr de 274 de astfel de așezări comunitare, din care 23 religioase (în anul 2004 266, din care 16 religioase) Populația
Kibuț () [Corola-website/Science/307689_a_309018]
-
kibuțurilor. Două kibuțuri au fost mai prolifice în a ridica lideri politici:Mishmar Haemek și Ein Harod. Din fiecare au provenit în cursul anilor câte cinci membri ai Knessetului. Din kibuțul Merhavia au fost aleși cu vremea, trei membri ai Knessetului. În Israel în anul 2012 existau un număr de 274 de astfel de așezări comunitare, din care 23 religioase (în anul 2004 266, din care 16 religioase) Populația kibuțurilor în 2004 (106 000) reprezenta 2.1% din populația evreiască a
Kibuț () [Corola-website/Science/307689_a_309018]