193 matches
-
aceleași diamante. Același colier de la Harry Winston în jurul unor gâturi lungi și subțiri, modelate cu ajutorul practicilor hatha yoga. Toată lumea cobora și urca din și în aceeași limuzină Lexus, doar culorile erau diferite. Nimeni nu era impresionat. Fiecare seară era o lâncezeală socială absolută. Cea mai bună prietenă a doamnei Keyes, Elizabeth Ethbridge Fulton Whelps, zisă și „Inky”, obișnuia să spună că lucrul „cel mai și cel mai” poate fi doar unul singur. Într-o seară, Inky a spus: „Cânt toți își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
încrederea acestuia. Vasile Fetescu este un caz mai rar pentru lumea literară, ieșind din tipare în ceea ce privește evoluția operei. Spre deosebire de cei mai mulți scriitori, care debutează la tinerețe și urmează curba gaussiană firească a energiei creatoare, vârsta a treia găsindu-i într-o lâncezeală propice eventual reeditărilor, domnia sa a început să facă literatură după pensionare, deschizând parcă zăgazurile unei energii ce se acumulase de-a lungul anilor. A scris năvalnic, editând în șase ani cât alții în treizeci. Dacă lăsăm deoparte ediția a doua
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
o mantie străvezie și aurie, care‑i Învăluia trupul peste velința jilavă și rece pe deasupra căreia purta odoare de mătase, era tot vis? Oare și ăsta era tot vis, izul pământului care‑i umplea nările amorțite de atâta somn și lâncezeală, mirosul reavăn al pământului și al ierbii, binecuvântata suflare a luminii și a vieții care, după miasma mucedă a grotei, Îl Îmbia ca o mireasmă de măr? Oare și ăsta era tot vis? Binecuvântata licoare a spiritului și a trupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
adevărul, dar cui îi păsa de toate acestea, beția era generală și ea trebuia consumată până la capăt. În marșul triumfal spre noua orânduire unii mai suspinau după trecut, își aminteau de o vagă bucurie, de lenea generală, regretau mai ales lâncezeala care îi transformase pe toți în statui de piatră, cărbune și aer, regretau acea lume amorțită care îți dădea senzația dureroasă, dar sigură a eternității. Nicicând până atunci nu aflaseră ce înseamnă să oprești timpul în loc, să te instalezi în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
lui. — Atunci vino și vezi, îi striga el provocator. Dar sunt gol pușcă. Dacă nu te deranjează... — Ceeee?!... Când nu mai simțea nici un pericol pe-aproape, se întindea cu voluptate și-și lua o țigară din pachetul de lângă pat. Această lâncezeală, posibilă numai în zile de odihnă, îi pria grozav. Takamori, care lucra la Banca F. din cartierul Ōtemachi din Tokyo, dorea să-și poată permite măcar duminica să doarmă mai mult, dar avea de luptat cu pacostea de soră-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
impact, nici sienenul nu vine, n-ai reiting... 11.06.2011 Despre bacalaureat, Între două halbe și-o Tămâioasă Ehe, Sandule, cum era În vremea noastră... Câteva picături rebele stropesc alene ferestrele cârciumii, ca și cum ar dori să le trezească din lâncezeala de iulie, iar darabana lor molatecă Îl face pe Gicu să ridice ochii către acoperământul de pânză al umbrelelor de pe terasă și să devină melancolic. Plouă, plouă, plouă, vreme de beție... Băi, Sandule, să n-am parte de frumusețea toamnei
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
necesare pentru ziua de poimâine. Și cei doi se întoarseră să-l informeze pe Hideyoshi. Nimeni nu avea timp să piardă degeaba o zi întreagă, dar, întrucât Nobuo spusese că voia să se odihnească, toți își petrecură ziua într-o lâncezeală fără rost. La sosire, Nobuo fusese nemulțumit să afle că Hideyoshi și vasalii săi ocupaseră clădirile principale, în vreme ce grupului său îi fuseseră rezervate cele mai mici. Stabilind ziua întâlnirii, Nobuo încercase să se impună puțin și acționase în urma unei toane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
care au dat greș? spuse cu un început de panică tânărul. - Chiar crezi că o să-ți spun? adulmecă aroma lichidului Poha. Nesiguranța situației face diferența între caractere. - Da, da, știu... nesiguranța ar trebui să ascută simțurile și să trezească din lâncezeală rațiunea. Câteodată. Altă dată însă... Am învățat asta. - Distanța dintre teorie și practică... de fapt, o să vezi și singur. - Sper că nu o să mă dezamăgesc... - Să te dezamăgești? - Tocmai am aflat la ce să mă aștept dacă ne întâlnim a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
à rebours, cultul efemerului și refuzul capodoperei, „masca” histrionică, fragmentarul, segregaționismul antiburghez, fuziunea artelor și - pe filieră antiplatoniciană - mitul poeziei „destabilizatoare”. Avem de-a face de fapt cu o mutație revoluționară, „barbară” a culturii Decadenței: vagul, vaporozitatea impresionistă, lamentația nevrotică, lîncezeala artificioasă, morbidețea și lasitudinea sînt denunțate ca trăsături „feminine”, „degenerate” sau „bătrînești” și rejectate în favoarea „tinereții” vitale, a directeții brutale, „virile” a voinței de ruptură, negație și destrucție, a spiritului „rebel”, antipaseist și vital-emancipator, a dinamismului tehnologic, a materialității concretiste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
abandonăm decupajul cronologic potrivit căruia secolul al XX-lea începe la 1901, trebuie să admitem că un nou saeculum apare odată cu „fractura” Primului Război Mondial. Intrarea în noul ev industrial e anunțată de acele fine seismografe care sînt întotdeauna artiștii transgresivi: lunga lîncezeală, destabilizată, periodic, de manifestări anarhiste anunțînd mari răsturnări, ia sfîrșit printr-un cataclism care a dus la prăbușirea vechilor regimuri și imperii aristocratice ale Europei. Într-un cunoscut studiu interbelic dedicat „Generației de la 1914“ (v. Histoire de la litterature francaise de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
prelungită. Și visul nu era altul decât dialogul meu cu el, mereu acea hărțuială continuă, fără finalitate. Pe măsură ce creșteam, nu l-am mai simțit atât de pregnant, sau poate timpul, mereu în fugă, mi-a refuzat tot mai mult acea lâncezeală și recluziune a firii, ce se vroia despicată și analizată. Și până târziu, apariția lui mi-a adăugat o dimensiune somnambulică în fața celor ce mă surprindeau în prezența lui. Interferența cu el era atât de acaparatoare, încât absenței mele spirituale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și analizată. Și până târziu, apariția lui mi-a adăugat o dimensiune somnambulică în fața celor ce mă surprindeau în prezența lui. Interferența cu el era atât de acaparatoare, încât absenței mele spirituale i se adăuga de multe ori și o lâncezeală motorie sau cel puțin o lentoare inexplicabilă îmi domina dintr-o dată mișcările sau activitatea ce o desfășuram înainte ca el să survină... Dar de unde vine el? Fără îndoială din mine, din interiorul meu cel mai adânc. El-ul se instalează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
asta să n-o mai poată trezi niciun coșmar; se întinde pe patul din dormitorul sumbru, fără umbrelă, trage perdelele și închide ochii. O liniște adâncă și o presiune de abis se lasă în urechile ei, o stare plăcută de lâncezeală se ridică din tălpi, îi cuprinde gleznele, genunchii, coapsele, ca o mângâiere. Din toate colțurile camerei se ridică lent umbrele colorate, ca meduzele la suprafață mării, precum în povestea multiplicării celor o mie de Buddha, ce coboară din cer fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
alți intelectuali care n au reușit să spele putina la timp, a ajuns să fie tîrît prin închisorile și lagărele de muncă comuniste. Balta Albă și Pitești, la schimb cu Balta Brăilei sau Canalul Dunăre-Marea Neagră. întuneric, mucegai, umezeală, șobolani, lîncezeală, la schimb cu soare dogoritor, transpirație, sete, praf, oboseală, țînțari. în ziua eliberării, n-ai vrut nici să auzi de ce ți-au recomandat comisarii, ai făcut ceva pe decretul care ți-a redat așa-zisa libertate, România ți s-a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Marta: cu ochii larg deschiși, speriați și orbi. 32. Nu făcea nimic. Lâncezea. Pierdea timpul. Dar numai Dumnezeu știa acest lucru și nu o dojenea. Îi mai dădea o șansă. Pentru că făcea totuși ceva: privea. Și privirea dădea o fărmă lâncezelii, Îi imprima chiar o energie discretă, asemenea volutelor de fum ce se Înălțau cândva din pipa lui Szántó. Dumnezeu știe că a privi e un lucru bun, căci În a șaptea zi a Genezei nici el nu făcuse altceva decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
din pipa lui Szántó. Dumnezeu știe că a privi e un lucru bun, căci În a șaptea zi a Genezei nici el nu făcuse altceva decât să privească lumea așa cum și noi o privim azi pe Animal Planet sau Discovery. Lâncezeala avea culoarea ochilor săi În care lumea abia mai zvâcnea când și când ca un porc Înjunghiat. 33. În jurul orei trei, o furgonetă neagră a firmei de pompe funebre, „Otto Wellmann - Cu noi spre Viața de Apoi” opri În fața vilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Să plec pe sînu-ți capu-mi obosit. 24. PALIDA MADONĂ (cca 1872 ) Înconjoară cu-a lui braț Mijlocu-i subțire Și sărută nebunit Sânii de zăpadă. Este ea... amanta lui, Dulce, blândă, pală, El se uită atunci la cer Ca în lâncezeală. Când dușmanii sfarmă-n porți Și pe muri se suie, El respinge-nvingător Neagra lor urdie. Dar lovit în luptă grea La pământ s-oboară; Mai încearcă încă lin Numele-i și moare. Și orașu-eliberat De-namice săbii Slobozi oceanului Cârduri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Un, doi, trei. Și-am tras plapuma... —Hei! Maggie Costello se ridică în capul oaselor, apucă plapuma și o puse din nou pe ea, asigurându-se că de data asta își acoperă și capul, și corpul. Ura diminețile și considera lâncezeala de duminică un drept garantat de constituție. Nu și Edward. Probabil că era deja treaz de două ore. Nu era așa când s-au cunoscut: pe când se aflau în Africa, în Congo, pierdea nopțile ca și ea. Dar odată ajunși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
s-ar fi ofuscat și n-avea nici un sens să le lezez sensibilitățile culturale. N-am marșat Însă cu entuziasmul așteptat la dezlănțuirea lor de patriotism local, motiv pentru care dialogul a Început să se rarefieze, eșuând curând Într-o lâncezeală politicoasă. M-am simțit oarecum vinovat de intrarea În impas a discuției - În fond, amândoi fuseseră amabili și Îndatoritori cu mine, mi se puseseră de bunăvoie și nesiliți de nimeni la dispoziție, ghizi ad-hoc Într-o urbe necunoscută, iar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
sau un pahar cu lapte de migdale, precum și o oglinjoară de mână, căci aproape la fiecare oră Își pudra fața cu un puf mare roz, astfel Încât mica aluniță de pe unul din pomeți părea o stafidă pe fondul acela făinos. În pofida lâncezelii În care-și petrecea de obicei zilele, a rămas o femeie extraordinar de rezistentă, insistând să doarmă lângă o fereastră deschisă tot timpul anului. Într-o dimineață, după ce toată noaptea viscolise, camerista a găsit-o zăcând sub un strat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
pentru că, neuitând, au iertat. Când încep să facă și ei „memorialistică“ vindicativă, acuzatoare, se ghicește imediat nota falsă. Amuzantă, adeseori, când confrunți mai multe relatări, de la persoane diferite, despre aceleași fapte. Constat, pe zi ce trece, cum Biblioteca amorțește. O lâncezeală întinsă ca o pată de mucigai lățită peste tot. Începând cu programul boieresc, de vară, de la 8 la 14, continuând cu degringolada serviciilor și sfârșind cu praful pe care nimeni nu se ostenește să-l șteargă de pe cărțile sau colecțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Unde o fi Moș Neculai acum? După toate probabilitățile e pe drum. Ce-ar fi să se considere copil, să rămână treaz, să îl surprindă când intră în camera nepoților, pardon, în camera sa?... Poate că îl va scoate din lâncezeală, îi va da și lui ceva de făcut? Pentru ca să-l poată surprinde, va trebui, fără televizor, fără radio... cu ochii pe jumătate închiși să simuleze un somn profund de copil năzdrăvan și, în voie, să se lase dus de soartă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
sale, iar “bunăstarea” este o noțiune discutabilă și înșelătoare. Evident, fericirea nu este discutabilă și binele rămîne bine atîta timp cît este bine... Dar ce înseamnă bine? Binele-bine esențial... adică esențialul. Cine n-ar alege binele? Care e deosebirea între lîncezeală și ardență, comoditate și progres, mediocritate și performanță, moleșeală și energie, insipiditate și intensitate? E diferența între non-existent și existent, motiv pentru care este de preferat ineditul, miraculosul, particularitatea și universalitatea oricărui lucru care există. Ce înseamnă a fi viu
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
de boală, cu o rapiditate surprinzătoare, ajunsese la acel sentiment, atât de frecvent la bătrâni: nu mai voia să fie o povară pentru ceilalți. Viața ei, spre sfârșitul adolescenței, Începuse să curgă foarte repede; urmase apoi o lungă perioadă de lâncezeală; spre sfârșit, din nou, totul reîncepea să meargă foarte repede. Puțin Înainte de zori, răsucindu-se În pat, Michel Își dădu seama că Annabelle lipsea. Se Îmbrăcă și coborî: trupul ei inert zăcea pe canapeaua din salon. Lângă ea, pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mult oamenilor; le facem o mare onoare presupunînd că trebuie să aibă asupra lor înșiși o putere mai mare decît asupra celorlalți. Contemptus virtutis ex contemptu famae. Suveranii insensibili la reputația lor n-au fost decît indolenți sau voluptoși abandonați lîncezelii; erau făcuți dintr-un aluat abject, pe care nici o virtute nu-l anima. Tiranii foarte cruzi au iubit, este adevărat, laudele, dar în ei era o vanitate odioasă, un viciu în plus; voiau stima, deși meritau oprobriul. Pentru principii vicioși
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]